Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-11
ADMÎRI8TRAȚÎUNEA, PANAGIULU ROMARO No 1. - REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 92. ANTILU ALU UNSPRE țRECELE XIESCE ȘI VEI PUTI — ---»'W**'»----Cap. Dist. Pe anii............................lei 128 - 152 Pe séf * luni................... » 64 — 76 Pe trei luni..................... » 32 — 38 Peuă lună...................... » . — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. MARȚI, 11.12 SEPTEMBRE 1867. LUMINEZATE ȘI VEI PI Abonamentele la Bucuresci Pasagială Romăni No.i. — in districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la I. Caras-Halfegrain, rue de l'ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCI081LE Linia de 30 litere........................ 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 mgassmmsamm—.JBHBS BgBwi P Bass Bng Hu Bucuresci 23 Răpciune. Serbarea împărțirii stindardelor a gardei naționale, s’a făcutu erî într’ună modă strălucitorîu pe câmpia de la Cotroceni. Cele cinci legiuni ale gardei, numerânrîă peste cinci mii de omeni presinți, erau înșirate în liniă de bătaiă. După serviciulă religiosă făcută în biserica de la Cotroceni, de către E. Sea Mitropolitul Măria Sea, însoțită de d. ministru de resbelți, Statulö majore ală armatei și ală gardei, a trecută in revistă tóte legiunile, aclamată cu căldură de gardă și de mai multe mii de spectatori, comercianți și poporă, ce veniseră a asiste la acastă mare situaționale solemnitate. M. Sea se apropiă apoi de masa așezată în mijlocul câmpului unde E. Sea Mitropolitură de le binecuvîntarea religiosă a slogurilor, cari fură încredințate de Domnitoriă capilară de legiune. După acesta domnulă inspectoreaiă gardei naționale, Generaliulă N. Golescu, adresându-se către gardă, pronunciă următorulă jurământ: „Cetățeni guarzi ai Capitalei. ..Jurați se păstrați cu onore și fără „pată stogurile vóstre, și astufelă veți „corespunde încrederii și așteptării ce „am pusă cu țara intrégá în voî. „Jurați a le apăra în orice întâmplare ca ună sântă deposită ce încredințezu patriotismului vostru.“ Oficierii superiori și după dînșii garda intrâgă respinserâ cu putere: jurâmul Apoi oficiării purtători de stindarie duseră acestă prețiosă și sacru simbolă ală patriei și ale drepturilor națiunei, pe la legiunile loră și se așezară în linia de bătaiă. Măria Sea Domnitoriul, avendu la dreptatea pe generaliulă Golescu și ’ncongiuratu de totă statală majoră și oficiării superiori, se ’naintă atunci călare înaintea gardei și românesce, c’uă voce plină de finimă, de convingere și de energiă, c’uă voce în care vibra amarea patriei și otărîrea fermă d’a urmări cu neobosire realisarea faptelor miei asperări, rosti cuvéntura următoră: „Cetățeni Gardist!, „Pentru voi ca și pentru mine ,s*a8 de astăzi este o adeverată serbatóre. Simți o viă mulțumire de a fi celă d’ânteiu Domnitori, căruia a fostă reservată favorea de a conferi stoguri Goardei naționale române. Acestă simbolă sacru care purta devisa „PATRIE ȘI DREPTULU MEU“ ve va aduce totădeauna aminte datoria de a mănține drepturile căstigate. Amu ferma convingere că vă veți arăta demni de încrederea ce pune patria în voi și veți apela acestă depositu în tóte împrejurările, cu curagială și perseveranța tradiționale a Romănilor”. „Țara privesce în voi, cetățeni guardiști, pe cei mai călduroși apărători al ordinei publice și al tronului. „Adunați-ve împrejurură meu și ve încredeți în iubirea și solicitudinea mea, precumă și ea me încredă în devotamentul vostru. Astafelă încongiurată de voi și de frații voștri din armată. Tronule meu va fi cea ce,râdicândulă, ați voită se fiă. Mărirea și tăria naționale. „Trăiască România! „Trăiască guarda naționale!“ Ună fiori de entusiasmă patriotică , de mîndriă naționale, făcuse tresară de lană margine la alta a câmpie! Inimile miiloră de cetățiani adunați. Aclamațiuni entusiaste și repetite respinseră la cuvintele Romanesc ale Domnitoriului, care, cu credință în iubirea de patria a poporului, îi distribuia celă d’ăntâiă sfindariele „acelă simbol sacru, cumă isiseală, care purta devisa Patria și „dreptulu meu'' care le va aduce totă,deuna aminte datoria d’a menținea „drepturile căscigate.