Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)
1868-10-28
ANULU ALU DORE-SPRE-DECISE AMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMAJTO NO. 1. —REDACȚIUNEA STRADA COLȚIA NO. 42. ^OIESCE ȘI VEI PUTEA PE SÍIBE LUNI TÂRÎ LUNI PRIN LÜN4. m. N. lI N. fENTJ _ KUPITALF 48 DISTRICTE 58 24 12 UNUESEMPLARU 24bANÎ PENTRU PARIS PR TRIMESTRU FR. 20. FIOR. 10 VAL. AUST. PENTRU AUSTRIA . 29 15 6 LUNI ȘI MARTI, 28—29 OCTOBRE 1868. LUNaIHEZA-TE ȘI VEI PI ■«01----— PENTRU ABONAMeNte, ANONIlUB? ȘI SECIIUNEA SS ADRESA ÎN BUCURECT, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚIî DIABIUL CÎT f1 PRIN POSTA. LA PARIS LA D. DARRAR-HALLEdRATN RUF, DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUMlOBILE LINIA DE 30 LITERE ...... 40 BANI UISP ETIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NO» INTRIMVRE ELECTORALE. Dupa cererea mai multor comercianți, cctatianii alegetori comunali suntu invitati in intrunire electorale, pentru a dezbate și otări despre alegerea membriloru comunei capitalei, Marti 29 Octobre, sera sa îi pre sera in sala Slatinianu. PANERIA MECANICA Stabilimentulu municipale de la Colintina THIEBAUT ȘI CINE INTREPRINDETORI. Acesta stabilimentă începe a funcționa astăzi. Ele pune în venetare doue calități de pâne și numai în greutate de 400 dramuri sea uă oca dreptă bucata. Tarifa s’afișatu pentru septemâna acésta în modulă următoriu: Pânea calitatea 1 ...............28 baniI ...............20 „ . Locurile de venisare suntü d’uă cam o dată cele următore: 1. Calea Șerban-Vodă, (Beilicu) No. 10. deposituri generale. 2. Piacia Gbica. 3. Piacia St. Anton. 4. Piața A in za. D.Bariera MogoșOieî. In curenda se vor stabili deposite și in alte părți. Publicul va compara și cualitatea și greutatea păriî și in proporțiune și preță cu acelea daceiașî categoriă ce se vende aiurea, și va judeca despre avantagiele ce oferesce acesta stabilimentu. 2. Cei din colorea galbenă voru vota în localulu scoicii primărie de băieți, de pe strada Armenii, suburbia Popa-Rusu, proprietatea d-lui Vasilache Popescu. 3. Cei din colorea verde voru vota în localulu cancelariei oficialiului de stare civile din circumscripțiunea III de pe strada Belvedere. 4. Cei din colorea albastră voru vota în localulu scólei publice de baiati din curtea mondstirei Radu Vodă. 5. Cei din colorea migra voru vota în localulu scólei de fete No. 4 din casele d-lui Zotovici de léngă biserica luatei ü. p. Primarii, G. Lopati. No. 9509 Octobre 9. * V. După art. 32 din legea comunale, la 3 Noembre viitoru, trebue a se face alegerea generale a membriloru consilieloru comunale, urbane și rurale din totă țara. Sup semnatulu (lent, primarii alu justiției, scutulu tutorii cetățianiloră, éra comuneî Bucuresci, conformu art. 33 din lege, convocit printr’acésta pe toți d-nii alegetorî comunali din capitale, înscriși în listele remase definitive ale anului corinte 1868 ca în dina de Duminica, 3 Noembre viitoru, la 10 ore de dimineță, se se adune în localele aretate mai josu, spre a procede la alegerea a 17 membrii cari compunű consiliulu comunale, conformű art. 19 din lege. 1. D-nii alegători din colorea roșie vor vota in sala ospețului comunale (piața Ginca) unde va fi și biuroulu principalii ali alegerei. Bucurosul 29 Bruaserelfi 8 Brumaru. Monitorele de Sâmbătă publică una raporta ale Ministrului justiției cătră Domnu, prin care cere a se priimi demisiunea d-lui Sturdza, de primă-Președinte alu Casațiunii și numirea in acesta inaltű posta a d-luî Constantin Hurmuzache. D. Ministru constată in căteva