Romanulu, iulie 1869 (Anul 13)
1869-07-24
ANULU ALU TREISPRE-țECILEA. VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Levi. Len Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe uă lună « « 5 * 6 Anu exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. —- Redactorii respund&toră EUGENIU CARADA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU; No. 1. - REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. JUUI, 24 IULIU 1809. LUMINEZA-IE ȘI VE FI. Pentru abonamente, amagiuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea ^iariului. In districte la corespondinții diariuluî și prin poștă. La Paris la D.Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei nou: Bucurescu, Sgupta Triumfurile în afară ale ministrului Ghica-Cogălniceni presa austro-maghiară le ’nregistreza pe toții dina. Cititorii Românului cunoscű câtă diarură austriacă Nord- Est iubesce pe Români în genere și ’n parte pe d. Ion Brătianu. Ei sciu cumü acestă dramă a escelată în respândirea sciritoră de persecutare a Israeliților, de bande bulgare, de arsenală, și cumă mai în urmă acele scriî trecură din Corespondența Nord-Est în Cartea Roșie a d-lui de Beust. Corespondința Nord-Est nu ne uită nici acumă, cu singura observare că atunci acusa pe miniștrii că, conspirândă cu Prusia și cu Rusia, au făcută din România mă arsenale, pe cândă ai cumă iea pe miniștrii în derîdere, și ce derîdere!... și deciară națiunea ne-armată și mergendu răpede spre bancrută. E că cumă acestă corespondință rîde de miniștrii din Bucurescî și cumă acestă derîdere este reprodusă în ziarele străine și a Debats de la 29 Iulie, de unde o traducem ă și noi: „PRINCIPATELE UNITE „Bucuresci 20 Iuliu. Acuila Roșie dată d-lui Cogâlnicenu era câtu p’aci se provoce uă crisă ministerială ; d. Dimitrie Ghica, președinte alu consiliului, s’a credutu ofensată, și principele Carol a trebuitu se telegrafieze la Berlin, pentru a stempăra pe primulü său ministru. Cei de la Berlin fură destul de grațioși pentru a trimite că a doua Acvilă Roșie la adresa capului cabinetului. D. Ghica este liniștită și România este salvată.“ Așa deja triumfală este atâtă de mare, încâtă ajunserămă a se publica în totă Europa că primul ministru din Bucuresci se certă pentru jucării de copii, că primul ministru din Bucuresci provocă uă crisă ministeriale, pentru că colegulă seă a fostă decorată și densulă nu! Și spusele Corespondenței Nord-Est se potrivescă d’astă dată cu atâtă mai multă, cu câtă Monitorele română publicase telegrama prin care s’anunța decorarea d-luî Cogâlnicenu, numai a dumnului, și tocmai peste vre trei — patru zile se vorbi și despre împodobirea primului ministru. Rîdându-se astufelu de miniștrii, se rîde și de România, și se rîde pen’ a se elice că prin acestă decorațiune ea este salvată ! A !... câtă de bine vorbi principele Carol ală României, cândă clise cuiva, pe la începutul domniei Sale: — „Sunteți fericiți că nu aveti decoratiuni, este * * sunü mijlocu mai puținii de corupțiune.“ Ș’acumă amă pute adauge, și uă micrlocă mai puțină de ridiculare. Se trecemă acumă și la triumfală financiară și politică ală ministeriului actuale. Ecă ce scrie corespondința de Nord-Est: „Tóte departamentele ministeriali s’ocupă cu pregătirea bugetelorű lorü pentru anul 1870. Ministrul de financie a espusü în cele din urmă ședințe ale Camerei situațiunea financiară și a stabilită că Statula va avelă sftrșitulu anului curinte ună deficitu de 50 faptă de milione de franci. Acesta este ună pucina măngăietoră pentru viitoră, cu una venită regulată de 75 milióne. „Cheltuielele crescu și guvernul” va avea plăți anulă viitoră dobănciile garantate căiei ferate Suceva-Iași-Română-Galați,Bucuresci, adică de la 6 la 8 milióne de franci. Camera a permisă ministrului de financie de a spori datoria flotantă cu 15 milióne, reservându’și facultatea d’a tăia în carne viiă în bugetul anului 1870. „Nu sa redicatu de câtă uă singură voce, pentru a cere scăderea bugetului ministeriului de resbelă, care, asupra unui bugetă de 75 milióne, asorde uă a treia parte pentru a produce... ce ? Uă armată de 20 sau 30 de mii de omeni pe căruîe. Acesta este pré puțină, pentru a juca una rolă politică, și deje."