Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)
1868-01-15
A.NULU ALU DOUE-SPRE DECESE. VOI&S €-£ ȘI VEI PUTE ■------+5<"----'111 . LAPIT. 01 ÖT. p1,;an.ü ............. . f,*t' ,no.1 48. — 58 PF, BÍiSB LUNÍ. • • j • i, ji -4 — 2 9 PF TEBÎ LUNÎ, .... ,, ,, i 2 — 16 '! ni : ' í i 1: 4 .. PF DA LUNA................ ,, ,, O — O UNU ÎSEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trăsnise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetoriiiGageniiu Carada. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANI No. 1.- REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. LUNI-MARTI 15-16 IANUARIE 1868. HIMENÉZA TE ȘI TRÎ TI —-----K*----PENTRU ABONAMENTE, ANUNOIURI ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BITCUPESCT, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONTDINȚII DIARIULUI țI PRIN COSTA. LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN HUE DE l’aNCIENNÉ COIIEDIF NO. n. ANUN ILDJLILE , LINIA DE 30 LITERE..................................40 BANI INSERTIONI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU SERVIȚII TELEGRAFICI) 4LI K«!1Abtil Lt. LONDON, 26 ianuarie. Pall-Mall Gazette suspine că Francia și probabile și Austria vor Înlocui pe Consulii lorii generări din Bucuresci cu miniștrii însărcinat! de afaceri. (Serviciulu privati ale Monitoriului). PRAGA, 22 ianuarie. — Astăzi S’a instalată noua primară Claudy; câteva desordine au avutű locu, provocate de partitura Tcheque, déra fară nici uă importantă, trupele nu risipită mulțimea. ROMA, 22 ianuariu. — Papa a declarată unei deputațiuni că atitudinea sa in facia alegătorilor va rămânea aceași. PESTA, 22 ianuarie.— Delegașiunea ungară a numită, pe Tomssich președinte și pe Horvath secretară. VIENA, 22 ianuarie. — Imperatorele a ordonată lui Giskra, ministru de Interne, a mulțumi populațiunii din Viena și din Trieste pentru manifestațiunile simpatice ce au aretată, cu ocasiunea înmormântării lu Maximilian. Se desminte, din sorginte oficiosă, ca Beust ar fi făcută uă aduca circulară asupra politicei Austriei în cestiunile europene. — Se scie acumă că Prusia aderă la demarșa colectivă a puterilor la Belgrad, FLORENZA, 22 ianuarie. — Camera deputaților a adoptată budgetulă de venituri. Discuțiunea merge iute spre a ajunge la legile financiare și administrative. (§§LONDRA, 24 ianuarie. — Partitula conservatore adată unu banquet la Bristolă, Stanley a irisă că cestiunea capitale în timpul de fadă e cestiunea irlandeză. Irlandez de Englitera este cu Separațiuea neputințtă. Reformele agrarii sunt prea necesarii și parlamentulă se va ocupa neîncetată de densele. Cestiunea bisericei însă nu va putea fi discutată decâtă de noulă parlamentă pe bazele unui reformbill. Stanley crede că pericolul pentru starea interioră a Irlandei a ’decutu '! cu néi tretffe d' pcă europSană va fi turburată, cu totă mărirea armatelor din Statele de pe continentă. BERLIN, 24 ianuarie. — Regele a priimită astăzi pe ambasadorele Austriei și Italiei ca ambasadori acreditați pe lângă confederațiune. PARIS, 24 ianuarie.— Imperatorele. S’a dusă de dimineță să vâneze la Compiègne; printre injvsta^ÍuijuiJ tffel și Metternich. Bucurescî ii Cărindariu. .i *• ri • . vi . . . ■ „Tötu paserea pe limba tei pere.