Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)

1868-10-26

AJU ALU DOUK-SPRE­ DECILE ÍIEBOI: ȘI VEI PUTEA LEI N. LEI N. ,K A— CAPITALE 48 DISTRICTE 58 (.üGLIHJ „ 24 )> 29 PgILÜNJ „­­2 „ 15 -------- fi si UNU K8KMPLAHU 2 4 BANI p,BD PARIS PK TBIMK8TRU l'B. 20 pKU AUSTRIA . . Din causa serbatoriei de astă-țiî­rjiariulu a va eși mâne. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1. -REDACTIUNEA STRADA COLȚIA No. 42. FIOR. 10 VAL. AUST. Ar­tic lele trimise și nepublicate se vorii arde. — Redactorii respinz­etorii Ifingeniu Carpen. SAMBATA și DUMINICA, 2­1—28 OCTOBRE 1868. LUAt AHEZA­TE ȘI VEI PI ------HOI-----­PENTRU ABONAMENTE, ANONț­URI ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESTI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARU­LEI IN DISTRICTE LA CORESPONDIN­TÎ DIABIULUI ȘI PRIN POSTA, - LA PARIS LA D. DARRAY-HALLEGRAIE HUE DE L’ANCIENNE COMÉDIE NO. 5. ANUN­IURILE LINIA DE 30 LITERE.............................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOD ATENEULU ROMÂNI. Secțiunea literiloră și beleb­ră artî. Rogă pre toți domnii membrii ai Secțiu­nii, se bine-voiască a se Întruni In ședința de secțiune negreșită Sâmbătă 26 Octobre, la ora 1 post-merid­ in localulu Academiei române de litere, etc. (Palatul­ Universităței). Președinte Secțiune!, V. A. Urechiă. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Serviciul­ privată ală MONITORULUI). MADRID, 2 Noembre.— Guvernului va re­duce efectivulu armatei. — S’aă trimisă la Cuba câte­va bataliane provinciali. — Minis­­terulu de interne publică ți­ă decretu, regu­­lăndu dreptulu de întruniri.— întrunirile voră căla se flă declarate cu 24 ore înainte.— Ele nu voru pute fi însă nici periodice, nici permanențî. — Decretul­ opresce purtarea armelor­. MADRID, 3 Noembre. — Astăzi a avut o locü­nă conferință la Oloraga unde asistaă mai mulți omeni politici importanți. — S’a constituită una comitată compusă din 4 de­mocrați, 4 unioniști și 4 progresiști, cari voru redige­ră declarațiune In favorea monarh­iei constituționale, avându­ dreptă beasă sufragiule universale, principiele cele mai liberale. — Declarațiunea va apăre pete­mane. BERLIN, 4 Noembre. — Regele, la des­chiderea Camerei, a lișit, la discursul- seu, că echilibrul­ budgetarü va fi restabilită prin crescerea comerciului, Industriei și prin sporirea veniturilor­ federali. — Guvernulă promite desvoltarea autonomiei provinciale și comunali. — Relațiquîle cu puterile strai­ne sunt­ pretutindeni mulțumităre și ami­cali. — Regele crede că Spania se va res­tabili, regăsindu-șî prosperitatea s­a ln nonele instituțiuni. Discursul­ termină tfscenda că Simțământele suveranilor­ și trebuințele păcei poporelorü inspiră încrederea că prosperitatea publică se va desvolta, fără perturbări și li­beră de temerile ce inamicii păceî se silescă de a esploata. Prin urmare, Dieta trebue se’șî urmeze lucrările sale de pace. Bucuresci.‘ SSS* La 17 Octobre,­­jiab­ulă Pressa a publi­cată suptă scutulu comodului anonimă se tilice, că „guvernulă ar fi luată bonuri rurali în valore de mai bine d’ună mii­onă de la Casa de depuneri,­ pe cari­ le ar fi îngagiată la Banca României spre a găsi bani împrumută.“ Ju­iariulă Pressa a­djisă atunci: „Rugămă pe d. Ministru de Financie se denimită m­ă scomptă care circulă în prad­ă, și pe care noi nu voimă se­ să credemă.