Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)

1868-01-15

A.NULU ALU DOUE-SPRE­ DECESE. VOI&S €-£ ȘI VEI PUTE ■------+5<"----­'111 . LAPIT. 01 ÖT. p1,;an.ü ............. . f,*t' ,no.1 48. — 58 PF, BÍiSB LUNÍ. • • j • i, ji -4 — 2 9 PF TEBÎ LUNÎ, .... ,, ,, i 2 — 16 '! ni : ' í i 1: 4 .. PF DA LUNA................ ,, ,, O — O UNU ÎSEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trăsn­ise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii­iGageniiu Carada. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANI­ No. 1.- REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. LUNI-MARTI 15-16 IANUARIE 1868. HIMENÉZA­ TE ȘI TRÎ TI —-----K*----­PENTRU ABONAMENTE, ANUNOIURI ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BITCUP­ESCT, LA ADMIN­ISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONTDINȚII DIARIULUI țI PRIN COSTA.­­ LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN HUE DE l’aNCIENNÉ COIIEDIF NO. n. A­N­U­N I­LDJLIL­E , LINIA DE 30 LITERE..................................40 BANI INSERTIONI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU SERVIȚII­ TELEGRAFICI) 4LI K«!1Abtil Lt­. LONDON, 26 ianuarie. Pall-Mall Ga­zette suspine că Francia și probabile și Au­stria vor­ Înlocui pe Consulii lorii generări din Bucuresci cu miniștrii însărcinat! de a­­faceri. (Serviciulu­ privati ale Monitoriului). PRAGA, 22 ianuarie. — Astăzi S’a insta­lată noua primară Claudy; câte­va desordine au avutű locu, provocate de partitura Tche­­que, déra fară nici uă importantă, trupele nu risipită mulțimea. ROMA, 22 ianuariu. — Papa a declarată unei deputațiuni că atitudinea s­a in facia alegătorilor­ va rămânea aceași. PESTA, 22 ianuarie.— Delegași­unea unga­ră a numită, pe Tomssich președinte și pe Hor­vath secretară. VIENA, 22 ianuarie. — Imperatorele a or­donată lui Giskra, ministru de Interne, a mul­țumi populațiunii din Viena și din Trieste pentru manifestațiunile simpatice ce au are­­tată, cu ocasiunea înmormântării lu Maxi­milian. Se desminte, din sorginte oficiosă, ca Beust ar fi făcută uă aduca circulară a­­supra politicei Austriei în cestiunile europe­ne. — Se scie acumă că Prusia aderă la de­­marșa colectivă a puterilor­ la Belgrad, FLORENZA, 22 ianuarie. — Camera depu­­taților­ a­ adoptată budgetulă de venituri. Discuți­unea merge iute spre a ajunge la le­gile financiare și administrative. (§§LONDRA, 2­4 ianuarie. — Partitula con­­servatore adată unu banquet la Bristolă, Stan­ley a irisă că cestiunea capitale în timpul­ de fadă e cestiunea irlandeză. Irlandez de Englitera este cu Separațiuea neputințtă. Reformele agrarii sunt­ prea necesarii și parlamentulă se va ocupa neîncetată de den­sele. Cestiunea bisericei însă nu va putea fi discutată de­câtă de noulă parlamentă pe bazele unui reformbill. Stanley crede că pe­­ricolul­ pentru starea interioră a­ Irlandei a ’d­ecutu '! cu néi tretffe d­' pcă europSan­ă va fi turburată, cu totă mărirea armatelor­ din Statele de pe continentă. BERLIN, 2­4 ianuarie. — Regele a priimită astăzi pe ambasadorele Austriei și Italiei ca ambasadori acreditați pe lângă confederațiune. PARIS, 2­4 ianuarie.— Imperatorele. S’a dusă de dimineță să vâneze la Compiègne; prin­tre injvsta^Í­­uijuiJ tffel și Metternich. Bucurescî ii Cărindariu­. .i *• r­i • . vi . . . ■­­­ „Tötu paserea pe limba tei pere.