Romanulu, decembrie 1867 (Anul 11)
1867-12-04
ANULU ALU UNU-SPREZEDELE VOXI3SCE ȘI VEI POTB --GAp. Dintre anii..................................lei 128 — 152 I’e șof" luni....................... » 64 — 76 I'e trei luni......................... » 32 — 3. Peuă lună........................ » l— — Unü exemplarii 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.................u ° r- 10 v. a. SERVITIU TELEGRAFICII Alii' KORUMUI PARIS, 15 Decembre. — „Le Temps“ consideră ca probabil e că Nigra va lua mm concediu timpurari și, dacă parlamentulu, precumă e probabile, va renoui votul ă: Roma capitale. CONSTANTINOPOLE, 14 Decembre. — 1>iarulă „Herald“ <zice că porta a suspensii pentru trei lune taxa asupra importării greneloră. Motivulu ar fi scumperea actuale a cerealiloru. „Herald“ spune că luni consiliulu de miniștrii a deliberată asupra concesiuniloru cerute de către delegații Cretesi. (Serviciul privată ală „Monitoriului“). VIENA, 13 Decembre. — țiabulă „Debats“ pretinde că vizirulă Aaliaotărîtă a rupe negociațiunîle cu insurginții din Candia. Insurginții au declarată că nu voiescă a trata de cată cu comisiunea de anqhetă internaționale. — „Morgen- Posta“ asigură că conferințele pentru cestiunea fontierei militare au începută luptă președinția arhiducelui Albert. — Criveli va pleca la Roma Sâmbătă; misiunea sa relativă la concordată nu este părăsită. FLORENZA, 13 Decembre. — Ministeriulu de financie a presintată legea pentru abolirea portofrancurilor. PARIS, 14 Decembre. — „Patria“ desminte că guvernul a trimisă la Florenza vă depeștă care ar atenua declarațiunile lui Roucher. Guvernul din contra a trimisă vă depeștă la Florenza manținendă termenii declarați uniloru. WIENA, 14 Decembre. — Camera înaltă a adoptată definitivă proiectul de constituțiune. Camera de josă a adoptată legea relativă la datoria publică. Ministerial de financie declară că dupate acumu se propue proiectul de unificarea datorieloru,deră că un asemenea unificare este posibile fără a aduce pagubă creditorilor Statului. "■ ADMINISTRAȚIUNEA; PASAGIULU ROMANO Nu. 1.~ SECACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI a». Bucurescî ^ îndrea. țiiariulu Terra, în No. seu de ori, publică un articlu de optü colóne,— căci de la 8 la 9 colóne este lungimea maciucilor, cu cari ne ucidu iluștrii nostrii protivnici — pe care ilű închiăie în modul urmatoriu: „Că ministeriul a ajuns la ministeriu într’unu chipu fraudulosu; că a revnit puterea pentru a întări partituri demagogice; că a neîngrijitu afacerile generale ale Statului; că, prin politica sa, prin tendințele sale a ațîțat spiritele și pasiunele; că a distănțat anarhia; că a înjosit prestigiulu autorităței; că a surprinsu în mai multe rânduri buna credință a Domnitorului; că din fiecare ramuri ale administrațiunei a fácutű unu instrument de partidii și de prigonire; că a risipit banii publici; că a compromisit cu desevârșire financiere; că a violat Constituțiunea, legea electorală, legea organică a coruptabilității, legea de admisibilitate și de înaintare în foncțiuni judecătoresce, legea guardei orășiănesci, legea comunală, legea asupra posițiunii oficierilor; că a falsificatu sistemulu represintativu; că a deconsiderat teza și instituțiunile sale în ochii Europei; că prin tendințele sale, prin actele sale arbitrare și ilegale a redicat fluă nemulțămire unanimă, a speriat spiritele, a adus o țera într’uă situațiune din cele mai periculose; că, întru cu cuvinte, a souduit societatea întregă pînă în temeliile sale, și că o împinge cu uă repetsiune frenetică la uă CATASTROFĂ! „Etă cu ce titluri de recomandațiune se presintă ministeriul dinaintea națiunei! Dacă ea aprobă sistemulu seu de cârmuire, dacă ea crede că starea sea normală trebue se fiă desordinea, anarhia, agitațiunea; dacă ea voiesce miseria și peirea, ei bine! vomü țjice alegătorilor”: „Alergați în colegiile vostre! Dați umbili de eroare ministerialul pentru câte a facutu și alegeți pe ómenii din partitulu seu!