Romanulu, iulie 1869 (Anul 13)
1869-07-31
ANULU ALU TREISPREZECILEA. ADMINISTRATIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VOIESCE SI VEI PUTEA: Levi. Pe anü.....p. capitală 48 p. distr. Pe gese lună « « 24 « Pe trei luni « « 12 « pe uă lună « « 5 « Anu exemplaru 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria , fior. 7 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se voră arde. — Redactar- respundătore EUGENIU CARADA, DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciulu privatu ale Monitorului). PARIS, 8 Auguste. — Printr’unui decretu imperiale, ministrului de marină este însărcinații cu ad-interimulfi ministrului de resbelfi. Imperatorele nu vâ pleca la CUaluos de câta la 12 Augusta, unde va remáné pen tru serbarea ijileî sele onomastice. Călătoria Imperatricei s’afișate pentru 24. MADRID 7 Augusto. — Unii decreto alu reginteluî invită pe prelați a întrebuința pedepsele canonice contra preoților, cari vor părăsi parohiele, spre a combate guvernul, oprinde, mai cu seamă, predicele și confesiunile. Gazeta Oficiale țice că bandele au fost cu desăvârșire împrăștiate din provincia Leon. FLORENZA, 7 Augusto. — Regele fiind Încă indispuse, nu s’a reinturnat de la Malta. JOUI, 31 IULIU 1869. LUMIMEZAIE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea pariului. In districte la corespondinții diariului și prin poștă. La Paris la D/Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. .A. MIIURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserționîși reclame, linia.. 2 lemoii: Bucurescî. Se lăsămă pentru astă dî afacerile nóstre din intru în înțelepta aprețuire a putericuluî Popa-Tache, și, ca filosoful de la Koenigsberg, se neî ntorceau privirea spre marea națiune, spre Francia. Căndă telegrafulu ne făcu cunoscută modificările constituțiunii franceze, presintate Senatului, aretarămă că dupe noi, miniștrii Imperatului Napoleon, erau fostă pre fericiți în regularea ce făcură ruteloră mașinei, și că ne tememă ca rotilele cele nouă se ne se ciocnescă cu vele vechi. Se facemă astăzi cunoscută cititorilor noștrii opiniunea emisă nu de foțele oposițiunii ci de organele cele mai devotate guvernului, de organele cele mai oficiose. > țiabulă La Patrie Zire: „Cu tóte aceste nu facemă nici uă greutate d’a recunosce, că’ntinderea prerogativelor, cu cari va fi învestită Senatulă, va cere, într’ună timpă puțină depărtată, ca corolamă neapărată, modificări însemnate în Constituțiunea și -n modulă de recrutare ală Camerei de susă.“ Sfiarulă le Public, dupe ce trece în revistă cei 12 articoci ai proieptului ș’arată obseuritatea și contrazicerea ce suntă în unii dintr’ânșii, sfîrșiasce aprețuirea sea precumă urmâză: i „in totale, precum ă se vede, opera nu este încă deplină. „Nu se pote contesta că este, în toți acești articlii, uă suflare liberale. Dară spiritură pratică nu se desfășiară ăncă. In adevără nu găsimă restrângeri, deră articlii aceștia promită perfecțiuni eventuali.“ Le Constitutionnel care s’arăta pe deplină satisfăcută zice că ințelege că veto, — oprirea d’a se promulga să lege,— ce s’a dată Senatului, pate necontenită se lovescă voința celuilaltă Corpă legiuitorii; dară conteză pe opiniunea publică d’a sili pe Senatori. “ Journal de Paris Zic © „Ce trebue acumă pentru ca ’n realitate se nu se simtă de cătă folosesc noueloră reforme și neperfecțiunile se dispară fórte curêndu ? Ne trebue — vomă repeți necontenită — unii ministeru omogenii, formata de óment noui și luatu în întregulu som din, réndxurile centrului stângii, seu din acelea ale stângei. Cea a ce va determina adeveratură caracteră ală reformeloră, ceea ce va face din ele unu mare actă scănă mare descepțiune, este caracterulă politică ală omenilor ce voră fi siliți a le aplica.