Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)
1869-02-05
ANULI] ALU TREISPREZECILEA ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Levi. Lei’n. Pe äiiv.jr.. p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Telă lună .. ni 5 « 6 Una exemplară 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria . fior. 10 val. aust. Articlele trântise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respun^torii EUGENIU CARADA. SERVICIU TSILEGRAFICU Alii/ HoniVI M J. ATENE, 14 Februarie. Ua circulară a lui Delyanis, adresată către represintanții eleni din străinătate, explicăotărîrea guvernului elenă de a adera la declarările conferinței, face noiu reserve în privința politicei guvernului. PARIS, 14 Februarie. Walewski va sosi mâne. Conferința se va intruni Mercuri sau Judi pentru a lua cunoșcință de respunsul guvernului elenii. Mareșialulă Niel este delegații la Cameră pentru a susține legea contingiotelui. (Serviciul particularii ala MONITORULUI). MADRID. 12 Februarie.— Cortesii au aleșii de președinte pe Rivera (168 voturi contra 50 pentru Orense). Oră de vice-președinți pe Vega, Armijo, Martos, Cantero, Valero. BERLIN, 14 Februarie.— Camera de susü a adoptată proiectulu guvernamentala privitorii la confiscarea averei regelui George.— Electorulu de Hessi de la Florenza.—Regele se va intorce Duminică. — Vă drpeștă din Nizza vesteste că Fund pașta a murit.— Lorespondința italiană destinte că guvernulü italianai ar negocia alianță pentru eventualitate de resbelü. La Patriotice, Turcia pregătesc eră circulară, respunejându circularii lui Gorciakoff. CONSTANTINOPOLE, 13 Febr. — Diarulü La Turquie publică proclamațiunea nouluî ministeru grecü, conchidendu că insurecțiunea din Creta este năbușită în favorea negociațiunilor provocate prin utliulatura turcü. Refusulü decisiunea conferinței ar necesita resbelui. N’avemü nici armată, nici marină gata. Primirea obligațiunilor acuma nu angagiasă viitorulu Grecioî. Ministerulu afacerilor străine s’a intrunitit cu viziratură lui Kiamil ca președinte alu consiliului de Statu. Midbad s'a numilit guvernatorii la Bagdad. Mehmed Bachir, penu acumu ministru de financie, s’a numitü ministru de interne. Sadix Efendi, ministru de finance. Numirea succesorului lui Fuad s’a amânata pentru respectă către defunctulű. Bastimentulü Arsenal va porni se aducă corpulu lui Fuad. TELEGRAMA. Paris, 15 Februarie Domnului C. A. Rosetti, Redactare „ala Romanului.“ disolvată pentru cunifacută tezei si cause! Felici târnă Camera Dintele serviție cea române, în genere. Catunescu, Cliiusu, B. Brătianu, D. Brătianu, Periețianuu, Buzeu Borănescu, G. Cantacuzino, Papadopolu, Carcaletianu, Beșteli, Simanescu, Isvoranu, Bâlcescu, Hagiade, Britianu, Manolescu, Roșescu, Paianu, Zahariade, Laurian, Carabatescu, Dem. Leonicami, unu nume nedescifrabilă. Aduce mă aminte personeloiu, carĭ au dreptu de alegetorî și cari mi suntu înscriși în liste, că cele trei septemâne de reclamărî la consiliulu comunale espiră Duminică la 9 Februarie, și că acei ce ni se voru fi adresatu mai putorü la Consiliu nu mai potă apela la Tribunale. Prin urmare se se grăbescă a se înscrie, căci în împregiurările de astăzi mai alesu, esercițiulă dreptului de alegetorî este una din datoriele cele mai sânte ale unui cetățean, este póte mântuirea. Fiecare alegetoru are âncă datoria da priveghia ca listele se nu se falsifice șî, cândă acesta s’ar face, se reclame la Tribunale și se denunțe faptele presei și opiniunii publice. CALĂTI ȘI SCLAVII. Primul-ministru, d-na Dimitrie Ghica, a declarată solemă în n MERCURI. 5 FEBRUARIE 1869. LUMIMEZATE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa In Bucuresci, la administrațiunea diariului. In districte la corespondenții cjiariului și prin poștă. La Pans la D. Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUN 910 BILE Linia de 30 litere................. 40 bani. Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul. Bururoset ii Făurarii. De la disolverea Camerei, se susține cu stăruință de către amicii Ministeriului că disolverea a intrată și ’n Ministeriu. Nu voi rămă a ne pice resunetulă acestoră „se zice,“ căci mai ânteiu trebuia se ne înformămă mai bine, ș’apoi crezurămă că este mai frumosă se lăsămu Ministeriulă se ferică în apa sea. Acumü énse, fiinducă ensașî Terra, în No sen de adl, reamintesce că nu este omogeneitate în Ministeru, și fiindu că s’asecură de către toți, câți veciü pe Miniștrii, căci Cogâlnicénu este de duce orile retrasă suptu cortulu seu, suptă cuventu de bălă, avem datoriă se damu semă publicului d’acestă cestiune. Certa între unii din Miniștrii și d. Cogâlnicénu, începută mai îndată după compunerea cabinetului, a isbucnitu și încă cu furie chiara în Adunare, în facia deputațiloru și a publicului, în ziua de 28 Ianuariu. De pe banca ministeriale d. Boerescu striga și bătea cu pumnii pe scriitoriu în contra d-lui Cogâlnicenu, care vorbia de pe tribuna Adunării. Atunci d. Boerescu se temea ca nu cumuva inteligintele Cogâlnicenu se comunță gresela d’a lăsa se scape protestulu ce se căuta de Ministeriu pentru a dissolve Adunarea, și se ’nfuriase. Suntu câte-va luni, âncă suptă Ministerien trecutu, căudă făcurăm cunoscută chiară în acesta parte a diariului că ună bărbată de Stată și fostă Ministru, întelnindă pe stradă — și uucă tocmai în facia consulatului rusescu — pe d-na C. A. Rosetti, îi dice: — „Adevĕrü e câți dată mâna cu Rusia?“ Acela bărbată, putemă spune astă Și, dupe exemplulă dată de d-na primă Ministru d’a face cunoscută în publică convorbirile particulare, era d. Vasile Boerescu, actualele Ministru al justiției, care se ’nfuriase în Cameră, în facia tutulară contra d-lui Cogâlnicenu. — D. Boerescu întrebă pe d. Rosetti de fuce camerelă de amiete și altele cu Rusia ?! — Ei bine... întrebare pentru ’ntrebare, avemă și noi dreptulu astă dî se ’ntrebămă pe d. Boerescu: — Adevăru se fiă c’ați disolvată Camera ea se plăceți d-loră de Beust și András? Adevĕr ă se fiă c’ați disolvatu Camera spre a scăpa de supt controlul ă iei pe contractorii poduriloru de feru, de cari se intereseză forte mnü pre care consule? Adeveri se fiă c’ați disolvată Camera, fiinducă totă acele consule se intereseză ca calea ferată de la Giurgiu se nu se predea suptă că Cameră ca cea disolvată? Adeveră se fiă c’ați disolvată Camera pentru că solați, ș’avusesere-ți dovedi în comisiunea financiară, că ea se opune la óre eari schimbări în contractul căilor ferate, de care se intereseză forte protectorii acelora concesionari? Adevérü se fiă câți disolvată Camera, cu speranța că veți isbuti ca cu orice preț să se formați una în facia căreia Ministeriulu, —după dechlararea primului ministru,— se fiă stepănă, asolută stepănă, și se facă totă ce va voi elă făr’a o consulta? Adeverată se fiă că d. Meliuet, agintele politică ale marelui imperatore Napoleone, prin hărți oficiale către Ministrulă din întru, se presintă nu ca simplu consule, cănd ună supusă ală seă ar fi persecutată, ci ca represintante directă ală speculărilor comerciale ale d-lui Godillot? Adevărată se fiă că deja judecătorii au începută a fi schimbați prin telegrame și în timpul alegerilor, asta cumă se schimbau la 1860? Adevérata se fiă că ieri, judecătorii de instrucțiune și procurorii din Bucuresci au fostă vestiți se ste gata, căci să se fiă chiămați de poliție la sala Slătineni, unde s’anunțase o Titiunire electorale? Déru se ne oprimă aci cu aceste indiscrete întrebări. Se ne oprimă mai cu semă, căci d. Boerescu, pe cătă va mai fi ministru, ne va respunde prin fapte și, dupe ce va ieși din ministeriu, va trebui se le repetimă, căci pare că le va uita. Se reuimm la cestiune. Certa, începută între miniștrii de pe banca ministeriale, în ziua de 28 ianuarie, se urmă, și încă crecendo, dupe desalvarea Adunării. Acesta este acumü ună faptă cunoscută de totă lumea. Fi--va séu nu împăcăciune, și câtă va ține? Acésta este uă altă cestiune. Ca ziariști ne mărginimu la faptulu dilei și ntrebămu: ce causă aduse în ministeriasă divisiune, și încă uă divisiune care se isbucnescu chiară în Cameră și chiară în zuiua în care ministeriulüunsese la