Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-27

0 ANULU ALU TREI-SPRE­ZECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA, Lei­n. Le­i pe just.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe jase luni « * 24 «29 pe trei luni.« « 12 « 15 pe­nă lună ««5*6 Unü esemplarü 24 bam. Pentru Paris,pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val.aust SERVICIUL TELEGRFICU AlIU ROMANUliil. BUDNA 7 Noembre. Trupele au luată Sâmbătă Poduri. Insurectiunea din munp in­tre Catlaro și Budna este sfărâmată. Mai to­­a­tă provincia Zappa S’a supusă. PARIS, 7 Noembre. Principele Napoleone a plecatu la Florenza. FLORENZA, 7 Noembre. Regele este se­­riosa bolnave. Are oă eruptiune miliarie. 1) ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGITILU ROMANTI, No. 1.­­ REPACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. LUNI, MARTI, 27, 28 OCTOMBRE 1860 LUMIHÉZA­IE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri si reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea țsiariului In districte la corespondinții pianului prin poștă. La Pars la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul Articlele trăinise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii. respundătorii EUGENIU CARADA, Bucurescî, " Amicii d-lui Cogălnicenu și în­­su­șî domnia-sea ne au acusatu a­­desea ca să fi nedrepți în privința domniei­ séle. A fostu dureresä pen­tru noi acéstei acusare. Este unu pătrară de seclu, de cându cunds­­cemü pe d. Cogălnicenu și maĭ tóte faptele sale politice, și totu­deuna ama făcută despre faptele ce noi le credemu rele și amă vorbită mai multă despre meritele indivi­dului. Colecțiunea Românului, de la 1857 și penă astăzi, atestă acestă adeveră. De căte ori, de la 1859 și pen’a­­cumă, d. Cogălnicenu a fostă mi­nistru, amă combătută unele din faptele sale, ca ministru, darü nici ua dată n’amă deschisă registrul­ vieței sale politice. La 1804, o dată națiunii una din cele mai ucide­­­­tóre loviri— asta celă puțină este credința nostră.— Aveamă atunci în mănele nóstre acte pe cari, dacă le am­ fi publicatu, era peste putință ca însu­și Vodă Cuza se nu ceră îndată de misiunea d-lui Cogâlni­­cenu; noi în se­amă îndurată tote lovirile d-lui Cogălnicenu, arătă per­sonale cătă și generale, șeamă tă­cută. De la 1866 și până la venirea la guvernă a d-lui Cogălnicenu, nu numai că nu deschiserămă regis­trele, nu numai că nu combătu­­rămă pe d. Cogălnicenu, dóm­ âncă, pe cătă a stată în a nostră pu­tință, înlesnirămă eșirea lui de suptă apă, revenirea lui la putere. De la Ianuariă și ț­én’acuma, d. Cogălnicenu lovi din nucă, și âncă cu cătă sete!. . . în cele mai sacre drepturi ale cetățianiloră. Domnia­­sea merse pen’a inventa comploturi ș’asasinaturi, merse pen’a telegrafia în străine­tate despre acele complo­turi ș’asasinaturi; făcu totă ce putu, spre a face a se crede că noi sun­­temă asasini și se josori pen’a o spune ânsu­și mai multoră cetățiani și chiară unora din aginții puterilor­ străine, acreditați pe lângă Domnulă Româniloră, că noi amă votată ș’amă plătită asasinatură. Și cu tóte aceste ținurămă închisă registrulă vieței domniei-sale, și ne mărginirămă în­­tre­ carî combateri dulci, forte dulci, în comparațiune cu lovirile ce­a voită se ne dea personele și cu ce­le pe cari le-a dată națiunii. Și d Cogălniceni mai cuteza a <zice că noi bârnă combătută! Ințelegemă, pene la ore­care pontă, acésta a­­măgire