“ Acéata ^fortóre a Româniloru, pu~ temă s’o aplicămă partitei, alu cărea-a organu este Terra. Toțî câți au cititu și citee cä acelaŭ iariű, au $sa și ^iü că, cu flă oare numeroasa organului iei, acea partită se sinucide, că pe limba iei pere. Cânda criticele, atacurile, ce o partită adreseza celerlalte suntă de notorietate publică neadevérate, ea dovedesce prin acesta pușinulă respectă pentru publică și pentru ea însașî, moralitatea și tăria partitei opuse. Căndă critică , ceea ce trebuia se laude, ea dovedesce slăbiciune, pasiune, rea credință și lipsă deplină de cunoscințe și de principie. .n . i. j Astă feră spre exemplu partita opusă nouă dise că ea reprezintă naționalitatea, seiința, întărirea unirii și a Tronului, moralitatea, ordinea in administrațiune, în finanoie, în totul,și în sfârșită, și neopeirea în totă și în tote; și, cu tote aceste în faptă ea aretă că are atăta iubire pentru națiune, în cătă o lăsă totădeana în prada retăcirii și nu s’ăduse aminte că trebue s’o lumineze de cătă numai în timpii alegerilor, numai căndă are trebuință se oferă votulă. Fondăndă diarintă Terra, și ce jlicemii ? Fondăndă partita intregă, în timpul alegeriloră și într’ună modă „spontaneă și cu intusiasmă necugetat," începură de la Celă d’ânteiü numeră a spune că țera întregă era organisată în comitate ale „amicilor, constituțiunii;“ că în fosta Cameră era uă majoritate bine definită și statorică în principiele iei; că guvernul ă a disolvată Camera, fără cuvântă, far’ a motiva disolverea, făr’ a iei dacă ea va aproba sau nu cuvintele d-lui Epurianu; că banii publici și ai casei de lichidare surită dilapidați; că de căndă acestui ministeriu este la putere și numai de căndă este elă, țera este învesedă și taiediduită .de castiuies Isrăvâliților , vagabonzi Și de propaganda anti-unionistă; că în alegeri în cele mai multe colegie, și chiară în cele din Bucuresci puterea armată, gendarmi și pompieri, aă intrară armați în sala alegeriloră, ș.col. Națiunea vitregă scia, reduse cu ochii iei, că tote aceste surntă neadeveriri, calomnii cugetate și prin urmare, cei de la fabulă Terra, prin limba loră periră, căci dovediră că nu potă face nici oă acusare adeverată și temeinică. De la cele dintâi numere începură a ne acusa că voimă „înarmarea glotelorü, garda naționale, deplina autonomie a comuneloră," și prin urmare cei de la șiakulă Tárra prin limba loră periră, căci dovediră că principiile lor suntă reacționarie și anti-naționale. Mai demă di șriseră că guvernul actuale este vândută Rusiei, și acesta fiinducă guvernul imperatoreiul Alexandru a primită a închide poșta rusescă din țară, și a consimpțitu a plăti cea a ce natoresce pentru hrana oscililoră de ocupațiune , că este vândută Prusiei și Rusiei, și mimică alü Frauciei ș’alu Italiei, și acesta fiinducă la mă prându dată de represintantele Imperatului Rusieior din Viena, ambasadorelul Ignatieff, la care n'au fostă invitați de, cătă numai primulă Ministru al Austriei, d. de Beust, ambasadorele Prusiei, baronulu de Werther ambasadorele Franciei, Ducele de Gramont și a fost invitată și trimisulultraordinariu alui principelui Carol I, d-nu Dumitru Brătianu. Națiunea întregă a mulțumită Imperatului Rusiel oră pentru redicarea poștei străine, și așceptă se-i mulțămiască pentru plata datoriei; națiunea vitregă este gata a mulțămi guvernului Austriei pentru redicarea poștei austriace, și tutoră puteriloră pentru curmarea jurisdicțiunii consularie; națiunea întregă a, citită cu plăcere spirea despre primirea cea bună ce guvernul diniena a facut trimisului Suveranului României și asistarea lui la unăprăndă atătă de intimă și prin urmare, cel de la dianula. Tárra, prin limba loră perică, calomniindă ceaa ce trebuia se laude, combătând acte cari redin demnitatea și puterea țereloră. Ș’apoi ciudată trădare aceaa care se face faciă cu ambasadorele Franciei și cu ni" .