“ Ca d­iam­ă seriosă și cunoscetară în afa­cerile politice și financiarie, elă­a adaosă ca închisiare: „Faptulă nu­ pare atâtă de monstruosu, în­câtă nu putemă crede se se fi comisă. Dară, pentru că creditul­ Statului ca și ală particulariloru se struncină prin circu­­larea unoră asemene scriî, rugămă ancă vădatâ pe d. Ministru de Financie, ca în interesul­ Statului Română se demințiă nu­mai­decâtă prin Monitoră aceste seorpte.“ La 19 Octobre, secretarul- generale alu Ministeriului de Financie respunde prin Mo­nitoră că acela­șe filie este neadeverată. Elă demonstră ân­ă prin logica lucruriloră câtă de asurdu este acelă scomptă. Casa de depuneri are în numeraliă vre 5 milione lei. Guvernul­ are prin lege dreptă lua bani cu împrumutare de la a jisa casă: pentru ce dară se ia bonuri oru nu bani, cândă legea opresce și pe guvernă și pe Casa de depuneri a da asemene efecte. Guvernulă are elă însu­și bonuri: pentru ce dară se ia p­are altora și se nu se ser­­vască cu ale sele. Creditulă Statului este aț­i redicată, și guvernală, la casă de trebuință póte găsi în­dată bani, făr a depune emaneturi. In sfârșită, secretarul­ generale face încă cunoscută in acelă comunicată, celeră de la Pressa că însu­și directorele bancei, citind­ cele scrise de Pressa, a trimisă m­inisteru­­lo­uă adresă, prin care deminte acelă sco­motă, și adaugă cacea adresă este în Mi­nisterium de Financie. Direptorele Casei de depuneri dă asemene ună comunicată prin care deminte acelă sco­motă și demonstră a lui asurditate. Ce face Pressa, care dec­larase că nu face decâtă a reproduce ună simplu scomptă? Ce face Pressa care ceruse, și încă prin repetire, a se deminți acelă scomptă, spre a nu se struncină creditulă Statului? In urma acestoră întreite demințiri, Pressa, în­no­­scă de la 22 Octobre, scrie și pu­blică cele urmatore: „Acestă comunicată conține pe câte­­ cu­vinte pe atătea­m adeveruri! Bonuri rurale în valore de mai multe milióne s’au depusă din Casa de Consemnațiuni la banca Româ­niei ca amanetă pentru banii ce s’au luată cu împrumutare. Bonurile se află și astă­zii în casa bancei Române și este chiară di­ficultate de a căpeta cupanele de doben­zi cari suntă venitulă particulariloră, fiindu­că banca, cu dreptă cuvântă consideră cuponele ca fă­­cândă parte din amanetă. A astă operațiune minunată s-a făcută fiindu­că Casa de Depu­neri și Consumnațiuni, avândă totii capita­­lulă eî împrumutată ministeriului de fi­nance, și acestă din urmă neputându­’i da nimica înapoi, ea se găsea în neputință de a satisface cererile z­ilnice de Înapoiere de deposite. „Intre noi, cari afirmămă aceste fapte și guvernulă, dimpreună cu totă clrca și cu tóte codele lui de la „Românulă“ care nugă Iată, ar fi m­ă mi­j’loc­ă forte espeditivă de a vede numai de cătă cine are dreptate și cine spune adeverulă; acestă mij­locii ar fi de a se da pe faclă registrele Casei de Depuneri și Con­semnațiuni, unde trebue se f­ă tre­ată totá operațiunea. In acestă râmpă de mare mo­ralitate ânse amă ajunsă la aceia că nici re­gistrele publice se nu mai probeze nimicit; cătă despre comunicatele și declarațiunele „Monitorului“ opiniunea nóstra este de multă încă formată și stă și astă­ziî neclintită. In asemenea stare de lucruri mai este încă ună mijl’locă de a proba adeverulă; acestă mijl­­ocă sunt­ registrele bancei României. Ope­rațiunea