Romanulu, decembrie 1867 (Anul 11)

1867-12-04

ANULU ALU UNU-SPRE­ZEDELE VOXI3SCE ȘI VEI POTB --­GAp. Dint­­re anii..................................lei 128 — 152 I’e șof" luni....................... » 64 — 76 I'e trei luni......................... » 32 — 3. Pe­uă lună........................ » l­— — Unü exemplarii 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.................u ° r- 10 v. a. SERVITIU TELEGRAFICII Alii' KORUMUI­ PARIS, 15 Decembre. — „Le Temps“ con­sideră ca probabil e că Nigra va lua mm conce­diu timpurari și, dacă parlamentulu, precumă e probabile, va renoui votul ă: Roma capitale. CONSTANTINOPOLE, 14 Decembre. — 1>ia­­r­ulă „Herald“ <zice că porta a suspensii pentru trei lune taxa asupra importării greneloră. Mo­­tivulu ar fi scumperea actuale a cerealiloru. „He­rald“ spune că luni consiliulu de miniștrii a de­liberată asupra concesiuniloru cerute de către de­legații Cretesi. (Serviciul­ privată ală „Monitoriului“). VIENA, 13 Decembre. — ț­iab­ulă „Debats“ pre­tinde că vizirulă Aali­a­otărîtă a rupe ne­­gociațiunîle cu insurginții din Candia. Insurginții au declarată că nu voiescă a trata de cată cu comisiunea de anqhetă internaționale. — „Morgen- Posta“ asigură că conferințele pentru cestiunea fontierei militare au începută luptă președinția ar­hiducelui Albert. — Criveli va pleca la Roma Sâmbătă; misiunea s­a relativă la concordată nu este părăsită. FLORENZA, 13 Decembre. — Mi­nisteriulu de financie a presintată legea pentru abolirea porto­­francurilor­. PARIS, 14 Decembre. — „Patria“ desminte că guvernul­ a trimisă la Florenza vă depeștă care ar atenua declarațiunile lui Roucher. Guver­nul­ din contra a trimisă vă depeștă la Florenza manținendă termenii decl­arați uniloru. WIENA, 14 Decembre. — Camera înaltă a a­doptată definitivă proiectul­ de constituțiune. Ca­mera de josă a adoptată legea relativă la dato­ria publică. Ministerial­ de financie declară că du­pate acu­mu se propue proiectul­ de unifica­rea datorieloru,­deră că un asemenea unificare este posibile fără a aduce pagubă creditorilor­ Statului. "■ ADMINISTRAȚIUN­EA; PASAGIULU ROMANO Nu. 1.~ SECACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI a». Bucurescî ^ îndrea. țiiariulu Terra, în No. seu de ori, publică un­ articlu de optü colóne,— căci de la 8 la 9 colóne este lungimea maciucilor, cu cari ne ucidu iluștrii nostrii protivnici — pe care ilű închiăie în modul­ urmatoriu: „Că ministeriul­ a ajuns­ la mi­­nisteriu într’unu chipu fraudulosu; că a revnit­ puterea pentru a întări par­­tituri demagogice; că a neîngrijitu a­­facerile generale ale Statului; că, prin politica sa, prin tendințele sale a ațî­­țat­ spiritele și pasiunele; că a distăn­­țat­ anarhia; că a înjosit­ prestigiulu autorităței; că a surprinsu în mai multe rânduri buna credință a Domnitorului; că din fie­care ramuri ale administra­­țiun­ei a fácutű unu instrument de partidii și de prigonire; că a risipit banii publici; că a compromisit cu de­­sevârșire financiere; că a violat­ Con­­stituțiunea, legea electorală, legea or­ganică a coruptabilității, legea de ad­misibilitate și de înaintare în foncțiuni judecătoresce, legea guardei orășiănesci, legea comunală, legea asupra posițiunii oficierilor­; că a falsificatu sistemulu re­­presintativu; că a deconsiderat teza și instituțiunile sale în ochii Europei; că prin tendințele sale, prin actele sale arbitrare și ilegale a redicat fl­uă ne­­mulțămire unanimă, a speriat spiritele, a adus o țera într’uă situațiune din cele mai periculose; că, întru cu cuvinte, a souduit societatea întregă pînă în te­m­eliile sale, și că o împinge cu uă re­­petsiune frenetică la uă CATASTROFĂ! „Etă cu ce titluri de recomanda­­țiune se presintă ministeriul­ dinaintea națiunei! Dacă ea aprobă sistemulu seu de cârmuire, dacă ea crede că starea sea normală trebue se fiă desordinea, anarhia, agitațiunea; dacă ea voiesce miseria și peirea, ei bine! vomü țjice alegătorilor”: „Alergați în colegiile vostre! Dați um­­bili de eroare ministerialul pentru câte a facutu și alegeți pe ó­­menii din partitulu seu!