ordinea Silei disolverea adunării? D. Boerescu zirea că d. Cogălnicenu, în discursulu seu, umilia puterea esecutivă în facia puterii legiuitóre! Ce însemnătate și cevaore morale trebuie se aibă asemene acusare, făcută de d. Boerescu unui omü înțeliginte ca d. Cogâlnicenu ? Și ce trebue se înțelegemă noi publicuții, noi alegătorii, și câtă trebuie se cugetămu căndă auzimă că d. V. Boerescu gâsesce că d. Cogălnicenu este pre constituționale, este are dulce în privința represintațiunii naționale în privința puterii legiuitore, controlatore, delegată de näțme pentru a conduce ministerul, pe calea ce ea o crede mai biună și mai naționale ? Și căndă d. Boerescu și ceilalți colegi ai sei esprimă asemene opiniuni inainte încă d’a se disolve Adunarea, la ce fapte și la ce loviri trebuie se ne asce päinü după disolvere ? In urma disolverii, destiuirea devine și mai mare între ceî-lalțî miniștrii și I. Cogâlnicenu, care este causa? Se fiă pre fiinda că acesta este pré autoritariu, pre semeță în lovirile ce se pregătescă a se da libertăților publice ? Acesta nu se pate, fiindu că în Cameră miniștrii au strigat în public în contract. Cogâlnicenu că era pre ultra-constituționale. Iu ori ce eas, de unde vine divisia? D. Cogâlnicenu nu este un om de care Miniștrii se pot s sdice că milă cunosceaă, căndă aă întocmită cu domnia-sea cabinetură actuale. Din ce causă dérü veni divisiunea? S’o spuie dumneloru, decă potă. Pén’ atunci, noi trebuie se spunemă că se susține în publică că divisiunea a provenită din causa neînțelegerii în alegeri. Se susține că Miniștrii aă presintatü d-lui Cogâlnicénu listă de candidați, spre ai recomanda prefecțiloră pentru deputăția. Se susține că acei candidați fiindu toți cu binișo și ișlice, d. Cogâlnicenu, nevoindă a se ucide cu mâna sea, ar fi retușată, cerendă a împărți pe jumătate. Miniștrii n’aă voită a’î face să parte egale și d. Cogâlnicenu s’a retrasă luptă cortu. Doru, ca omu care adese sacrifică inteligința dibăciei, și cei alțî Miniștri la rîndul lor temîndu-se da avè în alegeri un asemene antagonistă, a cedată flă care ș’Achilea eșită de suptă cortu și ’udată numi pe d. Colonelă Zăgănescu Prefectu ală poliției Capitalei, în loculu d-lui S. Michălescu, celă cu demisiunea motivată; și după aceaa, preferă la Gorjiu pe d- Racotă, la Botoșiani pe d. Cananăă, la Gorju pe d. Săvată, la Romanați pe d. Chintescu, la Dâmbovița pe d. Hiotu, la Doljiu pe d. Broșiani, la Teleormană pe d. C. Apostolescu, la Petra pe d. Colonelă Mavrichi, la Tecuci pe d. Goloveî și la Pitesci . . . nu mai ținemă minte pe cine. Acestea pentru astă di, mane va veni și restulă. Ieriseră s’a ținută in sala Slătinenu âuteia întrunire electorale a alegotoriloru capitalei. S’aflase de culina că se puseseră omeni întradinsă spre a provoca turburărî și astfelu poliția și procurorii se intervie. Se spera că cu arestări și alte persecutări, voră isbuti a face se se sperie cetățenii și se nu mai vie la întruniri și astăfelă libertatea întrunirilor, se se suprime în faptă și de către noi rușine. Adunarea era fórte numerósa. La 8 ore puntii d. C. A. Rosetti, urcânduse la tribuna Președinței, fu primită cu aplause prelungite,domnia-sea clise: D-lorul Ecă-no iéri faciă in facia unii cu alliî. Ecă-no din noii vuiți aici se vedämu socotela d-v. alegetoriloru Doșlinî, de cuină ne amu indoplicitu luandaldo ce Di Io ați Încredințată, mai nainte casi vĕ rugămu acumă, mai multă de câtă ori cândă, ca pretuliodonî unde vomă fi adunați s’avemu toți cea mai mare veghiare ca liniștea sĕ nu se turbure, ca sĕ nu ni so potă cricè nici uă dată c’acolo unde este poporulă Română, ca fostă câtă de puțină turburată. Fiți atențîtorii, și ori cine ară încerca s’o turbure, se constată că, acea încercare cu liniște și demnitate, ca asla-folu justiția se puta urmări pe turburătură. Acuma, d-loru alegători, deputații capitalei aă rugată pe d-na Ion Brătianu se vedea sema în numele lor, de întrebuințarea mandat-loră ce le ați încredințată. D. Ion Brătianu este în vitală a veni la tribună.