Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-26

are destulă timpu da lucra, des­tulă timpu d’a pute risipi ori ce bănuiesc, tăciuna ori ce calomnie și dovedi că legea nu se mai calcă acu­mii de către cel carit au bani mulțî și potu striga pe stradele Bu­­curescilorü: „Lotăria! .................................... • „Cine are bani are noroca!“ întruna din trecutele nóstre reviste politice, amö adresată uâ plângere către derüle din Ploiești Democ­ația. Amü spusă că ințelegemă, și au­­ca că ne place ca ori­ce ideiă se se reproducă în lumina mare; amă spusă cnsa, și credemă că toți ne voră da dreptate, că este dreptă, că este neapărată ca fiă­ care se pro­ducă ideia sea, stindardulă seă, suptă numele seă și pe propria sea res­­pundere. Astă­ felă a făcută istazu­­lui Traianu, și not î­­naădată cu­venita salutare. Amă recunoscută că Traianu a redicată drapelulă seă­, pe faclă, în lumina mare, și l’amă salutată pentru acestă sinceră și leale procedere. Traianu a culesă de multe ori șa repetită în numerală seă de la 21 Octombre următorulă mare și bine­­făcătoră adevără: „Se vede că lege fatală de de­generare persecută astăzî pe totă ce »­î bătrână pe pământulă româ­­nescă, pentru ca astă-felă giuni­­mea să potă înțelege cu oră în­ainte, că aspirațiunile viitorului nu încolțescă în ómenii trecutului.“ Uă singură oservare numai se ne permită învățatură d. Hâjdeu și comitatul­ de la Traianu. Cea­a ce d-loxă numescă „vă lege fatale de degenerare,“ noi credemă că este uă lege bine-facerare de regenerare. Decă viitorulă n ară fi de­câtă uă fotografiă a trecutului, cine nu vede că n’ară mai fi producere, vieță, ci uă repetițiune, vă rumegare a tre­cutului? Decă junimea nostră n’ară face de câtă se mergă pe urmele celoră bătrâni, ea n’ară mai fi ju­nime, ea n’ară­mas represinta vii­torulă. Da, legea naturei cere ca noi toți, câți avemă trecuți 50 de ani, se trecemă d’acumă na­inte la arh­ive, și junimea, luândă puți­­nulă ce î­amă putută da, se mer­gă nainte pe calea vieței celei mari și se facă mai multă, mai bine și mai curânda de cătă noi. Amu zisă însă că nu totă astă­­felă a fostă făcută și Democrația de la Ploiescu. Ea nu ne a îmmor­­mêntatü, întrună modă clară, cumă a făcutu-o Traianu, n’aredicată, ca mare confusiune, căci omenii equipagiului a­­lerga î­­n tóte părțile, era capitanulü eî pri­­via prin ochiane pe inimicul- seu. depărtarea Intre ambele corabie era în fine numai do­uă leghe. — D-le Farton,­­lise căpitanu Paul. D-ta cunoscî puterea acestui turn, adjunge é la corabia aceia ? — Darespunse acesta. — Atunci încercă să detătură, și îndată tunulű fu descărcați. — Fórte bine,­­lise capitanulu, după ce privi prin ochianu cum bamba a trecută peste corabie și equipagiulii a tremurații de frică. Dă tocă uă dată, Ora. Tunulii fu încărcații și descărcatii a doua Astă dată giuleita nemeri ținta, căci mulțime de lemnărie din corabie sări în tote părțile. Aceste succes a păru a încuragia și mai multă pe Farton, căci elfi descărnă tu­nurile unulfi după altulfi, fără se mai accep­­te comanda căpitanului. A șăsea și a șap­­tea dătătură sfârimă tóte catarturile corăbiei, în­cât fi rămase ca uă albia, Va fi minutfi în urmă, spațiului, ce despărția ambele corăbii, devenise așa de mic si, in­cât si Farton, ve­dende că póte ave uă țintă mai secură, um­plu tunurile cu caru­ce, și, descărcându-se, le avură unü efecte teribile, căci, după a densulu, stindariulu­i ei, cu totulü osebită de celă pe care­ lă repre­­sintă Romanulu, și, din acestă puntă de vedere, greșită fortea fostă, după noi, Democrația. Astă­șiî constatămu cu mare plăcere că și Democrația a ’nțelesă datoria ce-i impunea chiară onorea, și d. Candiano-Popescu a rădicată, în sfîrșită, stindariulu­scă. Eco