« ori pré multă, pentru nevoiele din întru ale țerei. Asupra acestui puntă se vam ună conflictă între cameră și principele Carolă. „Principele Carolă ține la armata sea, nu voiesce s’audă vorbindu-se de reducere, căci cu armata redusă adiv orice visă de Daco- Romănismă. Acid. Cogâlniconu va avea da probe de multă dibăcia, pentru a convinge pe Cameră se lase neatinsă bugetul ministeriului de resbelă. „Se va face una nuoă împrumută, mai tărțjtă încă unü alci,la, péné se va ajunge la banchrută; aluna lé va va sili pe toți ambițioșii sei de sc Voru chisma Brătianu, Cogâlnicenu, Rosetti séu Dimitrie Ghica, a face locu unoru omeni, carii nu caută cuceriri, déru voie se a se păstreze acea-a ce Dumnezeu și puterile le au dată. „Septemâna viitóre se ascepta re’ntorcerea domnului Cogâlnicenu.“ fîcă-ne luați în risű asupra armatei nóstre, e că acumü că se declară în derîdere că suntemă slabi și nu putem îi juca nici unii rolă politică, ecă Statula romană decîii arată de bancrutară, elă, celă mai avută din tóte Statele, elă care pene mai ieri era acusată că este Una arsenală și gata a pune focă în Oriunte și ’n Austria. Ecă pusă din nacă pe tapetă acusarea pentru Daco-Romănia, ensă d’astă dată în derîdere, afirmându-se că n’avemă armată și că suntemă în ajunulă unei bancrute! Și miniștrii strigă o’aă triumfată și triumfă în politica din afară! Ei bine, mai e că uă triumfă, mai e că uă decorațiune, pe care ne o dă Noua Presă liberă. Bucuresci, 24 Iuliu. — persecutarea eVREILORUI. — Precum o vam anunțată mai în urmă, guvernul română a respunstl la nota consuleloi generală ale Franciei în privința locuitorilor evrei de prin sate, dérü ma voita se ințelă că nici se retragă circularea ministerială către prefecți, nici se ia în considerațiune cererea represintanților și Franciei și Engliterei. După plecarea domnului Melinet și în lipsa domnului de Zulauf, consulele austriacă, domna Filek, însărcinată cu conducerea acestora afaceri a primit reclamațiuni și plângeri seriose de la israeliții din Moldova, supuși ai Statului austro-maghiar. Ingă înnelele guvernului română pentru a susținea că puterile străine nuau dreptuli a se mesteca în afacerile din întru ale României, mau putută găsi aci valore, fiindu că este vorba de apărarea și dreptura supușilor a aceloră puteri, asecurate prin Convențiune. Doranulă Filek plecându din acestă punctă de vedere, a stăruită pe lângă guvernulă românu, cu mai multă energie, precumü a făcut-o represintantele Franciu ș’alu Enginereî în acesta afacere, ș’a dobânditu ca ministrulu de justiție domnu Boerescu, care ține acumu loculu ministrului de interne absinte, se deamă circulară prefecțiloru, care se abroge pe cea dată de d. Cogâlnicenu, interpretând-o întruna modă favorabile intereselor Evreilor de prin sate. Cu tote că noula actă a interzisă aspru violențele și prescrie a se aserva legea rurală, care zice că „oricine va dacă garanție de cinci proprietari pate se se așeze oriunde va voi.“ Acésta prescriere este așa de întunecată și mdoiosă, încâtu totu le remânu funcționarilorO locu de jocu, și astul era sorta Evreiloru de prin sate nu s’a asiguratu cu acésta în nimicü. Spre constatarea mai multotu acte de violență, comise contra Evreiloru de funcționari și pe cari guvernulă le negă, marele rabină Antonă Lévi, împreună cu redactorele organului Israeliților Românî, Israelitulii Români, au întreprinsă uă călătorie prin tota Moldova,dându-li-se totu sprijinulu și concursulu din partea guvernului română. Bugetul ministerului de resbelă maghiară votată de către Dieta din Pesta, dă foiloră nóstre multă materie pentru cele niși amare interpretări de inimicie. Diariole așa numite naționale vecti România amenințată de Unguri. Presa guvernamentală le întâmpină că Ungaria nare nici gându se ne atace, nici puterea se ne invingă Românulii se ocupă forte multă în timpul din urmă cu Noua presă liberă, ale cărei corespondințe din Bucuresci le traduce vorbă cu vorbă în colane lungi, și le discută cu înverșiunare. Este ciudată că Românulii nu face responsible pe Noua presă liberă de cea ce scrie ea sau corespondinții ei, ci pefinit de Beusz și Andrasy.