Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)
1868-07-24
ANULU ANU DOÜE SPRE-DECILE VOIESOE ȘI VEI PUTEA ■wt- ... LEJ n. lei n. 1>E AND — CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PREESELUHI „ 94 „ 99 BETB»1 LUNÎ „ 12 „ 15 BEHA LENA ,, 5 ., 6 UNUE8EMISARU 24uANÎ PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FB, 20. PENTRU AUSTRIA.......................FIOR. 10 FAI.. AUST. Article!© trftruise și Republicate se vor fi arde. - Redactorii respumgetoră Carailn ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU Nr. 1. - REDACTIUNEA STRADA COLȚIA No. 42. Deputatul alesă la colegiulu IV, de Dorohoiu este d. Alecu Vasescu. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Servițiulu privații alu MONITORULUI). KISSINGEN, 1?9 Iulie. — Imperatorele Rusiei a sositit ei! sora. PARIS, 2R Iuliu. — închiderea sesiunei legislative a avuții loch erî. — Monitorul, vorbindu despre evenimentele din Bulgaria, iice ca puterile urmarescu cu vigilină evenimentele petrecute pe lénga Danubie, bunul, acordhalii auterilorű este pentru pace, și ca pentru berile acestea, numai pacea este cea mai prețiosa dintre garanții. LONDRA, 31 Iunie. — In Camera comunelor de erî, s’a făcutii i oter pe la yunea lui Otvay și lui Stanley, cari au declarații că nuvelele sosite, zgomotele unui proiecții de aliandă Intre Francia, Ilollanda și Belgia, sunti fără nici unii ftipdaiperith. — Inchiderea parlamentului a avuții locii asta-dî. DiscurSoid sună astefule: că raporturile Englitezei cu străinii suntii prea amicale și că nu există nici unu cuveniți pentru a se ascepta la turburarea păcei generale. VIENA, 31 Julih. — Imperatorele a visitatu erî locuiri tirului, unde fu primiții cu mare entusiasmii. Le stathangeiger din Berlin constată că, nota adresată lui La Marmora n’a fostu cunoscuta la Berlin, de cătu după trece zile de la expediarea ei, și că prin urmare textulü acestei note nu pote da uăbasă, de unde s’art puté trage să conclusiu pe, relativă la politica guvernului din Paris. Kinla Havas din 31 iulid zice că se spune din Bruxeles că nuvelele tratatului dintre Francia, Belgia și Holanda, s’au desmințiri oficiale, cari nuvele ’șî luaseră nascere ln Londra, unde le respăndise agentulö orleanistu. BELGRAD 31 iulie. — Starea de asediu este încetată pretutindeni, afară numai din Belgrad. - - II , I ■ ~1-----— ____MERCUR!, 24 IULIU 1868. *^M^^a B5 B S nH B BSSBBBB BS9feBBBBSSSSBSSSâă^ LUKONÎZA TB ȘI XTCI TI ---------PENTRU ABONAMENTE. ANURțUBÎ ț MCJAVE A SE ADRESA ÎN BUGURESCI, EA ADMINISTRAȚIUNEA «URliI ■ IN INSTRICTE IA 00»E*PONt>NIIV UIAJUUEUÎ NI PRIN POSTA. EA PARIS I. A ÎÎ N) ÂfelîA L'OA LI, ] ■: Ü IÎ AI A RUE DE e’aNEIBNNE COMEI 16 net 5. ANNNțHIES WNtAIB 30 UTER».............................40 HA.NÎ UTSEHTinSI ț BECE AMR, E1MIA . . 8.El N00 BlîflroeFI TM CuptorS. DtjLill USSi 4 Auguetti Schi positive de peste Dunăre ne facü cunoscuții că ’n săptămâna trecută s’a spemjurata în Rusciuk, fără judecata și fără multe formalități, șase bulgari. S’afirmă că d’atunci s’aă mai spânzurată alți patru, și se susține că la Tîrnova, spânzurătorea ar fi funcționăndă forte desü. Persecutarile de totă felulű din Bulgaria, în capetul cărora este spânzurătorea arți părea a resultată (mai) este totădauna desperarea și eroismul), ne conduce firesce în eroica Cretă, unde nămăni de omeni luptă de trei ani contra unui imperiu și luptă cu