Romanulu, iulie 1869 (Anul 13)

1869-07-24

ANULU ALU TREI­SPRE-ț­ECILEA. VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Levi. Le­n Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe uă lună « « 5 * 6 Anu exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. —- Redactorii respund&toră EUGENIU CARADA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU; No. 1. - REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. JUUI, 2­4 IULIU 1809. LUMINEZA-IE ȘI VE­ FI. Pentru abonamente, am­agiuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea ^iariului. In districte la corespondinții diariuluî și prin poștă. La Paris la D.­­Darras-Halle­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei nou: Bucurescu, Sgupta Triumfurile în afară ale minis­trului Ghica-Cogălniceni presa au­­stro-maghiară le ’nregistreza pe to­ții dina. Cititorii Românului cu­­noscű câtă diarură austriacă Nord- Est iubesce pe Români în genere și ’n parte pe d. Ion B­rătianu. Ei sciu cumü acestă dram­ă a escelată în respândirea sciritoră de persecu­tare a Israeliților­, de bande bul­gare, de arsenală, și cumă mai în urmă acele scriî trecură din Cores­pondența Nord-Est în Cartea­ Roșie a d-lui de Beust. Corespondința Nord-Est nu ne uită nici acumă, cu singura observare că atunci acusa pe miniștrii că, conspirândă cu Pru­sia și cu Rusia, au făcută din Ro­mânia m­ă arsenale, pe cândă ai cumă iea pe miniștrii în derîdere, și ce derîdere!... și dec­iară națiunea ne-armată și mergendu răpede spre bancrută. E că cumă acestă cores­­pondință rîde de miniștrii din Bu­curescî și cumă acestă derîdere es­te reprodusă în ziarele străine și a Debats de la 29 Iulie, de unde o traducem ă și noi: „PRINCIPATELE­ UNITE „Bucuresci 20 Iuliu. Acuila­ Roșie dată d-lui Cogâlnicenu era câtu p’aci se provoce uă crisă ministerială ; d. Dimitrie Ghica, președinte alu consiliului, s’a credutu ofen­sată, și principele Carol a trebuitu se tele­grafieze la Berlin, pentru a stempăra pe pri­­mulü său ministru. Cei de la Berlin fură destul­ de grațioși pentru a trimite că a doua Acvilă­ Roșie la adresa capului cabine­tului. D. Ghica este liniștită și România este salvată.“ Așa deja triumfală este atâtă de mare, în­câtă ajunserămă a se pu­blica în totă Europa că primul­ ministru din Bucuresci se certă pen­tru jucării de copii, că primul­ mi­nistru din Bucuresci provocă uă crisă ministeriale, pentru că cole­­gulă seă a fostă decorată și den­­sulă nu! Și spusele Corespondenței Nord-Est se potrivescă d’astă da­tă cu atâtă mai multă, cu câtă Mo­nitorele română publicase telegra­ma prin care s’anunța decorarea d-luî Cogâlnicenu, numai a dum­­nului, și tocmai peste vre trei — pa­tru zile se vorbi și despre împo­dobirea primului ministru. Rîdân­­du-se astu­felu de miniștrii, se rîde și de România, și se rîde pen’ a se elice că prin acestă decorațiune ea este salvată ! A !... câtă de bine vor­bi principele Carol ală României, cândă clise cui­va, pe la începu­­tul­ domniei Sale: — „Sunteți fe­riciți că nu aveti decoratiuni, este * * s­unü mijlocu mai puținii de corup­­țiune.