~.,Iă Ministru al Austriei! Și ce voră mairiice acumüde se va adeveri scirea ce ne o dă gazetta englesă? Ce voră mai dice căndă Imperatură Francesiioră, acumă ca totă dermală celă-lanteră, va lua inițiativa d‘a da României rangulă de Stată liberă dată treile gradă,, trimițândă pe lângă Domnulă Româniloru, Miniștrii însărcinați de afaceri? (Charges d’affaires) voră iuce negreșită că tote puterile s’ fă coalișată spre a negăji partita domnialoră, reîicăndă România la rangul ce i se cuvin și redicăndu-o luptă Ministerială Grolescu și Brătianu! Sâmbăta trecută, partea draptă a Camerei d'se în știarulă sen Tárra: „Majoritatea Camerei actuale este productură ilegalităților și violențelor, pe cari le-am semnalată. A voi se condamne ea însăși isvorulăesistinței sale, este a voi se se sinucidă. Ea nu o va face, o spimă forte bine, darăscimă încă că toate actesele vor purta pata neștersă a originii sale." Alegerile s’au facut o suptă cea mai asolută libertate a presei ș’a întrănirilor. Acestă libertate a fostă împinsă pînă la licință de către diariulă Terra și celelalte foie asociate ale sale. S’a dovedită prin acte oficiale că protestările făcute în alegerile d’acumu au fostă pe jumătate mai puține de căndă cele făcute la alegerile trecute, luptă ministerială Ion Ghica, căndă, după declarările mai multora, s’aă făcută alegerile cele mai libere. Și cu tote aceste domnialoră susțină c’uă națiune întregă, avendă asoluta libertate a presei ș’a întruniriloră, a pututută îndura ilegalitățile și violențele unei minorități ș’a primită ca represintațiunea naționale se fiă ună neadeveră, uă minciună; c’uă națiune întregă, bucurându-se de cea mai asolută libertate a priimită a-și da, averea iei, esistența iei în mâna unoră omeni ce nu suntă aleșii iei; c’uă națiune întregă a primită și primesce . ca tote actele Camerei se porte Pata ilegalității și a violunul. Acesta ar fi cea mai asolută degradare a unei națiuni, și cu tote aceste astă-fetă vorbescă cei de la Terra, astă-fetă vorbesce partea reptă a Camerei, prin organul ă iei oficile și d’acea’a credemă c’avemă cuvântă a zice din motica „paserea pe limba, iei pere." Totă în No. de Sâmbătă a organului seă, partea dreptă a Camerei face apelă la Principele Domnitor, cu următoarele cuvinte: „Elă singură mai póte se remedieze situațiunea, chlămândă alți miniștrii, carii voră fi mai demni de încrederea mea și se facă mă nuuă apelă la națiune, în condițiuni ce vor garanta mai bine sinceritatea voturilor.“ Mărturirea este francă. România nu pate fi fericită de nu va fi, în viitoriă ca și în trecută, guvernată de partea draptă a Camerei. Mărturirea este francă. Alegerile nu potă fi sincera espresiune a națiunii, pînă ce nu se voră face suptă guvernală dreptei, fără libertatea tiparului ș’a întruniriloră, cumă s’a facutu totudeuna suptă guvernarea d-soră Plagino, Brăiloiu, Epurianu și tovărășiă. Mărturirea este francă. La 31 Octobre trecută, guvernul actuale disolvândü Adunarea, fiindă că ea navează majoritate pentru nici ună principiu, comite ună actă