“ Nu ne amestecămă la cele ce relateză foia autro-maghiară în privința circularii ministrului Boerescu, nici în privința anchetei ce Și ce că se face de către dol. Anton și Armand Levy. Necunoscândü nici actele, nici circularele miniștrilor, care nu suntă publicate, nu putemă combate aserțiunile diarului austro-maghiară. Acestă datoria este aceloră carii cunoscă d’aprope faptele miniștrilor. Ceea ce éase avemă a releva aci, este că diarulă austromaghiară face Romanului aceleașî imputări, ce-i face și presa guvernului din Bucurescî. Noua Presă din Viena se rechimă pe Noua Presă din Bucurescî, și amendoue tabără pe Pomănalți, și să apusă de ce nu crede în afirmările d-lorfl Dumitru Ghica, Beusz și Andrassy, că Ungurii n’au de gândă se ne atace; amendoue se năpustescă asupra Românului, spre a lă acusa de ce traduce cele ce publică despre noi presa austro-maghiară; amendoue îlă acasă „de înverșiunare“ în contra Austro-Maghiarilor, și amendoue îlă acasă că dă guvernului austro-maghiară respunderea calomnielor și insulteleră în contra națiunii romăne pe care le publică necontenită presa austro maghiară. Constatândă acestă potrivire de acusări în contra Romanului între presa guvernului din Bucurescu și Presa guvernului din Viena și din Pesta, mulțămimă cesteî din urmă că are pentru noi aceeaași ură ca și ce stă-laltă Presă, dorü că espresiunile sale sunt mai curate și nu se servesce cu dicționarul lui Popa- Tache. Cu ocasiunea dezbaterii asupra sistemulu consulară în finală comisiunii budgetare a delegațiunei germane, cornițele de peastă a luată apărarea consulatelor austriace in genere și mai alesă a consulatelor din Orient. El a arătată că posițiunea acestora este multă mai dificilă decâtă acea a consulatelor străine, fiinducă pe d’uă parte aă mai multe afaceri a regala și a lupta totă d’uă-dată în contra rivalitățiloru politice, și că de pe altă parte nu dispună de aceleași mijlocele, de care dispună consulatele Stateloru străine, din cauză că nu au destule fonduri la serviciul ăloru. Cornițele de Beust a observată încă că afacerile consulatelor din Oriunte se voru înmulți din ce în ce, în cosceința deschiderii canalului de Suez și construirii căilor ferate în Turcia. A declarată în fine că are intențiunea de a fusțona pene la un punct precare cariera consulară cu cariera diplomatică. Ună conflictă seriosă, Zice Corespondința generală austriacă, este aprape de a se ivi între delegațiunea maghiară și delegațiunea austriacă, în privința fondurilor ce suntă a se alocă Lloyului austriacă. Ministrul de fiinance austriacă nu voiesce să treca în socotela partea impositului aferinte Ungariei asupra venitului Lloydului austriacă și se zice că delegațiunea austriacă se uneșce cu opiniunea D-lui Brestel. Atunci că votare comună va fi necesariă și, în casă cândă nu va daniei una resultată, cea c este posibila, deca toți membrii ambelor delegațiuni vor vota fiecare în modulă delegațiunii căreia aparțină, subvențiunea Lloydului austriacă va trebui de astă dată a fi ștersă din Budgetură comună, fiind că legea nu prevede castilă în care uă votare comună nare nici ună resultată. (După Monitoru.) FOSTA ROMANULUI. AVENTURA LUI LADISLAS BOLSK.D XXV. Amu statiî trei septemâne la Paris. Nu scia ceama făcută. ’Mi aduca însă aminte că mama fu înmormentată la Père-Lachase. Convoiula a fostă splendidă. Era unü poporü întregit de strențe roșî, care plângea. Duei domni, bine îmbrăcați, pronunciară discursuri, vorbiră puțin și de mama și multă de Polonia. In momentul cându căzură pe coșciugă ânteiele lopețî de pămentă, m’amu întorsu către cineva și ’î amu dise: — Iți jura ca voitü a me ’rabrăcișta. Este adever) A vede numerile de la 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30, lunia 1, 2,3, 4, 5, 6, 7,8, 9,10, 11, 12, 13, 14,15, 16, 1 7, 18, 19,20, 21, 22 și 23 Iuliu. Iată că s’a silită se sufiră și nu putută; déru a intinsü braciele. De n’ară fi murită, m’ara fi ’mbrăcișiată. Mi se pare că, pe câtă amă stată la Paris, mamă suferită multă. Aveamü una felui de pirotelá, de amorală bine-facétório; suvenirele