“ Ș’acumă amă pute adauge, și u­ă micrlocă mai puțină de ri­­diculare. Se trecemă acumă și la trium­­fală financiară și politică ală mi­­nisteriului actuale. Ecă ce scrie co­­respondința de Nord-Est: „Tóte departamentele ministeriali s’ocupă cu pregătirea bugetelorű lorü pentru anul­ 18­70. Ministrul­ de financie a espusü în cele din urmă ședințe ale Camerei situațiu­­nea financiară și a stabilită că Statula va ave­lă sftrșitulu anului curinte ună deficitu de 50 faptă de milione de franci. Acesta este ună pucina măngăietoră pentru viitoră, cu una venită regulată de 75 milióne. „Cheltuielele crescu și guvernul” va ave­a plăți anulă viitoră dobănciile garantate căiei ferate Suceva-Iași-Română-Galați,Bucu­­resci, adică de la 6 la 8 milióne de franci. Camera a permisă ministrului de financie de a spori datoria flotantă cu 15 milióne, reser­­vându’și facultatea d’a tăia în carne viiă în bugetul­ anului 1­870. „Nu sa redicatu de câtă uă singură vo­ce, pentru a cere scăderea bugetului minis­­teriului de resbelă, care, asupra unui bu­­getă de 75 milióne, asorde uă a treia parte pentru a produce... ce ? Uă armată de 20 sau 30 de mii de omeni pe căruîe. Acesta este pré puțină, pentru a juca una rolă politică, și de­­je­."« ori pré multă, pentru nevoiele din întru ale țerei. Asupra acestui puntă se va­m­­ ună conflictă între cameră și princi­pele Carolă. „Principele Carolă ține la armata sea, nu voiesce s’aud­ă vorbindu-se de reducere, căci cu armata redusă adiv ori­ce visă de Daco- Romănismă. Aci­d. Cogâlniconu va ave­a da probe de multă dibăcia, pentru a convinge pe Cameră se lase neatinsă bugetul­ minis­­teriului de resbelă. „Se va face una nuoă împrumută, mai tărțjtă încă unü alci,la, péné se va ajunge la banchrută; aluna lé va va sili pe toți am­bițioșii sei de sc Voru chisma Brătianu, Co­gâlnicenu, Rosetti séu Dimitrie Ghica, a face locu unoru omeni, carii nu caută cuceriri, déru voie se a se păstreze acea-a ce Dumne­zeu și puterile le au dată. „Septemâna viitóre se ascepta re’ntorce­­rea domnului Cogâlnicenu.“ fîcă-ne luați în risű asupra ar­­­matei nóstre, e că acumü că se de­c­lară în derîdere că suntemă slabi și nu putem îi juca nici unii rolă politică, ecă Statula romană decîii a­­rată de bancrutară, elă, celă mai avută din tóte Statele, elă care pene mai ieri era acusată că este Una arsenală și gata a pune focă în O­­riunte și ’n Austria. Ecă pusă din nacă pe tapetă acusarea pentru Daco-Romănia, ensă d’astă dată în derîdere, afirmându-se că n’avemă armată și că suntemă în ajunulă unei bancrute! Și miniștrii strigă o’aă triumfată și triumfă în politica din afară! Ei bine, mai e că u­ă triumfă, mai e că uă decorațiune, pe care ne o dă Noua Presă liberă. Bucuresci, 24 Iuliu. — persecutarea e­­VREILORUI. — Precum o vam anunțată mai în urmă, guvernul­ română a respunstl la nota con­­suleloi generală ale Franciei în privința lo­­cuitorilor­ evrei de prin sate, dérü ma voita se ințelă că nici se retragă circularea mini­sterială către prefecți, nici se ia în conside­­rațiune cererea represintanților și Franciei și En­­gliterei. După plecarea domnului Melinet și în lipsa domnului de Zulauf, consulele aus­triacă, domna Filek, însărcinată cu conduce­rea acestora afaceri a primit­ reclamațiuni și plângeri seriose de la israeliții din Mol­dova, supuși ai Statului austro-maghiar­. In­­gă înnelele guvernului română pentru a sus­ținea că puterile străine nuau dreptuli a se mesteca în afacerile din întru ale României, mau putută găsi aci valore, fiindu că este vorba de apărarea și dreptura supușilor a a­­celoră puteri, asecurate prin Convențiune. Doranulă Filek plecându din acestă punctă de vedere, a stăruită pe lângă guvernulă