Romanulu, mai 1868 (Anul 12)

1868-05-05

ANULU ALU DOUE SPRE DECILE VOIESGE ȘI VEI PUTE CAPIT. DIBT. PE AND.................................LEÎ NOUÎ 48 58 PE 8ESE LUNI...................... » 24 29 PE TREI LUNI...................... .. „ 1215 S*EUA LUNA........................ „ „ 5 — 6 UNU ESEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE tffeLMEBTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA. .... PROB. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respingleteră Eugeniu Carada. ADMINISTRAIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1REDACTIUNEA STRADA COLȚII — DUMINICA, 5 MAIU 1868. LUBINEZATE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚURÎ ȘI NECLAME A SE ADRESA ÎN BUCUREȘCI, LA ADMINISTRATIVĂ, ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚIÎ DIARIULUI ȘI PRIN POSTA, - LA PARIS LA D. CARPAS-HALLSTREj, RUE DE L'ANCIENNE COMEDIE NO. 6. ANUNȘIUBILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI INSERȚIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU! PRIMARULU COMUNEI BUCURESCI. Prin inaltula decretu domnescu cu No. 577, relativu la alegerea membriloru consiliiloru de județe, la art. I, aliniatulu II se tice: că alegătorii colegiului I, II și III de adunare și delegații colegiului IV, formându unu singuru colegiu, se alăgă de fiecare plasă pe membrii activi și pe supleanți ale cărori locuri remânü vacante etc. Acestă alegere s’a olaritu a fi în ziua de 5 Maiu viitorii, după 4*sub decretu domnescu, cu No. 577, publicații prin Monitorulu Oficialii No. 82. Orașului Bucuresci este alăturatu la plasa Znagovului, și supra-semnatura avându în vedere că, toți alegătorii înscriși în listele electorale ale colegiului I, II, și III Împreună cu delegații colegiului 4 din Capitală, și cu acel din plasa Znagovului, (deși formeză una singura colegiu după legi), insă eî (alegătorii direcți) fiinda întruna Nr. forte mare, nu pota vota toți intrune singura locala. Lupta-semnatura Primară alű comunei Bucuresci, întemeiata pe aliniatul II, din art. 47 din legea electorale (care este aplicabile pentru alegerea membrilor a consiliului județiană), am fost o nevoită a împărți disulu colegiu in mai multe secțiuni pe colori, care voră fi in localele însemnate mai josă, unde voră vota d-nnî alegători respectivi In modulă următoră: 1. Alegătorii Colegiului I de Adunare voru vota la o spelulă Comunala (piața Ghica) colorea Roșia. 2. Alegătorii colegiului Nidem voru vota in localulă Ateneului de lăngă antreula gradinei Cismegiu. 3. Delegații săteni din plasa Znagovului, voră vota in localula scoleî prinartă de băețî din Monastirea Radu-Vodă, colorea Albastră. 4. Alegătorii Colegiului III, voră vota In 5 Secțiuni pe colori adecă: Secțiunea I din colorea Roșie, la Ospețuri Comunale, (Piața Ghica.) Secțiunea II din colorea Galbenă în localul scólei primare de băeți din casa d-lui Popescu, suburbia Popa-Rusu, strada Armenescă. Secțiunea III din colorea Verde în localulu Ateneului. Secțiunea IV din colorea albastră in localulu sculei de băeți din curtea Monastirei Radu-Vodă. Secțiunea V colorea Năgră la scula de fete No. 6, din casele d-lui C. Deșliu, strada Domniței No. 4, suburbea Negustorii, colorea Năgră. 5. Delegații aleși ai colegiului IV din capitale voră vota fiecare la colorile In cari subtu aleși după certificatele ce posedă, și astafel, vorű merge la secțiunile sau localele numite mai susă destinate pentru alegetorii colegiului III. De aceaa sunt invitați toți acei domni alegători ai colegiului I, II și III precum și delegații colegiului IV ce au dreptulu după lege a vota pe membrii Consiliului județianu, ca în faua de 5 Maiu viitoru, la 10 ore dimineața se se adune în localele numite mai susă (după esplicațiunile făcute) spre a alege toți împreună prin votă secreta unu Membru al Consiliului județeană de Aforă în locula d-lui Alecu Slătinianu eșua la sorți. Primarulu, C. Panaiot. 