Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)
1868-10-02
ANULU ALU DOUE SPRtE-DECILE VOIBECÎI: ȘÎ VEI PUTEA LEIN. LEI N. PE AND --- CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE SÉSE LDNÍ „ 24 „ 29 pe trbT luni „ 12 „ 15 PE DA LUNA ,, 5 ,, fi unubsemplaru 24 bani PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA .... FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Iugeniu €arada. ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU HUMANU No. 1. —REDACȚIUNEA STRADA GOLȚI A NO. 42. MERCURI, 2 OCTOBÄE 1868. EUMIVEZA-TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANONIMRÎ ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IR DISTRICTE LA CORESPONDINȚIÎ DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN RUE DE I.’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȚURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANÎ INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU SERVIȚI« TELEGRAFIC« AI.1 KOlKUMI, LISBONA, 12 Octobre. Mai multe chiarie critică ne Miniștrii Portugaliei și-i acasă c’arunoi unirea cu Spania, piartele din Lisbona publică uă proclamațiune ce fusese afișiată, ce presupună car fi fostű scrisă in Spania, și prin care se cere uniunea Iberică luptă regele Ludovic I ală Portugaliei. PARIS, 12 Octobre. Un episoă a generarului Prim cătră diabiurile Gaulois, decilară că programarea este adevérata monarhiă constituționale pe basele liberali cele mai largi. (Servițiulu privații, alu MONITORULUI). FLORENZA, 12 Octombre,— Senatorele de Vincenzi a acceptată ministeriul comerciului.— MADRID, 12 Octombre.— Secretarul lui Gonzales Bravo a fostă gravă rănită de poporă. Prima blamată energică conduita poporului și ’î a recomandată a uita resimțimintele din trecute. Reuniunea șefilor, democrați a încuviințată de a se sprijini ministeriul, cu tóte forțele, daca elfi nu se va opune la tendințele democratice. Bucuresci J Brumarelu Monitor ele publică astă clipă dare de semă deplină despre nenorocitulă conflictă de la Galați. Reproducendă și noimai, la vale acesta actu, se ne fiă permisa a ruga pe România cugeta cu liniște și se vor convinge inșii ce asemene conflicte nu pot aduce decâtă vătămări, și încă însemnate națiunii întrege. Năvălirea în stoluri a acelor Israelițî, ce n'au nici uă profesiune și nici uă avere a acelora Israelițî u6 Turaguulil Ula AUStria și din Rusia, a adusű negreșită una rea în acele părți ale României în cari acești străini au tăbărîtă în numere atâta de mare. Acesta năvălire este negreșită unai rea sociale și nu este ună singură pria care se nu fiă datoră a căuta mijlocele cele mai nemerite spre a curma reală. Reală însă esistentă, și esistentă de timpă îndelungată, este mai ântâiă de datoria nóstru se recunoscemă că dacă el esiste suntemă în mare parte noi înșine de vină. Românii de peste Milcov sciu forte bine câtă unulă din foștii Domni, și cu densulă și după densulă câți funcționari, mari și mici, aă speculată acestă reă; și cunoscendă acestă tristă adeverit avemă uă datoriă și mai mare, pe d'uă parte a veghia cu toții spre a se curma a totulă acea rușinosă și periculosă speculă, eră pe d’alta a căuta, cuină diserămii, mijlócele cele mai temerite și mai legale spre a vindeca măreă ce ’n bună parte noi înșine ni l’amă făcută. Suntă în arhivele Iașiului petițiunî ale Israeliților, pământeni, carii cerură adese, și totădeuna în deșiertă, de la guvernă d’a opri acea vătămătore invaziune. Atunci închiserămă ochii și reală se făcu, se nu-i închidemă dară ș’acumă, sperăndă că ’nchidendu-i vom vindeca reală, ci din contra se-i deschidemă bine, se