din partea amicilor­ perso­nali ai d-lui Cogâlnicenu, dórü din partea d-sele! ? Dumnelui, care are uă memorie atâtă de mare Dum­­nelui, care scie ce este a combate și ce este a ataca!.. Dumnelui, care * scie, trebuie se scie, că multe cu­­noscemü s’avemă înregistrate! Dum­­nelui în sfîrșită, care scie ce este a 1) Mici bubulițe pe totu corpuli, provoca, de ce are ne îmboldesce atâtă de tare, spre a ne sili se des­­chidemă registrulă și, tregenda per­­dóua se facemă, ca toți se viȘă pe omulu politică și pe omulă privat? — Domnia-sea scie că este per­misă, este că datoria chiară d’a vorbi despre omenii politici și d’a ’I arăta luptă tote rasele în viața loră privată. Domnului scie ca nu potu să fie două morale: una a in­dividului ș’alta a omului politică. De ce dorü, âncă vă­dată, ne si­­lesce necontenită d’a perde răbda­rea... era se ch­emă d’a ne ’ndepli­­ni detoria? Acestă avisă uă­dată făcută, și fiindu pate celă mai după urmă, se deschidemu ună mică, ună for­te mică dosaru din arh­ivele nog­re, ș’acesta spre a servi numai ca ună profumă despre cui­ă scie d. Cogălnicenu, cândă este ministru, a respecta drepturile cetățenilor­, a servi pe amb­ii sei ș’a combate pe cei cari îi displacă. D. Cogălnicenu zice că nu este d-sea culpabile, în privința celoră întrecute în alegerile trecute, la Ploiescu și la Pitesci. D-niî Filiu și Zisu, Ilice domnia-sea, nu suntă a­­micii mei, nici politici nici perso­nali. Cu alte cuvinte, d. Dumitru Ghica este celă culpabile și sin­­gurulă culpabile. Dara ore la 1864, totă d. Du­mitru Ghica ordina prefecților, a sugruma alegerile și a scamota pe alegători? Nu, negreșită. Ecă­dórü ce <^icea d. Cogălnicenu, la 9—21 Octombre 1864, prefecților, prin­­­ ruă telegramă confidințiale, cu no. 990: „Circulare confidențiale către tote pre­fecturile. „Colegiile electorale primare, spre a a­­lege pe alegetoriî direcți in orașele de re­ședință se le convocat! pentru c­iua de 15 (27) Octombre, spre a nu da locu inimiciloru noului ordinu de lucruri, d’a a­­vea timpii pentru a face propagante Intre alegetorii direct!. Fii! cu priveghiare, căci din Bucuresti s’au pornitu în județe agita­tori de meseria. Cogalniceni. Așia dóru tótă revoluțiunî năs­cocite, și totu­de­una sistema d’a o­­pri cuvêntulu, desbaterile între a­­legotori­ ș’a le opri prin puterea materiale și prin fraudă. Ca dova­­dă despre necontenita manoperă a d-lui Cogălnicenu d’a inventa com­ploturi și rescule, e că âncă uâ te­legramă circulară și confidențiale a domniei sale, cu data 1 Octom­bre și cu no. 3,552: „M’amă Informații că n unelt locuri u­­nii din proprietari s’ar­ încerca a face ma­­nifestațiunî, cu ocasiunea alegeriloru dele­ga­țiilor”. De la­­nainte te previn d’a­­cesta, sfătuit! mai cu deosebire pre proprie­tari d’a nu da esemplulu desordinii, de care apoi am­i putea profita țeraniî. Dacă cu tóte aceste unii totu arti cute­za a s’abate de la regulile ordinii ș’a lega­lității, fitî cu cea mai mare energiă și le­gale asprime, arestândă pe făptuitori și dân­­du-i în mâna procurorului. „Ministru de int­erne, Cogălnicenu.