isbendă. f)iabulă Independința Belgiei', ce nu pote fi bănuită de parțiale pentru naționalități, publică, în revistarea politică de la 29 lună, următoarele solii: „Insurecțiunea ocupândă posițiuni tari șa vendii luptătoriotărîți a peri, a ostenită și decimată armata turcescă. Insurecțiunea a resistată încă și la propunerile de împăciuire făcute de marele vizir care, după oă lungă ședere în insulă, o fostă silită se revie la Constantinopole fără fi împăciuită insula. Insurecțiunea, redusă la căteva districte și lipsindu-i adese și armele rele mai neapărate, pareotărîta a resiste cu țări ă pănă la urnă, în cele dupe urmă ale iei retranslamente. Se sperase că obosela și miseria va face se reintre în Cretă familiele refugite în Grecia, unde nu li se mai poate găsi nici lucru d'ajunsă nici resurse spre a reluă nea multă timpă. Unele din ele și ’ncepusără a se ntorce prin vaporele austriace. Astă-felă eraă hucrurile căndă s’aflară cele dupe urmă ucideri, comise de bași-buzuci în jurul cetății Candiei. Mai ântei n’a mă voită se dămă deplină credămentă acestoră solre, și presa turciseră susținea că n’a fostă măcelari ci luptă; este însă sigură acumă că s’a găsită vre 50 de corpuri de cresciune răspândite pe câmpie și niciuna turcă morte. Crescinii dară nu erau armați, și nici n’am încercată a s’apăra. „S’adaogă că consulii străini de la Canea confirmă în genere faptulă în raporturile loră. In facia unoră asemenea fapte Gestiunea politică dis-Î AfiX’O 114 rt. iot»tii» TV . . i acesta cere alte mesuje de câtă ancheta începută de Euseiu Pașca. Este datoria Europei d’a avisa asupra, miZIdceloră d’a pune unu capătă acestoră lupte săngeroise ce eusași Turcia nu póte voi a se prelungi indefinită.“ Turcia are interesă mai multă chiară de cătă creștinii uciși a curma aceste măceluri și persecutări de tota felulă, dară din nenorocire, cumă zicea uă dată Nicolae Bălcescu: „Turcii nu vom și nu potu Speranda dară este la puterile Occidentale și repetimă, de la densele și numai de la densele depinde liniștea, Oriintelui. Ună protocolă s’a subscrisă la Constantinopole între Pdrtă și puterile ‘ qaranți, prin care se reguleză că numirea noului guvernatore la Liban, Franco-Efendi, va fi pentru zece ani. Astăferă dar, ca modă cotistă, se duce și Libanului de luptă domnia Sublimei Porți. Imperatorele Rusiei este în călătorie. La 28 Iună a trecută prin Berlin fără se opri, și s’a dusă la Kissingen, unde se află imperătesa. Corpulă legislativă ală Franciei, dupe ce au votată bugetele ș’mă nuoă împrumută a’nchisii sesiunea la 28 Iună. Și la noi, dacă se prelungesce sesiunea până la primele cjile ale lui Iuniti, băncele deputaților suntă goile și cele cari simtă ocupate protestezi. Camera actuală însă este jună și stăruimă a crede că va da națiunii dovadă de câtă și cumă trebue se lucrămă dacă voi mă se mergemă bine și iute pe calea cea mare. Și trebue se voimă căci împregiurărle nu ne aretă se șiovăimă. Dup’uă depeștă adresată din Madrid Ziariului Times, conspirațiunea ce curândă descoperită pe fregata, Oraș su it Madrid, avea de obiectă d’a lua proieptile și pe generălii eșilați, spre a-î debarca pe vr’unul din malurile spaniole. Aceaași depesiă anundă că amiralele Mendez,Simez și toți oficialii superiori ai scadrei sale ș’aădată de misiunea cănd aă aflată că D. Beîda a fostă numită ministru ală Marinei; ea adaogă că colone de őserie se