ne uitămă bine, se vedemă bine, și cum fiindă că cei carii caută seriosă, cu inteligință și cu sinceritate vindecarea unui reă, neapărată găsesc o boală dorită și căutată. Nu este ună singură omă care se nu scie că una din calitățile care ne a atrasă simpatiele și protecțiunea Europei civilisate a fostă vechia și deplina libertate a cultelor, era domnită în România, care abia era fu proclamată în cele mai multe State ale Europei, și trebuiancă să revoluțiune și resturnarea unei dinastie spre a se proclama afli în Spania. Gumă dară se potă găsi Romăoi carii se nu ’nțelagă că inimicii noștrii au căutată și vor căuta tóte mijlacele spre a face se se cremă AixA 'vmdDi.ttLoa umil reü buorale o căutămă noi, ci coprinși de tresurî și fanatismă religiosă, persecutămă uă religiune. Scimă forte bine c’acesta aste uă , calomniă, dară este peste putințță se nu scimă toți, toți fără osebire de mnulă, că interesulă inimiciloră națiunii române este d’a face se s’acrediteze acestă calomniă, ca astăfelă se ni se ’nstrăineze simpatia și protecțiunea națiuniloră civilisate. Pentru ce dară noi înșine se dămă în mâna inimiciloră noștril uă armă atâtă de ucidetorie? Și este lesne de ’nțțelesă că le dămă înșine a j cea armă, cândă dintr'uă certă, fiăj Sarii prim-tenore. Pate că dorința publicului d’a face cunoșcință cu nouă artiști n’a contribuită puțină a umplea sala pină la cele din urmă locuri. D. Cesare Sarti Îndeplinea rolulă lui Faust, multă eruditură betrănă, slăbită de ani și de desfătări neordinate, care’șî da bucurosti tóta solința și gloria, pentru a fi Orășî tineră, pentru a mai putea iubi. Mephistofeles, ispitătorulu infernale, care profita de orî ce slăbiciune omenescá pentru a răpi certuriloră una sufletă, rolulă celă mai însemnată ală piesei, era jucată de primulă bassă, d. Pietro Milessi. Decarulă este superbă și punerea In scenă neîmputabile. Bătrânul Faust, înconjurată de atributele solinței séle, alchimia, care'i făcu gloria, deplânge bătrănețele sale, slăbirea puterilor, re trece în minte’î plăcerile și fericirea juneței și esclamă că și-ar da totă solința pentru a rentineri. Insă vecnde neputința întinerire, ele chiamă martea. D-na Gesari Sart soie cânta cu artă și chiar plăcut, însă tótoartea rea nu póte suplini indeajunsu lipsei de uă voce plină și puteric ă. Vocea î este justă și facile, însă camă slabă, astafelü încâtă voindă se-î dea putere, este silită a se ajuta prin tremolă, cea a ce ié din farmecul cântăreț. Transițiunile de la registrulă din pieptă la celă din capă și vice-versa le face cu multă dibăcie, insă eră șî slăbiciunea vocea îlă dreptă, fiă nedreptă, se gasesc oameni carii se lasă a fi conduși de inimicii Romanilor, la fapte ce nu se potu esplica alta-felu decâtă ca escesele unui fanatismu religioșii, ca persecutări religiose. Pentru ce, spre exemplu, și ca se nu vorbi mii de câta de faptulu cele mai reu, cele mai criminale, se devastămu templurile cultului israelitn? Adese Românii, maijou seină în Galați, s’au bătutu pe ulițe cu străinii, din acea bătaie însă nua resultatu nici uă dată derâmarea unui locașin alu rugăciunei. Pentru ce daru și la 1859, ș’acuma, bătaia se sfirși cu derâ 1marea caseloru de rugăciune? Mult teama avea ancă declisu în acestă mare și forte gravă cestiune, dară pentru acií credemü că este d’ajunsa 1 atâta. Oricine înțelege ce este a surpa, a profana unu templu, ș’a ‘ atinge vasele și cărțile cele sacre, se ne oprima dara numai asupra acestui punta atâta de mare, atâta i de sacru, ca asta~fela atențiunea tutuloru, fiinda atrasă numai asupra lui, se vedem a bine pecatulu