Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)

1868-07-24

ANULU AN­U DOÜE­ SPRE-DECILE VOIESOE ȘI VEI PUTEA ■wt- ... LEJ n. lei n. 1>E AND — CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PREESELUHI „ 94 „ 99 BE­TB»1 LUNÎ „ 12 „ 15 BE­HA LENA ,, 5 ., 6 UNUE8EMISARU 24uANÎ PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FB, 20. PENTRU AUSTRIA.......................FIOR. 10 FAI.. AUST. Article!© trftru­ise și Republicate se vor fi arde. - Redactorii respumgetoră Carailn ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU Nr. 1. - REDACTIUNEA STRADA COLȚIA No. 42. Deputatul­ alesă la colegiulu IV, de Dorohoiu este d. Alecu Vasescu. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Servițiulu privații alu­ MONITORULUI). KISSINGEN, 1?9 Iulie. — Imperatorele Ru­siei a sositit ei! sora. PARIS, 2R Iuliu. — închiderea sesiunei legislative a avuții loch erî. — Monitorul­, vorbindu despre evenimentele din Bulgaria, i­ice ca puterile urmarescu cu vigilin­­ă eve­nimentele petrecute pe lénga Danubie, bunul, acordh­alii auterilorű este pentru pace, și ca pentru berile acestea, numai pacea este cea mai prețiosa dintre garanții. LONDRA, 31 Iunie. — In Camera comu­­nelor­ de erî, s’a făcutii i o­ter pe la y­unea lui Otvay și lui Stanley, cari au­ declarații că nu­velele sosite, zgomotele unui proiecții de a­­liand­ă Intre Francia, Ilollanda și Belgia, sunti­ fără nici unii ftipdaiperith. — In­chiderea par­lamentului a avuții locii asta-dî. DiscurSoid sună aste­fule: că raporturile Englitezei cu străinii suntii prea amicale și că nu există nici unu cuveniți pentru a se ascepta la tur­­burarea păcei generale. VIENA, 31 Julih. — Imperatorele a vi­­sitatu erî locuiri tirului, unde fu primiții cu mare entusiasmii. Le stathangeiger din Ber­lin constată că, nota adresată lui La Marmora n’a fostu cunoscuta la Berlin, de cătu după trece zile de la expediarea ei, și că prin ur­mare textulü acestei note nu pote da uăbasă, de unde s’art puté trage să conclusiu pe, re­lativă la politica guvernului din Paris. K­inla Havas din 31 iulid zice că se spune din Bruxeles că nuvelele tratatului dintre Francia, Belgia și Holanda, s’au­ desmințiri oficiale, cari nuvele ’șî luaseră nascere ln Lon­dra, unde le respăndise agentulö orleanistu. BELGRAD 31 iulie. — Starea de asediu este încetată pretutindeni, afară numai din Belgrad. - - I­I , I ■­­ ~1-----— ____MERCUR!, 24 IULIU 1868. *^M^^a B5 B S nH B BSSBBBB BS9feBBBBSSSSBSSSâă^ LUK­ONÎZA­ TB ȘI XTCI TI ---------­PENTRU ABONAMENTE. ANURț­UBÎ ț­ MCJAVE A SE ADRESA ÎN BUGURESCI, EA ADMINISTR­AȚIUNEA «URli­­I ■ IN INSTRICTE IA 00»E*PONt>­NIIV UIAJUUEUÎ NI PRIN POSTA.­­ EA PARIS I. A ÎÎ N­) ÂfelîA L'­O­A­ L­I, ] ■: Ü IÎ AI A RUE DE e’aNEIBNNE COMEI­ 16 net 5. ANNNț­­HIES WNtA­I­B 30 UTER».............................40 HA.NÎ UTSEHTinSI ț­ BE­CE AMR, E1MIA . . 8­­.El N00 Blîfl­roeFI TM CuptorS. DtjLill USSi 4 Auguetti Sch­i positive de peste Dunăre ne facü cunoscuții că ’n săptămâna tre­cută s’a spemjurata în Rusciuk, fă­ră judecata și fără multe formalități, șase bulgari. S’afirmă că d’atunci s’aă mai spânzurată alți patru, și se sus­ține că la Tîrnova, spân­zur­ătorea­ ar fi funcționăndă forte desü. Persecutarile de totă felulű din Bulgaria, în capetul­ cărora este spânzurătorea arți părea­ a resultată (m­ai) este totă­dauna desperarea și eroismul), ne conduce firesce în e­­roica Cretă, unde nă­măni de omeni luptă de trei ani contra unui im­­periu și luptă cu