“ Dóru, vomü țlice unii, p’atunci era uă altă epocă: d’atunci d. Co­­gâlnicenu a pățită multe ș’a învă­țată ceva. Așa este. D’atunci s’a fă­cută mnă progresă. Atunci aseme­ne circulări le trimitea în secretă, confidențiale. Acumă a făcută m­ă mare pasă nainte, și d’astă dată, ajutată de d. Dumitru Ghica, ase­mene circulări s’au făcută pe faclă. S’aducemă aminte cea­ a ce (lise d. Cogălniceni prefecților!) la 8 Mar­tin 1869: „Acésta circulară chiam­ă atențiunea ad­­ministrațiunii asupra încercărilor și ce se facu de unele partidi și de unii indiviziî, spre a corupe mai alesă pe alegătorii din colegiulu alü patrulea. — Astă dată acestă ren­a spo­rită, S’au formată comitate, s’au adunată în­semnate sume de banî înadinsu pentru ale­geri, și deja emisarii s’au respânditu prin comunele rurali, spre a cumpera voturi. Fitî cu cea maî neadormită priveghiare, pentru a stăvili acestă reă, pentru a urmări și sur­prise arătă pe corupetorî, câtă și pe corupți și, vă dată surprinși, procedați cu dânșii, conformă legii.“ Progresulű constatată, se reve­­nimă la anulă de gloriă ală d-lui Cogălnicenu. La 18 Noembre, trimite prefec­tului de la Pitescu, d. Vărzaru, ur­mătorea telegramă confidențiale: „Amă trebuință de directore pentru vă di, spre a me tălmăci cu dânsulu în privința alegerilorü. „Cogâlnicenu.“ La 20 Noembre, trimite prefec­ților, următorea circulară confiden­țiale, cu No. 3603 : „Acolo, unde va fi a se alege intre de­putați și câte ună clăcașiu, căutați a fi a­­leșii dintre locuitorii de pe moșiele Sta­tului. “ „Cogâlnicenu.“ La 4 Decembre trimite prefec­tului de Argeș să următorea telegra­mă, cu No. 4340: „Amă aflată că d Mihai Berendei ară voi a-și pune candidatura in juduu­l. D-vóstra veti sprijini pe candi­daț­iî in favorea cărora v’amă telegrafiată. „Cogâlnicenu.“ Așa este că, de la 64 până la 69, d. Cogălnicenu a făcută u­ă mare progresă ? La 5 Decembre, trimite prefec­tului de Argeș să următorea telegra­mă cu No. 4368, prin care arată ca predilecțiunea sea pentru orașul­ Piteșci este vechiă și statorică: „Nici unui județu­ n’amă dată atâtea în­­ lesniri ca dumitéle. Nu Ințelegu dérö ce greu­ tăți ai. Nu te ocupa de câți de judetată și de orașul­ Pitesci. La curtea de Argeș să am luată disposițiune prin Episcopă, spre a com­bate pe Știrbei și pe Belui. „Cogâlniceni.“ Se ne oprimă aci pentru astăzi, în cee­a ce privesce alegerile, și se dămă uă dovadă și despre cumă d. Cogălnicenu iubesce și respectă presa, și doresce a iei independință . Dep­liă circulară confidențiale cu No. 1872, din 12—24 Octombre, 1864. „Domnule prefecții,, „In judetulQ dumitéle Bueiumnlu are pré putini abonați. Buciumulu énsa este orga- Dulă care apără cu cea mai mare energiă pe Domnă și actele guvernului seă. Asceptu dérü de la d-vóstrá, ca actu de devota­­mentu către guvernă, d’a aduna câtii se póte mai mulți abonați la acestă ijiam­ă. Banii li veti trimite la adresa Buciumului. „Asceptu de la d-vóstrá respunsű des­pre unü resultatű favorabile/ Ș’acum­ă, că ve­ lurâmă respectulă ce are pentru presă, se înc­iăiămă c’vă dovadi despre statorncia cu ca­re plătesce servițiele ce i se facă, și despre respectulă seă pentru in­­dependința alegotorilor”. După ce reclarămă cele ce scrise la 12-24 Octombre, în favorea Buciumului, e că ce scrise, printr’uă telegramă circulară, cu No. 4309, la 26 Nov­embre, 3 Decembre: „Domnule prefectü, „Cesar Bolliac ș’a pusă candidatura la de­­putătiă in mai multe județe. Ca directore de ministeru, nu póte, după lege a fi depu­tată, ca funcționară, nu póte fără voia gu­­vernulu” a-șî pune deputăția. „Déca cumă­ va numele scă­derii va fi­gura ín judetulu d-vóstru, veti combate can­didatura sea cu totă energia. „Cogâlniceni.“ DEPEȘE TELEGRAFICE. Turda, 6 Noembre. Diabiului Romănulu. 