“ Asta dorft chiară diamiele oficiose recunoscă c’arătă de multă și puteri că opiniunea publică s’a manifestată și se manifestă pentru schimbarea sistemei, a ideieî, ce va conduce d’acum ănainte destinările Franciei, în cătătate constată că modificările ce s’aă făcută conțină elemente ce se potă ciocni între dânsele, și tóte ceră ómeni noul și toți luați din centrulă stângă și chiară din stânga curată. Asia dură, precumă Ziser&mu âncă de la inceputulă cestiunii acesteia, inteligintele și sperimentatulă Imperatore n’a uitată învâțămentele cea culesă din esi Ii ă și din temnița sea de la Ham, n’a uitată că elă a zisă că cine se pune în contra ideieî domnitorie este sdrobită, și numai celă care merge cu dânsa și prin trânsa ajunge la capelă triumfătoriă. Reformele acordate nu suntă în adevară depline; dérii acesta o recunască chiară organele guvernului și ele ânsele declară că curândă, torte curândă, se voră face nouă modificări și că majoră aplicare se va vedea că Imperiulă pusă pe batelulă seă pânza libertății care d’acum î nainte o va conduce cu putere spre gloriasele sei destinări. Acesta superă forte pe d. de Beust, căci îi taie tóte speranțele ce avea că va putea, printr’ună rebelă, se trecă printre stînci corabia austro-maghiarâ fără se se spargă. Acumă s’a dusă ș’acestă speranță și prin urmare puterea domnului Beust apune, a apusă și cu dânsa se duce s’a dusă și uci Zetorulă dualismă. Astăfelă deră salutândă cu amare drapelulă libertății ce se redica, pe catortulă marelui și putericului Monitorii ce se numesce Francia, sfîrșită pentru astăzi recomandândă d-lui de Beust urmatoarele cuvinte ale d-lui Saint- René Taillandier: „Din vârfulă vigien, reprimă acestă strigătă de alarmă ce atâtea vecini să aducă de la țermurii Dunării și Moldau: — „Austria va fi uă federațiune, sau nu va mai fi uă pustină." EPISTOLE POLITICE. D-LUI POPA TACHE PROTOPOPU ALU ORAȘULUI PLOESCI. A doua epistola(l) Domnule, Speră că voiă isbuti se te convingă, ori cătă de mare ți-ar fi modestia, se te facă se -nțelegi, ori cătă de mică țe-ar fi capitalulă cunoscințeloră ce ai adunată despre cumă se redică să se perdă națiunile, că ești astăzi temelia stării actuale de lucruri. Nu vei imita pe ceilalți colegi ai dumitele de la ministeriă și de la presa guvernamentale, carii nu cuteză se mărturescă adevârulă și pe născătorulă soră. A nega adevârulă și a se rușina de născătorii sei este dată numai celoră slabi (l) Aredhea numerală de ieri, și mici la sufletă. Dumneza ai dovedită, prin viața tî întregă, că nu te sfiești a-ți mărfcuri principiile, ideia și faptele ce suntă a loră consecință. Dumneza ai ieșită în lumina mare cu bâta în mănă, și ’n urmă mai avută trebuință de ministru și decretă domnescă o« se transformi ânsuți cie magulă în toiagă de Proto iereă. Ești deră, în felulă dumitale și pentru miniștrii dumitale, mare ca și marele Napoleone [, care a luată corona imperiale din măna Papei și ânsușî ș’a pusu-o pe capă. Numai cei carii nu se sfiescă a recunosce principiele loră, ideia loră suntă cei puterici, și numai celoră putericî se póte spune putericulă adevară. Astă-felă fiindă deră, dumneta, nu numai că ai consciință de cea-a ce ai făcută, și de cea-a ce ești prin cele ce ai făcută, deră, ca ună adevărată omă mare, nu vei nega cea-a ce ai făcută și cea-a ce ești. Cea-a însă ce póte nu știi încă în teoriă, precumă o sci în practică: — omenii de acțiune n’au nici timpul— nici disposițiunea d’a diseca ș’a face teoriă — este că dumneza ești acumă temelia stării actuale de lucruri, dumneza ești ministrulă miniștriloră, puterea născatóre, prin urmare puterea domnitóre. Ca omă mare ești silită se știi totă și s’asculțî pe toți. Bine-voiesce dérü a’mi hărăzi câte-va ore din prețiosulă