cela c mare și forte periculosâ în care că- i demn, căci îndată ce-hi voma ve- s dea și la voma înțelege, suntem a s șiguri că cela de la Galați va fi acela de pe urmă. Din mai multe judecie primim a a epistole prin cari ni se spune că co- imitatului din Bucuresci, pentru cum apărătore de arme n’a trimisu listem de subscripțiune. Asemene epistole s primimu și de la Turnu-Măgurele ! și chiară de la Ploiești. Pentru ce a acestă întârziare atâta de vătămăt tone? Ore nu scirifi că lumea are c ochii țintiți asupra acestei supscrieri, c căci după graba cu care se va face d și după câtimea sumei se judecă i patriotismula și prin urmare putea rea sca slăbiciunea unei națiuni! c Acesta o soia toți și d’aceaa la o rândulă nostru facem a apela la toți d cetățianii români, de la ministru a pînă la cela de pe urmă argata a se grăbi a depune obolulu sóra pe altarulu Patriei, căci âncă vă dată, famiciî și inimicii ne privescu și după j, faptu ne voru judeca. o In urma comunicatului publicată în Monitorul?/, No. 214, primindu-se, pe două parte, raporturi contradictorii despre cele întâmplate în Galați; era, pe de alta, vedcndu-se petiția d-lora Halfon, Popper, Weinberg și alții adresată Măriei Sale Domnitoriului, si in care faptul era espusă intruna modă cu totul diferită de cum ă se raportase oficiale, deși ordinea fusese restabilită de și prefectură poliției locale și comandantele legiunii gardei cetățenesce din Galați fuseseră destituiți din causa lipsei de prevedere, inteligință și energie ce urma se desfășoare tn împlinirea datorielor dforă în circumstanțe atătă de grave, guvernulă, însă, voindă «c se asbure intr’ună modă positivă despre adeverulă incidintului, d. ministru din întru, s’a pornită la Galați spre a cerceta in personajele petrecute și a constatată următorele : Ună colportare israelită a intrată pe la 9 ore de diminață in birtură lui Mathias, supusă austriacă, și s’a rugată de băiatulă Ghiță, din sală seă adjute a tăia nisce batistă; băiatulă S’a oferită a’i face acestă serviciu; din nenorocire însă pe la a treia batistă alunecăndă mâna Israelitului, a lovită cu briceagul« pe băiată dreptă in frunte; acesta a începută se stinge aruncăndu-se supră măsă, Israelitul ă s’a apropiată de densulă ca se-î dea adjutoră, cea a ce a făcută pe băiată se țipe și mai tare se fugă in curte unde l’a urmată și Israelitulu. Intre acestea ună sergentă de a Ji se Înfățișă, atrasă de țipetele băiatului și în focă se facă a constata împregiurările în facia locului printr’ună procesă-verbale spre a putea justiția se’șî facă cursulu ei, în loc se asigureze pe băiată și se-î dea totă adjutorulă medicale spre vindecarea acelei răni, acestă sergentă a avută trista ideiă de a transporta pe băiată din acestă punctă ală orașiului la localul poliției, ca acolo se incheiă procesulă verbale. Cu acesta procedure lumea iritată s’a grămădită la hirtă unde remăsese Israelitulă și acestă din urmă a fostăbătută pină căndă a sosită guarda, compusă de patru soldați de linie, trămișî, de șefulu soră din inchisorea de peste drumă de locală pentru a aresta pe colportare; totă atunci, sosi și uă mulțime de evrei; uă cărtă mare se Începu și se Încinseră luptă intre amăndouă părțile, de aci lumea se im jprăștiă pe strade, unii, porniră spre sinagogi, intrară intr’casele, sfărimară obiectele religiose ce găsiră acolo, sparseră geamuri și uși la mai multe case particulare. Aceste încălcări parțiale dintre mici grupe Împrăștiate în mai multe ulițe și cari din causa numărului insuficiente ale sergențiloră și necasarmarea loră în centrulă orașiului, n’aă putută fi