1868, Aprilie 28. leani au produsă escelentă impresiune. Imperatorele a voită se dea una nouă semna despre uă politică de pace, care este acea a a Franciei. SEHVSTIU TELEGIIAFICU AKIU ffiOJHAKLILI 1. BERLIN, 16 Main. S’a începută procesulu de înaltă trădare contra Hanovrianilorű. PARIS, 16 Main. Ifiarul ăl'Etendard spune după nisce de pește private că consulile francese de la Tunis a presintată ultimului. ROMA, 16 Main. Cardinalulű Andrea a murită substamente. COPENHAGA, 16 Main. Căsătoria dintre principele moștenitori ale Danemarcei cu Principesa Suedei esteotărîtă definitiva. (Servițiulu privații ulii MONITORULUI.) LONDRA, 13 Main. — Răspunsulu reginei la adresa Camerei conține că nu voiesce ca prerogativele coronei se împedice legislatura, privitóre la biserica Irlandeză. Semnă de aprobațiune în Cameră, Gladstone anuncță că va presinta bilulű relative la acestă cestiune. PARIS. 13 Maiű — Principele regale s’a întorsű asta cjí. Monitoriulű de sera publica că cuvintele Imperatorelui dise la Or- Bucuresci Florarii. Are tarămă, a-l-altăierî, cu acte doveditóre, că Fracțiunea de și se osebesce încă își misticice de cei de la Terra, se ’ntélnescu însă în scopulu ce urmarescu. Eri, Fracțiunea se sili a face lumina și mai deplină și d. Nicolae Ionescu, repetă la tribuna Senatului, cu variantele sale negreșită, discursul d-lui Carp de la tribuna Adunării. La Senată nefiindă vă tribună pentru diariști nu puturămă da ieri decătă uă forte scurtă dare de samă, precum o facemă mai la vale și despre ședința de aști; suntemă siliți dară s’asceptămă publicarea în Monitorii a proceseloră verbali ca se putemă la rândulă nostru se le reproducemă și se le analizămă. Pri’ atunci însă se facemă instrucțiunea acestui procesă, după actele ce avemă, ca astăfelă s’ajungemă la ședinția de ieri și de adi a Senatului bine pregătiți. D. Carp acusă pe guvernă că elü a provocații cestiunea Israelițiloru, că ea „nu deveniseră cestiune sociale ci era, pură și simplu, uă cestiune politică. “ D. Ionescu, în organulă Fracțiunii, Dreptatea, dice: „Acei carii aă pusă cestiunea jidanilor, pe terămură politicii internaționale, acei carii aă întărîtată Europa, nu suntă cetățianii cari despoiați și împilați d’uă opresiune neauzită, aă redicată glasulă loră pentru a scăpa țara de petrea sicură care o amenințță; d. Ion Brătianu cu d. C. A. Rosettină susținută se se dea drepturi politice jidaniloră, domnialoră nă tăcută din uă cestiune economică și locale uă cestiune politică și europiană.“ Drepta dire că acestă cestiune era politică și guvernul ăa făcutu-o sociale. Fracțiunea cjice că ea era sociale, economică și locale, și guvernulă a făcutu-o politică. Cu cătă contradicțiunea este mai mare, cu atătă se dovedesce mai bine neadevérulü ce susțină ambele partite; ceva însă ce ne intereseză mai multă, este dovada că ambele partite sunt unite întru a acusa pe guvernă cu orice prebă, întru a voi frământări în întru și provocarea intervenției străinilor ă. D. Carp, filie: „D. Brătianu, folosindu-se de starea în care se află Moldova, veșteadă cacolo comercialii era în mare parte în măna Evreilor ș și că din acesta causă născuse ună soră de rivalitate sociale și comerciale, a gândită cu multă dibăciă d’a preface uă cestiune politică într’uă cestiune sociale.“ Cătă de mare trebue se fiă setea de acusare ca se orbescă să partită pînă la asemene contraziceri! „Comercială este în mâna Israelițiloră; este uă rivalitate sociale și comerciale și................ acesta este u c cestiune politică pe care guvernul a prefăcut-o în cestiune sociale.“ D. Carp adaogă: „Fracțiunea și-adisă: trebue se ne eliberămă de Evrei prin orice mijlocii; trebue să curățimă țera de acestă plagă: urescă pe Evrei; îi urăscă din convicțiune; e că uă lege care, deși barbară, dară este necesariă pentru noi; scă o dată, așia trebue se fiă. Ministeriulă însă n’a făcută așia; ministeriulă a jucată ună îndouită jocă, căci dacă te ar fi voită se face acestă îndouită jocă, ar fi trebuită pe dată, dacă elă era în contra proiectului, se vie, și fără nici uă sfială se le clcă.—Nu aveți nici uă dreptate se veniți și se faceți uă asemene lege.— Dară Ministeriul î nainte d’a precede astăfelă ș’adisă: — trebue mai ântâiă se me asigură în Moldova, se-mi formeză ună elementă în Moldova care se me susție ca și eleimentulă din România, ș’atuncî când ă voi avea să partită în Moldova mĕ voi pronunția asupra presintatului proiectă de lege.