Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-27
0 ANULU ALU TREI-SPREZECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA, Lein. Lei pe just.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe jase luni « * 24 «29 pe trei luni.« « 12 « 15 penă lună ««5*6 Unü esemplarü 24 bam. Pentru Paris,pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val.aust SERVICIUL TELEGRFICU AlIU ROMANUliil. BUDNA 7 Noembre. Trupele au luată Sâmbătă Poduri. Insurectiunea din munp intre Catlaro și Budna este sfărâmată. Mai toată provincia Zappa S’a supusă. PARIS, 7 Noembre. Principele Napoleone a plecatu la Florenza. FLORENZA, 7 Noembre. Regele este seriosa bolnave. Are oă eruptiune miliarie. 1) ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGITILU ROMANTI, No. 1. REPACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. LUNI, MARTI, 27, 28 OCTOMBRE 1860 LUMIHÉZAIE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri si reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea țsiariului In districte la corespondinții pianului prin poștă. La Pars la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul Articlele trăinise și nepublicate se vor arde. — Redactorii. respundătorii EUGENIU CARADA, Bucurescî, " Amicii d-lui Cogălnicenu și însușî domnia-sea ne au acusatu adesea ca să fi nedrepți în privința domniei séle. A fostu dureresä pentru noi acéstei acusare. Este unu pătrară de seclu, de cându cundscemü pe d. Cogălnicenu și maĭ tóte faptele sale politice, și totudeuna ama făcută despre faptele ce noi le credemu rele și amă vorbită mai multă despre meritele individului. Colecțiunea Românului, de la 1857 și penă astăzi, atestă acestă adeveră. De căte ori, de la 1859 și pen’acumă, d. Cogălnicenu a fostă ministru, amă combătută unele din faptele sale, ca ministru, darü nici ua dată n’amă deschisă registrul vieței sale politice. La 1804, o dată națiunii una din cele mai ucidetóre loviri— asta celă puțină este credința nostră.— Aveamă atunci în mănele nóstre acte pe cari, dacă le am fi publicatu, era peste putință ca însuși Vodă Cuza se nu ceră îndată de misiunea d-lui Cogâlnicenu; noi în seamă îndurată tote lovirile d-lui Cogălnicenu, arătă personale cătă și generale, șeamă tăcută. De la 1866 și până la venirea la guvernă a d-lui Cogălnicenu, nu numai că nu deschiserămă registrele, nu numai că nu combăturămă pe d. Cogălnicenu, dóm âncă, pe cătă a stată în a nostră putință, înlesnirămă eșirea lui de suptă apă, revenirea lui la putere. De la Ianuariă și țén’acuma, d. Cogălnicenu lovi din nucă, și âncă cu cătă sete!. . . în cele mai sacre drepturi ale cetățianiloră. Domniasea merse pen’a inventa comploturi ș’asasinaturi, merse pen’a telegrafia în străinetate despre acele comploturi ș’asasinaturi; făcu totă ce putu, spre a face a se crede că noi suntemă asasini și se josori pen’a o spune ânsuși mai multoră cetățiani și chiară unora din aginții puterilor străine, acreditați pe lângă Domnulă Româniloră, că noi amă votată ș’amă plătită asasinatură. Și cu tóte aceste ținurămă închisă registrulă vieței domniei-sale, și ne mărginirămă între carî combateri dulci, forte dulci, în comparațiune cu lovirile cea voită se ne dea personele și cu cele pe cari le-a dată națiunii. Și d Cogălniceni mai cuteza a <zice că noi bârnă combătută! Ințelegemă, pene la orecare pontă, acésta amăgire din