isbendă. f)iab­ulă Independința Belgiei', ce nu pote fi bănuită de parțiale pentru națio­nalități, publică, în revista­rea po­litică de la 29 lun­ă, următoarele solii: „Insurecțiunea ocupândă posițiuni tari șa vend­ii luptători­otărîți a peri, a ostenită și­­ decimată armata tur­­cescă. Insurecțiunea a resistată încă și la propunerile de împăciuire fă­cute de marele vizir care, după oă lungă ședere în insulă, o fostă si­lită se revie la Constantinopole fără fi împăciuită insula. Insurecțiunea, redusă la căte­va districte și lipsin­­du-i adese și armele rele mai nea­părate, pare­otărîta a resiste cu ță­ri ă pănă la urnă, în cele dupe ur­mă ale iei retranslamente. Se spe­rase că obosela și miseria va face se reintre în Cretă familiele refugite în Grecia, unde nu li se mai poate găsi nici lucru d'ajunsă nici resurse spre a reluă nea multă timpă. Unele din ele și ’ncepusără a­ se ntorce prin vaporele austriace. Astă-felă eraă hu­­­crurile căndă s’aflară cele dupe ur­mă ucideri, comise de bași-buzuci în jurul­ cetății Candiei. Mai ântei n’a mă voită se dămă deplină cre­­dămentă acestoră solre, și presa tur­ciseră susținea că n’a fostă măcelari ci luptă; este însă sigură acumă că s’a găsită vre 50 de corpuri de cre­­sciune răspândite pe câmpie și niciuna turcă morte. Crescinii dară nu erau armați, și nici n’am încercată a s’apăra. „S’adaogă că consulii străini de la Canea confirmă în genere faptulă în raporturile loră. In facia unoră asemenea fapte Gestiunea politică dis-Î AfiX’O 1­14 rt. iot»ti­i» T­V . . i acesta cere alte mesuje de câtă an­cheta începută de E­useiu Pașca. Este datoria Europei d’a avisa asu­pra, miZIdceloră d’a pune unu ca­pătă acestoră lupte săngeroise ce eusa­și Turcia nu póte voi a se pre­lungi indefinită.“ Turcia are interesă mai multă chiară de cătă creștinii uciși a cur­ma aceste măceluri și persecutări de tota felulă, dară din nenorocire, cumă zicea uă dată Nicolae Bălcescu: „Tur­cii nu vom­ și nu potu Sperand­a dară este la puterile Occidentale și repetimă, de la densele și numai de la densele depinde liniștea, Oriintelui. Ună protocol­ă s’a subscrisă la Con­stan­tino­pole între Pdrtă și puterile ‘ qaranți, prin care se reguleză că­­ numirea noului guvernatore la Li­ban, Franco-Efendi, va fi pentru zece ani. Astă­feră dar, ca modă co­­tistă, se duce și Libanului de luptă domnia Sublimei Porți. Imperatorele Rusiei este în călă­­torie. La 28 Iun­ă a trecută prin Berlin fără se opri, și s’a dusă la Kissingen, unde se află imperătesa. Corpulă legislativă ală Franciei, dupe ce au votată bugetele ș’m­ă nuoă împrumută a’nchisii sesiunea la 28 Iun­ă. Și la noi, dacă se pre­­lungesce sesiunea până la primele cjile ale lui Iuniti, băncele deputa­­ților­ suntă goile și cele cari simtă ocupate protestezi. Camera actuală însă este jună și stăruimă a crede că va da națiunii dovadă de câtă și cumă trebue se lucrămă dacă voi mă se mergem­ă bine și iute pe calea cea mare. Și trebue se voimă căci împregiurărle nu ne aretă se șiovăimă. Dup’uă depeștă adresată din Ma­drid Ziariului Times, conspirațiunea ce curândă descoperită pe fregata, Or­aș su­ it­ Madrid, avea de obiectă d’a lua proieptile și pe generălii e­­șilați, spre a-î debarca pe vr’unul­ din malurile spaniole. Acea­a­și de­­pesiă anund­ă că am­iralele Mendez­­,Sim­ez și toți oficialii superiori ai scadrei sale ș’aădată de misiunea cănd aă aflată că D. Beîda a fostă nu­mită ministru ală Marinei; ea a­­daogă că colone de őserie se pre-WAAiblM