“ „Alegetoriloru ! Ora e solemnă. Alergați cu toții pentru a salva țera. In momentulu actualii, cu unu guvernu care nu se sfiesce de nimicit pentru a birui, unu volü are uă greutate mare în cumpena. destinilorj țerei. Gândiți— ve că ve aflați în fața a două urne. Pe urna nóstra este scrisű: SALVAREA ! Pe cealaltă PEIREA! Alegeți!“ Tabloul este frumoșii, complet, splendidu, și sperăm că protivnicii noștri vor recunosce admirarea nóstră pentru talentul și realitatea cu cari e spiriu națiunii lucrurile și situațiunea, precum și că dorimű atâtü de multe ca națiunea se cunoscu adevărulu, încăte publicăm menșine părțile cele mai însemnate și cele mai energice ale actelor de acuzare ce face pestădina guvernului. Și ’n adevĕru, în care țară, în care timpu s’a mai găsit unu ministeriu atăt de vinovatu, atâta de criminale ? Și că tu este de criminale căndu a isbutitu, în cateva luni numai, se facă atâtea rele căte n’a putut face d-nn Plagino în șapte ani, căt a guvernatul era rupt Convențiunea de la Balta-L man, căte nu sunt coprinse de cătu numai în amândoue actele de acuzare făcute în contra administrațiunii d-luî Epureanu de cătrâ Camera din Iași și de către cea din Bucuresci? Io care țară și ’n care timpu s’a mai venit unu ministeriu care voi și isbuti în câte va luni a ucide uă națiune și încă într’unu rapdü atăti de erudu și ’nvederatu, și națiunea, avendu deplina libertate a întruniriloru ș’a Presei, se ’ndure, se tacă, ba încă se și esprime iubirea iei cătră Miniștrii prin petițieni către domun, și prin banchete, și banchete date în Bucurescî, în Galați, în Iași, în cele mai mari centruri ale inteliginței, ale libertății și ale comerciului! Și ea tóte aceste uciderea trebue se fiă, de vreme ce o spunu protivnicii noștril în facia națiunii, căci, cum o țice poetulu Alesandrescu : „Și caii lui Achilü carii prooroceau, „Se vede că au fostă, de vreme ce-l îl trăgeau.“ Asia daru reut, peirea, uciderea esista de vreme ce dumnialoru o spunu, și alegătorii se mergă în facia celor si doue urne: una este a d-loru Plagino, Tell, Epureanu, Boerescu, și pe densa, glica dumnialoru, este scrisu: SALTAREDA Cealată este a d-loru Golesci, Bratianu, a națiunii de la 1848, 1857, 1859, 1866, și pe care, tlica dumnialoru este scrisu PEIR^SI. Alegeți, flicO dumnialoru alegătorilorö. Alegeți le Jicemu și noi, între actele Salvatoriloru dd. Plagino, Tell, Epureanu și Boerescu și ’ntre actele nóstre. E ca célu pucinu unu puntii in care ne unimti cu protivnicii nostrii. LUNI—MARȚI, 4—5 DECEMBRE 1867, LUMINEZATE ȘTIRI ; i Abonamentele la Bucuresci Pasagiu lu Romanu No. 1. — In district, la corespondinții pianului și prin p.-ta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancierine Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIURILE Linia de 30 litere.................... 