“ „Alegetoriloru ! Ora e solemnă. A­­lergați cu toții pentru a salva țera. In momentulu actualii, cu unu guvernu care nu se sfiesce de nimicit pentru a birui, unu volü are uă greutate mare în cumpena. destinilorj țerei. Gândiți— ve că ve aflați în fața a două urne. Pe urna nóstra este scrisű: SALVA­REA ! Pe cea­l­altă PEIREA! Ale­geți!“ Tabloul­ este frumoșii, complet, splendidu, și sperăm­ că protivnicii noștri vor­ recunosce admirarea nós­­tră pentru talentul­ și realitatea cu cari e spiriu națiunii lucrurile și si­­tuațiunea, precum­ și că dorimű atâtü de multe ca națiunea se cunoscu adevă­­rulu, în­căte publicăm m­enși­ne păr­țile cele mai însemnate și cele mai energice ale actelor­ de acuzare ce face pe­stă­d­ina guvernului. Și ’n adevĕru, în care țară, în care timpu s’a mai găsit unu ministeriu atăt de vinovatu, atâta de criminale ? Și că tu este de criminale căndu a is­­butitu, în cate­va luni numai, se facă atâtea rele căte n’a putut face d-nn Plagino în șapte ani, căt a gu­­vernatu­l era rupt Convențiunea de la Balta-L­ man, căte nu sunt coprinse de cătu numai în amândoue actele de acuzare făcute în contra administra­­țiunii d-luî Epureanu de cătrâ Camera din Iași și de către cea din Bucu­­resci? Io care țară și ’n care timpu s’a mai venit unu ministeriu care voi și isbuti în câte­ va luni a ucide uă națiune și încă într’unu rapdü a­­tăti de erudu și ’nvederatu, și națiu­nea, avendu deplina libertate a întru­­niriloru ș’a Presei, se ’ndure, se tacă, ba încă se și esprime iubirea iei că­­tră Miniștrii prin petițieni către domun, și prin banchete, și banchete date în Bucurescî, în Galați, în Iași, în cele mai mari centruri ale inteliginței, ale libertății și ale comerciului! Și ea tóte aceste uciderea trebue se fiă, de vre­me ce o spunu protivnicii noștril în facia națiunii, căci, cum o ți­ce poe­­tulu Alesandrescu : „Și caii lui Achilü carii prooroceau, „Se­ vede că au fostă, de vreme ce-l îl trăgeau.“ Asia daru reut, peirea, uciderea esista de vreme ce dumnialoru o spunu, și alegătorii se mergă în facia celor si doue urne: una este a d-loru Pla­gino, Tell, Epureanu, Boerescu, și pe densa, glica dumnialoru, este scrisu: SALTAREDA Cea­l­a­tă este a d-loru Golesci, Bratianu, a națiunii de la 1848, 1857, 1859, 1866, și pe care, tlica dum­nialoru este scrisu PEIR^SI. Alegeți, flicO dumnialoru alegători­­lorö. Alegeți le­­ Jicem­u și noi, între actele Salvatoriloru dd. Plagino, Tell, Epureanu și Boerescu și ’ntre actele nóstre. E ca célu pucinu unu puntii in care ne unimti cu protivnicii nostrii. LUNI—MARȚI, 4—5 DECEMBRE 1867, LUMINEZA­TE ȘT­IRI ; i Abonamentele la Bucuresci Pasagiu lu Romanu No. 1. — In district, la cores­­pondinții­­ pianului și prin p­.-ta. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cierine Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIURILE Linia de 30 litere.................... 