linie, — și demisiunea motivată a d-lui Vasile Sturdza iî făcut imperiósa acesta durerosa datoriă moduli anti-constituționale ale demisiunii d-luî V. Sturdza și spiritul de partită de care erau insuflați acei din foștii membrii ai acelei curți carii, după ce ș’au ceruțu pensiunile de la Cameră, după ce au tacutu în lolii tempurü câti a durata cererea și votarea, după ce au tăcută în urma acelei votari, apoi au protestată, căndu legea a cerutui imperiosu retragerea domnialoru. Constată totu ín trecatu séu mai dreptü amintesce numai, cumu d. V. Sturdza a atacatű ancă și corpurile legiuitoriei carii s’au lastu pronunciate deja în privința corifli .Tolera dintre casaliunc și ministrulu justiției, s’aduce aminte, dovedesce, prin faptu, prin numirile ce a făcuțu, că ministriulü a voită ca Curtea de casațiune se iă înalta curte a nouă arsă de lupte politice, „vă vatră de intrige politice“ și noi, reproducéndu mai la vale acesta raportă, n’avemu de călcare, reta că politica, și politica anti-constituționale ș’anti-naționale, s’a fostă încercată a române ș acumă in justiția. Monitorulu de Sâmbătă publică âncă unu referată călu consiliulu de Miniștrii alu d-lui Ministru alu agriculture!, aprobată, de consiliă ș’apoî de Domnă, pe care lă recomandămă cu dinadinsură publicului, felicităndă ie d. Ministru ală agriculturei pentru binefocererea și inteligintea mustiră ce a luată. loru Paserama alaită ieri luptă ochii Româniînsemnatele destăinuiri ale pariului Nord-Est, fora cea mai devotată partitei magghiare și oposițiunii din țeră. Cu durere și cu rușine trebue se ne ’mplinimü datoria de Beust n’a voită se ne lase în nedomirire, d'a mai pune încă vădată în facia tutorii Domnialui ne-a spusă că „România este una Româniloră celorü buni, adică a națiunii in arsenale,“ și că „armata neregulată a Untrege, esceptănd vreuă doue sute numai, acelă tablou alu infamiei, presintată iurnei vitrege de Nord-Est. „In România boiarii nu mai cugetă de că să a căuta mai sprijină pe lengă una din puterile cele mari, pentru a isgoni dintru o singură lovitură pe d. Bratianu și pe Principele Carol.“ Cuvânturi de boiărî nu mai pute amăgi aci pe nimene, căci se scie în țară că nu ceî ceh adeverit aă fostă boiărî facă apelă la străină, ci parveniții aceea ce poporuîui, cu inteligința sea, î a osebită de adeverațiî boiărî prin denumirea de ciocoi, și pe carii noi î-amă numită după 1859 noul. La noi, cam tute icrele, boiăriî cei, parveniții, boiăriî cei nouî, suntă maî reî decâtă cei vechi ș’adeverațî nobili, căci parveniții n’avendu nici uă tradițiune a simțiminteloră nobile și patriplice, și renegândă originea loru cea plebeiană, nu mai au altă simimenta de călăuza și setea d’a îl la putere cu orî-ce preță, ca se pară aslă felu so strivéscu și pe părinții loră și pe foștii loru stepăni. Totă diabulu Nord-Est a spusă că străinii, la carii acești nouî hotărîmă făcută și facă apelă, suntă Ungurii, adăugendu că s’afirmă „c’ar fi d’ajunsă ca mințiile magghiare so ocupe căteva districte pentru a desarma resistența armatei române.“ Aceste cuvinte s’adeverezi ,și séaună mare autoritate și tăria prin cuvintele mai identice, fjisc de marele om de Stată ală Austriei, d. de Beust, in comisiunea Camerei pentru organisarea armatei. Cuvintele d-lui de Beustiaă adeverită nu numai prin publicarea loru în foto ioile guvernamentale, derüancă prin transmiterea lorii prin agenții oficioși ai guvernului austriacă cu scopă d’a potoli puțină agitarea, ce climă produsă în totă Europa prin asecurările cu care s’aă încercată d’a li însoți dicenda „criveamă ună caracteră curată obiectivu.