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia.........5 ACUSATORII ȘI ACUSAȚII. (A vede Numerile de la 26, 29 și 30 Noembre). Acuzatorii Revoluțiunii de la 1848, dd. Plagino, Tell, ș. a. I. no <Jicu: „Vorbiți de Balta-Liman, nu vedeți nesocotițilorü că ne amintiți singuri consecvența silită a amestecului vostru revoluționară în mișcarea naționale de la 1848. Ca se ne aruncați petru care ne imputați că am primită acelă tractată ar fi trebuită se ne dovediți, că un resisting era cu putință și dacă resistența era cu putință, cu ce nume se ve calificămă pe voi cari ați fugită?“ Amestecat revoluționarii în mișcarea naționale. Invîrtitura este evghenicasa. Domnialora vor o mișcare era nu revoluțiune. După domnialor, mișcarea nu este revoluțiune și revoluțiunea nu este mișcare. Acesta ne amintesce că ordine ce se dase prin ukaș în Rusia d’a nu se malifice în geometriă, conul de revoluțiune, ci cont de rotațiune. Fiă ș’asia. De ce însă nu potem și noi se vă inieemit: „Nu vedeți, nesocotiților, că ne amintiți neamesteculu vostru în mișcarea naționale, fuga vóstru de dânsa?“ Și noi avemți dreptu a vă mai zice: De ce nu v’ați pusti voi în capulu mișcării spre a o dirige ș’a opri fatalulu nostru amestecu? Erați boieri mari, avuți, inteligențî, învățați, ómeni politici și sperimentați, cumu dare în locu d’a vă mișca nainte cu națiunea, v’ați dato napoi ș’ați lâsatO se s’amestice nisce ómeni cu totulu necunoscuți națiunii, și se conducă patria vóstra, națiunea vóstra la consecința silită a convențiunii de la Balta-Liman? Noi eram nisce copii, cu totulu necunoscuți și voi erau stâlpii terei. Crinü dari? se tragu stâlpii și lasă se ca$a casa in Balta- Liman? Și dacă națiunea nu vedea că stâlpii erau putrezi, cumüare ne ar fi lăsato, pe noi, nisce ómeni cu totulű necunoscuți, niște copii, se punemu mâna pe vechii stâlpi ai vechiului edificiu? Respundeți, luminați națiunea în acestă privință și fiți sicari că ea, văísându dreptatea în partea vóstrá, va reveni la voi, de bună voie și cu credință. Venind la partea a doua a frasei, respondent: Noi óre trebue se va dovedima c’nu resistență era cu putință? Așia daru dechiarați înșivă că inteligința vóstra nu v’aretă nici uă putere în națiunea română. Dechiarați înșivă că inteligința vóstra și anima vóstra ve spunea c’acestă națiune nu este în stare se-și apere drepturile iei, onorea iei, vieța iei, că nu este în stare nici chiaru d’uă resistență momentană, prin care se-și scape celu puț vizionarea și, dovedindu Europei civilisate că simple, înțelege, voiesce și este capabile de ori-ce sacrificie, se-și atragă stima, iubirea și susținerea iei! Dechlarați înșivă c’acuma ca totu de una n’aveți pentru poporulu românu nici una alta simplinaîntO decâtu despre țiulu! C’acuma ca totu de una credeți că „sortea acestei țăre este d’a fi în veci smerită.“ Darucumu are poporulu elenii, a luptat singura, în cursu de 7 ani, contra unui imperiu, și care âncă era atunci în puterea mea! Cumu acumu Candia, ce n’are uă poporațiune mai mare decâtă aceaa a Bucurescilor, luptă d’unii ani de z ile contra imperiului otomanu? Cuma Serbii, ce nu sunt de cătu a cincea parte a României, sunt în stare d’a face uă resistență, și încă fórte seriose, și numai Românii nu sunt, după voi, în stare d’a opune cea mai mică resistințiă inimicitorü? Și cumu nu vedeți, nici astăzi, puterica, eroica desmințire ce națiunea română a dat calomniatorilorQ iei prin Pompiarii și Sentinella din delulu Spirii! Cumü nu vedeți, cându atâtea acte atestă, că dacă națiunea română n’a luptat la 1848 contra invasiunii, n’a ’nvinsu-o, culpa este numai a colegului vostru, a d-lorit Tell și Heliade? Cumü nu vedeți actele cari atestă că noi amu cerut din Jiua