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia.........5­­ ACUSATORII ȘI ACUSAȚII. (A vede Numerile de la 26, 29 și 30 Noembre). Acuzatorii Revoluțiunii de la 1848, dd. Plagino, Tell, ș. a. I. no <Jicu: „Vorbiți de Balta-Liman, nu vedeți nesocotiți­­lorü că ne amintiți singuri consecvența silită a amestecului vostru revoluționară în mișcarea na­ționale de la 1848. Ca se ne aruncați petru ca­re ne imputați că am primită acelă tractată ar fi trebuită se ne dovediți, că un resisting era cu pu­­tință și dacă resistența era cu putință, cu ce nume se ve calificămă pe voi cari ați fugită?“ Amestecat revoluționarii în mișcarea naționale. Invîrtitura este evghenicasa. Domnialora vor o mișcare era nu re­­voluțiune. După domnialor, mișcarea nu este revoluțiune și revoluțiunea nu este mișcare. Acesta ne amintesce că ordine ce se da­se prin ukaș în Ru­sia d’a nu se mal­ifice în geome­­triă, conul de revoluțiune, ci cont de rotațiune. Fiă ș’asia. De ce însă nu potem­ și noi se vă inieemit: „Nu vedeți, nesocotiților, că ne amintiți ne­­amesteculu vostru în mișcarea națio­nale, fuga vóstru de dânsa?“ Și noi avemți dreptu a vă mai zice: De ce nu v’ați pusti voi în capulu mișcării spre a o dirige ș’a opri fatalulu nostru am­estecu? Erați boieri mari, avuți, in­­teligențî, învățați, ómeni politici și spe­­rimentați, cumu dare în locu d’a vă mișca nainte cu națiunea, v’ați dato napoi ș’ați lâsatO se s’am­estice nisce ómeni cu totulu necunoscuți națiunii, și se conducă patria vóstra, națiunea vóstra la consecința silită a convențiunii de la Balta-Liman? Noi eram­ nisce copii, cu totulu necunoscuți și voi erau­ stâlpii terei. Crinü dari? se tragu stâlpii și lasă se ca$a casa in Balta- Liman? Și dacă națiunea nu vedea că stâlpii erau putrezi, cumü­are ne ar fi lăsato, pe noi, nisce ómeni cu to­­tulű necunoscuți, niște copii, se pu­­nemu mâna pe vechii stâlpi ai ve­chiului edificiu? Respundeți, luminați națiunea în a­­­cestă privință și fiți sicari că ea, vă­­ísându dreptatea în partea vóstrá, va re­veni la voi, de bună voie și cu credinț­ă. Venind­ la partea a doua a frasei, respondent: Noi óre trebue se va dovedima c’nu resistență era cu putință? Așia daru dechiarați înși­vă că inteligința vóstra nu v’aretă nici uă putere în națiunea română. Dechiarați înși­vă că inteli­gința vóstra și anima vóstra ve spunea c’acestă națiune nu este în stare se-și apere drepturile iei, onorea iei, vieța iei, că nu este în stare nici chiaru d’uă resistență momentană, prin care se-și scape celu puț vizi­onarea și, do­­vedindu Europei civilisate că simple, înțelege, voiesce și este capabile de ori-ce sacrificie, se-și atragă stima, iubirea și susținerea iei! Dechlarați înși­vă c’acuma ca totu­ de una n’aveți pentru poporulu românu nici una alta simplinaîntO decâtu despre țiulu! C’acuma ca totu de­ una credeți că „sortea a­­cestei țăre este d’a fi în veci smerită.“ Daru­cumu are poporulu elenii, a lup­tat singura, în cursu de 7 ani, con­tra unui imperiu, și care âncă era a­­tunci în puterea mea! Cumu acumu Candia, ce n’are uă poporațiune mai mare de­câtă acea­a a Bucurescilor­, luptă d’unii ani de z ile contra impe­riului otomanu? Cuma Serbii, ce nu sunt de cătu a cincea parte a Ro­mâniei, sunt în stare d’a face uă resis­­tență, și încă fórte seriose, și numai Ro­mânii nu sunt­, după voi, în stare d’a o­­pune cea mai mică resistințiă inimicitorü? Și cumu nu vedeți, nici astă­zi, puterica, eroica desmințire ce națiunea română a dat calomniatorilorQ iei prin Pompiarii și Sentinella din delulu Spirii! Cumü nu vedeți, cându atâtea acte atestă, că dacă națiunea română n’a luptat la 1848 contra invasiunii, n’a ’nvinsu-o, culpa este numai a cole­gului vostru, a d-lorit Tell și Heliade? Cumü nu vedeți actele cari atestă că noi amu cerut din­­ Jiua