partea amicilor personali ai d-lui Cogâlnicenu, dórü din partea d-sele! ? Dumnelui, care are uă memorie atâtă de mare Dumnelui, care scie ce este a combate și ce este a ataca!.. Dumnelui, care * scie, trebuie se scie, că multe cunoscemü s’avemă înregistrate! Dumnelui în sfîrșită, care scie ce este a 1) Mici bubulițe pe totu corpuli, provoca, de ce are ne îmboldesce atâtă de tare, spre a ne sili se deschidemă registrulă și, tregenda perdóua se facemă, ca toți se viȘă pe omulu politică și pe omulă privat? — Domnia-sea scie că este permisă, este că datoria chiară d’a vorbi despre omenii politici și d’a ’I arăta luptă tote rasele în viața loră privată. Domnului scie ca nu potu să fie două morale: una a individului ș’alta a omului politică. De ce dorü, âncă vădată, ne silesce necontenită d’a perde răbdarea... era se chemă d’a ne ’ndeplini detoria? Acestă avisă uădată făcută, și fiindu pate celă mai după urmă, se deschidemu ună mică, ună forte mică dosaru din arhivele nogre, ș’acesta spre a servi numai ca ună profumă despre cuiă scie d. Cogălnicenu, cândă este ministru, a respecta drepturile cetățenilor, a servi pe ambii sei ș’a combate pe cei cari îi displacă. D. Cogălnicenu zice că nu este d-sea culpabile, în privința celoră întrecute în alegerile trecute, la Ploiescu și la Pitesci. D-niî Filiu și Zisu, Ilice domnia-sea, nu suntă amicii mei, nici politici nici personali. Cu alte cuvinte, d. Dumitru Ghica este celă culpabile și singurulă culpabile. Dara ore la 1864, totă d. Dumitru Ghica ordina prefecților, a sugruma alegerile și a scamota pe alegători? Nu, negreșită. Ecădórü ce <^icea d. Cogălnicenu, la 9—21 Octombre 1864, prefecților, prin ruă telegramă confidințiale, cu no. 990: „Circulare confidențiale către tote prefecturile. „Colegiile electorale primare, spre a alege pe alegetoriî direcți in orașele de reședință se le convocat! pentru ciua de 15 (27) Octombre, spre a nu da locu inimiciloru noului ordinu de lucruri, d’a avea timpii pentru a face propagante Intre alegetorii direct!. Fii! cu priveghiare, căci din Bucuresti s’au pornitu în județe agitatori de meseria. Cogalniceni. Așia dóru tótă revoluțiunî născocite, și totudeuna sistema d’a opri cuvêntulu, desbaterile între alegotori ș’a le opri prin puterea materiale și prin fraudă. Ca dovadă despre necontenita manoperă a d-lui Cogălnicenu d’a inventa comploturi și rescule, e că âncă uâ telegramă circulară și confidențiale a domniei sale, cu data 1 Octombre și cu no. 3,552: „M’amă Informații că n unelt locuri unii din proprietari s’ar încerca a face manifestațiunî, cu ocasiunea alegeriloru delegațiilor”. De lanainte te previn d’acesta, sfătuit! mai cu deosebire pre proprietari d’a nu da esemplulu desordinii, de care apoi ami putea profita țeraniî. Dacă cu tóte aceste unii totu arti cuteza a s’abate de la regulile ordinii ș’a legalității, fitî cu cea mai mare energiă și legale asprime, arestândă pe făptuitori și dându-i în mâna procurorului. „Ministru de interne, Cogălnicenu.