“ Toți sciă că de la presintarea proieptului pînă cândă ministerială și Adunarea s’aă manifestată în contra, n’aă trecută de cătă câte-va file, cumă dată ministerială a putută în câte-va fjile se s’asicure d’uă partită în Moldova ș’apoi se se pronunție? Dară ce se pesă de logică celoră de la Terra ? El dă trebuință d’a acusa, ș’a acusa cu ori ce prebă pentru ca se souciue ministerială , se paraliseze lucrările în întru și se provoce ne’ncredere în afară. Și totă astă-felă precede și Fracțiunea. Ea acasă pe ministru c’a atacată proieptulu fracțiune cândă lipsea din Cameră fracțiunea, ș’acésta ca se’și asi cure ună succesă; ea îlă acasă, în unire cu cei de la Terra că „suptă forma unoră combinațiuni financiarii și suptă pretexturii construcțiunii drumurilor de seră, este vorba d’a ne robi pentru totădauna Prusiei triumfatorie, a ne face pentru vecie iloții principilor din Berlin, și suptă masca perfidă a drepturiloră omenirii, a libertății comerciului, este vorba d’a încătușia pentru totă déuna românismulă, lăsându’lă pe vecie pradă splontării neomenesc a jidanilor.“ Ea Și ce ministeriului, în unire cu cei de la Terra: „vânduți totă déuna la străini, acumă slugi meschine ale politicei muscălescî și nemțesc; mai apoi, vânduțî altora, suptă masca patriotismului și liberalismului, ați căutată în totădeuna se daui interesele țerei prada stăpânilor voștri.“ Cei de la Terra scriă în afară că Israeliții sunt persecutați și goniți cu satele din comunele rurale din Bacău. Prefectura nega și guvernulă întemeiată pe afirmările sale nega. Ministrulă cercetândă însușî găsesce că deși relațiunile străiniloră au fost d exagerate, totuși însă au fostă câte-va familie isgonite. Ministrulă scote pe prefectă și d. Ionescu dice în Dreptatea, „rumerea că guvernulă centrale a scosă pe d. Leca de la prefectura din Bacău, după insistinția consulilor din Iași, se pare a s’acredita din ce în ce mai multă.“ Cei de la Terra acusă pe guvernă, în unire cu presa austromagghiară că isgonesce pe israeliți cu miile; d. Ionescu îl acusă în Senată „c’a inundată țra de jidani și cu meschinătate arĕta c’a isgonită 800 vagabonzi, însă dumneleră cotropescă numai țara cu ei și caută a le da drepturi. “ Cei de la Terra, acusă pe guvernă că menține turburări și anarhiă în țară. Fracțiunea se silesce a face fapte chiară cari se confirme acuzările celor de la Terra ș’ale Presei străine, și se dea astă-felă ocasiune de intervenire inimiciloră națiunii române; astă-felă spre exemplu făcută cu proiectulu celoră 31, astă-felă cu spargerea la Bacău a magasiei cu arme ș’a violării leg’iloră, după cumă deciiiară însuși prefectulu, d. Leca; astă-felă acumă prin noul abusuri ale guardei naționale la Bacău, și cari aă silită pe guvernă a o desarma; astă-felă prin descoperirile ce aflămă că se tacă la Bacău de arme și munițiunî de resbelă ascunse la unii din cetățianii din Bacău; asta-fela, în sfîrșitiî, prin totă ce facă, scriă și vorbescă. Periclulă este mare strigă cei de la Terra; „norulă celă albă s’aproprie.“ „Neamțlî o aruncă în prăpastie,“ strigă d. Ionescu în Dreptatea și de pe tribuna Senatului, și noi zicemă: v’ați dată pe faclă înșivă, toți acumă vedă ce voiți, suntemă dară pe deplină asigurațe. Că situațiune nu este unadeverit periculosă de cătă căndă nu este bine lămurită; se voteze darăSenatură căderea ministeriului, s’o voteze Fracțiunea unită cu drepta în Senată și chiară și în Cameră ca astăferă se potă să oră mai nainte și guvernulă și națiunea se scră lămurită fiăcare în cea a ce să privesce. CINE A FACUTU PE 1848? Se nu mărturisesc, asupra vecinului teu mărturia mincinósa. PORUNCA a 9-a. Eaü pâna în mână pentru a arunca asupra Zarului Romănulă și mai cu semn asupra d-lui C. A. Rosetti dă acusațiune cu multă mai gravă de cătă tote imputările căre îi facă mereu triumvirii de la Terra, anonimii de la Pressa, monoteistul de la Ecuculă Danubian și chiară nocturnii politici de la Bacău. Partite, boeresca repetă necontenită prin organulu d-lui N. Blaremberg, pe basca citațiuniloră celoră mai erudite din toți autorii anticității, cumă că revoluțiunea din 1848 a fostă opera cea mai necontestatele