Milu­art -A Ord­’A O . veni­tă resculare prin sate, piak­ulă de St. Petersburg, 28 ali), publică o­ circularie a prin­cipelui Gortohakoff, prin care invită pe puterile cele mari a-și da păre­rea asupra propunerii făcute de că­tre Prusia spre a se snim­i în con­ferințe la Petresburg și a delibera a­­supra propunerii ruseșce de a se res­trânge întrebuințarea proieptilelor i­sbucnitore, Principele propune ca conferin­ția se s’adune la 13 Octom­­­bre viitoriă. Din tóte spirile însă cea mai în­semnată și care, cu dreptă cuvântă preocupă și frămîntă spiritele, este serbarea unui tiră naționale la care guvernul­ Austriei a convocată pe toți Germanii și mai cu semă pe Germanii de la miază-Zi­ Acestă ceremoniă, care a provocată felu­rite se Zice, inspiră triariului din Viena Morgen-Post următoarele re­­flecsiuni: „Noi Austriacii, avurămă în cești din urmă Zece ani puține ocasiuni de serbări naționale. Torino, Neapole și cele­l­alte mari orașie fură teatrală coloră mai strălucite bucurie, a căroră cheltuieli, fură plă­tite de noi. Parisulă și Berlinulă, avură vitorie de serbată; Pesta, avu splendorile încoronării, și tóte aceste totü în conta nostra. Astă­zi însă este un serbare naționale, s’avemu dreptulă d’a fi mândru­. “ Dup acesta, spăimêntată insu­șî de isbânda ce avură organisator­ii tiru­lui, carii aă ve­nistă pe represintanții burghesiei Germaniei Sudului prii­­mindu cu grăbire invitarea loră, sota vienesă, Zice Débats din Paris, „își șterge lacrimile și strigă ouă bu­­curiă naivă.“ — nindütd ce isbutimii întru­ întreprindere, trebue se ’ncercimii și alt­ele.“ piariulă francesc Debets de la 28 lun­ă, reproducăndă aceste linie a­­daogă: — „Este de dorită forte, pen­tru odina Europei, ca bucuria ce acestă mică succesă inspiră Aus­triei se nu ftă în curăndă turburată.“ In adevără pre curăndă se bu­cură cei din­­ riena de isbănda ce avură, uităndă că orî­ce isbăuiril nu suntă întemeiate pe principii mari, nu numai că sufită trecătorie clară a fieă aducă rele mari cu grămada Q1 ft.Unin p­.U. 1 m­­ permin Austriei se renevie in vn*­toriă represifitantele unității ger­mane ! E! De n’a sciutu se deviă atunci căndă trecea de m­ulți din Statele cele mai puterice; de n’a sciutu séu n’a putută se isbutescu acumu trei ani, căndă luă inițiativa în întru­nirea de la Francfort, cumă óre va isbuti acumă, căndă tóte puterile sa­­le morale și cănd materiale sunt sleite și Prusia a cimentată unitatea Ger­maniei în gloriasele și unicele bi­ruințe în analele resbelelor­ de la Königsgrsetz și Sadowa! Sei­mă că guvernul­ Austriei spe­ră a-și ajunge scopul­, a reveni d’a­­supra apei prin libertate, prin fru­­mosulă drapelă ală Constituționalis­mului ce­ lă fîlfăie în facia Germa­­nilor­. Sei­mă o acelă drapelă i-a atrasă acumă adesiunea Germaniei din miază-Zi. S­tiruiii naționale. Dară seimă că acastă adesiune este mai multă uă protestare contra u­­noră acte pre repezi și puțină derale ale Prusiei, de cătă uă ade­­s vune la politica Austriei. Ș’agepm o scimă, o pote sei ori­cine, din causă c­ă nu póte fi «libertate »de­gerată acolo unde Croații, Cedrii și Romănii sunt­ persecutați în drep­turile loră, în naționalitatea loră și chiară în limba loră! Se între Aus­tria, și se intre pe deplină p’adeve­­rata cale a libertății și naționalită­ți­loră: se deviă uă monarc­iă fede­rativă ș’atunci, și numai atunci póte spera. In ori­ ce casă, spre a pune în stare pe cititorii noștriî a cinesce și ce este actuala serbare din