“ isiariulă Avenir Rational (30 Octobre), după ce constată c acestă discursi a preocupată și preocupă opiniunea publică, adaugă că esplicarea a fostă mai nedibaric docă să chiară amenințarea. „Ună discursă, (]ice cjiar’iulü francose, care are une carateru obiectivu, este una discursă pe deplină conformă cu realitatea lucrurilor). Astaferă suntemă solemnă insciințatî că d. de Beust a depinsă situațiunea suptă colore adeverată, sau cu alte cuvinte, că nimică mai secură ca eventualitatea unui conflictu între Prusia și Francia. Telegrama sa adeveră adaugă că, isbucnindu acestu conflictu, Austria nu va lua parte pentru sau contra unei puteri străine. Dérü atunci la ce folosesc« uă armată de 800,000 de omeni?“ La acesta întrebare noi avemu respunsură, in ceea ce ne privesce d’a-dreptulü, căci d. garieî va fi cea d’ânteie chramată a intra in România liberă “ D. de Beust scie, ca și noi toți, că n’a fostă și nu suntă aci nici bande armate, nici arsenalurî. Căndudéra d. de Beust susține oficiale cea a ce știie că nu este, devine învederată că politica difec îtă silesce a căuta una proteste. Credința nóstra a fostă și este că d. de Beust, ca ministru ală Austriei, lucreza în contra celor mai mari interese ale Austriei, căndă se lasă a fi furatü de vechia politică austro-maghhiară, acea a da încorpora România intrega cu imperiulu. Acesta politică este greșită, este fórte rea și fórte per Uniasa pentru Austria și forte fatale pentru Ungaria propriă ijisă. Este fatale pentru Ungaria, căci Românii întrupați toți suplă corona Austriei. Ungurii pot înțelege cu înlesnire că ei, remăindu vreuă patru milióne în,onjurați de zece milióne de Români, imperiulă nu mai pótem,vió sema de dânșii ș’a doua di după triumfă voră fi sorbiți de Români în unire cu imperiulă, cum sorbe Dunărea tele muiețeie din basmulă scă. Lucrulă este atătă de lămurită în călă nu mai are trebuință d’a fi demonstrată ca se’le înțelegă chiară magghiarulă. Este greșită, și fórte greșită, acesta politică pentru imperiu, pentru că urîcată ar fice foile magghiare d’aci și din Pesta, ș’orucâta Statulă romană ar fi încă de neorganisare și de Doarmata; totușî, de va cerceta puțină spiritulu public, uă pină înțeligîndi se va convinge că Austria nu va pute intra în România iară luptă și ancă iar’uă luptă crîncenă. Iî dă mâna cru d-luî de Beust a se bate la Dunăre, atunci căndă va fi silită se se bată și spre Germania și spre Italia și nu Bohemia? Și crede cred, de Beust că, voindă a cuceri România liberă cu oștireasca magghiară, Românii din imperiu voră sta cu bracicie încrucișiate ? Și cugetata are că chiar o vă luptă seudone, o va pute învinge în tote orașiele, în tote ulițele și nu toți munții, alunî mai cu semn căndă națiunea intrega este plătită a nu’î lăsa fără luptă nici uă pjlmă de păuneală, fară a fi udată cu sânge și redusă prin frică în cenușia ? de va cugeta unu inimitu d. de Beust, iara due socotélá de ce-i spună organele oposițiunii din țară, se va convinge că națiune de 5 milióne, care s’a desceplată, care de la 1861> se hlinesc cu cea mai deplină libertate, care are și puține arme șivină Hohenzollern in capulă ei, nu se dă fără luptă, și încă iară lupta cea mai crincenă și cea răind desperată. Ș’astă felă iîiudit d. de Beust își va aduce aminte ca națiunea cea mai slabă este la dâusa a casă mai tare de câtă ori ce armată mare, că î la dânsa a casă are patriotismulu, are cunoscioția tutorü jocuriloru și tutoră poteceloră, și ’n sfârșită pe lângă pușcă și tură aă