d’ântéie or­­ganisarea resistenței, că domniatorii s’au opusü și că nu puteam­ face nim­icu atunci contra unei poporarități uriașie, ca cea-a ce avea domnulu Heliade? Cumü nu sciți că chiarü asia, fără or­­ganisare, poporul­ a cerut la t­iua de 13 Septembre, a cerutű în genuchie de la guvernü se de ordine, și, tricea­­lű guvernului, „pină disară îi și în­­gropamul“ N’amu fugit ci amu fostu prinși ș’arestați, daru chiaru așia d’ar fi, are nemericia nostră póte scuza p’a vós­­tră? Și pentru ce n’ați făcut cele pucinű, vă protestare morale? Pentru­­ ce n’ați protestat contra Convențiu­­­nii de la Balta-Liman, cumu ați pro­testat căți-va doiari contra Regula­mentului? Pentru ce n’ați decblarat că nu veți lua parte la nici oă lu­crare, și nu v’ați apținut, d’a servi guvernele străine ș’a pune în lucrare legile lor­? Ce are v’ar­ fi putut face Turcii și Muscalii la 1848, dacă re­­fusați ori­ce funcțiune? Ce v’ar fi putut face ei dacă refusați toți Tro­­nul a supt Convențiunea de la Balta Liman? Ce v’ar fi putut face Vodă Știrbeiu, dacă nu primiați nici uă funcțiune supt legea de la Balta­ Liman? Și cându n’ați protestatu, căndu din contra ați adoptat acelu statut și l’sțl servitei, n’avemu drepți­ se ve ’ntorcemți cuvintele și se vă­­sl­cemți: „nu vedeți nesocotiților­ că ne amintiți singuri amestecul vostru reacționarii în mișcarea anti-naționale de la 1848 și 1849?“ „Și cu ce dreptu vorbiți voi da instituțiuni ad­rolate țerei de străini, voi, cami a doua după uă revoluțiune făcută în numele suverani­­tăței naționale cerșiți pentru constituțiunea vós­tra, nu sancțiunea puterilorfi protectrice și suze­rane, daru umilitórea aprobare a unui Paștă. „Aretați-ne ceva de analogă în epocele cele mai triste ale istoriei nóstre. „Nouile instituțiuni cerute de poporu nu „vor­ intra în lucrare decătri DUPĂ APROBAȚI1J. „NEA EXCELENȚIEÎ SELE SULEIMAN-PAȘA „și sancțiunea Inălțimei Bele Sultanului, a căruia „solicitudine părintescă protege țera.“ „Semnați între cei-l-alți membrii ai Locote­­­nințeî Domn­scî ȘTEFAN GOLESCU. Bucurescî 27 Iuliu 1848 No. 341. Cine se fiă are cei­l­alți membrii al Locoteninții, semnați în acest act? și pentru ce nu le puneți aci numele? Se fiă óre pentru că vă este rușine de rușinea d-loru Tell și Heliade? Era acuma și respunsulu nostru la acésta acusare. Mai ântéiu c’acestui act n’a fostu tipărit de câti iu cinei esemplare și a­­cesta ca uă simplă stratagemă. DD. Tell și Heliade, au fosit celor­­l­alți colegi ai lor­, că Suleiman ie a spusü că acesta va fi numai uă simplă formă ca se cășcige pe Sultanat, ca se sa­tisfacă, prin cuvinte numai, avarea proprie turce, ca Porta se potă d­ice Rusiei c’a facutű ceva, și se scape asta­felű­pera de protectoratul ru­­sescu. D. Stefano Golescu, avându a­­tunci deplină încredere în inteligința și’n­solința d-lui Haliade, și învinsO de prestigiulű cel mare ce avea acel bărbat asupra națiunii întregi, a sup­­seri sü alăturea cu dânșii. Ce ve spune însă Prunculu Români, ce­ nu aveți în­­ m­ănă și din care citați artictil, însă numai acei ce sunt subscriși de ó­­meni străini redacțiunii, cumü Ver­­nescu, Halepliu și alții? Era ce z ice redacțiunea Pruncului Română în No. 20, 29 Iuliu. „Locotenința de șese membrii a publicată uă hârtie prin care rupe tractatele și dă Turciei u­­nuiu din cele mai mari drepturi ale nóstre, sin­­gurulu dreptu, pe temeiulu căruia ne-amu­ sculatu, singurulu dreptu în puterea căruia toțu acești óa­meni au protestată pentru intrare armatei otomane, singurulu­ dreptu, pe temeiul­ căruia putemă che­ma în ajutoră cerulă și cele­l­alte națiuni. —Așia dară firidă vieței nóstre ni­ să tărămă noi singurî.