pre-WAAiblM Miluart -A Ord’A O . venită resculare prin sate, piakulă de St. Petersburg, 28 ali), publică o circularie a principelui Gortohakoff, prin care invită pe puterile cele mari a-și da părerea asupra propunerii făcute de către Prusia spre a se snimi în conferințe la Petresburg și a delibera asupra propunerii ruseșce de a se restrânge întrebuințarea proieptilelor isbucnitore, Principele propune ca conferinția se s’adune la 13 Octombre viitoriă. Din tóte spirile însă cea mai însemnată și care, cu dreptă cuvântă preocupă și frămîntă spiritele, este serbarea unui tiră naționale la care guvernul Austriei a convocată pe toți Germanii și mai cu semă pe Germanii de la miază-Zi Acestă ceremoniă, care a provocată felurite se Zice, inspiră triariului din Viena Morgen-Post următoarele reflecsiuni: „Noi Austriacii, avurămă în cești din urmă Zece ani puține ocasiuni de serbări naționale. Torino, Neapole și celelalte mari orașie fură teatrală coloră mai strălucite bucurie, a căroră cheltuieli, fură plătite de noi. Parisulă și Berlinulă, avură vitorie de serbată; Pesta, avu splendorile încoronării, și tóte aceste totü în conta nostra. Astăzi însă este un serbare naționale, s’avemu dreptulă d’a fi mândru. “ Dup acesta, spăimêntată insușî de isbânda ce avură organisatorii tirului, carii aă venistă pe represintanții burghesiei Germaniei Sudului priimindu cu grăbire invitarea loră, sota vienesă, Zice Débats din Paris, „își șterge lacrimile și strigă ouă bucuriă naivă.“ — nindütd ce isbutimii întru întreprindere, trebue se ’ncercimii și altele.“ piariulă francesc Debets de la 28 lună, reproducăndă aceste linie adaogă: — „Este de dorită forte, pentru odina Europei, ca bucuria ce acestă mică succesă inspiră Austriei se nu ftă în curăndă turburată.“ In adevără pre curăndă se bucură cei din riena de isbănda ce avură, uităndă că orîce isbăuiril nu suntă întemeiate pe principii mari, nu numai că sufită trecătorie clară a fieă aducă rele mari cu grămada Q1 ft.Unin p.U. 1 m permin Austriei se renevie in vn*toriă represifitantele unității germane ! E! De n’a sciutu se deviă atunci căndă trecea de mulți din Statele cele mai puterice; de n’a sciutu séu n’a putută se isbutescu acumu trei ani, căndă luă inițiativa în întrunirea de la Francfort, cumă óre va isbuti acumă, căndă tóte puterile sale morale și cănd materiale sunt sleite și Prusia a cimentată unitatea Germaniei în gloriasele și unicele biruințe în analele resbelelor de la Königsgrsetz și Sadowa! Seimă că guvernul Austriei speră a-și ajunge scopul, a reveni d’asupra apei prin libertate, prin frumosulă drapelă ală Constituționalismului ce lă fîlfăie în facia Germanilor. Seimă o acelă drapelă i-a atrasă acumă adesiunea Germaniei din miază-Zi. Stiruiii naționale. Dară seimă că acastă adesiune este mai multă uă protestare contra unoră acte pre repezi și puțină derale ale Prusiei, de cătă uă ades vune la politica Austriei. Ș’agepm o scimă, o pote sei oricine, din causă că nu póte fi «libertate »degerată acolo unde Croații, Cedrii și Romănii sunt persecutați în drepturile loră, în naționalitatea loră și chiară în limba loră! Se între Austria, și se intre pe deplină p’adeverata cale a libertății și naționalitățiloră: se deviă uă monarciă federativă ș’atunci, și numai atunci póte spera. In ori ce casă, spre a pune în stare pe cititorii noștriî a cinesce și ce este actuala serbare din