“ Acéata ^fortóre a Româniloru, pu~ temă s’o aplicămă partitei, alu cărea-a organu este Terra. Toțî câți au ci­­titu și citee cä acela­ŭ iariű, au $sa și ^i­ü că, cu flă oare numeroasa organului iei, acea partită se sinu­cide, că pe limba iei pere. Cânda criticele, atacurile, ce o par­tită adreseza celer­l­alte suntă de no­torietate publică neadevérate, ea do­­vedesce prin acesta pușinulă res­pectă pentru publică și pentru ea însa­șî, moralitatea și tăria partitei opuse. Căndă critică , cee­a ce tre­­buia se laude, ea dovedesce slăbi­ciune, pasiune, rea credință și lip­să deplină de cunoscințe și de prin­cipie. .n­ . i. j Astă­ feră spre exemplu partita o­­pusă nouă dise că ea reprezintă na­ționalitatea, seiința, întărirea unirii și a Tronului, moralitatea­, ordinea in administrațiune, în finanoie, în to­tul,și în sfârșită, și neo­peirea în totă și în tote; și, cu tote aceste în faptă ea aretă că are atăta iubire pentru națiune, în cătă o lăsă totă­deana în prada retăcirii și nu s’ăduse a­­minte că trebue s’o lumineze de cătă numai în timpii alegerilor­, nu­mai căndă are trebuință se­ o­feră votulă.­­ Fondăndă diarintă Terra, și ce­­ jlicemii ? Fondăndă partita intregă, în timpul­ alegeriloră și într’ună modă „spontaneă și cu intusiasmă necugetat," începură de la Celă d’â­n­­teiü numeră a spune că țera în­tregă era­ organisată în comitate ale „amicilor, constituțiunii;“ că în fosta Cameră era­ uă majoritate bine defi­nită și statorică în principiele iei; că guvernul ă a disolvată Camera, fără cuvântă, far’ a motiva disolverea, făr’ a iei dacă ea va aproba sau nu cuvin­tele d-lui Epurianu; că banii pu­blici și ai casei de lichidare surită dilapidați; că de căndă acestui mi­­nisteriu este la putere și numai de căndă este elă, țera este în­vesed­ă și taie­­diduită .de castiuies Isrăvâ­li­ți­lor , vagabonzi Și de propaganda anti-unionistă; că în alegeri în cele mai multe colegie, și chiară în cele din Bucuresci puterea armată, gen­­darmi și pompieri, aă intrară armați în sala alegeriloră, ș.col. Națiunea vitregă scia, reduse cu ochii iei, că tote aceste surntă nea­­deveriri, calomnii cugetate și prin urm­are, cei de la­­ fab­ulă Terra, prin limba loră periră, căci dove­diră că nu potă face nici oă acu­­sare adeverată și temeinică. De la cele d­intâi numere înce­pură a ne acusa că voimă „înar­marea glotelorü, garda naționale, de­plina autonomie a comuneloră," și prin urmare cei de la și­ak­ulă Tár­ra prin limba loră periră, căci do­vediră că principiile lor­ suntă reac­­ționarie și anti-naționale. Mai dem­ă­ di șriseră că guvernul­ actuale este vândută Rusiei, și acesta fiindu­că guvernul­ imperatoreiul Alexandru a primită a închide poșta rusescă din țară,­­ și a consimpțitu a plăti cea­ a ce natoresce pentru hra­na oscililoră de ocupațiune , că este vândută Prusiei și Rusiei, și m­imică alü Fra­­uciei ș’alu Italiei, și acesta fiindu­că la m­ă prându­ dată de represintantele Imperatului Rusieior­ din Viena, ambasadorelul Ignatieff, la­­ care n'au fostă invitați de, cătă nu­mai primulă Ministru al­ Austriei, d. de Beust, ambasadorele Prusiei, baronulu de Werther ambasadorele Franciei, Ducele de Gramont­ și a fost­ invitată și trimisulu­ltraordi­­nariu alui principelui Carol­ I, d-nu Dumitru Brătianu. Națiunea între­­gă a mulțumită Imperatului Rusie­­l oră pentru redicarea poștei străine, și așceptă se-i­­ mulțămiască pentru plata datoriei; națiunea vitregă este gata a mulțămi guvernului Aus­triei pentru redicarea poștei austria­ce, și tutoră puteriloră pentru cur­marea jurisdicțiunii consularie; națiu­nea­ întregă a, citită cu plăcere spi­rea despre primirea cea bună ce guvernul­ din­­­iena a facut­ tri­­misului Suveranului României și a­­sistarea lui la ună­prăndă atătă de intimă și prin urmare, cel de la dianula. Tárra, prin limba loră pe­rică, calomniindă cea­a ce trebuia se laude, combătând­ acte cari re­­di­­n demnitatea și puterea țere­­loră. Ș’apoi ciudată trădare acea­a care se face faciă cu ambasadorele Fran­ciei și cu ni" .