“ Cetățiănii capitalei voră păstra neștârsă în inima loră, amintirea acestei die solemne , voră vedea pururea silfîindă stindariele, încredințate fară de M. S. Carol I, și își voră descoperi capulă cu respectă și iubire; voră vedea tota viața loră înainte la facia inspirată a iubitului loră Domnitoru pe care se citia , iubirea patriei, a poporului română și voința măririi lui. După acesta M S. toră încongiurată de statură majoră, se așază în altă parte a câmpului de la Cotroceni și’ndată garda începu a defila pe din’ainte’l, în plutóne , aclamându’lu cu căldură și iubire. Apoi garda se întorse în orașiă și Măria Sea reintră la palatulă sen de la Cotroceni. Răndulă unei alte solemnități veni , solemnitatea inaugurărei dărei la semnă. D. Primară ală capitalei însoțită de delegații comundoru din orașe duse la grădina numită Opler, la stabilimentul de dare la semnă, ș’acolo așteptară pe Măria Sea, ce nu’ntârdiă de a veni ș’a’ncepe solemnitatea trăgându cele d’ântâiă loviture. După acésta toți represintații pentru acésta serbare al capitalei ș’ai comunelor, din țara traseră pe rândă la semnă; apoi se făcu clasificarea, se’mpărțira premiile și M. S., însoțită de Statulă seu majoră, de comandanții superiori ai gardei și de înalții demnitari, veniră la paiață, unde M. Sea daună prănsă pentru acesta solemnitate. M. S. Domnitoriu să ridică măpoastă pentru consolidarea și prosperarea gardei naționale. D. generalil N. Golescu respunse în modulă următoră: „Mâna Ta: „Primindă din minele Măriei Telestegurile iei, Garda Naționale a jurată că le va păstra curate și nepătate, că va apera totăde una instituțiunile și trenulă răchimată pe ofiosele. Garda va țină jurământulă senflă va ține cu mîndriă și fericire, căci pe acelă tronă România vede astăzi patriotismul, virtutea și bărbăția, căci ea simple că pe câtă timpă națiunea și armata voră fi strînse in giurulu Domnitorului, unite cu dînsulu în aceeași cugetare, întărirea și mărirea naționale, nimică nu ne va pută învinge. In numele gardei naționale, repetă sic socrală angajamentă și salută cu credință și iubire pe Alesură votului liberă și unanimă ală națiunii. „Se trăiesci Măria Ta! „Se trăiască România!“ In grădina Oprer una altă pivniță era pregătită de către primăria Capitalei și la elă luară parte toți represintanții comunelor pentru tragerea la semnă , membrii municipalităței capitalei etc. Spiritulă de patriotismă și de mândrie naționale care a președută la tote împrejurările acestei dile solemne președea și la prînitură dătătoriloră semnă. Toastele ridicate la acelă prindă suntă uă probă evidinte că suflarea patriotică aruncată de M. S. Domnitoriulă prin cuvintele cea rostită înaintea miilor de cetățiani al Bucuresciloră, a pătrunsă adînci în sufletul ă loră. Primarele Capitalei; d. Costache Panaiotă purtă mă toastă pentru prosperitatea întregei Românii; d. Constantin Ciocârlan, Prefectură de Ilfovă, pentru banură și virtuosulă nostru Domnitoră Carol I; d. Balanoiu, membru al societății germane de tragere la țintă, ridică uă testu pentru ministerială actuale, care a venită în ajutorul acestei societăți pentru a o face se prospere; d. Căpitan Dabija, ridică un toastă pentru Municipalitatea Capitalei, care a întrunită la acestă banchetă frații Români din tote unghiurile teren românesc de luptă sceptrulă Domnitoriului Carol I; d. Baumgarten, președintele societății germane de tragere la semnă, ridică mă toastă pentru înființarea instituțiunei dărea la semnă în tóte orașiele din țara romănescă; d. Christea Butucă satiană din plaiulă Buzeului, rîdicându-se plină de măndriă, adisă: „Se trăiască Domnitorulă, căci n’aă pomenită strămoșii noștril fapte de cari face acesta.“ Cuvintele simple dar petrunse și simțite ale sătianului română fură primite c’să vină aclamare. D Corniță Bugiă, sătiană din Vrancea, ridică mă toastă pentru Domnitoră, căci cu trecerea sea pe acolo a lăsată urme care nu se voră șterge în veci. Mai multe alte toaste se ridicară și astă-felă și fir și banchetură în veselia și urările de fericire pentru patriă ale tutorăaspelorü. „Căndă ună țerană are nă pușcă în casă, dirca după banchetă ună sătiană de la Oltă, hoții nu vînă se’să prăde. Așia și uă noțiune, căndă este armată străinii se temă de dînsa.