mele se scurgeau prin crăpături tainice ; se făcea in spiritulă meu lacune, goluri, și nu mai vedeamu nimica; destinarea mea îmi devenise străină; cramă despărțită de mine ensumî. Me ’ntrebamă : cine suntă ? Numi s’a ’ntâmplata ceva? Găutamă, și nu găsiamu nimica. Séu memoria mea îmi lnfăcișia d’uă dată vruna tablou ne ’nsemnată din copilăria mea, ș’acele aduceri aminte me ocupau ore întregi. Me gândeamu multă la uă garófa mvalta pe care n versta de patru ani amu plăntat-o în grădina mea și intrită dimineța amu găsit-o ucisă de brumă. Me gândeamu asemene multă la uă rata prin care apa se revărsa întruă grădină și pe care tatămea mî-a aretat-o într’uă Zi plimbându-se cu mine pe țormulă Rhonului. Acea rata se ’ntorcea necontenită în ochii mei, vedeamu jghiaburile urcându-se pline și scoborîndu-se gole. In acestă timpă machiDa mea urma d’a trăi; era în mine una automată, ce se asărcinase seme represinte în lume; venia, se ducea, întreba, respundea, trata despre afacerî cu banchiariî și ómenii de legi. Nimenui nu-î venia in gându că, pe cându lămureamu socotele séu subscriama acte, aveamü în capătă garófa și laDțulu fără sfîrșitu alu unei fete, apoi suvenirele mele reintrau în mine printrunu felu de ’infiltrare íncétá, și d’uă dată tresăriamu; me ’ntelniamu cu mine in colțulu unei ulițe sau me vedeamu în ochii unui notară. Me ’ntreba: Ce ai? Respundeamu: Nimica. Era insă ceva; ’mi aduceamu aminte că eramă cutare, a cărui mamă murise, și că ’ntruă dh mi s’a părută că vedu uă mână urcăndă scara în urma mea. Atunci trămiteamu In taină se cerceteze despre Tronsko. Mi s’a spusă că trei Zile a fostă intre mórte și viëla, déru c’acelu sufletu de Titan polonă era bine așezatü In corpu, începuse a se ’ndrepta. Nu Tu plăngeamă multă. NU se refuzase eiu d’a me plânge și d’a me crede? Cea’a ce me despera este că pe viitorii nu mai putea se me uite; numele meu era pentru tot adeuca scrisă pe braciu’i clontită. Acea mână, ce-i lipsea, spunea că istoria întregă și, căndă me gârdeamă, me coprindeauă nerăbdare furiosa d’a muri. Era însă cine-va in lume, care me plângea , betrânură Ion. Nu cunoscă ce schaelă din aventura mea, daru nimicaiva putură desănima, nici răci nesfirșita lui iubire pentru mine. Treceamă serele cu elă; răspundea c’uă răbdare misericordiósá la tóte întrebările ce-î adresa începânda mea nebuniă. — Galbenă era acea garófá ? — Da, d’unu galbenă frumosă, — Ce pocatu c’a peritu. — Ce vrei, domnule, căndă sarele surprinde florile, dup’uă brumă, le terciuiesce. — Ce-aș vrea mai bine se fii ? Că garafa seü uă rata de apă? — Retele, domnule, se mtorce mereu. Nu este ceva pre plăcută. Bucureacî, 1 Iuliu 1869. D-luî redactare ala diarului ROMANULU. Domnule redactare. Fiindă că adeverulă este fătulă ce ve conduce, ped-v0stră și stima bilulă chiară ce redactați, ne rugămă. In numele acestui adeveră, se bine-voiți a face ca anesatură „ Scurtu respunsu la uă parte a rapozitului onor. consiliu medicalii superiorii către d. ministru de interne“ se fie dată publicității prin Zianulă d-vóstra. Mulțămindu-vă de buna voință ce ve caracterisă, in ceea ce privesce asemenea inserțiunî, vă rugămă se primiți asecutarea simțiminteloru de devotamentul ce ve conservămii. Mih. Ghiuță, A. Locusteni, G. Persu, I. Alesandrescu. — Tî aduci aminte d’acea-a de pe Rhon ? Te asigură că părea fericită. - N’amű véZut-o p’acea-a: dérü era len gă casa nostră una, la Paquis, uă rolă mare de puțu pe care o ’nvârtea mă cală. — Veneta era caluia ? — Sou murgă, nu țin minte. — Suntă sigură că era véneta. Avea ochii legați și mergea mereu, făr’a vedea. Eă vedă, și d’acea a voiă muri, îmi săruta amândouă manele. — Se mori. O mai vrea multă. Nu more cineva la 23 de ani. — le respundeamu: Trecui adineori bulevardul. Toți trecătorii me priveau, și chteamă numele meu în ochii loru. Trebuie neapărată se moru. Puseră trei bile pentru a redige cele mai după urmă disposițiuni. In forma unui testamentă mistică. Instituiamu pe Polonia emigrată legatarulu meu." Averea ce-mî lăsase mama se urca aprope la unu milionü. Esecutatorii mei testamentari trebuia se dea lui Ioduă pensiune de trei mii de franci