~.,Iă Ministru al­ Aus­triei! Și ce voră mai­riice acum­ü­de se va adeveri scirea ce ne o dă gazetta englesă? Ce voră mai dice căndă Imperatură Francesiioră, a­­cumă ca totă derma­­lă celă-lan­­teră, va lua inițiativa d‘a da Româ­niei rangulă de Stată liberă dată treile gradă,, trimițândă pe lângă Dom­nulă Româniloru, Miniștrii în­sărcinați de afaceri? (Charges d’af­faires) voră iu­ce negreșită că tote puterile s’ fă coalișată spre a ne­­găji partita domnialoră, re­îicăndă România la rangul­ ce i se cuvin și redicăndu-o luptă Ministerială Grolescu și Brătianu! Sâmbăta trecută, partea draptă a Camerei d'se în știar­ulă sen Tárra: „Majoritatea Camerei actuale es­te productură ilegalităților­ și vio­­lențelor, pe cari le-am­ semnalată. A voi se condamne ea însă­­­și isvorulă­esistinței sale, este a voi se se sinucidă. Ea nu o va face, o spimă forte bine, dară­scimă încă că toate acte­sele vor­ purta pata neștersă a originii sale." Alegerile s’au facut o suptă cea mai asolută libertate a presei ș’a în­­trănirilor­. Acestă libertate a fostă împinsă pînă la licință de către dia­­riulă Terra și cele­l­alte foie asocia­te a­le sale. S’a dovedită prin ac­te oficiale că protestările făcute în alegerile d’acumu au fostă pe ju­­mătate mai puține de căndă cele fă­cute la alegerile trecute, luptă mi­nisterială Ion Ghica, căndă, după declarările mai multora, s’aă făcută alegerile cele mai libere. Și cu to­te aceste domnialoră susțină c’uă na­țiune întregă, avendă asoluta liber­tate a presei ș’a întruniriloră, a pu­­tutută îndura ilegalitățile și violențele unei minorități ș’a primită ca re­­presintațiunea­ naționale se fiă ună neadeveră, uă minciună; c’uă na­țiune întregă, bucurându-se de cea mai asolută libertate a priimită a-și da, averea iei, esistența iei în mâna unoră omeni ce nu suntă aleșii iei; c’uă națiune întregă a primită și primesce . ca tote actele Camerei se porte Pata ilegalității și a violunu­l. Acesta ar fi cea mai asolută de­gradare a unei națiuni, și cu tote aceste astă-fetă vorbescă cei de la Terra, astă-fetă vorbesce partea reptă a Camerei, prin organul ă iei ofici­le și d’acea’a credemă c’avemă cuvântă a zice din m­otica „paserea pe limba, iei pere." Totă în No. de Sâmbătă a or­ganului seă, partea dreptă a Ca­merei face apelă la Principele Dom­­nitor­, cu următoarele cuvinte: „Elă singură mai póte se reme­dieze situațiunea, chlămândă alți mi­niștrii, carii voră fi mai demni de încrederea mea și se facă m­ă nuuă apelă la națiune, în condițiuni ce vor­ garanta mai bine sinceritatea voturilor­.“ Mărturirea este francă. România nu pate fi fericită de nu va fi, în viitoriă ca și în trecută, guvernată de partea draptă a Camerei. Măr­turirea este francă. Alegerile nu potă fi sincera espresiune a națiunii, pînă ce nu se voră face suptă gu­­vernală dreptei, fără libertatea tipa­rului ș’a întruniriloră, cumă s’a fa­cutu totu­de­una suptă guvernarea d-soră Plagino, Brăiloiu, Epurianu și tovărășiă. Mărturirea este francă. La 31 Octobre trecută, guvernul­ actuale disolvândü Adunarea, fiindă că ea navea­ză majoritate pentru