românu, cu mai multă energie, precumü a făcut-o represintantele Franciu­ ș’alu Engin­­­ereî în acesta afacere, ș’a dobânditu ca mi­­nistrulu de justiție domnu Boerescu, care ține acumu loculu ministrului de­ interne ab­­sinte, se dea­mă circulară prefecțiloru, care se abroge pe cea dată de d. Cogâlnicenu, interpretând-o întruna modă favorabile inte­­reselor­ Evreilor­ de prin sate. Cu tote că noula actă a interzisă aspru violențele și prescrie a se aserva legea ru­rală, care zice că „ori­cine va da­că ga­ranție de cinci proprietari pate se se așeze ori­unde va voi.“ Acésta prescriere este așa de întunecată și mdoiosă, în­câtu totu le re­­mânu funcționarilorO locu de jocu, și astu­­l­ era sorta Evreiloru de prin sate nu s’a a­­siguratu cu acésta în nimicü. Spre constatarea mai mul­totu acte de vio­­lență, comise contra Evreiloru de funcționari și pe cari guvernulă le negă, marele rabină Antonă Lévi, împreună cu redactorele orga­nului Israeliților­­ Românî, Israelitulii Ro­mâni, au întreprinsă uă călătorie prin tota Moldova,­­dându-li-se totu sprijinulu și con­­cursulu din partea guvernului română. Bugetul­ ministerului de resbelă maghiară votată de către Dieta din Pesta, dă foiloră nóstre multă materie pentru cele niși amare interpretări de inimicie. Diariole așa numite naționale vecti România amenințată de Un­guri. Presa guvernamentală le întâmpi­nă că Ungaria nare nici gându­ se ne atace, nici puterea se ne invingă Românulii se ocupă forte multă în timpul­ din urmă cu Noua presă liberă, ale cărei corespon­­dințe din Bucuresci le traduce vorbă cu vor­bă în colane lungi, și le discută cu înver­­șiunare. Este ciudată că Românulii nu face responsible pe Noua presă liberă de cea ce scrie ea sau corespondinții ei, ci pe­fi­nit de Beusz și Andrasy.“ Nu ne amestecămă la cele ce re­­lateză foia autro-maghiară în pri­vința circularii ministrului Boerescu, nici în privința anchetei ce Și ce că se face de către dol. Anton și Ar­mand Levy. Necunoscândü nici ac­tele, nici circularele miniștrilor­, care nu suntă publicate, nu putemă com­bate aserțiunile diarului austro-ma­­ghiară. Acestă datoria este a­celoră carii cunoscă d’aprope faptele mi­niștrilor­. Cee­a ce éase avemă a releva aci, este că diarulă austro­­m­aghiară face Romanului acelea­șî imputări, ce-i face și presa guver­nului din Bucurescî. Noua­ Presă din Viena se rechimă pe Noua Pre­să din Bucurescî, și amendoue ta­bără pe Pomănalți, și­ să apusă de ce nu crede în afirmările d-lorfl Dumitru Ghica, Beusz și Andrassy, că Ungurii n’au de gândă se ne a­­tace; amendoue se năpustescă asu­pra Românului, spre a­ lă acusa de ce traduce cele ce publică despre noi presa austro-maghiară; amen­­doue îlă acasă „de înverșiunare“ în contra Austro-Maghiarilor­, și amendoue îlă acasă că dă guver­nului austro-maghiară respunderea calomnielor­ și insulteleră în contra națiunii romăne pe care le publică necontenită presa austro maghiară. Constatândă acestă potrivire de a­­cusări în contra Romanului între presa guvernului din Bucurescu și Presa guvernului din Viena și din Pesta, mulțămimă cesteî din urmă că are pentru noi aceea­ași ură ca și ce stă-l­altă Presă, dorü că espre­­siunile sale sunt­ mai curate și nu se servesce cu dicțion­arul­ lui Popa- Tache. Cu ocasiunea dezbaterii asupra sistemulu consulară în finală comisiunii budgetare a delegațiunei germane, cornițele de peastă a luată