— Așia dară tata sugrumă pe fiii sei. Vai nouă! dacă guvernulă revoluți­unei deruesce străinilor ® vieța a două milioae și jumătate de Romănî, vai nouă! dacă guvernulă revoluțiuneî dăruesce străiniloră acea-a ce Camera, alesă după regulamentu nu a voită se o dea în anulă 1837, nici chiaru de sila baionetelor”. Poporulu adunată eri la 28 iulie în câmpulă libertății a protestată, și a­d jisă că nu recunosce acea­ a publicațiune și apoi la nooa alegere ce­a făcută de trei membrii, a­­fisă că dacă iei vor­ face uă asemene hârtie poporulu protestată. Protestămu dată în numele acestui poporu liberă, în numele dreptului de au­tonomie ce avemă și declarâmă hârtie albă atâta acea publicațiune cătu și alta de va mai cuteza și acestu guvernă se facă împotriva drepturiloră­ nóstre. “ Ecă ce amü <Jisu și’n No. 21, 31 Iuliu. „Toți cuooscemu posițiunea nóstră politică; ar fi daru de prisosă se mai vorbimă despre ună lu­cru cunoscută tutuloră, însă trebue se fi cernu­tă observațiune ;are până acumu nu s’a luată în des­tulă în coiisiderițtu­ne și care cr­od­, că trebue te slujéscu de bază , toc umtățile ce vomă face. Iată ’o : De „căndu au intrată trupele oto­mane în țară, noi nu mai putemă tr­ta liberi cu înalta Pórta,“ căci , ori­ce lucrare va face gu­­vernulă nostru, o va face suptă influința ba­r­­netelor­ turceș­ti, și prin urmare ori­ce concesiune făcută de atunci nu póte avea tărie, și nici nu pote da Porții vre­una dreptu pravilnică,— că pildă va desluși mai bine acesta opiniune. Trei safi patru ómeni armați intră în casa mea, fă­r a mi preveni de visita soră, îmi pună pistóle și cuțite la pieptu și'mi ceru are care lucru. Daca mă supui­i cererii soră, póte acesta se le dea­m­ă dreptu pravilnică asupra lucrului dobândită? Saă, îmi pieriră eu dreptu de a ’mi lua înapoi lucrul­, îndată ce va înceta siluirea, prin tóte miijlocele putinciose ?— Negreșită nu. Asia data, nici România nu póte trata cu înalta Portá, în cătă vreme armata otomană ocupă pământulu nos­tru.— Ce câștigă înalta Porta prin tóte conce­siunile ce’o vomă face în acésta vreme­? nim­ice , caci n’au nici uă valore, înalta Porta dare, ca se încheie una actă legală cu România, trebue mai ăntâi și se’și retragă trupele; atunci numai nego­­ciățiunile voră avea unu caracteru legală și că pu­tere pravilnică, oru tóte actele făcute suptă in­­fluința baionetelor­, adică prin siluire, se anu­­leză. Ni se pare clară, că cea d’ănteia cerere a guvernului nostru se stă pentru retragerea trupe­­lor­ otomane, căci, de nu se va acorda acesta condițiune, guvernul­ — care represinteză totii po­porulu — nu póte intra în negociere cu înalta Portă. Acesta este părerea nostră: nu o iu opune mă­nimului și daca este greșită, primimü cu mulță­­mire a o îndrepta, în­dată ce ni se va dovedi erorea.“ Ș’acumu strălucite, domnule Tell, intorce­ U facia spre confrații dumi­­tale dd. Plagino și Blaramberg, căci, spil bine și vezi bine că dacă dom­nialoru au voitü a lovi cu acesta aciu pe cine­va, negreșitO ca nu de facia nóstră se póte lipi acea lovire. (Va urmă.) Circulam­ă către d-nii prefecți de districte. Domnule prefectu. Până căndu inițiativa individuale va deveni mai puternică in România nu putemă administra numai din cabinetu ca in alte State cari, traescu mai de multă timpu prin propria lora viață. La noi, d­­ le prefect«, cumu v’am spu­­s’o și altă dată, trebue sa ne inducimu activitatea și uă parte din timpii se’să intrebuințămă In revisiunî, ca se mni- l țtănotu fi se sub­­limă pe toți acel ce ! •'

Next