foculă și otrava, are delirulu acelui patriotismă de la Arcadion și de la Moskwa, care-lu admiră lumea și care va face ca opiniunea publică a Europei se trecu cu noi în contra cotropitoriloru, ș’atuncî .... atunci stărsimă a crede că Imperiul, în locă d’a se mări cu noue conciste, va pericula și ceaa ce are. Românii de peste Carpațî au dovedită in totă tempulă credinția soră Imperiului. Ună articlu al dinariului austriacă Osten, pe care lă reproducemă mai la vale și lu recomandămă cu dinadinsură cititorilor noștril, constată credința Româniloră și faptulă că eî, și numai ti din tóte naționalitățile imperiului, „aă remasă neclintiți pînă n diua de astă-lî, au resistată tutoră ispiteloră și împrejurările defavorabile nu i-aă făcută a șiovăi.“ Totă acestă jiamă constată adeveriilă că Românii astă-i fiancă aă aceleașî simțimi etc. Pentru ce dorit d. de Aiust nu voiesce a vede adeverală și nu recunosce Româniloră aceleașî drepturi ce le-au fost recunoscute prin diplomele imperiale după resbelulu Italiei? Și Maghiarii pentru ce nu voiescă se aibă în Românii de peste Carpațî nisc c» adeverați frați și leali concetățianî? Ce? puterea regatului Magghiară scade arende amiciția și iubirea Româniloră și se măresce silindu-i prin tată felulu de persecutări a fi inimicii loru? „Capii partitei magghiare, zice Osten, o primă elementară română.“ De ce, domnule Andrassy, se-î oprimi, în loc d’a-î atrage prin dreptate, libertate și frațiătate?“ Și domniata, domnule Benstő, de ce permițî acea oprimare? De ce nu devii adevératura amică ală Magghiariiore, desceptându-i și silindu-i a primi mâna frățiescă ce necontenită Ic a’nlisit-o Românii? Și ’ncea a ce privesce România liberă, da ce nu voieșeT ca Imperiu să se fia pentru dânsa uă amici ș’ună aperătoră? Scií fórte bine că Romania liberă are destulă pămânlă și mijloce d'ajunsă spre a trăi, și propăși fără se aibă trebuință de concisie. Sciî că dênsa nu este in condițiunea Greciei, ce este sugrumată prin posițiunea eî geografi ‘d. Siî că ea se mulțămesce d’a dobândi prin cultură, prin libertate și dreptate roială ce gintea și posițiunea ei geografică i-a desemnată în Oriinte, și sciî că rolul aceiua este atâtă de mare și sig ură, încă să pate sitisface chiară p’ună Hohenzollern. Ș’aci nu vorbi nu naî numai, ci logica lucrurilor ă demonstra adeverulă și ministrulă de esterne ală României a ținsit-o oficiale cătră ministrulu de esterne alu Turciei. Pentru ce dérii, invocă d’a da și Imperiului și Ungariei tăria unei amide sincere cuă națiune vecină, voieșcî din contra a lovi, ș’a mări aslu-feră neajunsurile ce ’ncongiură imperială? In orî-ce casă casa, noi avemu dreptul ă a ne adresa la Romanii noștrii de la presa oposițiunii din țară ș’a le sjuce. FOITA ROMANULUI MATUȘI A MEA ISABELA CUMA REMASE FETA. (A vede No. de 1, 24 și 96 Octombre.) Gândii matușiă-la Isabela avea vérsta tea, da totă arătă de frumusă ca inc. pe umilă perduse pe tatălă scă și era unica fiică a surorii mele celei mari, cu care locuiaum de căndu remăsesemu veduvă, căci și eu am remasu veduvă Înainte de 25 de ani. Fără ave uă destre considerabile, Isabela putea pretinde se facă und bogată maritimlă sau mai bine se se mărite după unu omu de talentu pe cale de a se înavuți forte. Ea scia acesta, și nu se siliase se mărite. Bogăția mo ispitia de rocă și reputasiunea mai puțină, ea recusă, advocați deja celebrii, pictori emaü mare renume, tină omu politică se presintă asemenea; acela poseda cele maî frumose și înse; avĕ uă mare inteligința, și destulă ambițiune și increchere in