apărarea consulatelor­ austriace in ge­nere și mai alesă a consulatelor­ din Orient­. El­ a arătată că posițiunea acestora este multă mai dificilă de­câtă acea a consula­­telor­ străine, fiindu­că pe d’uă parte aă mai multe afaceri a regala și a lupta totă d’uă-dată în contra rivalitățiloru politice, și că de pe altă parte nu dispună de aceleași mijlocele, de care dispună consulatele Stateloru străine, din cauză că nu au destule fonduri la serviciul ă­loru. Cornițele de Beust a observată încă că afa­cerile consulatelor­ din Oriunte se voru în­mulți din ce în ce, în cosceința deschiderii canalului de Suez și construirii căilor­ fe­rate în Turcia. A declarată în fine că are intențiunea de a fusțona pene la un­ punct pre­care cariera consulară cu cariera diplo­matică. Ună conflictă seriosă, Zice Corespondința generală austriacă, este aprape de a se ivi între delegațiunea maghiară și delegațiunea austriacă, în privința fondurilor­ ce suntă a se alocă Lloyului austriacă. Ministrul­ de fiinance austriacă nu voiesce să treca în socotela partea impositului a­­ferinte Ungariei asupra venitului Lloydului austriacă și se zice că delegațiunea austri­acă se uneșce cu opiniunea D-lui Brestel. Atunci că votare comună va fi necesariă și, în casă cândă nu va daniei una resultată, cea c este posibila, deca toți membrii ambe­­lor­ delegațiuni vor­ vota fie­care în mo­dulă delegațiunii căreia aparțină, subvenți­­unea Lloydului austriacă va trebui de astă­ dată a fi ștersă din Budgetură comună, fiind că legea nu prevede castilă în care uă vo­tare comună nare nici ună resultată. (După Monitoru­.) FOSTA ROMANULUI. AVENTURA LUI LADISLAS BOLSK.D XXV. Amu statiî trei septemâne la Paris. Nu scia ce­ama făcută. ’Mi aduca însă aminte că mama fu înmormentată la Père-Lachase. Convoiula a fostă splendidă. Era unü po­­porü întregit de strențe roșî, care plângea. Duei domni, bine îmbrăcați, pronunciară dis­cursuri, vorbiră puțin și de mama și multă de Polonia. In momentul­ cându căzură pe coșciugă ânteiele lopețî de pămentă, m’amu întorsu către cine­va și ’î amu dise: — Iți jura ca voitü a me ’rabrăcișta. Este adeve­r) A vede numerile de la 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30, lunia 1, 2,3, 4, 5, 6, 7,8, 9,10, 11, 12, 13, 14,15, 16, 1­ 7, 18, 19,20, 21, 22 și 23 Iuliu­. Iată că s’a silită se sufiră și nu putută; déru a intinsü braciele. De n’ară fi murită, m’ara fi ’mbrăcișiată. Mi se pare că, pe câtă amă stată la Pa­ris, mam­ă suferită multă. Aveamü una felui de pirotelá, de amorală bine-facétório; su­venirele mele se scurgeau prin crăpături tai­nice ; se făcea in spiritulă meu lacune, go­luri, și nu mai vedeamu nimica; destinarea mea îmi devenise străină; cramă despărțită de mine ensu­mî. Me ’ntrebamă : cine suntă ? Numi s’a ’ntâmplata ceva? Găutamă, și nu găsiamu nimica. Séu memoria mea îmi ln­­făcișia d’uă dată vruna tablou ne ’nsemnată din copilăria mea, ș’acele aduceri aminte me ocupau ore întregi. Me gândeamu multă la uă garófa mvalta pe care n versta de patru ani amu plăntat-o în grădina mea și intrită di­­mineța amu găsit-o ucisă de brumă. Me gân­deamu asemene multă la uă rata prin care apa se revărsa întruă grădină și pe care tată­­mea mî-a aretat-o într’uă Zi plimbându-se cu mine pe țormulă Rhonului. Acea rata se ’ntorcea necontenită în ochii mei, vedeamu jghiaburile urcându-se pline și scoborîndu-se gole. In