Vie­na, și ce scopă are și ce compli­cări nuoi pote aduce, vomă publi­ca mărie­uă dare de semă des­pre ântâia Zi a acestei ceremonie. Pentru a fi avemă datoriă a întreba aci, pentru ce,pentru simpla convo­care în Bucureșci a unei societăți pen­i­ regularea limbei, guvernul­ aus­­to-maghiara a mersă șiăn’ a per­secuta pe nisce ómeni învățați și iteratori, căndă dânsa convocă Ger­mania întregă la unu­t­ră naționale și pretinde cacastă convocare este inocinte? Noi admitemă însă ase­mene serbări inocinți, și d’a­cea­a acemă și noi apelă la tirulă un­ionale din Bucuresci a face și dân­­sulă uă asemene inocinte serbare p­rVfétești \\VrirD^mh se dânsa o imitămtt. Inociniiă pen­­ru inocințiă, pentru ce are se nu facemă și noi asemene inocinte ser­­bări naționale! Nu vedemă cuvân­­t­ulu și d'acea­a asceptamă cu co­mitatul Q tirului naționale din Bu­curesci, se ne dea acestă serbare. Gw. Pitul, 23 iulie 1868. D'lnî Redactare căii ^micul­ui ROMANULU. In muncla coftetitafiâniloru mcî FiU­șteni, și in interesulu tutuloră Românilor il.­ve rog vi domnule redactore, bloc-voiri a Insera in ep­ 6nete stimabilului d-vestre pterin, alăturata copie de pe peticiunea ce iată ațtî prin giosta, sa espedialit la Bucuresci Alteței­îtete Dom­nitorului Româniloru. Primiți cu acesta ocasiune astennarea dis­tinsei stime ce re portă. N. Gherman. FOSTIA ROMANULUI ION­OS CHAZOL. PARTEA A TREIA. XVI. Suntd veselii atâta de vine in câtu ne sugrumă ca uă durere. După suferințele a­­celeî" zlile, credulii că void nebuni de feri­cire gândindu-me că Yiorgia nu iubia pe sir Clan­a­e. In caun­a resticțiuneî iei, lup­­teloru iei, am­intiritoru iei, tî aveamu amo­­rulu și nu m­e mai puteamu Indoui că voi d Învinge acele tem­e ș’acea turburare în rami o aruncaseră m­arturirea mea. Nu simțiamb óre deja fără se ne-o fi silsii ni­î­nă dată că, din cea d’ânléie ^li căndi­ ne ved­usemu, sufletele nóstre erau robite unul cu altui­a? Fericită d’a fi sfărimatu legăturile unei pre­judecăți stupide, eramu măDdru de otărirea mea. Voiui respira în viitorii fără reținere în visulut meu­ In­untatu, voiu iubi In fine,... Mé m­iramu cuinu de putusemü da pln’atunu unu altu scopu­e sistințeî mele. A doua z­i, plecaiu mai de diminața pen­tru a ’ntâliii pe Viergia în preumblarea iei de diminață. Sciama că trebuea se vie a­própe de Chazol, ș’o asceptațit la stincî, la acelu­așii locü unde mi-aduceame aminte că ea nu asteptase d’atâte ori. Căndu sosi și mé­­ jări, resimpți uă mișcare de surprindere a­­tăta de mare. In cătui verjuiți roșiața urcăn­­du-se d’uă data pe facia iei. — A­ mai spe­­riata ijise ea. — Am voitű se tereiü mai curândü, res­­pinsemn scuzăndu-me. De ieri am atăte lu­cruri a’țî spune... — Mî-ai promisă a’mî lăsa timpuluf d’a uita și d'a cugeta, relua ea cu vio du­ne. — Nu ’țî ajunge Viorgio a asculta ani­ma ta? — Taci! taci! ț­ise ea speriata. Scute sce­­me de durerea d’a nu putea se te ascultă sau d’a fi silită se fugii de d-tea. După doua zile, mâne, speră, voiu fi pregătită a’ți res­­punde, și’ți voiu ’bce totu. Ea părea a tată de turburată, ln câta re­­măseră uimită de primirea iei, căndă d’uă dată canele care-o inspeia totu deuna in pre­umblările séle și care se juca în jurulu nos­tru, câutandu printre stincî, so opri d’uă­­data camă la cincî­ spre-țiece pași, și incepu a lătra parc’aru fi descoperită ce­va spăî­­imintătoru ce nu puteamu vedea din causa unei tufe dese. — Aici Love! strigă Viergia cu viociune. Mé răpeț­i­u spre tufă. — Iod, strigă