nici ună principiu, comite ună actă an­ti-constituționale, guvernul ă' actu­ale ar comite ună actă naționale și constituționale, sfătuindu pe Dom­­nitoriă a schimba ministerială apro­bată de națiune și de represintanții sei, a ch­lăma da putere pe cei , din drepta Camerei și a disolve Adunarea. E ca simptimintele de dreptate, de lealitate,­ constituționalismu­lă și pa­­triotismulă părței drepte, declarate pe fată dița prin organul ă iei, și d’acea­a repetimă că „fiă­care pa­sere pe limba iei pere A D-luî Redactare a lu­i Har­îi luî ROMANULD. Domnule!.................... In diariulu' d-vostie de astă-și­ vedü că menționați din rman nu­mele meu ca facându parte din re­­dacțiunea Șiamiuluî Terra. Acestă Siam­ă însă a declarată de mai multe ori că suntă cu totulă străină re­­dacțiunii sale. Eă nu am aflată de cuviință a mai adăoga nimică, căci credeamă că după uă asemenea de­clarare nici că îndouială nu mai póte remănea . Vedü însă că d-vos­­tră continuați astă erore Căndă în trecută redactamă m­u Șiam­ă, d-vostră sciți, d-le Redactore, că nu m’am dată în lături de a prii­­mi discuțiunea; dacă, și acumă a­’și fi avută onorea de a face parte din redacțiunea unui Siab­ă, ce ar fi re­­presintatu ideiele și principiele mele, a’și fi priimită discuțiunea totă asia de francă și leală. Pe cătă timpă însă acesta nu există, nu voiă ca nimeni se­ mî atribue meritele alto­ra, nici se mă facă a participa la uă responsabilitate ce nu mĕ pri­­vesce. Prin urmare, ca se înceteze ori­ce nedumerire, suntă silită, pe lân­gă declarațiunea ce v’a făcută deja Șiam­ulă Terra, a va declara și că că am fostă și suntă cu totulă străină de redacțiunea a estul­uiartă. Primiți, d-le Redactare, încredin­­țarea deosebitei mele considerațiuni. B. Boerescu Bucuresci 14 ianuarie 1868, FOSTIA ROMANULUI CRITICA LITERARI A. N aSTAN VODĂ de D. HAJDEU. Partea. II. Am are tată in partea ântâiă trei cause fóte curiose pentru cari opera d-lui Hăjdeă n’ară avea uă acțiune, după părerea Domnu­lui Garpă. Antâră, că Răsvană devine în actulă II-lea mnă Bujoru, era nu ună Spartacus, de­și se scia că Spartacus n’a fostă de câtă una Bu­joru ală timpiloră antici. Ală douilea, că in calea lui Răsvană apare de nă­dată Vidra, desvoltăndă și împingândă apoi pînă la es­­trem­tate ambițiunea lui Răsvană, de­și în fondă totă astă felă este rolulă femeiei lui Macbeth, una­­ din cele mai frumóse piese a­­le lui Shakspeare. Ală treilea, pentru că in actulă V-Iea... Răsvană ajunge pînă și la crimă din „iubire de slavă“, ceia ce d. Carp numesce „celă mai meschină egoismu.“ Mai este cre uă caută afară de aceste trei atâtă de bocăne, cum ch­emă noî, și atâtă de poznașie, cum clică frații de peste Mil­­covă? Mai ed­e încă una, pe care d. Carp o esprimă asta: „Precum viața lui Răsvană nua fostă de­cât „ună șiră de acțiuni ce nu decurgeaă una „din alta, asia și mortea lui nu ni se ara­­­tă ca consecința fatale a faptelor­ sale. „Răsvană more din întâmplare, respîngândă „pe Leșa. Ricard III. Macbeth. Wallenstein, ,, Ph­edra, moră și ei; însă mortea loră era „fatala consecință a furtunei ce stîrnise în „jurulă loră, numai că asta marte pute­a­­„vee uá valore și ună efectă dramatică.