“ Foci. Liniște, ura, bravo (aplauso prelungite). In numerile viitore vom publica două discursuri, ținute de d. lon Brătianu și unulă de d. Petre Grădișteau. Pentru asta cji constatămă numai că comercianții și poporul românii, acuma ca totă deuna, a dovedită că înțelege, sc se, simte ș’a dejucată tóte planurile inemiciloră libertății publice. Iasă băgare de samn Românii vă chemă vouă. Veghiați căci mare mai mare de cătă ori căudă periciulă este astăzi. Și este că atătă mai mare cu cătă elă uu vino din întru ci din afară, se fie bine constatată că noi și numai noi amă prevenită națiunea. Lupta acuma va fi din cele mai crâncene, déru câtă suntă mai puterici cei ceri luptă pentru principie! Câtă este mai puterncă uă națiune, care luptă ea eu să-și și pentru ea eu să-și! Planul conspirațiunii dejucată, numai d. Chipiliu, vecină renumită aginte ală trecutului, a pățitu-o uuă momentă. Domnia-sea, prinsă asupra faptului de aginte de tulburări fu arestată. AȘi ease liberată de protectorii sei doi, ministrii, s’aă sfîrșită cu binemele întregului ministeriu că între aceste două roluri trebuie se alegá, decă ar remânea la minsteriu, și d’acea-a prefere, în mărinimia se t, a se retrage. Cu tóte acestea ministeriulü remase. Se vedemu acuma care din aceste doua roluri avu preferința sea? Mai ánteia case este de nevoie se vedemu în ce constă rolulu de călăii, și n ce acela de sclavu, cumu califică d. Prim-ministru in limba giulu seü energica veința celorü două părți ale Camerei. Minoritatea voia ca ministeriulu actuale se fiă calm. Cum a? Sancționăndul și aprobându cu orî-ce prețin tote calomniele, tote invențiunile și batjocurile aruncate contra ministeriului Golescu-Brătianu, contra națiunii și contra tronului. Acei ce voiau ca ministeriulu se fiă calmă, după propria spresiune a ministeriului actuale, cereau ca ele se probeze că ministeriul Golescu-Brătianu a uneltită formarea bandelor, dupe ordinile Rusiei, că elü a înlesnit trecerea transporturilor uriașe de arme din Rusia prin România în Bulgaria, că ela a contractată alianța cu Rusia, Prusia, Serbia etc., că ela risipită și delapidată averea Statului, că ela desorganizată armata, justiția și administrațiunea, în fine că ela făcută totă ce imaginațiunea pate inventa mai infamă, mai trădătoră și mai stupidă totă do uă dată. Cea mai de pe urmă și mai principale cerere a celoră ce voiaă ca ministerium se fră calmă, era ca elă se disolve Camera. E că în scurtă pe ce temeiuri d. Prim-ministru făcea fostei oposițiuni sângerânda și tragica imputare că ea voieșce se facă din ministeriu unu calau. Majoritatea, ijice primul ministru, voia ca ministeriulü se fiă sclavă. Pentru ce? Majoritatea a declarată în mai multe rânduri, prin organulă principalilorii sei oratori, că va da sprijinul seii ministeriului Dimitrie Ghica- Cogâlniceau, în care are încredere. Ministeriul trebuia se scie éase că ori-ce majoritate, ce se respectă și are consciința datoriei sale, cândă jice că are încredere intr’unu ministeriu, nu abdică prin acesta de la ori-ce dreptu de scrutare a acelora guvernului și de la dreptulu ioprescriptibile d’a cere îndreptarea aceloru acte ce se va crede contra legilor și contra Constituțiunii. Cu tote aceste Primulu ministru Și ce că majoritatea voesce ca elü se fie sclavă, pentru că ea nu consimte se abdice de la aceste drepturi și voiește a se ide obligația dupe ce a decis trata că are încredere în ministeru — se sancționeze tote actele sale ilegale și inconstituționale, căci atunci regimele parlamentară n’ar mai fi decâtă uă derîdere, n’ar mai fi — dupe cumü a zisă d. I. Brătianu — decâtă una despotismu deghisatü. Asia dera crima majorității este că ea n’a sancționată orbesce tóte actele ilegale ale ministeriului. Crima ei este c’a semnalată ministeriuluĭ ilegalitatea ce făcuse, d’a retrage de la Senată proiectulă de lege pentru explicarea legii electorale, care —• emanată de la inițiativa Camerei —nu putea fi retrasă de ministeriu, fără ca elă se calce Constituțiunea, uimicindă dreptulu de inițiativă, ceea dă puterii legiuitore. Crima majorității este ca semna-