anti-constituționale, guvernul ă' actuale ar comite ună actă naționale și constituționale, sfătuindu pe Domnitoriă a schimba ministerială aprobată de națiune și de represintanții sei, a chlăma da putere pe cei , din drepta Camerei și a disolve Adunarea. E ca simptimintele de dreptate, de lealitate, constituționalismulă și patriotismulă părței drepte, declarate pe fată dița prin organul ă iei, și d’aceaa repetimă că „fiăcare pasere pe limba iei pere A D-luî Redactare a lui Harîi luî ROMANULD. Domnule!.................... In diariulu' d-vostie de astă-și vedü că menționați din rman numele meu ca facându parte din redacțiunea Șiamiuluî Terra. Acestă Siamă însă a declarată de mai multe ori că suntă cu totulă străină redacțiunii sale. Eă nu am aflată de cuviință a mai adăoga nimică, căci credeamă că după uă asemenea declarare nici că îndouială nu mai póte remănea . Vedü însă că d-vostră continuați astă erore Căndă în trecută redactamă mu Șiamă, d-vostră sciți, d-le Redactore, că nu m’am dată în lături de a priimi discuțiunea; dacă, și acumă a’și fi avută onorea de a face parte din redacțiunea unui Siabă, ce ar fi represintatu ideiele și principiele mele, a’și fi priimită discuțiunea totă asia de francă și leală. Pe cătă timpă însă acesta nu există, nu voiă ca nimeni se mî atribue meritele altora, nici se mă facă a participa la uă responsabilitate ce nu mĕ privesce. Prin urmare, ca se înceteze orice nedumerire, suntă silită, pe lângă declarațiunea ce v’a făcută deja Șiamulă Terra, a va declara și că că am fostă și suntă cu totulă străină de redacțiunea a estuluiartă. Primiți, d-le Redactare, încredințarea deosebitei mele considerațiuni. B. Boerescu Bucuresci 14 ianuarie 1868, FOSTIA ROMANULUI CRITICA LITERARI A. N aSTAN VODĂ de D. HAJDEU. Partea. II. Am are tată in partea ântâiă trei cause fóte curiose pentru cari opera d-lui Hăjdeă n’ară avea uă acțiune, după părerea Domnului Garpă. Antâră, că Răsvană devine în actulă II-lea mnă Bujoru, era nu ună Spartacus, deși se scia că Spartacus n’a fostă de câtă una Bujoru ală timpiloră antici. Ală douilea, că in calea lui Răsvană apare de nădată Vidra, desvoltăndă și împingândă apoi pînă la estremtate ambițiunea lui Răsvană, deși în fondă totă astă felă este rolulă femeiei lui Macbeth, una din cele mai frumóse piese ale lui Shakspeare. Ală treilea, pentru că in actulă V-Iea... Răsvană ajunge pînă și la crimă din „iubire de slavă“, ceia ce d. Carp numesce „celă mai meschină egoismu.“ Mai este cre uă caută afară de aceste trei atâtă de bocăne, cum chemă noî, și atâtă de poznașie, cum clică frații de peste Milcovă? Mai ede încă una, pe care d. Carp o esprimă asta: „Precum viața lui Răsvană nua fostă decât „ună șiră de acțiuni ce nu decurgeaă una „din alta, asia și mortea lui nu ni se arată ca consecința fatale a faptelor sale. „Răsvană more din întâmplare, respîngândă „pe Leșa. Ricard III. Macbeth. Wallenstein, ,, Phedra, moră și ei; însă mortea loră era „fatala consecință a furtunei ce stîrnise în „jurulă loră, numai că asta marte putea„vee uá valore și ună efectă dramatică.