cumă domnia sea anunță a­­cesta publicului: „Mami­otărâtă deci, pentru că mi se dă de către publică, cu dreptă cuvântă, întrega respundere, se iea în mână și întrega direcțiune a dia­­rului; întraltă­ felă ar fi o injustiție d’a acusa pe ună omă de reaua funcționare a unei mașini, cândă nu i se încredințezi lui conducerea ma­­șinei“. Constatăndă acesta de chiar are leale, constatăndă că nu este nici ună amestecă între drapelul­ nos­tru și acela ală Democratic de la Ploiesci , urămit din noă junelui luptatoră isbendă în totă ce va fi bine pentru națiunea română. Trei soiri numai de ore care în­semnătate avemă a<^î din afară. Se susține că una din misiunile nou­ă ambasadoră francese la Pe­­tresburg, generarul­ Fleury, este d’a ’ndupleca pe Czarulă a cere, împreună cu imperatorele Francesi­­lor­, desarmarea generale. Ideia și propunerea sunt­ frumóse, deră din nenorocire Prusia a și respinsă deja, precumă veși arămă în capulă io­eî, printrună non possumus. Cine deră, afară póte de guvernul ă ac­­tuale din Bucurescî, va mai pute desarma ? A doua solie este că, după In­­dependința Tes pica, Porta, nu nu­mai ca să fi primită cererea ce i-a făcută Austria, d’a lăsa oștirile seî se opereze contra Dalmațiloră pe teritoriulă guvernului turcescă, deră âncă ș’ară fi stipulată ca’n acestă casă teritorii­lă Montenegrului se se considere ca teritoriă otomană. De va fi așia, ce se va face, decă și Mon­­tenegrulă va­­ fi ce. Non possumusl Și de secură cașia va­­ fice, căci a­­colo miniștrii alergă după voința naționale, după ideia de naționalitate, era nu după cruci și cordone de la puterile străine. ROMANULU 26 OCTOMBRE 1869 nați în Serbia la pedepsa cu morte, ca autori sau complici ai asasina­tului principele Michailă, a trimisă curții criminale a acestui oraș iă con­­clusiunile sale î n acestă procesă. Tribunalul­ propune pedepsa cu marte pentru principe și 15—20 ani de carcere dure pentru cei doui alți acuzațî, Trishovics și Stanto­­vics.“ Paris, 18 (30) Oct. 1869. D-luî redactore alü țliaruluî ROMANULU. Domnule redactare, Monstruósa nedreptate contra fraților si noș­tri Români de la Tofalăfi, ne umple anima de uróre și indignațiune. Ca ómeni, pătrunși de durere, venimfi a depune cu pietate micului nostru obolfi, pen­tru adjutorulfi celor si desmoșteniți de jus­tiția tiranilor fi. Ca Români însă, protestăm si din tote puterile contra actului criminale ale cărui victime se găsesc si eî astă-a ji. Drepți aca­ a, facem fi apel si la unii tri­bunal mai înalții de­câtfi tote tribunalele despoților fi, la opiniunea liberale a Europei civilisate. Încă de mulții pentru dânsa pă­mântului nu mai e alfi regilorü, ori alți se­­niorilor fi, ci alfi popóreloru. Apoi ea solecă, pentru Românii, Împreună cu naționalitatea, moșia, mormintele străbunilor fi, sunt și patri­­moniului celui mai sacru, patrimoniui pe care nimeni nu e în drepții a-lfi atinge. Ea ne va asculta delfi, și cu atât și mai mulții acum fi, cu cât și crima e barbară, mare, neauzită și ne­demnă de stcululu alfi XIX-lea. Ungurul și cu­­teza arlî ce n’a cutezatii nici Attila , nici Arpad. Românii alungați din vetrele lor al Bine-voiți, domnule redactare, a vă face interpretele durerii și indignațiunii nóstre. N. Cratunes­u, D. A. Laurian, St. Perie­­țanu Buzeti, G. Hagiescu, Chr. I. Filipp Po­­pescu, M. G. Burilianu, St. Velegcu, I. Ca­­rabatescu, N. T. Popescu, G. C. Drăgulă­­nescu, L. Leouțianu, I­. Teodorescu, I. Pro­­copiu­ Dumitri­scu, Ieronim­ Gold, Eug. Pă­­râianu. — Romulus­ H. Opreanu 10 — Brycoveanu 10 — G. Botea 10 — I. Tătăranu 10 — B. Bratianu 4 — N. Zaharia­ 5 — G. C. Drăgulănescu 5 — St. Velescu 5 — G. Hagiescu 5 — I. Carabatescu 5 — Em. C. Sovoiu 10 — N. Cernatescu 10 — T. Ene. 2 — D. A. Laurianu 10 — C. Nacu 10 — Mih. Stefanescu 5 —­ G. N. Opranu­­ 5 — D. Budișteanu 2 — G. Stoenescu 5 — G. Zissu 5 — I. Is­voranu 10 — I. Șiomănescu 5 — Eug. Pârăianu 2 — G. Fărcășanu 20 — Chr. I. Filip Popescu . 