Viena, și ce scopă are și ce complicări nuoi pote aduce, vomă publica mărieuă dare de semă despre ântâia Zi a acestei ceremonie. Pentru a fi avemă datoriă a întreba aci, pentru ce,pentru simpla convocare în Bucureșci a unei societăți peni regularea limbei, guvernul austo-maghiara a mersă șiăn’ a persecuta pe nisce ómeni învățați și iteratori, căndă dânsa convocă Germania întregă la unutră naționale și pretinde cacastă convocare este inocinte? Noi admitemă însă asemene serbări inocinți, și d’aceaa acemă și noi apelă la tirulă unionale din Bucuresci a face și dânsulă uă asemene inocinte serbare prVfétești \\VrirD^mh se dânsa o imitămtt. Inociniiă penru inocințiă, pentru ce are se nu facemă și noi asemene inocinte serbări naționale! Nu vedemă cuvântulu și d'aceaa asceptamă cu comitatul Q tirului naționale din Bucuresci, se ne dea acestă serbare. Gw. Pitul, 23 iulie 1868. D'lnî Redactare căii ^micului ROMANULU. In muncla coftetitafiâniloru mcî FiUșteni, și in interesulu tutuloră Românilor il.ve rog vi domnule redactore, bloc-voiri a Insera in ep 6nete stimabilului d-vestre pterin, alăturata copie de pe peticiunea ce iată ațtî prin giosta, sa espedialit la Bucuresci Altețeiîtete Domnitorului Româniloru. Primiți cu acesta ocasiune astennarea distinsei stime ce re portă. N. Gherman. FOSTIA ROMANULUI IONOS CHAZOL. PARTEA A TREIA. XVI. Suntd veselii atâta de vine in câtu ne sugrumă ca uă durere. După suferințele aceleî" zlile, credulii că void nebuni de fericire gândindu-me că Yiorgia nu iubia pe sir Clanae. In cauna resticțiuneî iei, lupteloru iei, amintiritoru iei, tî aveamu amorulu și nu me mai puteamu Indoui că voi d Învinge acele teme ș’acea turburare în rami o aruncaseră marturirea mea. Nu simțiamb óre deja fără se ne-o fi silsii niînă dată că, din cea d’ânléie ^li căndi ne vedusemu, sufletele nóstre erau robite unul cu altuia? Fericită d’a fi sfărimatu legăturile unei prejudecăți stupide, eramu măDdru de otărirea mea. Voiui respira în viitorii fără reținere în visulut meu Inuntatu, voiu iubi In fine,... Mé miramu cuinu de putusemü da pln’atunu unu altu scopue sistințeî mele. A doua zi, plecaiu mai de diminața pentru a ’ntâliii pe Viergia în preumblarea iei de diminață. Sciama că trebuea se vie aprópe de Chazol, ș’o asceptațit la stincî, la aceluașii locü unde mi-aduceame aminte că ea nu asteptase d’atâte ori. Căndu sosi și mé jări, resimpți uă mișcare de surprindere atăta de mare. In cătui verjuiți roșiața urcăndu-se d’uă data pe facia iei. — A mai speriata ijise ea. — Am voitű se tereiü mai curândü, respinsemn scuzăndu-me. De ieri am atăte lucruri a’țî spune... — Mî-ai promisă a’mî lăsa timpuluf d’a uita și d'a cugeta, relua ea cu vio dune. — Nu ’țî ajunge Viorgio a asculta anima ta? — Taci! taci! țise ea speriata. Scute sceme de durerea d’a nu putea se te ascultă sau d’a fi silită se fugii de d-tea. După doua zile, mâne, speră, voiu fi pregătită a’ți respunde, și’ți voiu ’bce totu. Ea părea a tată de turburată, ln câta remăseră uimită de primirea iei, căndă d’uă dată canele care-o inspeia totu deuna in preumblările séle și care se juca în jurulu nostru, câutandu printre stincî, so opri d’uădata camă la cincî spre-țiece pași, și incepu a lătra parc’aru fi descoperită ceva spăîimintătoru ce nu puteamu vedea din causa unei tufe dese. — Aici Love! strigă Viergia cu viociune. Mé răpețiu spre tufă. — Iod, strigă