“ Dóru, vomü țlice unii, p’atunci era uă altă epocă: d’atunci d. Cogâlnicenu a pățită multe ș’a învățată ceva. Așa este. D’atunci s’a făcută mnă progresă. Atunci asemene circulări le trimitea în secretă, confidențiale. Acumă a făcută mă mare pasă nainte, și d’astă dată, ajutată de d. Dumitru Ghica, asemene circulări s’au făcută pe faclă. S’aducemă aminte cea a ce (lise d. Cogălniceni prefecților!) la 8 Martin 1869: „Acésta circulară chiamă atențiunea administrațiunii asupra încercărilor și ce se facu de unele partidi și de unii indiviziî, spre a corupe mai alesă pe alegătorii din colegiulu alü patrulea. — Astă dată acestă rena sporită, S’au formată comitate, s’au adunată însemnate sume de banî înadinsu pentru alegeri, și deja emisarii s’au respânditu prin comunele rurali, spre a cumpera voturi. Fitî cu cea maî neadormită priveghiare, pentru a stăvili acestă reă, pentru a urmări și surprise arătă pe corupetorî, câtă și pe corupți și, vă dată surprinși, procedați cu dânșii, conformă legii.“ Progresulű constatată, se revenimă la anulă de gloriă ală d-lui Cogălnicenu. La 18 Noembre, trimite prefectului de la Pitescu, d. Vărzaru, următorea telegramă confidențiale: „Amă trebuință de directore pentru vă di, spre a me tălmăci cu dânsulu în privința alegerilorü. „Cogâlnicenu.“ La 20 Noembre, trimite prefecților, următorea circulară confidențiale, cu No. 3603 : „Acolo, unde va fi a se alege intre deputați și câte ună clăcașiu, căutați a fi aleșii dintre locuitorii de pe moșiele Statului. “ „Cogâlnicenu.“ La 4 Decembre trimite prefectului de Argeș să următorea telegramă, cu No. 4340: „Amă aflată că d Mihai Berendei ară voi a-și pune candidatura in juduul. D-vóstra veti sprijini pe candidațiî in favorea cărora v’amă telegrafiată. „Cogâlnicenu.“ Așa este că, de la 64 până la 69, d. Cogălnicenu a făcută uă mare progresă ? La 5 Decembre, trimite prefectului de Argeș să următorea telegramă cu No. 4368, prin care arată ca predilecțiunea sea pentru orașul Piteșci este vechiă și statorică: „Nici unui județu n’amă dată atâtea în lesniri ca dumitéle. Nu Ințelegu dérö ce greu tăți ai. Nu te ocupa de câți de judetată și de orașul Pitesci. La curtea de Argeș să am luată disposițiune prin Episcopă, spre a combate pe Știrbei și pe Belui. „Cogâlniceni.“ Se ne oprimă aci pentru astăzi, în ceea ce privesce alegerile, și se dămă uă dovadă și despre cumă d. Cogălnicenu iubesce și respectă presa, și doresce a iei independință . Depliă circulară confidențiale cu No. 1872, din 12—24 Octombre, 1864. „Domnule prefecții,, „In judetulQ dumitéle Bueiumnlu are pré putini abonați. Buciumulu énsa este orga- Dulă care apără cu cea mai mare energiă pe Domnă și actele guvernului seă. Asceptu dérü de la d-vóstrá, ca actu de devotamentu către guvernă, d’a aduna câtii se póte mai mulți abonați la acestă ijiamă. Banii li veti trimite la adresa Buciumului. „Asceptu de la d-vóstrá respunsű despre unü resultatű favorabile/ Ș’acumă, că ve lurâmă respectulă ce are pentru presă, se înciăiămă c’vă dovadi despre statorncia cu care plătesce servițiele ce i se facă, și despre respectulă seă pentru independința alegotorilor”. După ce reclarămă cele ce scrise la 12-24 Octombre, în favorea Buciumului, e că ce scrise, printr’uă telegramă circulară, cu No. 4309, la 26 Novembre, 3 Decembre: „Domnule prefectü, „Cesar Bolliac ș’a pusă candidatura la deputătiă in mai multe județe. Ca directore de ministeru, nu póte, după lege a fi deputată, ca funcționară, nu póte fără voia guvernulu” a-șî pune deputăția. „Déca cumă va numele scăderii va figura ín judetulu d-vóstru, veti combate candidatura sea cu totă energia. „Cogâlniceni.“ DEPEȘE TELEGRAFICE. Turda, 6 Noembre. Diabiului Romănulu. 