dumitale timpă, spre a’ți da pre eari esplicări carii te voră face se cunosc și prin teoriă că ești a totă putericia, și se spil astăfelă pe deplină datoriile posițiunii dumitale și cari voră consecințele iei. Ori ce guvernă — și acestă mare adeveră este acumă atâtă de constatată încâtă nici se mai încercă a lui negare — ori ce guvernă are dreptă temeliă uă ideia, ală căreaa elă este agintele. Acea ideiă este puterea lui. Ideiă și guvernă, guvernă și ideiă suntă pe deplină legați unul de altulă; acțiunea lor este reciprocă, și comună esistența loră. Pare că mamă sciută se me esprimă destulă de limpede ca se mă ’nțelegi; ș’aci înțelegerea este totă atâtă de anevoie precumă a fostă odiniara pentru păgâni înțelegerea sântei treimi, adică osebirea treimei și totă d’uă dată deplina iei unitate. Dară pate că nici prin acestă esemplu n’amă isbutită se me esplică lămurită, fiindăcă n’ai avută timpă se studii cele sânte și se 'nțelegi teoria sântei treime. Se me silescu dérü se espusă din noă Gestiunea, și ca se potă spera că voiă isbuti mai lesne a fi înțelesă, voiă cita aci p’ună mare învețată. „Ună omă, în tóte împrejurările vieței sale, nu este nici uă dată de câtă spresiunea unei ideie. Prin ea elă se întăresce să se perde, după cumă merge în sensul ă iei și o manifestă, să umblă în căi opuse înrîuririi iei. Omulă de la putere mai cu semă, (guvernulă) fiindă că represintă interese generale, nu póte avea altă voință nici individualitate decâtă aceaa a ideieî ce represintă. Elă nu mai este stepănit pe densula, își perde liberulu seu arbitru, pentru a deveni sclavulu acelei ideie. Déc’ar încerca, pentru scopuri personale, se se depărteze de linia ce’i prescrie ideia lui, seü jducă din greșială sv ar abate de lijnia iei, elă nu va mai fi omulă puterii ci ună usurpatore, ună tirană.........................“ Acumă că’ți-am espusă teoria, ca se nu mai remăie cea mai mică ne’nțelegere între noi, se-ți dau câteva exemple, „pilde,“ cumă se zice pe la dumneta, care se facă deplină tălcuirea. Ca se scu ursita unui omă, elice filosofulă nostru, stă cumă ai zice dumneta, ca se dai cu bobii despre viitoriilă lui, doue condițiuni sunt neaperate: se cunosc semnificarea lui politică, adică ideia ce elă represintă, se te asecurî de înclinările lui. Ursita acelui omă va fi resultanta acestora doue elemente. Aduțî acumă aminte cară a fostă ideia ce a dată nascere domnului Tudoră? Liberarea poporului română de greci și de ciocoi, prin propria sea putere. Ideia era mare și d’acea-a mare fu și Domnulă Tudoră. Ce făcu ânsăelă? Urmândă fără șiovăire calea ce-i desemna ideia ce represintă, merse, împinsă și urmată de națiune, din triumfă în triumfă pâne ce veni la Bucuresci. Aci, ascultă sfaturile episcopului Argeșiu, pe care-l respecta pentru învățătura lui și spre care avea înclinare, și adoptă u politică de transacțiuni și de diplomație, începu a negocia ș’a ’mpedica carulă revoluțiunii. Domnulă Tudoră era sinceră și credinciosă poporului: delă crescândă se facă mai bine s’a depărtată din linia ce’l trăsese ideia cel dase nascere. Din acelă momentd elă slăbi și se perdu. Cadu, se perdu, fu ucisă Domnulă Tudoră, îndată ce s’abătu de la ideia ce-i dase nascere. Ideia însă nu se ucide; și cu tóte că poporulă fu învinsă, totuși ideia triumfă în parte: Dobendirămă domni Români. Grigore Vodă Ghica era ună bună domnă pentru timpul ă seă. Dară ideia ce domnia prin elă era regimele celă vechiă ală boiarismului. Cândă dâră veni invasiunea rusască elă, care nu se ’nvoia cu regulamentulă, trebui se se retragă. Alesandru Vodă Ghica fu numită de Portă danii, după recomandarea Rusiei, și pentru a represintă ideia ce era conținută în regulamentulă organică. Alesandru Ghica era ună demnă iubită, deră s’abătă de la ideia ce-i dase nascere. S’abătă și de la prescrierile regulamentului și de la prescrierile Rusiei, prin urmare abătându-se de la ideia, în numele căreaa venise la putere, ea l’a dată josă, și d’acea a, rușine eternă! nu se se redică atunci în țară nici uă singură voce nici în favorea domnului depusă de către străini, nici pentru a se salva demnitatea și onorea țerei. Vodă Bibescu era ună bărbată în religinte, învățată și crescută prin ideiele liberali din Francia. Care lurase ideia ce i-a dată naștere ?