acestă timpă mach­iDa mea urma d’a trăi; era în mine una automată, ce se a­­sărcinase se­me represinte în lume; venia, se ducea, întreba, respundea, trata despre a­­facerî cu banchiariî și ómenii de legi. Ni­­menui nu-î venia in gându că, pe cându lă­­mureamu socotele séu subscriama acte, a­­veamü în capă­tă garófa și laDțulu fără sfîrșitu alu unei fete, apoi suvenirele mele reintrau în mine printrunu felu de ’infiltrare íncétá, și d’uă dată tresăriamu; me ’ntel­­niamu cu mine in colțulu unei ulițe sau me vedeamu în ochii unui notară. Me ’ntreba: Ce ai? Respundeamu: Nimica. Era insă ceva; ’mi aduceamu aminte că eramă cutare, a că­rui mamă murise, și că ’ntruă dh mi s’a părută că vedu uă mână urcăndă scara în urma mea. Atunci trămiteamu In taină se cer­ceteze despre Tronsko. Mi s’a spusă că trei Zile a fostă intre mórte și viëla, déru c’a­­celu sufletu de Titan polonă era bine așe­­zatü In corpu, începuse a se ’ndrepta. Nu Tu plăngeamă multă. NU se re­fu­zase eiu d’a me plânge și d’a me crede? Cea’a ce me despera este că pe viitorii nu mai putea se me uite; numele m­eu era pentru tot a­deuca scrisă pe braciu’i clontită. Acea mână, ce-i lipsea, spunea că istoria întregă și, căndă me gâr­deamă, me coprindea­uă nerăbdare furiosa d’a muri. Era însă cine-va in lume, care me plân­gea , betrânură Ion. Nu cunoscă ce schaelă din aventura mea, daru nimica­iva putură desănima, nici răci nesfirșita lui iubire pen­tru mine. Treceamă serele cu elă; răspun­dea c’uă răbdare misericordiósá la tóte în­trebările ce-î adresa începânda mea nebuniă. — Galbenă era acea garófá ? — Da, d’unu galbenă frumosă, — Ce pocatu c’a peritu. — Ce vrei, domnule, căndă sarele sur­prinde florile, dup’uă brumă, le terciuiesce. — Ce-aș vrea mai bine se fii ? Că garafa seü uă rata de apă? — Retele, domnule, se mtorce mereu. Nu este ceva pre plăcută. Bucureacî, 1 Iuliu 1869. D-luî redactare ala diarului ROMANULU. Domnule redactare. Fiindă că adeverulă este fătulă ce ve con­duce, pe­d-v0stră și stima bilulă chiară ce redactați, ne rugămă. In numele acestui a­­deveră, se bine-voiți a face ca anesatură „ Scurtu respunsu la uă parte a ra­pozi­tului onor. consiliu medicalii superiorii către d. ministru de interne“ se fie dată publicității prin Zianulă d-vóstra. Mulțămindu-vă de buna voință ce ve ca­­racterisă, in ceea ce privesce asemenea in­serțiunî, vă rugămă se primiți asecutarea simțiminteloru de devotamentul ce ve con­­­ser­vămii. Mih­. Gh­iuță, A. Locusteni, G. Persu, I. Alesandrescu. — Tî aduci aminte d’acea-a de pe Rhon ? Te asigură că părea fericită.­ ­- N’amű véZut-o p’acea-a: dérü era len­­ gă casa nostră una, la Paquis, uă rolă mare de puțu pe care o ’nvârtea m­ă cală. — Veneta era caluia ? — Sou murgă, nu țin minte. — Suntă sigură că era véneta. Avea o­­chii legați și mergea mereu, făr’a vedea. Eă vedă, și d’acea­ a voiă muri, îmi săruta amândouă manele. — Se mori. O­ mai vrea multă. Nu more cine­va la 23 de ani. — le respundeamu: Trecui adineori bule­­vardul­. Toți trecătorii me priveau, și ch­­teamă numele meu în ochii loru. Trebuie neapărată se moru. Puseră trei bile pentru a redige cele mai după urmă disposițiuni. In forma unui tes­­tamentă mistică. Instituiamu pe Polonia e­­migrată legatarulu meu." Averea ce-mî lăsa­se mama se urca aprope la unu milionü. Esecutatorii mei testamentari trebuia se dea lui Iod­uă pensiune de trei mii de franci

Next