Vior­gia, încercăndu-se a mĕ reținea. N’o ascultară de locă; în trei sărituri e­­rama lungă tufă. Mĕ aflaiu p’ad­ă n fadlă cin omă pitită printre rugi; era Marulas. Restin­­,isemă­nă misére de furie, și de teróre a­­tătu de mare; în cătă la vederea acestui soră reă, incercară d’uă dată uă ușiurare, și remăseiu mai Încurcată dinaintea lui, uităndă că nu’î permisesemă se se mai ar­ete pe lingă Charol sau Morniere. Elă Înțelese de sicură că va putea plăti cutezarea mea fără fi pe­depsită. — Pre legea mea. <­ise elă, domnulă co­mite mé surprinde prin tufe, ca unu ade­­vératu Nemrod!... selvaggiva nobile! voiu cuteza a adăoga. — Ce faci acolo? «Iliseiä. — . . . Dară, după cată se vede Nu eí U Sriatnu, prin pădure verde... așu putea țjice d-luî comite, dacă res­­pectulă mî-ar permite aceste cuvinte glumețe ș’acésta parodie sacrilegie, reluă elă cu zim­­betulă lui vrujitoră; d’acea­a aceste cuvinte nu suntă decătu ua amintire spre omagiă unul mare poetu. Rogă pe domnulă comite [se ’mi ierte acésta figură de retorică. Și vorbindă astă-felă, elă ieșise din gaura unde fusese, și se pusese în posițiune din naintea mea cu gura In fermă de animă. — Gran­dia senatate a d-luî comite o fată bună? adause­ală cu neuluirea ’s firescu. Acesta nerușinare mé readuse iute la s­i­­tuațiunea nóstra. — Nu’mi ai respunsă, re­­plicaiu cu mărire. Te-am intrebată pentru ce esc­ aici, căndă ți se plătesce pentru ca se ne putem­ bucura de lipsa dorintele. — Fórte adeveratu, domnule comite, forte adeverată­­. D’acea­a n’am revenită de cătă lntrună casă de putere majoră, care nu in­tră în convențiunea nostra pentru că e le­gată de obligațiunile mele părintesc!. Dom­nui să comite nu póte se nu cunosci nobile, căsătoria ce ni se propune, adause elă redi­­căndu-șî capulă, c’uă voce emfatică. Aflarea mea in aceste locuri nu e clară decătă ună semnă de zelă. Consimpțirea mea este de ne­voie pentru acesta căsătorii amabile și glo­riose, și nimica nu S’ar putea face fără mine. Vel­sei, domnule comite lntruă­rii, că no­­tații averiu nesce slăbiciuni și nesce temeri deșerte pentru aceste obiecte fragede ală că­rora ântuia ztmbetu Tam vei Jutű nascendo. Datoresce acestei copile pe care am forma­­tu-o, rodule ințelepciunei și sporiinței mele.... D’acea­ a ea m­a chiamatu. — Adeveratu e ? întrebată camă aspru pe Viorgia. — E adeverată, răspunse, la om un tonă în care nu pu­teamö ghici că se supune fricei. — Vei fi bine, domnule comite, reluă Ma­rulaș zîmbindă, mai ce free! A este june »Dime­nă tată deuna are cari taine pe cari nu le pot fi revărsa decătu in anima unui tata. Furioso d’acésta un léterre care’mî amintea pré multă uă situațiune prosaică pe care voiamă s'o uită, trebuii­ însă sa me supună voinței Vi­­rgiei și dinaintea asigurărei că ve­nise ln libertate la acestă stransă randez-vons. — N’aî­tema, îmi­­ Jisc ea fórte m­ d­u, căndă m­e depirtamu, îți voiă spune fată. Așteptă-me la crucea Saint-Honorat. Readusă cu brutalitate­a cugeta la acele chinuri ale orgoliului meu, cărorv­a me s­u­­puseseră atâta timpu, me miraiu, căndă re­­măseră singură, de puterea ce căstigase deja amorulă asupra rațiunei me­e. De sigură, că optn­iile mai nainte, întelnirea Viergiei cu acrotă soră reă care se putea numi tata iei, ar fi făcută se dispară cea mai de pe urmă din ilusiunile mele. In acesta oră, nu mai vedeamt decătu nenorocirea acestei sermane ființe, înlănțuită de sorte de aceste rămășițe ale unui trecută de miser­ii. și maicanțu

Next