“ Facă cerință ca aceste cuvinte ale sătianului se fiă înțelese și simțite de toți Romanii. Sătianul de la Oltă a resumată într’uă cuvânta ideia ce a președntu la acésta i solemne, ce a inspirată națiunea română în tóte voturile iei cele roarî, și’n votulă sen de la 8—20 Aprilie. Tronulă ridicată atuncî, încongiurată cu iubire de națiune și de armată, va fi, precumă o disă Domnitoriulă, ceea ce amă voită toți se fiă. Mărirea și taria naționale, se ințelegemă aceste mari cuvinte, se ne facemă datoria necurmată și România va fi. Credincioșii misiunii ce și-a dată, d’a fi apărătorul creștinilor în Oriinte, Saint-Marc Girardin, a publicată ună nou articlu în diariulă Débats (15 Sept). In acestă articlu arată, după raporturile consularilor Englesi despre condițiunile creștinilor, în Turcia, că ei suntă multă mai maltratați în provinciele Turciei din Europa de cătu cei din provinciele asiatice. D. St. M. Girardin arată mai întâiă progresulu ce a făcută opiniunea publică, nu în Turcia, ci în Englitera, prin publicarea periodică a raporturiloru oficiale și oficiose. Arată cumă seamă cățiva ani Lordul Palmerston cicea, după tribuna Camerei, că „din tote statele Europei, Turcia a făcută celă mai mare progresă în cești 30 de ani din urmă,“ și cân*ă acumă Lordul Derby se mărginește în arlicacă: „dacâ Turcia este în cale de moarte, Engliteza n’are nici ună interesă a grăbi mortea iei.“ „Fiă adaogă d. St. M. Girardin; dară ea nu are interesă d’a contraria avenimântul unui moștenitoră indigenă și în dependinte. Acestă adeveră, mulțămită publicărilor Parlamentului și ale culétorilor englesi, începe a se respîndi în Englitera. Acestă adevera a avută mai ântâiă partisani elă va ave în curândă uă partită.“ Servindu-se de raporturile, oficiali și oficiasc ale consuliloru englesi, d. S. M. Girandin, arată cumă creștini!, în provinciele turcesci din Europa, „onorea, viața, libertatea, proprietatea creștinilor, suntă în prada musulmanilor!).“ Domnia mea demonstră, cumă, prin legi, prin decrete, prin regulamente, prin circulare diplomatice, creștinii merg din fericire în fericire și cumă în practică este cu totululte - felin. Vorbindă de aceste reforme pe cbăriiă, d. S. M. Girardin, citezată de peștă a lordului Lyons către ministerială engleză, cu data 6 Martie 1867 in care, între reformele ce spune că Aali-Pașa i-a promisă că va face și cita și pe aceaa că creștinii „voră ave uă adevărată re-spresintare în medjlese să consiliul”.1* D. Saint-Marc Girardin, scria in Débats, la 3 —15 Septembre, că tóte aceste reforme, tóte aceste drepturi sunt numai în teoria, dară că în pratica este și remăne jafulă și uciderea. Și pe căndă scria acele linie, faptulă nu numai confirma dlară și covârșia afirmarea sea. Publicămă mai la vale uă epistolă ce ne trimite uă bărbată onorabile și fórte bine pusă spre a cunosce adeverulu și care arîtă la ce servesce in Turcia dreptură acordată creștiniloră d’a fi membri ai tribunalului, ai consiliului generale. Se va vede, ceea ce nimeni n’ar crede, c’acei membri, puși acolo spre a da justiția concetățianilor( și coreligionarilor!), nu dobândescă altă decâtă a fi mai in facia autoritățiloru coloră mari spră a fi ei ânșii cel d’ăntâiă espuși, cel d’ânteia jâfuiți. Publicămă acea durerosa epistolă ș’o recomandămă cititoriloră noștrii din străinătate spre a o traduce ș’a o comunica d-lui S. Marc-Girardin și foieloră publice, și comunicându-o voră aduce arainte negreșită, redactorilor) unora din fiamele străine c’am strigat oferte, căndă li s’au spusă neadevârată celă mai mare, că Israeliții suntă persecutați în România, și tacă acumă, căndă vechi pe creștini uciși, jăfuițî, și mai multă âncă de câtă jefuiți și uciși în Bulgaria și în Elada. Circularia d-lui de Bismark, publicată în scurtă după corespondința nóstră telegrafică, fiindă d’uă