5 — Șt. Dobranici 5 — Preotul­ Constantin 5 — P. Stoicescu 5­n fonduru de reserva alu studiu­române. 55 Totile lei noi, 350 --—----------Hü111' ■ —--------­CLTJBTJLTJ KTJOTJ BUCURESCÎ, Subscripțiune pentru Românii Tofăreni, goniți din căminurile loru de baronulű Apor: Lei B. A. L. 10 — Pr. C. 20 — A. P. 10 — Gr. M. 10 -D. G. 20 — D. Ghermani 50 — Bobescu 30 — I. L 10 -V. Chintopolu 10 — M. Schina 35 — Colonelu N. Haralambie 20 — P. I. Cernatescu, profesore 20 — M. Poenaru Bordea 20 — Eugeniö Stitescu 22 70 Menelas Ghermani 40 — G. I. Päucescu 4 75 M. Ph. 10 -r-I. Giuflea 10 — Gr, Gerișenu 10 — P. Gi. 6 — Gr. Tr. 4 — C. Ro. 4 G. Bacaloglu. 5 _ G. Sefendake 2 — T. I. Văcărescu 20 — A. T. Laurian 20 — D. Petrescu, profesore 10 —­Maria Laurian 12 — Alesandru Laurian 5 — Lucia Laurian 3 — Alesandru Orescu. 20 — 481 45* A treia scrie ecă cumă ne-o spune totă Independința Belgiei: „Tribunalul­ de primă instanță din Pesta, la care se trimisese a­­facerea principelui Kara-Georgevici și cei doui complici ai sei, condam­nat la descărcare, căru­cele sfârîmară cârma, și nenorocita corabie nu mai fu în stare a face nici uă mișcare. Acesta resultat și infer­nalii umplu de bucurie pe scelerați, și că­pitanii Paul, observând­! acesta, le strigă cu uă voce resunatore : — Pe corabia bâețî! dorfi să nu cruțați pe nimeni. Nici und m­artorii alți succesului nostru se nu remâie. Vedeți că equipagiulii acelei corăbii nu este num­eros­, prin urma­re veți pute sfîși curânda. Apoi, intorcendu-se către Alva, îi țjise . Veț fi băiete cum fi tremură acei m­ise­­rabi­li! Alva aruncă uă ochire speriată asupra co­răbiei, și afirmă: — Eî bine, urmă capitanulu, vei fî pe acel negru ce stă la cârmă, îlfi vei regula tu, nimeni altul și mare voie se puie mâna pe elfi; délfi #îî si­urfi că escî observații și vai de tine, de vei șovăi, căci vei muri de mâ­na mea. Câte­va minute In urmă, ambele corăbii eraui lipite una de alta. Pirații puseră în­dată punți și se repeziră ca nisce furii pe covertele corăbiei învinse. Capitanul a dete­rna brănd­a lui Alva și acesta fu nevoiții a urma pe pirați. Era uă scenă din cele mai înfiorătore; coverta totă era presărată cu L­ISTA de subscriere pentru familiile române din Transilvania, alungate de ungurului Apor de pe moșiile lorii. derîmăturî, supții catarturile rupte ulăceau­ cadavrele acelora, cari fuseseră loviți de te­ribilele caruice și al cărorfi sânge curgea în șirfire. — Grație! grație! strigară sermanii mateloți, când ii vei jură pe aceste furii Înar­mate, năvălindfi asupra lorii. Eu nu se mai luptai! și sperau iertare , derfi vai ! toți că­zură. Alva, cu fruntea acoperită de sudare, cu inima sdrobită și cu revolverulii strînșfi convulsivii In mână, fugi de acesta scenă în­­grozitóre ce se înfățișa ochilorfi lui. Elfi dă­m­ pe negru lângă rala cârmei, înarmații c’uă prăjină de ferii grea In mână. Alva era o­­tărât și se cadă mai bine de lovitura negru­lui, de câtfi se ’Iii ucidă, cândii d’uă dată aurji pe acesta strigândul cu vioiciune: — Dumnezeule! Nu se póte ; nu póte fi elfi ! Când si junele nostru auiji acesta voce, elfi își aținti căutătura asupra negrului, și recu­noscu pe betrănulfi șefi servit Simon. Cum îi venise aci, și de unde . Acestea nu erau­ în­trebări de făcuți i­­n momentul ei de față. Ca unii fulgere­șű pătrunse­ră ideiă și cu pis­­tolul și rădicații se asverli asupra lui Simon, și, apucându-mii de gât, îî­și opri înceții: — Simone nu perde unii moment și, cere grație și jură că vrei se servesc­ pe pirați. Eî au­ trebuință de ómeni și -ți