prevenite deuă data, abia s’aă risipită cu deseverșire după patru ore, aprópe căndă armata de linie S’a coborît pe strade. Uă dovadă că aceste încăerări n’au avută gravitatea ce li s’a dat, este că la cei 16 răniți transportați in spitalu, și pe cari i a visitatu D. ministru în persona, nu s’a constatată de cată nisce ușăre confusiunî provenite din lovitmî de petre, bastone și pumni. Justiția Își urmeza cursulu scă legale; culpabilii voră fi pedepsiți și despăgubiri pentru păgubire reali causate de acestă regretabile incidinte voră fi respinse celoră în dreptă, spre a se pune că stavilă in viitoră unoră asemeni triste conflicte cari, din lale punctele de vedere, aducă însemnate prejudiuî intereselorü națiunii. D. ministru, în cercetările ce a făcută, a dobândită, arătă de la particulari cătă și chiară de la d-nnî represintanțî ai puteriloru străine din Galați, asecurăm că, cu ocasiunea acestui deplorabile faptă, tate autoritățile ’și aăîmplinită datoriile loră, afară de comandantele legiunii guardeî cetățenescî și a polițaiului locale, cari de ar fi avută inteligința cerută in asemenea împregiurărî nuar fi avută locă nici cele relatate mai susă. Se publică, deja, acestea spre complectarea celoră comunicate in Monitorul No. 214. (Comunicată.) OPOSITIUNEA SE CORUPE. FOITA ROMANULUI TEATRULUI OPEREI — FAUST Faust este farmecul și puterea amintirii din junețe; este remușcarea nemilasa ce urmeza oricărei fapte rele, dorința ardetóre d’a face mai bine și recăderea pre adese în aceleașî păcate. Faust este egoismulu ce sacrifică orîce pentru mulțămirea dorințiloru séle; este Îndeplinirea aspirăriloră inimei cu predulă oricărei glorie și ilustrare In lume. Faust este pedepsa ce așteptă pe acela ce chiar d In crimă caută satisfacerea plăcerilor sele; este spada resbunărea ce triumfă totodeuna de geniul zeului. Faust este suflarea curățitore și săntă a căinței, care înalță spre certurî ună sufletă pură și fără voie’i aruncată în rătăcirile lumei. Faustj este, In fine, uă operă musicale a cărui creatore și’a luată greua insă mărăța sarcină d’a esprime prin limba giulu Dumnezeescă ală musiceî, atâtea situațiunî și patimi diferite și opuse; dacă și-a ’ndeplinitu bine sarcina, acesta ne o spune renumele operei sale in tată Europa, efectulű cea produsă pretutindeni și chiară In capitalea nostra. Sâmbătă sera se represinta Faust la teatrul nostru. Era inaugurarea stagiunei teatrale a operei italiane, pe anii 1868—69. Dintre artiștii principali carii figuraă pe afiștă, unulă singură era cunoscută, d. Cesare silesce a î ntrebuința pre adesea notele de capă. Cu tote aste, cântăndă justă, sigură, nefăcându nici uădată aceaa ce se numesce caucă, și ce produce unu efectă atâtă de urită asupra auditoriului, d. Sarti nu este desagreabile și lasă deplină sucesulă celorlalți artiști. Pentru a reveni la subiectul piesei, plângerile lui Faust sunt auzite de Mephistofeles (Satan) care alerga pentru a da cursă resbunărea sele asupra ceriului, răpind ad încă una sufletă. Elă promite tinerețe și fericire lui Faust, cu condițiunea însă d’aî cede sufletulă. După uă luptă fiuă, in care Faust nu se póte oțărî mai potenü a comite acésta crimă, și ’n care Satan ii presinte ca să nălucă încânturare ,chipulă inocinte și răpitoru ală Mărgăritei, jună, frumósa și candidă fată, muncindu la furca rea, Faust cede unei ispite atâtă de puterice, sufletulu lui este dată pentru oă oră de fericire lingă dulcea Margarita. Mephistofeles, d. Pietro Milesi, este ună artistă desevîrșită, joculu seă este plină ,de vigore, de siguranță. Omulu dispare, Mephistofeles remâne; este