6000 franci sosiți, 2000 avisatî încă din subsciptiunea Românului. 317 lei nouî 76 bani, de la d. Basarabescu. 433 f. n. de la M. I. din Bucurescî. 80 1. n. 50 bani de la Traian. 72 1. n. uniî profesori prin X. Multămită frațiloră de peste Carpatî carii, a țipetele Tofaleniloră, aă respunsă cu ajutare adevărată frățesc și romănescî. Dr. Rațiu. Craiova, 20 Octombre, 1869. Redacțiunii tliariului ROMĂNULU. Domnule Redactare, îndată ce apăru in stimabilulu dnieî vóstre (jiariu apelulă ce faceți la Romănî, spre a veni in ajutorulu frațiloră loră de peste Carpatî, deposedați și aruncați din locuințele loră din comuna Tofalău, de către ungurul. Apor, Craioveni, adâncă mișcată de acestă acta de neomenesá barbarie, comisă de acela ungură, deschiseră mai multe liste de subscriptiune. Supta-semnature, adunândă uă sumă de lei nouî 500, se grăbesce a’î trămite d-nneî vóstre, împreună cu copie de pe lista de sub-scriere, spre a Înainta banii la destinatiune și lista publicității. Alte liste se mai află in circulatiune. Primiți, ve roge, d-le Redactare, asecutarea înaltei mele consideratiuni. B. Radianu. LISTA UNUI ROMANU. Petre Opranu 80 Alecsie Canecla 10 Ion Argitoianu 60 Eugeniu Garada eo G. Dumitrescu 20 Petru Cottă 5 Ion P. Poenaru 20 Simeon Mihali 10 Ion Grecescu 10 Borcea Radianu 15 500 Lei bani. M. C. 20 A. D. 5 G. M. 4 N. Davidescu 10 G. Tămășescu 4 Militeanu 3 Davidoglu 1 Galada 3 Felicie 2 Gucu 2 Iliescu 2 Petrescu Nicolae 2 Petrescu Ion 4 Crdărescu 2 Cottescu 2 Economu 3 Wehnert 3 Gentnianu 4 Corvin 379 LISTA de subscriere în ajutorul a celor 300 familii române din comuna Tofalău, (Transilvania) espropriati și lăsați pe drumuri cu copii și betrăni de către ungurul. Apor. Leîbani. Arhimandritul Daniid 40 Ion Dumba 20 Nae P. Poenaru 20 Ion Georgescu 10 Nae Săulescu 10 Constantinu Olteanu 10 Elefterie C. Cornetti 20 Gg. Panaiotescu 10 C. Dinicu Oteteleșanu 40 F. Demetr. Filipa 20 Hie Popescu 10 20 Octombre, 1869. Comuna Dobrosloveniî, jud. Romanatl. D-lui Redactare alu pianului ROMĂNULU, Domnule Redactare, Simțitoră la suferințele și durerile veri cui, dérűmai cu semn cândă ele apăsă pe confrați de ai noștri Romăni, precumă la casuță de fată pe nenorociții locuitori din comuna Tofalău din Transilvania, prigonit de baronul Apor. Simțitoră (fică la nenorocirile loră, mă grabescă, domnule Redactore, se vin în ajutorul- loră și că, cu mica sumă de 108 lei vechi, pe cari vi’i alătură pe lăngă acesta, rugându-ve se’i înaintați la destinațiune, pe lângă celelalte sume de bani, ce veți mai fi adunată, speră, din subscripțiuni în favorea loră. Primiți, d-nn lă mcă, cu acesta ocasiune, încredințarea stimei ce am pentru d-vestra. Gr. Berendei. Bucurescî, 8 Noembre 1869. Doctorelul Rațiu. » (Turda-Transilvania). Ală Zecelea versământă, subscripțiunea Romanului, în sumă de una mită franci, spediată acil prin poștă. Rosetti. Tofalău, 1 Noembre 1869. Mulții onoratului domnu redactare alu ^Harului ROMĂNULU. Domnule redactare, Pe căndă ne aflamă în cea mai mare perplesitate, ba cugetândă âncă în durerea inimeloru nóstre că chiară și provedința și-a uitată de noi, Hindu de timpă așia îndelungată nu numai batjocura ómenilorQ infami, déra ș’a elementelor vitregi, atunci...oi atuncî sosi ca mă fulgeră to bucurătore a scrie In miijloculă nostru, ce ne-a fi cute a jura că suntă, suntă ipiqie întru alăcăro«