de care este vorba trebue se fiă tre­cută in acele registre și se póte face prin urmare forte ușoră lumina: „Acuma ca ce du­me se merite indignațiu­­nea, afirmările și comunicatele „Românului“ și Monitoriului Ofirală alu țereî in acastă cestiune, ca ce epiteta se se pote da unui guvernă care, în afacere de registre publice și de mânuire de bani publici, vine și nugă totü ce s’a făcută și ne tratază pe noî de calomniatori, și de conspiratori ai străinilor, în contra creditului țereî ? acesta o lăsămă în apreciarea publicului celi mare care, grație Domnului, nu este pate compusă numai de soldați de ai „Românului“ carn­ aă dreptă de visă de a crede fără a cerceta.“ Daca cunoscința și afirmarea acestui faptă, acestei hoție a guvernului Ania de la Pressa, pentru ce a­ produsu-o *ff­ântână ca ună simplu scomptă? Dacă era otărită a nu da cred emânță afirmă­­riloră Monitorélul, ș’a nu le da nici chiară a­­tunci căndă acele afirmări fură înt eite și supscrise una de secretarul­ generale ală mi­nisteriului de financie, alta de direptorele Casei de Depuneri ș’alta de însuși direptorele bancei, pentru ce însăși a cerută uă sim­plă demințire, adăugându că ș’acea­a n'o cere de cătă împinsă de patriotism­ulă seă, de cătă ca se nu se struncine creditulă Statu­lui ș’ară particulariloră ? Asemene învărtiturî și cotituri suntă ore patriotice saă celă pu­­cină leale ? Se’nsemnă mă âncă că Pressa, în urma întreitului respinsă ce i-a dată guvernulă, nu numai că susține ș’afirm­ă faptulă, dară âncă adaugă că: „Bonurile rurale s’aă luată în valore de mai multe milióne. „Proprietarii bonurilor­ nu-șî potă lua nici chiară cupanele de dobânesî, banca fiindu in dreptă a le ține ca emanetă. „Casa de Depunere nu mai are bani, fiindă că î­n dată pe toți ministeriuluî de financie. „Abusulă și imoralitatea guvernului au ajunsă pu­ va falsifica și registrele In faeia unoră acasărî, de violări de lege, de jăfuire a averii particularilor­, de falsifi­carea registrelor­, de golirea Casei de depu­neri, — în contra legii —■ prin a o lăsa se nu mai aibă bani, de imoralitate, de ruinarea creditului Statului ș’ală particularilor­ și de afirmări minunóse, ce trebue să facă guver­nulă ? Se tacă? Dară atunci creditulă publică este un adeveră perdut. Se demințiă din nuoă? Dară la ce ar folosi acea Două demințire in facia unei afirmări atâtă de positive ș’a u­­noră acasărî atâtă de despletite, căndă la ori­ce demințire Pressa i-ar respunde ca și’ntâiă, minți! Guvernul ă nu mai avea altă mijjlocă, cându âră vorba nu de el, ci de creditură publică, decâtă a pune în posițiune pe cei de la Pressa a dovedi oficiale și ’n modă positivă’ afirmările lor­, fără­ de­legile și imoralitatea guvernului. Monitoréin de a$i ne spune c’așia a și făcută guvernulă. Eea ce publică elă a<j! suptă supscrierea onorabilelui și venerabile­­loî secretară generale ală Ministeriului de Financie, domnu Winterhalder. „Diab­ulă Pressa, nesocotindă comunicatul ministerială și desmințirea formale ce s’a­rată pretinsului scomptă, publicată In acestă $i­riă, cumă că ministerulă finance­ară ar fi luată de la casa de depuneri și consemnațiuni bo­nuri rurali peste ună min­onă și le ar fi de­pusă la banca României, cu scopă d’a con­tracta una împrumută, revine în No­­ică de la 22 Octobre asupra acestui neadeverit și merge cu imprudința prin a afirma acelă ’ scomptă pretinsă. „Uă asemene cutesanță, prin care se de­clară cele coprinse în comunicatele ministe­­rului de financie și ale casei de depuneri precumă și în declarațiunea bancei României de neadeveră, neputându-se tolera, fiindă­că lovesce creditulă Statului, ministerulă a luată măsurile cuvenite d’a cita pe redactorele Și­șului <fiară înaintea justiției spre a’șî lua pe­nalitatea prescrisă de lege pentru calomnia­tori și dilamatorî. „Se refară generale elfi ministerului finanțeloru Winterhalder,1" (Comunicat). „DECLARAȚIUNE. „Banca României declară că nua primită din partea guvernului Română nici uă depunere de bonuri rurale saă alte efecte și că nu i s’a făcută nici uă cerere de împrumută. „Directore generale, De Herz." D’astă dată, celu pucină,Pressa va fi mul­­țămită. Ea cere a vede, nu registrele Casei de depuneri și ale Ministeriului de Financie, căci aceste sunt­ falsificate, ci registrele Bancei. Ea are dreptulă a face îndată aceste cereri procuratorului generale și acestu­a are datoria a­ i satisface îndată cererea. Astă­felă fiindă, justiția va constata că registrele bancei conține cee­a ce Pressa a afirmată că este, și totă d’nădată falsificarea registrurilo nacpt de depuneri și ale Ministeriului de Finandie. Acestă constatare, cerută de Pressa, va tri­­mite pe directorele Casei de depuneri și con­semnări, și pe Ministru de Financii, acolo unde mirgă, unde trebue se mârgă falsifi­catorii, și justiția va fi satisfăcută, morali­tatea publică îndestulată și creditulă Statului ș­ ală particularilor, va remănea nescuduită. La casă contrariu se va dovedi că oposițiunea, In acesta ca *n tóte, a calomniată cu scopă numai d’a scudui creditulă Statului ce o su­­peră, căci elă s’a stabilită atâtă de bine suptă Ministerium actuale și numut suptă dânsulă. Totă Pressa in no. seu de Jour­­ 24 Oc­­tobris face nisce declarări forte ciudate. Mai ânteiă că Pressa ne a spusă că păstrază anonimulu­i abia In urma mai multoră Impoldiri, numai d I. Strata s’a dec­larată redaptarele ei — fiindă că ea voiesce a des­­bate principie âră nu a s’ocupa de ómeni. Principiele dupe Pressa, nu sunt ă represin­­tate prin ómenig saă ar­enii Pressei s’aă te­mută a eși în publică ca represintanții prin­­cipieloră ce dânsa se face altî că se susține. Ori și curau, acasta este scuza ce a dată, anonimul sele, și ’n faptă, ea mna făcută de cătă a s’adresa personele la d. C. A. Rosetti. Personele politice ale Pressei suntă atâtă de patriote și că arăta mare încredere în ele ânsele în cătă suaă ascunse dnpe paravană; ele ânse nu se oprescă d’a ataca necontenită și anume pe d. C. A. Rosetti. Acastă proce­dare nobile, curagiosa și leale constatată, se renimă la ciudatele mărturiri ce face în no. de erî, litrună articlu intitulată, drepturile națiunii, călcate de pretinșii liberali, și ’n care interpelă ș­a ta ea necontenită pe d. G. A. Rosetti. E că intre altele ce ifice Pressa: „Péne căndă d. Rosetti, numai vorbe și frase pompose de patriotismă, libertate, fra­ FOITA ROMANULUI MATUȘI A MEA ISABELA CUMU­REMASE FETA. (A vede No. de la 24 Octombre.) A doua­­ si eramă palidă, abătută, și abia respundeamă la intrebările micilor­ mele su­rori. — Ar­­ jica cine­va că tu nu’ți mai a­­ducî aminte nimica din acea frumósa serbare. Strigară dânsele supărate, ai fostă are acolo ca să figură de câră. Ah! dacă ne-ar fi