6000 franci sosiți, 2000 avisatî încă din subsciptiunea Românului. 317 lei nouî 76 bani, de la d. Basa­­rabescu. 433 f. n. de la M. I. din Bucurescî. 80 1. n. 50 bani de la Traian. 72 1. n. uniî profesori prin X. Multămită frațiloră de peste Carpatî carii, a țipetele Tofaleniloră, aă respunsă cu aju­­tare adevărată frățesc­ și romănescî. Dr. Rațiu. Craiova, 20 Octombre, 1869. Redacțiunii tliariului ROMĂNULU. Domnule Redactare, îndată ce apăru in stimabilulu d­nieî vó­­stre (jiariu apelulă ce faceți la Romănî, spre a veni in ajutorulu frațiloră loră de peste Carpatî, deposedați și aruncați din locuințele loră din comuna Tofalău, de către ungurul. Apor, Craioveni­, adâncă mișcată de acestă acta de neom­enesá barbarie, comisă de acela ungură, deschiseră mai multe liste de sub­­scriptiune. Supta-semnature, adunândă uă sumă de lei nouî 500, se grăbesce a’î trămite d-nneî vóstre, împreună cu copie de pe lista de sub-scriere, spre a Înainta banii la destina­­tiune și lista publicității. Alte liste se mai află in circulatiune. Primiți, ve roge, d-le Redactare, asecu­­tarea înaltei mele consideratiuni. B. Radianu. LISTA UNUI ROMANU. Petre Opranu 80 Alecsie Canecla 10 Ion Argitoianu 60 Eugeniu Garada eo G. Dumitrescu 20 Petru Cottă 5 Ion P. Poenaru 20 Simeon Mihali 1­0 Ion Grecescu 10 Borcea Radianu 15 500 Lei bani. M. C. 20 A. D. 5 G. M. 4 N. Davidescu 10 G. Tămășescu 4 Militeanu 3 Davidoglu 1 Galada 3 Fel­icie­­ 2 Gucu 2 Iliescu 2 Petrescu Nicolae 2 Petrescu Ion 4 Crd­ărescu 2 Cottescu 2 Economu 3 Wehnert 3 Gentnianu 4 Corvin 3­79 L­ISTA de subscriere în ajutorul a celor­ 300 familii române din comuna Tofalău, (Transilvania) espropriati și lăsați pe drumuri cu copii și betrăni de către ungurul. Apor. Leî­bani. Arhimandritul Daniid 40 Ion Dumba 20 Nae P. Poenaru 20 Ion Georgescu 10 Nae Săulescu 10 Constantinu­ Olteanu 10 Elefterie C. Cornetti 20 Gg. Panaiotescu 10 C. Dinicu Oteteleș­anu 40 F. Demetr. Filipa 20 Hie Popes­cu 10 20 Octombre, 1869. Comuna Dobrosloveniî, jud. Romanatl. D-lui Redactare alu pianului ROMĂNULU, Domnule Redactare, Simțitoră la suferințele și durerile veri cui, dérű­mai cu semn cândă ele apăsă pe confrați de ai noștri Romăni, precumă la casuță de fată pe nenorociții locuitori din comuna Tofalău din Transilvania, prigonit­ de baronul­ Apor. Simțitoră (fică la nenorocirile loră, mă grabescă, domnule Redactore, se vin în aju­torul- loră și că, cu mica sumă de 108 lei vechi, pe cari vi’i alătură pe lăngă ace­­sta, rugându-ve se’i înaintați la destinațiune, pe lângă cele­l­alte sume de bani, ce veți mai fi adunată, speră, din subscripțiuni în favorea loră. Primiți, d-nn lă mcă, cu acesta ocasiune, încredințarea stimei ce am pentru d-vestra. Gr. Berendei. Bucurescî, 8 Noembre 1869. Doctorelul Rațiu. » (Turda-Transilvania). Ală Zecelea versământă, subscrip­­țiunea Romanului, în sumă de una mită franci, spediată acil prin poștă. Rosetti. Tofalău, 1 Noembre 1869. Mulții onoratului domnu redactare alu ^Harului ROMĂNULU. Domnule redactare, Pe căndă ne aflamă în cea mai mare perplesitate, ba cugetândă âncă în durerea inimeloru nóstre că chiară și provedința și-a uitată de noi, Hindu de timpă așia îndelun­gată nu numai batjocura ómenilorQ infami, déra ș’a elementelor­ vitregi, atunci...oi a­­tuncî sosi ca m­ă fulgeră to bucurătore a scrie In miijloculă nostru, ce ne-a fi cute a jura că suntă, suntă ipiqie întru ală­căro«

Next