“ Domnulă Cârpă citază aci multe piese străine pe cari se pute se le fi citită; dară noi putemă afirma, putemă garanta că dumnului n’a citită actulă al IV-lea din Răsvan, despre care nu vorbesce în adeveră nimică in totă cursulă criticei sale, și din care Se vede că d. Hăjdeă a sciută a prepara de mai nainte necesitatea sau fatalitate a morții lui Răsvană, deși chiară altă felă acastă necesitate sau fatalitate decurge din totalitatea dramei. Acțiunea întruă dramă este conducerea tuturoră peripețieloru sale, astăfelă, in câtă una se decurgă din alta, fără a fi uă repetițiune, și în acestă cchipă, fiecare peripețiă fiind b ună efectă și uă caută totă de uădată, se ajungemă din situațiune în situațiune pînă la ună finală patetică și morală. Am spusă ce este acțiunea, fiindă că d. Carpa n’o spune nica erî în critica mea, deși vorbesce fórte multă despre acțiune. Acumă se ne fiă permisă a urmări prin câte și cinci actele desvoltarea acțiunii în drama d-lui Hăjdeă. ACTUL II. Răsvană este țigană, însă ambițiosă, și ambițiunea sea pe acastă d’ântâiă trâptă nu pute a se arăta altă felă de câtă numai prin pă mânia contra acelora cari’să împedică a fi și elă ceva și prin uă iubire înfocată pentru libertate. ACTULU II. Răsvană scapă din robia, și, scăpată vă dată, unde are póte se conducă abițiunea pe ună bietă țigană fugară, întru o țară aristocratică cumă era România pe atunci, dacă nu în fundulă unui codru ? Elă se face căpitanii de hoți. Posisiunea sea sociale nu-i permitea a merge mai dentare. Pînă și hoții sei îlu mulstrau adesea ori cu numele de țigană. Astfel, ambițiunea luî Răsvan se mulțămesce a fi groza ciocoiloră și veneticiloră, sprijinută celoră seracî și celoră apăsați. Rămâîndă in acestă sferă, elă ar fi sfîrșită neapărată ca toți hoții, începândă de la Spartacus ală d-lui Cârpă, adică pe cruce stă spînzurată. Trebuia ceva estraordinară ca se să smulgă de aci. Din întâmplare la care i se arată că femeia, fata unui boeră mare, desgustată de mizeria clasei sale, uă fată în numulă caria ambițiunea cea mai nemasurată era uă patimă ereditară, un fată care crede a fi găsită idealele sau in acestă horă generosă și care îlă scote din codru. ACTULIII. Vidra aduce pe Răsvană în Polonia, unde trecutul ă lui nu este cunoscută și unde nimini nu scia că elă e țigană, căci altă feră legile cele mai aspre domnină acolo contra țiganilor". Polonii erau in luptă cu Muscalii, Răsvan întră în armată ca soldată, face minuni de vitejia, atrage asupră- atențiunea tuturoră și totă deuă dată invidia. Insă obscuritatea originii sale împedică multă timpă ca se i se dea vină resplată. Vidra, a cărui estremă ambițiune nu-i permite a suferi nici oă amânare, ar vrea ca Răsvan se lase pe Poloni și se trecă la muscali. Uă pasiune, care este în culme, nu face nici uă dată vreoă deosebire între crimă și virtute; căci uă pasiune în culme este orba. Ambițunea lui Răsvană nu ajunge încă la acelă gradă și nu póte se ajunge atâtă de lesne, căci el avea prospera în memoriă origina sea de țigană, robia, derîderea. Domnulă Hăjdeă desvoltă treptată pasă cu pasă, fără nici uă săritură peste natura lucrurilor, calea eroului dramei sale. Astă felă adtusă III este uă luptă între ambițiunea cea timidă încă a lui Răsvan și între ambițiunea cea fără margini a Vidrei care, ca fată de boeră, mare, ca mândră aristocrată, nu avea cause de a înțelege oă ambițiune modestă și mărginită. ACTUL IV. In cele trei acte precedinte reț jurămă ambițiunea lui Răsvan, trecândă prin tote rasele, prin care trebuia se tracă în asemenea casă ună nenorocită țigană, fiă ori cătă de bine înzestrată din natură. Influința, contactulă și stăruința Vidrei au pregătită cu încetulă isbucnirea unei