d’ântéie organisarea resistenței, că domniatorii s’au opusü și că nu puteam face nimicu atunci contra unei poporarități uriașie, ca cea-a ce avea domnulu Heliade? Cumü nu sciți că chiarü asia, fără organisare, poporul a cerut la tiua de 13 Septembre, a cerutű în genuchie de la guvernü se de ordine, și, tricealű guvernului, „pină disară îi și îngropamul“ N’amu fugit ci amu fostu prinși ș’arestați, daru chiaru așia d’ar fi, are nemericia nostră póte scuza p’a vóstră? Și pentru ce n’ați făcut cele pucinű, vă protestare morale? Pentru ce n’ați protestat contra Convențiunii de la Balta-Liman, cumu ați protestat căți-va doiari contra Regulamentului? Pentru ce n’ați decblarat că nu veți lua parte la nici oă lucrare, și nu v’ați apținut, d’a servi guvernele străine ș’a pune în lucrare legile lor? Ce are v’ar fi putut face Turcii și Muscalii la 1848, dacă refusați orice funcțiune? Ce v’ar fi putut face ei dacă refusați toți Tronul a supt Convențiunea de la Balta Liman? Ce v’ar fi putut face Vodă Știrbeiu, dacă nu primiați nici uă funcțiune supt legea de la Balta Liman? Și cându n’ați protestatu, căndu din contra ați adoptat acelu statut și l’sțl servitei, n’avemu drepți se ve ’ntorcemți cuvintele și se văslcemți: „nu vedeți nesocotiților că ne amintiți singuri amestecul vostru reacționarii în mișcarea anti-naționale de la 1848 și 1849?“ „Și cu ce dreptu vorbiți voi da instituțiuni adrolate țerei de străini, voi, cami a doua după uă revoluțiune făcută în numele suveranităței naționale cerșiți pentru constituțiunea vóstra, nu sancțiunea puterilorfi protectrice și suzerane, daru umilitórea aprobare a unui Paștă. „Aretați-ne ceva de analogă în epocele cele mai triste ale istoriei nóstre. „Nouile instituțiuni cerute de poporu nu „vor intra în lucrare decătri DUPĂ APROBAȚI1J. „NEA EXCELENȚIEÎ SELE SULEIMAN-PAȘA „și sancțiunea Inălțimei Bele Sultanului, a căruia „solicitudine părintescă protege țera.“ „Semnați între cei-l-alți membrii ai Locotenințeî Domnscî ȘTEFAN GOLESCU. Bucurescî 27 Iuliu 1848 No. 341. Cine se fiă are ceilalți membrii al Locoteninții, semnați în acest act? și pentru ce nu le puneți aci numele? Se fiă óre pentru că vă este rușine de rușinea d-loru Tell și Heliade? Era acuma și respunsulu nostru la acésta acusare. Mai ântéiu c’acestui act n’a fostu tipărit de câti iu cinei esemplare și acesta ca uă simplă stratagemă. DD. Tell și Heliade, au fosit celorlalți colegi ai lor, că Suleiman ie a spusü că acesta va fi numai uă simplă formă ca se cășcige pe Sultanat, ca se satisfacă, prin cuvinte numai, avarea proprie turce, ca Porta se potă dice Rusiei c’a facutű ceva, și se scape astafelűpera de protectoratul rusescu. D. Stefano Golescu, avându atunci deplină încredere în inteligința și’nsolința d-lui Haliade, și învinsO de prestigiulű cel mare ce avea acel bărbat asupra națiunii întregi, a supseri sü alăturea cu dânșii. Ce ve spune însă Prunculu Români, ce nu aveți în mănă și din care citați artictil, însă numai acei ce sunt subscriși de ómeni străini redacțiunii, cumü Vernescu, Halepliu și alții? Era ce z ice redacțiunea Pruncului Română în No. 20, 29 Iuliu. „Locotenința de șese membrii a publicată uă hârtie prin care rupe tractatele și dă Turciei unuiu din cele mai mari drepturi ale nóstre, singurulu dreptu, pe temeiulu căruia ne-amu sculatu, singurulu dreptu în puterea căruia toțu acești óameni au protestată pentru intrare armatei otomane, singurulu dreptu, pe temeiul căruia putemă chema în ajutoră cerulă și celelalte națiuni. —Așia dară firidă vieței nóstre ni să tărămă noi singurî.