“ Domnulă Cârpă citază aci multe piese străi­ne pe cari se pute se le fi citită; dară noi putemă afirma, putemă garanta că dumnu­­lui n’a citită actulă al­ IV-lea din Răsvan, despre care nu vorbesce în adeveră nimică in totă cursulă criticei sale, și din care Se vede că d. Hăjdeă a sciută a prepara de mai nainte necesitatea sau fatalitate a morții lui Răsvană, deși chiară altă­ felă acastă necesi­tate sau fatalitate decurge din totalitatea dramei. Acțiunea întruă dramă este conducerea tuturoră peripețieloru sale, astă­felă, in câtă una se decurgă din alta­, fără a fi uă re­­petițiune, și în acestă cchipă, fie­care peri­­pețiă fiind b ună efectă și uă caută totă de uă­dată, se ajungemă din situațiune în situa­­țiune pînă la ună finală patetică și morală. Am spusă ce este acțiunea, fiindă că d. Carpa n’o spune nica erî în critica mea, de­și vorbesce fórte multă despre acțiune. Acumă se ne fiă permisă a urmări prin câte­ și cinci actele desvoltarea acțiunii în drama d-lui Hăjdeă. ACTUL I­I. Răsvană este țigană, însă am­­bițiosă, și ambițiunea sea pe acastă d’ântâiă trâptă nu pute a se arăta altă­ felă de câtă numai prin pă mânia contra acelora cari’să împedică a fi și elă ceva și prin uă iubire înfocată pentru libertate. ACTULU II. Răsvană scapă din robia, și, scăpată vă dată, unde are póte se con­ducă abițiunea pe ună bietă țigană fugară, întru o țară aristocratică cumă era România pe atunci, dacă nu în fundulă unui codru ? Elă se face căpitanii de hoți. Posisiunea sea sociale nu-i permitea a merge mai dentare. Pînă și hoții sei îlu mulstrau adesea ori cu numele de țigană. Ast­fel, ambițiunea luî Răsvan se mulțămesce a fi groza ciocoiloră și veneticiloră, sprijinută celoră seracî și celoră apăsați. Rămâîndă in acestă sferă, elă ar fi sfîrșită neapărată ca toți hoții, începândă de la Spartacus ală d-lui Cârpă, adică pe cruce stă spînzurată. Trebuia ce­va estraordinară ca se­ să smulgă de aci. Din întâmplare la care i se arată că femeia, fata unui boeră mare, desgustată de mize­ria clasei sale, uă fată în numulă caria am­bițiunea cea mai nemasurată era uă patimă ereditară, un fată care crede a fi găsită i­­dealele sau in acestă horă generosă și care îlă scote din codru. ACTUL­­III. Vidra ad­uce pe Răsvană în Polonia, unde trecutul ă lui nu este cunos­­cută și unde nimini nu scia că elă e ți­gană, căci altă­ feră legile cele mai aspre domnină acolo contra țiganilor". Polonii erau in luptă cu Muscalii, Răsvan întră în ar­mată ca soldată, face minuni de vitejia, a­­trage asupră-­ atențiunea tuturoră și totă de­uă dată invidia. Insă obscuritatea originii sa­le împedică multă timpă ca se i se dea vină resplată. Vidra, a cărui estremă ambițiune nu-i permite a suferi nici oă amânare, ar vrea ca Răsvan se lase pe Poloni și se tre­­că la muscali. Uă pasiune, care este în cul­me, nu face nici uă dată vre­oă deosebire între crimă și virtute; căci uă pasiune în culme este or­ba. Ambițunea lui Răsvană nu ajunge încă la acelă gradă și nu póte se ajunge atâtă de lesne, căci el­ avea pro­­spera în memoriă origina sea de țigană, ro­bia, derîderea. Domnulă Hăjdeă desvoltă treptată pasă cu pasă, fără nici uă săritură peste natura lucrurilor­, calea eroului dra­mei sale. Astă felă adtusă III este uă lup­tă între ambițiunea cea timidă încă a­ lui Răsvan și între ambițiunea cea fără margini a Vidrei care, ca fată de boeră, mare, ca mândră aristocrată, nu avea cause de a în­țelege oă ambițiune modestă și mărginită. ACTUL­ IV. In cele trei acte prece­­dinte reț jurămă ambițiunea lui Răsvan, tre­­cândă prin tote rasele, prin care trebuia se tracă în asemenea casă ună nenorocită țigană, fiă ori cătă de bine înzestrată din natură. Influința, contactulă și stăruința Vi­drei au pregătită cu încetulă isbucnirea unei

Next