sine ânsușî. Talentu’î de scriitorii crea deja însemnată, in fine iubia, dicca ela, cu pasiune pe nupotă-mea, și Isabela lăsă sĕ se ințelegă că póte ela va fi fericitulu muritoru pe care ea l’aru alege, déru amână orice angagiamentu formale lauă epocă destulă de depărtată. Gumă ți-am spus-o, eu locuiamă la soramea de cânda remăsesemu veduvă; totă erea comună intre noi, interesele, relatiunile nóstre ș'aru trebui se plicit asemenea și scumpa nósta Isabelă, unica nóstra copilă. Era după încoronarea regelui Carol alX-le: Parisulu fusese fórte strălucitorü in acelü ană; eram sătule de petreceri. Sorăm ca tușia puțină și medicii iî ordonară apele de la G, și lapte de asină. Plecarămă la i Augustă. Apele de G. . . aă reputațiunea a face minuni și acesta trebue se fiă adeverată, căci bolnavii alergau in acesta mică prastă negru, infectă și rea situată. Gârla lină care trece printr insula nu crea nici uă data limpede; mari câmpuri de cartofi inlocuiaă si vedere, deluri rotunde și cultivate până in vérfule lord inchideau orizontele. Pamântulüerea fertilă, verde péna unde nu mai puteai vede și unu peisagiu după monotonia de desperată. Isabela, care Înaintase cu mine pe balcunul apartamentului nostru, strigă inehidêndu ochii: Of! ce prostü tablou ! Observasema în vecinătatea nostru uă locuință mare, Învelită cu unu acoperamêntu in formă de podiștă Înconjurată de uă grădină de curendu pantată Intrebaiü peuă femeia de la ospețulu băilorii Cine locuiesce acésta casă mare ? — Dó vina vrea se ifică palatulă ? strigă acesta femelă cu unu aere gloriosu, proprietarulu este una bolnavă care a fost vindecată de puterea apelor nóstre, a ajunsă aci fórte slăbănogită, ș’acumă face de doue ori pe ciocolirea gradinei séle alergândü și nici numai vrea se ne patisésca, — N’ar puté reveni in Dă care stagiune? — Negreșită, dérüe ună bolnavă care nu vré se se depărteze de miraculosele nostre isvóre. — Și in tempulu ierneî trebue sc petrecu privindu cumü ese fumulu din ele, Interupse Isabela; in tempulu carnavalului elu nu póte se aibă aici altă petrecere. — Déc’ar voi-o, domnișiara, ar puté face se se face acasă la dênsulu teatrulu, e unu avulu, celu mai avută omă — Ună anglesa, maî Întrebă lasabela. — Ba nu, e ună italianö; se numeste generalulü Saldini, a avută nn fiu câți papi din familia lui. Omenii lui îi jicu Monseniore, e ună Monsenioră prealabilă și premilostivă: Salută pe tată lumea și dă mulți bani pe la sera ei. — Déra familia lui. — Nu e numerósa, mare ca se’î țiă de urita decată pe fru scă, principele Camilla, una tenoru frumosă și urându-i-se forte aici, ori cine vede acesta. — Și cuma ? — Pentru că nu iea parte la nici uă plăcere. Nu se vede nici uadata cu tineri, nu vrea se citesca In cafene tfiamele. In cele din urmă carnavală a fostă bală in doue case in orașiă, la d. Primară și la dormu Doctoru . . . Erea firesce invitată! Eî bine, a stată acasă. Se dice că tóid dina cânta cu viora. Adesea se duce se se preamble călare. De doui ani de căndă e aici nici nădată D’a făcută nici năcălătoriă. E.a tota ce ne potă spune despre dönsulű. După acesta pălăvrăsie buna femeia se retrase. Noi aveamă nes o scrisori de recomandațiune către d. Primară ; d-na Primărésa venise ne facă că visita - era că femeia mică, fórte rotundă și fără cea mai mică pretențiune, ne dede lămuriri despre localitate. — Aci un pré sintă abundinte petrecerile,Aseea> Aă care tăiesce acasă, maî că nu ne intrunimü de cäta de doue, trei ori pe ană pentru sărbătorile oficiale și încă.... — Acésta ar trebui reformată, diso cu