vor fi cruța viața. Al­acă capitanulü. Craiova, 19 Octombre, 1869. D-lui Redactare alü țliahiului ROMANULU. Domnule redactare, Amü onore a ve înainta suma de lei noi 208 și bani 44, coprinșî în alăturata listă de subscripțiune a mai multor fi cetățeni Cra­­iovenî, cari au­ bine­voiții a veni în ajuto­­rul și nefericiți sorii Tofălenî, espulșî pe nedrept din pământurile lorii de Ungurului Apor, ca­­pulü justiției în Transilvania. Veți bine-voi, ve roga, a o da publicității. Primiți, ve rogii, încredințarea distinsei mele considerațiuni. D. Caprianu. Listă de subscripțiune ín ajutorulú Tofalenilor”. Simon înțelese îndată ce voia stăpânulii șefi, și, cându vețiu pe capitanulü venindui, strigă cu unii tonfi plângătorii: — O ! grație ! grația ! Nu mă omorîțî. Lăsați-mi viața, și vă voiu servi, scifi se gatescu bucate, scifi se mă lupta pentru voî, se furii pentru voi, potu se tai fi gâturile la vă sută, dăcă vreți. Efi ânsu’mî amfi foștii piratii și CUU08CD fórte bine acesta meserie. — Ce este acesta ? întrebă capitanulu Paulii. — Acesta scelerații negru aici voi se merge cu noi. respunse Alva, elfi ț­ice că cunoece meseria nostra. Sa ’Iii împușefi ? — Nu, stai! <jise capitanulu. Ce țjicî ? voiescî tu serioșii se mergi cu noi ? — Da, domnule, respunse Simen. E­i sunt fi vă betrână pasere de mare. Am fi foștii cu­ capitanulu Lafeton, totil pirații ca voî, ș’amii omorîtii destui. Veți perde uni camaradii bunü, de mă veți omorî. Capitanulu Paulii nu bănui nimicii. privi încă vă dată pe negrulfi și apoi Elfi or­dona lui Alva a -î cruța vieța. Nici cei haiți pirați nu se opuser­ă de acesta. Din contra, ei credeau c’au­ dobândit fi­nd acesta negru unii camaradii bunfi și trebuiocioșii. Pentru unii momentu Alva se temea că bătrânulfi seü amicii, nu bucuria sea cea mare, se va trăda, delfi Simon își jucă așa de bine ro­­lulii, ln cât și stăpânului sec de multe ori credea că în adeverii elfi luase lucru fii In serioșii. Când si Alva, nu î­nainte de a părăsi a­­ceștii lucii sângeroșii, Își mai aruncă privi­rea asupră-i, se infioră. Corabia avea aspec­tului unei grozave măcelării. Nenumărate bu­căți de demuii, sfărâmate sau amestecate cu cadavre, acoperia și coverta, pretutindeni mâ­ne, picidre și capete tăiate, din care cob­ora încă sângele, care curgea în șir0ie în tote pa­țile pe covertă și apoi în mare. Din tot și numărul fi­e<­hipagiului nu regăsesc cu viața de câtfi negrului. Cândii tot fi ce se afla In corabie fu jafuitii și dușii pe corabia pira­­ților­, Capitanul­ Paulii ordonă a se găuri pereții nenorocitei corabie, care fu apoi lă­sată în voia întâmplării. Sórele apusese, și, cândii cea d’ântăie stea se arătă pe bolta azuriă și cu palida­ 1 lu­mina lumină valurile lucióse, mormântul­ apaticii se deschise, și Oceanulü Înghiți ne­fericita corabie. (Va urma). Lei N. Cratunescu 5 — Șt. Periețanu.-Buzeu . 5 — I. Procopie Dimitrescu 10 — Constan Nicolau 5 — Ieronim­ Gold 10 — L. Leon^ianu 5 — Sfib­loc. Bălan 10 — M. G. Burilianu 10 — N. T. Popescu 5 — D. Tbeodorescu 20 — Em. Protopopescu 20 Lei B. Ión I. Cernätescu 10 — Nicolae N. Chic­u 10 — Const. N. Mihail 50 — P. G. Schilitzi 30 — I. G. Trifescu 4 — I. Dimitrescu 10 — I. Locustenu 1o — P. Mainescu 20 — M. A. Economu 4 44 Dim. Măinescu Io­n D. Caprianu 50 —­­208 44 L­ISTA de subscriere In favorea sătenilor si români de la Tofalău­, isgonițî din ogórele lerii de către ungurului Aporc. Lei V. A. Urechia 10 lon C. Gârleanu 10 N. Voinescu 10 A. D. 4 I. Zira 4 G. A. Bageru 4 G. Moceanu 4 Buznea 4 Borănescu 4 Robescu 4 N. I. Ratta 4 Stravolca 4 C. Trotenu 10 Em­il Costinescu 10 Cocorescu leq 20 I. Agiescu 5 D. I. Christescu 4 Valler (capitana) 8 M. Manolescu 5 N. Manolescu 10 Petre Desbescu 22 Totalu lei noui 150

Next