Viorgia, încercăndu-se a mĕ reținea. N’o ascultară de locă; în trei sărituri erama lungă tufă. Mĕ aflaiu p’adă n fadlă cin omă pitită printre rugi; era Marulas. Restin,isemănă misére de furie, și de teróre atătu de mare; în cătă la vederea acestui soră reă, incercară d’uă dată uă ușiurare, și remăseiu mai Încurcată dinaintea lui, uităndă că nu’î permisesemă se se mai arete pe lingă Charol sau Morniere. Elă Înțelese de sicură că va putea plăti cutezarea mea fără fi pedepsită. — Pre legea mea. <ise elă, domnulă comite mé surprinde prin tufe, ca unu adevératu Nemrod!... selvaggiva nobile! voiu cuteza a adăoga. — Ce faci acolo? «Iliseiä. — . . . Dară, după cată se vede Nu eí U Sriatnu, prin pădure verde... așu putea țjice d-luî comite, dacă respectulă mî-ar permite aceste cuvinte glumețe ș’acésta parodie sacrilegie, reluă elă cu zimbetulă lui vrujitoră; d’aceaa aceste cuvinte nu suntă decătu ua amintire spre omagiă unul mare poetu. Rogă pe domnulă comite [se ’mi ierte acésta figură de retorică. Și vorbindă astă-felă, elă ieșise din gaura unde fusese, și se pusese în posițiune din naintea mea cu gura In fermă de animă. — Grandia senatate a d-luî comite o fată bună? adauseală cu neuluirea ’s firescu. Acesta nerușinare mé readuse iute la situațiunea nóstra. — Nu’mi ai respunsă, replicaiu cu mărire. Te-am intrebată pentru ce esc aici, căndă ți se plătesce pentru ca se ne putem bucura de lipsa dorintele. — Fórte adeveratu, domnule comite, forte adeverată. D’aceaa n’am revenită de cătă lntrună casă de putere majoră, care nu intră în convențiunea nostra pentru că e legată de obligațiunile mele părintesc!. Domnui să comite nu póte se nu cunosci nobile, căsătoria ce ni se propune, adause elă redicăndu-șî capulă, c’uă voce emfatică. Aflarea mea in aceste locuri nu e clară decătă ună semnă de zelă. Consimpțirea mea este de nevoie pentru acesta căsătorii amabile și gloriose, și nimica nu S’ar putea face fără mine. Velsei, domnule comite lntruării, că notații averiu nesce slăbiciuni și nesce temeri deșerte pentru aceste obiecte fragede ală cărora ântuia ztmbetu Tam vei Jutű nascendo. Datoresce acestei copile pe care am formatu-o, rodule ințelepciunei și sporiinței mele.... D’acea a ea ma chiamatu. — Adeveratu e ? întrebată camă aspru pe Viorgia. — E adeverată, răspunse, la om un tonă în care nu puteamö ghici că se supune fricei. — Vei fi bine, domnule comite, reluă Marulaș zîmbindă, mai ce free! A este june »Dimenă tată deuna are cari taine pe cari nu le pot fi revărsa decătu in anima unui tata. Furioso d’acésta un léterre care’mî amintea pré multă uă situațiune prosaică pe care voiamă s'o uită, trebuii însă sa me supună voinței Virgiei și dinaintea asigurărei că venise ln libertate la acestă stransă randez-vons. — N’aîtema, îmi Jisc ea fórte m du, căndă me depirtamu, îți voiă spune fată. Așteptă-me la crucea Saint-Honorat. Readusă cu brutalitatea cugeta la acele chinuri ale orgoliului meu, cărorva me supuseseră atâta timpu, me miraiu, căndă remăseră singură, de puterea ce căstigase deja amorulă asupra rațiunei mee. De sigură, că optniile mai nainte, întelnirea Viergiei cu acrotă soră reă care se putea numi tata iei, ar fi făcută se dispară cea mai de pe urmă din ilusiunile mele. In acesta oră, nu mai vedeamt decătu nenorocirea acestei sermane ființe, înlănțuită de sorte de aceste rămășițe ale unui trecută de miserii. și maicanțu