Satan in tóte mișcările, in tóte privirile in tote acentele séle. [Are uă voce de basa curată și puterică, deși una din cele mai profunde, suntă pasagie din cele mai grele in rolul ă seă, cunoscută ca unul din cele mai grele roluri de basă cari esista, totușî le esecută cu siguranță și cu artă. Statura sea inaltă, totă fisiculă seă precumă și jocul viu și diavolicu îlu ajută de minune în rolul ă ce ’ndeplinesce. Cândă voiesce, are oărrujitură mai cu somn, In adeveră de Satan. In actulă alădouile Faust și Cu Mephistofeles urmărescă pe frumosi Margarita. Mephistofeles intalnesce intruna beleiti in orașial, unde era Margarita pe fratele iei Valentino, ală cărui rolă Uă îndeplinesce d. Filippo Coliva, prim bariton. Mephistofeles face dinaintea mulțimea speriată minuni cari după tradițiune suntă atributele lui Satană. Se vorbesce de Margarita și d’aci nasce să dispută între Mephistofeles și Valentino care trage spada; la cea dânteie mișcare tnsă, spada se rupe de sine. Consternare generale printre mulțime, Valentino arătă desperarea sea. Câtă despre noi, am admiratu frumósa sea voce de bariton, paterică, plină și lesnieiesa, arătă câtă și facilitatea și artea cu care esecută pasagie Îndestulă de grele. Este demni de totă lauda posa obrască și desfidatere a lui Mephistofeles in mijlocul desperăreî care’lă înconjoră. Toți s’adună In jurulă lui ș’aretă în coră a loră temere și orore, dară nimeni nu curără adu atinge. Corulu, deși nu din cele alese, esecută binișoră părțile séle, că ideiă subită vine lui Valentino; el intorce spada sea luptă cu mânerulă in sulă și presinte lui Satană crucea acestui mânerră. Toți ilă imită; Satană este doborîtă; elă se légimére parlamentară, prin natura lui, este legitimarea oposițiuneî, îndată ce se așâijă uă putere esecutivă, uă putere legislativă, uă Cameră, se așacă și dreptulă de oposițiune. Oposițiunea se corupe adesea ori, se face personală. Atunci scopul în care s’a întocmită Constituțiunea nu se mai atinge. Oposițiunea, ună dreptă binefacêtorü în interesele publice, devine ună mijjlocă de a lovi interesele publice, de a face trebile unei caste, unei clici, unei persane, sau ale vrăjmașilor din afară. Oposițiunea se corupe. Atunci oposițiunea întărită cetele în ale cărora suflete interesată și ambițiunea înjosită a ucisă totă lipesce de pămentă, se fringe ca suptă uă ghiară de focă. d. Milesi are ad uă focă admirabile, nu póte suferi vederea crucei rînjesce și se frămentă de furia și de desperare, pe cândă Valentino îi înajisteza crucea, căutănduă arii de victoria și de mulțămire cu atâta putere, justeță și măiestrie, încâtă Își atrase cele mai mai aplause ale publicului. Acesta scenă este una din cele mai frumose ale operei. După depărtarea mulțimea, ce se apăra cu crucea de Satan și după alte scene Intre Faust și Mephistofeles, se arata in fine Margareta, trecându la biserică. Rolul frumósei și candide fete este jucată de d-ra Emma Vizjak. In acesta scenă d ra Vizjak, nu are de câtă ună scurtă pasagiu nesecută, totușî se recunoscu îndată că voce fresco, puterică facile și justă. Scurtul ă seă pasagiă ar fi fostă d’ajunsă pentru a provoca vici aplause, dacă ocupată póte cu totulă de partea lirică a rolului seă, n’ară fi negligiată în câtă-va gradele mișcăriloră s’ale posesoră, atâtă de necesarie unei artiste, mai cu semn cândă ié greua sarcină d’a represinta ingenuitatea graciosă, candórea plină de farmecă a Margaretei. Publiculă cugetă însă la emoțiunea ânterei presintare p’uă scenă străină, la desavantagiele ce dă astă emoțiune, s’aplaudă cântulă frescă și plăcută ală artistei, b