dusă pe noi acolo, pe noi! Din acea di devenimü seriosă și puțină co­municativă! Serele căndă ne adunamă ami­n­, aveamă trebuință se facă silințe pentru ca se mraretă veselă, căutamă singurătatea pen­tru ca se semănă cu mine însumi. D. de Champarme venea totă atăta de desă cam trecută, lui nu me aretamă asia de po­somorită, ânsă cramă tăcută cu dânsură ca și cu toți. Vă­ dată unulă din vecinii noștriî dise Înaintea mea: — Marelui­ duce la placă prejmele acestui locă, după cumă se vede, elă a’nchiriată castelulu de Sant-Herem pen­tru restul­ anului. Aceste cuvinte me turburară multă, uă mulțime de cugetări imî veniră de nă­dată tn minte, îmi părea că eramă pentru ce­va lu aducerea gustului spontaneă la Alteța Sea pentru livezile nóstre de Valois. Imi figu­­ramă întrună modă vagă pe marele duce visitândă castelulă și cea-a ce’m’ ar puté dice mie, daca m’ar Întâlni la preumblare. Avură visuri îmbătăkte; eramă nebună.... Ne’n­­cetatu mĕ găndeamă la cine-va alț cărui nume nu’să pronunciasemă nici uă­ dată și a­­ proposito de care nu’mî permiteamă nici uă cestiune, chiară indiscretă. Atunci devenim­ cu totul­ seriosa, eramă atătu de absorbită de tainicile mele cugetări, în cătă tota lu­mea băgă de samă preocuparea mea, dară cine putea se’i ghiească causa? Și D. de Ghamparnie venea mereu ! Și toți se găndeau la pregătirile măritișiului meu, și mumă-mea se ocupă cu zestrea! Mătușiă-mea Isabela, pe care n’o părăsiamă, ca se dică asia, devenise încă și mai pu­țină comuni­ativă; în timpul­ lungelor­ nó­stre convorbiri intime nu era nici uă­dată vorba de cătă de nisce lucruri pe cătă se póte de insif linte; era ca ună felă de o­­tărire la dânsa a se opri totă­dauna la su­­pra­fația unei situațiunî atătă de deli­cate și de grave, și unde era vorba de vii­­torul ă meă. Totul­ părea că prevestesce că me voia mărita in șase septemânî ,sâă doue luni stă la inceputulu tomnei, tocmai in tâm­­pul ă m­arilor­ vânătorii pentru cari ducele Theodor lăudase castelul­ Sant-N­erem. Deja se aședaă apartamentele spre a’lă primi și pregătirile de venatóre și sosiseră. Ca tóte acestea tată meă scrisese la tóta familia nóstra și primia ’n apoi scrisori de felicitațiune. De obicinuită aceste scrisori so­­siau in tempulu dejunului, și mai nainte de a ne scula de la masă tată-meă ni le­ citea tare. Adesea eramă aprópe se perdu răbdarea, simțiamă că mă sfărșesră, și aveamă dorința d-a striga către mătușiă-mea Isabela: — Voiescă se facă ca d-ta, nu voia se me mărită . .. Eramă in acastă stare, căndă d-na de Prâ­­marchais, acea betrănă rudă la care mătu­șiă-mea Isabela nu voise se se r­­teagă, sosi ’ntruă diminuță fără se fiă anunciată. La ân­­tâia vedere, nu’mî păru de locă mai bătrână de cătă nepata sea. După ce ne’mbrăcișiă pe tóte,­­jise munjeî­ mele. — In locă d’a scrie, am venită, nu e așia cam făcută bine ? Pen­tru ca se scriu, ar fi trebuită se puiu och­i ă­­lariî, lucru pe care’să urăscă. D'almintrelea uă scrisóre nu var fi esprimată îndestulă cătă suntă de fericita de acestă noutate. Apoi aruncă uă privire în juru’i adaugénde: -- Unde este mirasa? — E că-o, respinse mumă-mea, presin­­tându-me. Betrăna dóinna mé puse lângă densa și mé privi unu momentă in tăcere; apoi imî luă capulă cu amendoue mânele, mé sărută cu vioiciune pe frunte și­­ ji se încetă. — N’are aeră veselă mititica, nu cum­va acâstă