a omenilor a Regulamentului Organică; și totuși Ziar'Uilu Romănului ascultă cu nepăsare, cu sânge rece, cu placiditate acestă procesă de flagrantă ușurpațiune, erad. C. A. Rosetti zîmbesce, face din umbră și nu respunde nimica. Ei bine, domnule Rosetti! Căndă adversarii partitei democratice, pe cari Romănulii, îi numesce nu scă de ce onorați, eră nu onorabili, ca și căndă prin aceste ară voi se constate faptulă, tăgănduindă totăd’uă dată dreptulă; căndă ei imaginezi scenele cele mai dantesce, cele mai șec spiriane, cele mai sumbre și cele mai tragice: bande serbe, espulsiuni polone și înecări iudaice; d-ta îi combați, îi desmințî, îi reduci la uă espresiune mai multă de cătă simplă, și nu te mișei nici de cumă num«! atunci, căndă îi vezi atribuind iv șî cu ună aeră de cuceritori ,unica revoluțiune sociale a României. ț)iariulă Romănulu îmi va respunde, póte, cumă că unele lucruri suntă atătă de clare, în câtă mintea le pricepe fără adjutorulă demonstrațiunii, precumü matematiculă nu se opresce nici uădată asupra axiomelor. Așa este, însă politica nu face parte din șciințele positive, ci din cele speculative, în sfera cărora filosofulă se crede datoră de a proba tóte, pînă și aceaa că elănsiste căndă o probeza, era prin urmare cu arătă mai multă adevărata paternitate a anului 1848. Cândă boeriî pretindă a fi părinți ai unei revoluțiunî curată democratice, lucrulă e negreșită totă atătă de absurdă, ca și cumă ar zice cineva, că negrulă este albă, că mișcarea însemneza repaosulă, că înainte e totă una ca înapoi, cuadratura cercului, elisimilă vieței séu perpetuum mobile; și cu tote acestea, rezendă că Zaririlă Romănului, nu voiesce nici măcară se bage în somn unele pretensiuni arătă de seriose ale partitei boeresce, asupra anului 1848, noi îlă acusămă în gura mare de a menagia cu totă dinadinsulă pe bd. Carp și Pascal. Așa dară, ceea ce d. C. A. Rosetti crede a fi de prisosă ca se demonstreze, spre a nu mai amărî peste mesură Zilele deja preamare ale ZLirului Terra, o vomă demonstra-o noi, a cărora inima de tată împotrită nu admite asemeni simțiminte de misericordică, și o vomă demonstra-o tocmai cu cuvintele d-lui C. A. Rosetti. D. N. Blaremberg, pe primele pagine din lunga sea „că pagină de historiă“, ne asigură, cumă că în 1848 actualul directore ală Romanului ar fi acordată partitei boeresci laudele cele mai simpatice și cele mai măgulitore, adecă anume Zicondiri că ea „danțază la Pomulă verde de la Brașovă, pe căndă țâra pere în agoniă.“ Este uă mare nenorocire pentru Ziariulă Terra, că d. N. Blaremberg n’a citită, afară de „Prunculă Romănă“, ancă uă altă scriere a d-lui C. A. Rosetti, totă de pe la 1848, pe care teamă cunoscutu-o nici noi pîna mai deună Zi, și în care furnică la totă pasulă nesce complimente, fără comparațiune, cu multă mai căldurose, la adresa partitei boerescî. Acea scriere, publicată atunci la Paris, suptă titlulă de „Apelă la tote partitele“, cuprinde în sine celă pușină uă sută de pasaje egalmente entusiastice despre patriotismul, umanitatea, liberalismul și cultura boerilor”, precum este de exemplu pasagială următoră: „ Ascultați hotărî! Uitați-ve la căm„pia, acea peste care razele sorélui „tinZându-se ușoră și dulce, uă să„rută din partea cerescului părinte, „și ea se frământă în durerile nașterii, ca cumă ar voi din pântecele! numai se hrănescá lumea „întrâgă, ș’apoi aruncați-ve o chiulă „pe sântulă mucenică sătână pe„mână, și veți vedea că năvălirile „barbarilor”, uciderile, trădările, jafurile, corupțiunea străinilori și a „vóstră, vécii peste vécii, ană peste „ană, Z^ peste fa și nenorocire peste „nenorocire, se grămădiră pe spatele lui, ca noua pe culmele mun„țiloră, și nu putură se’la dobóre „la pământă, se’i înghiăie sângele „și se strigă în anima lui scânteia „cea sfântă a libertății, consciința „naționalității, a puterii și a vitejie„sorii sale!. . . „Uitați-vă și vedeți! pe spatele „lui se vedă ranele iataganului și „venătăile bicelor”, și stă scrisă pe „ceră d’asupra!, că voi sunteți cei „vinovați! Este golă și flămândă, „facla’s pârlită de sare, fruntea cea „lată plină de arătarele dureriloră „și ochii cei plini de focă spună’