mare însemnătate, avemă datoria se clamă cititorilor nostrii pre cari explicări, sau mai drept si se le aducemu aminte ceaa ce puteau uitată. Acastă circularia, deși publicată acumă, ea nu este tocmai nouă. Nu s’a uitată póte scomotură ce a făcută pe la sfirșitul lunei lui Iuliă spirea dată de tóte foile din Europa că Francia ar fi făcută uă notă Prusiei, prin care îi cerea împlinirea condițiunilor din tratatul de la Praga în privința Danemarcei. In acea notă Francia arată destulă de clară că ea are dreptul ă a cere menținerea acelui tratată și ’n privința Germaniei Sudului. Nu s’a uitată asemenea c’acea notă s’a negată de foile francese oficiase și oficiale și că ’n sfîrșitu s’a dovedită că nu s’a fostă trămisă uă notă, ci uă comunicare confidințiale ambasadorelui francesc de la Berlin. Ambasadorele însă fiindă atunci în concediu, celă care-i ținea locul ă a comunicată d-lui de Bismark zicea notă confidințiale și d. de Bismark a respinsă la rândul ă seă printr’uă circularia către toți ambasadorii sei. Gabinetul francese, arităndu că n’a făcută uă notă în acastă privință, și că reă reprezintantele seă de la Berlin a dată acelei hărte mă caracteră oficiale, s’a potolită acelă viscolă. Acum însă d. de Bismark lasă se se publice no’a sea către toți ambasadorii Prusiei și acea notă este ceaa ce acumune o comunică corespondința nóstră telegrafică și care va face negreșită una mare scomptă în lumea politică și ’n tata presa. Ea va face cu arătă mai multă scomotă curată, mai cu sumă de căndă cu întrunirea de la Saltzburg a Impostorilor« Napoleone și Franciscă Iosifă, Germania a arîtată cu cea mai multă tăriă tendinția Ie iei spre unitate. In zilele trecute amă vorbită aci despre însemnetatea cuvântului prin care Ducele de Bade a deschisă Camerele. Se face să ai fi cunoscută că adresa prin care Camera respunde tronului este ca și discursul ducelui. Ca se înțelege că progresată celă mare ce face în tota Germania ideia unității, se pune că aci suptă ochii publicului căteva linie din cuvintele pronunciate la Cameră de către unii din cei mai însemnați omeni politici ai ducatului și cari nu suntă nici de cumă amici politici ai Prusiei. Cei mai mulți dintre deputați aă <jisă că aă pucină simpatie pentru starea de lucruri stabilită în Allemania după Sadova, dară tată d’uadătă să dechlarată toți că suntă gata a o susțină cu armele în mână. Domnul de Gemmingen a declarată că de cândă s’a impusă marelui ducată, una tratată ofensivă și defensivă, dictatura Prusiei este ună faptă necontestabile, dară orice desbatere în acastă privință este de prisosă fiindă că „căndă Prussia va crede momentulu favorabile, ea ne va mesa fără voia nostru.“ Baronul de Goeler blamă asemene tratatulă militară: „Va trebui,i'so el«» se aierge că ori de câte ori Prusia se va decide a face resbelă, și tóte folosite voră fi pentru dânsa. Insă fiindă că numai Prusia are în Germania un politică vigură să ș'ua armata puterica, toți Germanii trebue se se mască cu dânsa. Pentru momentă ea nu va pută și nu va voi se ne primesc, în confedarațiune căci acesta ar fi semnalele resbelului dară în momentulă pericluiul, cea dâns teia detunare de pușca ne va găsi Ungă densa. D. Blumehli, raportatorele adresei, a vorbită totă în acestă sensu s’a arătată că nici Bavaria nici Austria nu potă da ună punlu de rachimă Staturiloru Sudului. Unirea soră cu confederațiunea Nordului, zine că se póte realisa în două moduri: „d'uadata în «Ziua periclului, scünd timpu de pace cu înceturi; în ori ce casa acésta unire este ua trebuință asoluta Așia dară, precumă amă demunstrăta-o în No. trecute, pe tot& dina vinu noue confirmări că, cu câtă se va pune din afară podice unității Germaniei, cu atâta ea se va face mai răpede și că în ce privesce pe Austria, — în adinsa dată prin tratatul de la Prage afară din Germania Nordului și a Sudului— în ziua unui asemene resbelă, ea va fi în momeală desmădurată, căci fiecare elementu străină ce compune acestă imperiu se va reversa în matca sea, și semnalul ă îlă va da elementulă Germană, cea remasă încă luptă sceptrulă Habsburgiloră.....