— Boiarismulă și regulamentulă organică. — Propaganda rusască, care era pentru boiarismă și pentru regulamentulă organică, susținu cu tăriă și eu isbându alegerea lui Vodă Bibescu. Și acesta, ca omă inteliginte, domni, urmândă fără șiovăire calea ce-i trăsese ideia ce el o represinta. Ce se’ntempla ânse? Regele Franciei fusese alesă la 1830 printru o revoluțiune. In urmă, voi se s'abată din linia ce-i trăsese revoluțiunea, de ideia ce-i dase nascere, îndată ce s’abătă deveni ună usurpatore și căzu de pe Tronă. Căderea lui scudui tóte tronurile. Românii, desceptați și ei prin acea senduire paterică, cerurâ de la Domnă surparea boierismului și arderea regulamentului. Domnulă supscrise. Peste două Zd © ânsă, înțelegândă că ’indată ce aperită ideia ce i-a dată nascere elă nu mai póte fi Domnă, elă nu mai este pe tronă de cătă ună usurpatore scăună cadavru, plecă. Guvernele provisorii din 1848, deviază pretutindine din calea ce le o trăsese ideia ce le a fostă dată nascere și căzură tóte. De ce ânse Rusia, din nooă triumfătorie în Bucuresci, nu readuce pe tronă pe Vodă Bibescu? Fiindăcă ideia ce dase nascere acelui domnă perise cu dênsula, Regulamentulă organică era arsă și boiarimea dovedise a iei incapacitate. Rusia voia acumă Convențiunea de la Balta-limană, și ’nlocuirea boiărilor mari prin boiăriî cel mici, ș’acastă ideiă dete nascere lui Vodă Știrbei. Voda Stirbei, cu totă capacitatea lui, căzu îndată ce căzu, prin resbeluță Crimeieî, ideia ce elă represinta, și Porta numi ca Caimacană pe Vodă Ghica, căci dintre toți boierii, elă represintă atunci pentru densa ideia de protestare în contra Rusiei. In sfârșită se promulgă Convențiunea de la Paris și s’adunară Camerele alese dupe legea acelei Convențiuni. Acea lege datată puterea în măna clasei privilegiate prin avere. Majoritatea acelei clase găsi atunci, ca celă mai credinciosă represintante ală ideieî sale, pe colonelul Cuza, și cei carii nu-lă cunosceaă votară pe încredere și penru principiul unirii. Și cine ’n adevăr xatea represintă mai bine, cu mai multă spirită și cu mai multă naturale, cepticismulă celă mai ucigătoriă și corupțiunea cea mai nerușinată? Și sciî că Colonelul lui Vogorides domni cu multă putere și nu căZu de cătă. ......... unii Zieh prin surprindere, alții prin trădare. Nu s dă care ’ți este opiniunea în acastă privință și d’aceaa me temă a ’ți spune mai deslușită de ce, și prin ce, credă că ca căzută Vodă Cuza. In ori ce casă ânsă, pentru a fi pe deplină înțelesă ș’ami împlini datoria către mărirea ta, se-țî aducă aminte ce amă scrisă, atunci pe căndă domnia Vodă Cuza, deși elă n’a voită se ’nțelegă, ba póte nici se citescu. Ce vrei! Așa suntă în genere ómeni! căndă ajungă la putere ! Cine mai scie ! pate că dumneta vei fi din rarele și bunele escepțiuni! Regele Franciei, amă scrisă, — pentru ca Vodă Cuza se citesc, și se ’nțelegă — o fostă alesă de burghesie; elă represintă ideia iei, fotografia iei, întruna din Zi e> burghesia, Zi °a d. A. Dumas, se uită în oglindă, (adică la alesul ă iei) și, vezândă cătă este de urîtă, sparse oglinda. Vodă Cuza nu’nțelese și se sparse oglinda. Spargerea oglindei arată că națiunea română voia acumă moralitatea, onestitatea, virtutea, patriotis-