— Așia dară tata sugrumă pe fiii sei. Vai nouă! dacă guvernulă revoluțiunei deruesce străinilor ® vieța a două milioae și jumătate de Romănî, vai nouă! dacă guvernulă revoluțiuneî dăruesce străiniloră acea-a ce Camera, alesă după regulamentu nu a voită se o dea în anulă 1837, nici chiaru de sila baionetelor”. Poporulu adunată eri la 28 iulie în câmpulă libertății a protestată, și ad jisă că nu recunosce acea a publicațiune și apoi la nooa alegere cea făcută de trei membrii, afisă că dacă iei vor face uă asemene hârtie poporulu protestată. Protestămu dată în numele acestui poporu liberă, în numele dreptului de autonomie ce avemă și declarâmă hârtie albă atâta acea publicațiune cătu și alta de va mai cuteza și acestu guvernă se facă împotriva drepturiloră nóstre. “ Ecă ce amü <Jisu și’n No. 21, 31 Iuliu. „Toți cuooscemu posițiunea nóstră politică; ar fi daru de prisosă se mai vorbimă despre ună lucru cunoscută tutuloră, însă trebue se fi cernută observațiune ;are până acumu nu s’a luată în destulă în coiisiderițtune și care crod, că trebue te slujéscu de bază , toc umtățile ce vomă face. Iată ’o : De „căndu au intrată trupele otomane în țară, noi nu mai putemă trta liberi cu înalta Pórta,“ căci , orice lucrare va face guvernulă nostru, o va face suptă influința barnetelor turcești, și prin urmare orice concesiune făcută de atunci nu póte avea tărie, și nici nu pote da Porții vreuna dreptu pravilnică,— că pildă va desluși mai bine acesta opiniune. Trei safi patru ómeni armați intră în casa mea, făr a mi preveni de visita soră, îmi pună pistóle și cuțite la pieptu și'mi ceru are care lucru. Daca mă supuii cererii soră, póte acesta se le deamă dreptu pravilnică asupra lucrului dobândită? Saă, îmi pieriră eu dreptu de a ’mi lua înapoi lucrul, îndată ce va înceta siluirea, prin tóte miijlocele putinciose ?— Negreșită nu. Asia data, nici România nu póte trata cu înalta Portá, în cătă vreme armata otomană ocupă pământulu nostru.— Ce câștigă înalta Porta prin tóte concesiunile ce’o vomă face în acésta vreme? nimice , caci n’au nici uă valore, înalta Porta dare, ca se încheie una actă legală cu România, trebue mai ăntâi și se’și retragă trupele; atunci numai negociățiunile voră avea unu caracteru legală și că putere pravilnică, oru tóte actele făcute suptă influința baionetelor, adică prin siluire, se anuleză. Ni se pare clară, că cea d’ănteia cerere a guvernului nostru se stă pentru retragerea trupelor otomane, căci, de nu se va acorda acesta condițiune, guvernul — care represinteză totii poporulu — nu póte intra în negociere cu înalta Portă. Acesta este părerea nostră: nu o iu opune mănimului și daca este greșită, primimü cu mulțămire a o îndrepta, îndată ce ni se va dovedi erorea.“ Ș’acumu strălucite, domnule Tell, intorce U facia spre confrații dumitale dd. Plagino și Blaramberg, căci, spil bine și vezi bine că dacă domnialoru au voitü a lovi cu acesta aciu pe cineva, negreșitO ca nu de facia nóstră se póte lipi acea lovire. (Va urmă.) Circulamă către d-nii prefecți de districte. Domnule prefectu. Până căndu inițiativa individuale va deveni mai puternică in România nu putemă administra numai din cabinetu ca in alte State cari, traescu mai de multă timpu prin propria lora viață. La noi, d le prefect«, cumu v’am spus’o și altă dată, trebue sa ne inducimu activitatea și uă parte din timpii se’să intrebuințămă In revisiunî, ca se mni- l țtănotu fi se sublimă pe toți acel ce ! •'