perspectivă de măriuișiă o’nspăimântă ? — Oh! da, dómnu, îi respinseră c’uă voce arătă de jósa, in cătă numai ea singură mĕ auții. Imî slrinse­măna fórte tare ca cumă mi-ar fi­­ ji să se tacă, și luâodă braciură muritî­­tnele, fu dusă în apartamentulu care’î erea destinată. Aflamm­ mai tânjiu că ceru îndată de la mama­ mea se’î dce lămuriri despre totă pro­­iectulă de măriuișiă, de eartri părea mu atâtă de puțină încân­­ată. — Te asecura, dómna, ca ea ’șî-a dată consimțimentulă bucurosu, z ise mama-mea­iterminanduși esplicațiunile; ea scie bine că D. de Camparnie vrea în sinceritate s’o facă fericită. El­ o merită. In adeveră, verjă însă că el­ nu face mare progresă în anima ei; cu dânsulu ea n’are nici graționitate nici prevedere, ni­ î vioiciune: îlă sufere, âca totă. — Nici umbră de iubire! Pentru ce? Tre­­bue se soră acâsta, și opti buna femeiă, voiu se’î vorbescă, trăinik-o la mine cu mătuși ă­­sea Isabela, și lasă-ne singure, te rogă. Căndă intraiu însoțită de matușia­ mea I­­sabela, d-na de Prâmarchais ne íjis> c’una aeră de bună disposițiune: — Asia, copii mei, ședețî și se vochimă, Adinâorî mirusa mi-a părută atâtă de tristă, și acumă Îmi pare gata se plângă, pentru ce? Maî ânteiă nviruia curagiule se respundfi, și ’mn­ puseră la ochi batista c’mnă gestă de disperare. Isabela, mișcată puțină, mă pri­vi ca cumă mi-ar fi isi să se­amă curagiă, și, velindu-me că staă mută, șiopti suspi­nând : — Biata mititică, un prâ­scie lămurită pentru ce pl ânge, și n’ași fi voită săi o spuiu. — Cumă d-ta s­unî?­­siseiti eu in lacrime. Ea ’și c­etină capulă cună aeră de compă­timire și reliă, adresându-se d-uî de Pra­­maschais: — Iulia nu’mi a respunsă nici uă dată nimică, cu tóte că ea scie c’o iubeș­ti cu frăgezime și că i ași fi păstrată secretulă, dară pentru ce se provocă nesce confidențe pericculose, pentru ce D-țrculă meă! se esal­­teză astă jună imaginațiune prin an «lisa unui amoru nebună? da, nebună, Iulia mea, nu esiste altă cuvântă pentru a califica ună a­­moră de la care nu ascepțî nimică, de la care nu speri nimică. . . , Ah!­mititico, e vorba de amoru, interupse d-na <je Prâmarchais. Eă cramă confundată de pătrunderea mă­­tuși­ mele Isabela și Sugănată: — Nu sc­ă, nu cunoscă daca amă vrâ­ă amoru, dară n'așî voi să mé mărită după d. de Cham­­parnie. Pentru ce? nu voia sé-o esplică. Fiindă­că plângeamă de desperare, betră­na femeiă se în­arcă să mé linistască și es­­clamă: — Ce pécatu ! cum anima tea s’a dată numai asta! ce nebunia! ce capriciu! Crețji are că ești iubită, și speri­a te mărita cu acela ce iubesi? .... Vrei să fii femeia lui? ... , Imî scuturații cu vioiciune capuilă. — Cumă i nu sciî nici chiară ce vrei, re’uă ea cu blândeță, dară ce-o se dicî pentru ca să mo­tivezi recusulă teă? Isabela me privia cu ună acră de milă desperată; d’uă dată ea strigă alergândă că­tre uși­: — Mătușica, povestesce’î istoria mea. Spuindă aceste vorbe fugi, ș’o auzită iichi­­dându­se în camera mea. — Vino de te pune ici și ascultă-me, s­umpa m­a copilă, reluă betrăna femeiă; o se’țî spuiă lucruri despre cari nimenea nu s’a­mdouita n­i uă dată, chiară ia familia, e uă istoria ap­ape de necrezută și la care amu fostă martură. Ea se gândi u­ă momentă; fisionomia’î devenise seriosa. — Sermana Isabică, și opti ea; apoi îmi fă­cu urmatórea narațiune: ‘ (Va urma). D-na Charles Reybaudt

Next