Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)

1870-02-05

ANTILU ALU PATRU-SPRE­ PECELEA VOIESOR ȘI VEI PUTEA Lei n. Lei­n-Pe anü.....p. capitala 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Anu esemplarü 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru nr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Administrațiunea în Pasagiul­ Roman, Ho. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 427 JOUI, 5 FEVRUARIE. LUMINEAZĂ-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțiuri și reclame, a se adresa în Bucureșci, în administra­țiunea­­ Jiariului. In districte la corespondinții jiariului ’ prin poștă. La Paris la D. Darras-Halleî grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANTOTIURILE Linia de 30 litere.............'. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nou SERVICIUL TELEGRAFIC Alill HUU41111-l'I. PARIS, 15 Fevruarie. piariuri­le Cons­­titutionnel, vorbindu despre discursule re­gelui Prusiei la deschiderea Reichstagului în privința reamintirii despre tratatulu de la Praga, Id­ie­ este de necrezuț­­ ca regele Prusiei sa fie capabile d’a invoca unii tratatu pentru a primi numai avantagiele lui și nu și obligațiunile. In corpulu legiuitorii s’a depusu unu pro*­iectu de lege prin care se abrogă legea ac­tuale asupra siguranțeî generale. Asupra re­clamării stângii, Olivier va propune și a­­brogarea decretului din 1851. Bucuresci­­i Făurarii. D. Golescu-Lambru a crisă ierî în Cameră : „Resultatulu ideieî d’a se disolve aduna­rea a fostu că centrulu Camerei s’a com­pletată cu elemente din drepta și s’a com­pusă u­ majoritate de 60 de deputați, carii mi-aă manifestată încrederea și determinarea d’a sprijini ministerială ce voiă compune, ori cumă voiă isbuti a­ lu compune. Amu fostă dore in dreptă d’a me ’ncrede în majorita­tea Camerei, căci m­amă presintată în ca­meră după m­ă votă dată de vre 60 de deputați. Acesta este forța mea morale. Nu cunoscă alta de­câtă represintațiunea națio­nale, prin care se póte convinge ori­cine de păsurile ferei, și căndă represintațiunea dă încrederea mea, atunci țara își dă și ea încrederea sea.“ Mulțămimă d-lui Golescu-Lam­bru de frumósa sea spovedanie. Domnia-sea mărturi că, după mai multe încercări, ne­isbutindu se com­­puse ministeriulu, își depusese în mănele Mărieî-Sele mandatului ce i se dase. Atunci altulu, negreșită, fiindu însărcinatu cu formarea ca­binetului, acelt­a dec­lară că va face apelu la națiune pentru a tri­­mite pe adeverații sei represintanțî. „Resultatulu acestei ideie,“ <zise d. Golescu-Lambru — și dise in facia țereî — resultatulu ideieî ca națiunea se-și alegă represintanții sei, speriă pe aleșii bandelorü de es-pușcăriașî și ai gendarmilorü de­­ghisațî și nedeghisați și mdată com­­puseră uă majoritate de 60 de de­putați. Aceste suntii, precumü vei juramă cu toții, propriele cuvinte și măr­­turiri în facia tereî ale noului capit­alü improspetatului ministeriu. Șese­ deci de deputați, pen’aci di­­visați, din centru și din drépta, nice ministrulu, n’au altu principiu, de câtü a nu se disolve Adunarea, d’a nu perde mandatulu ce le au datu bandele și gendarmiĭ. „Resultatulu ideiei d’a se disolve adunarea, spuse ministrulu, a fostu că șese­ deci de deputați dechiarară că me vorü susține, „ori cumü ași compune ministeriulu.“ Asia deri, după dechlararea mi­nistrului, acei 60 de deputați n’au altü principiu, de câtü frica d’a nu fi trimiși naintea națiunii. După dechlararea ministrului, ca­­binetul a­celu nou n’are altă putere morale, de câtă frica de disolvere, care l-a slaiit po de voturi în Ca­meră. Nu cunoscu, de chiară minis­trulu, altă forță morale, de câtă a­­césta. Încă vă dată mulțămimă d-lui Golescu-Lambru c’a lăsată se-i sca­­ pe adevérulü, ș'a fäcutü astü-felü ca, prin propria sea mărturire, se se dea pe faclă principiile și simțimin­­tele cabinetului ș’ale coloră 60, ca­rii i-au promisă că ’lu vor­ susți­ne, ori cumu va fi ela compusă, numai se nu fiă trimiși naintea adevăraților­ alegători, naintea na­țiunii. Cândă ensa scapă adevĕrulu din gura capului noului cabinetu, de ce diarulu se­ atacă astăzi pe cei carii s’arü uni cu Cogălnicen­știi ? „De pe acuma, dice Pressa, ne gândimu la frumusețea spectaclului d’a vedé pe doi. Roșii și Cogălni­­cenistî, mână­u mână ș’amicî po­litici. Ș’apoi se nu ch­emă că Roșii au principii, și numai de ele se conducă. “ Ce o mai fi ș’asta ? Drepta se uni ieri cu Cogălnicenist­i, și, for­­mân­du unu grupa de 60 de de­putați, dise d-lui Golescu-Lambru: — compune ori ce cabinetu vei pu­tea, numai scapă-ne de Ion Ghica, și mai cu sdm­ă d’a merge naintea adevărațiloră a­lege­tori; — și astăi­i Pressa dice că „cine se unesce cu Cogălniceniștii eraț principii.“ D. Golescu-Lambru fu celu puțină sin­cerii și spuse adeverulă. Căci déru susțiitorii sei de la Pressa se ru­­șineză acuma de aliand­a ce s’a fă­cuțu­ între drepta și Cogălnicenii­­­î, și se silescu a o nega ? Dérit ăr aceste din urmă, scoțând a frau­­țiunea și stânga, cumü ére minis­­­erulu putea se capete 66 de vo­turi? Unii cuvântü âncâ în privința spovedaniei d-lui Golescu-Lambru. Nu cere, d­ise d-sea, altă putere morale de câtă acea-a ce-î da-o cei 60 de deput­ați; nu voru cere încrederea națiunii de câtă prin a­­cești 60 de deputați. Dérü, mai ânteiu, marea majori­­­­ate a acestoru 60 de deputați re­­presintă națiunea sau bâtele es-puș­­căriașiloru ș’ale gendarmiloru? Déru nu scie d. Golescu-Lam­­b­u că vodă Bibescu și vodă Cuza aveau uă mare majoritate în Ca­merele lorii și națiunea era în oon­­t­ra loru? Nu scie d. Golescu-Lambru că Guizot avea uă mare majoritate în Cameră, pe care rechimându-se, fă­ră mai ți­ne sema de marea majo­ritate a națiunii, făcu ca regele cu familia sea se plece în esilű? Nu scie­­scu nu voiesce a sei d. Golescu-Lambru, că calea pe ca­re a mersă și pe care plecă din nou este calea celoră carii voru se servască pe inemicii Românilorü în genere și pe Austria în parte? Nu înțelege d. Golescu-Lambru că dumnelui, care propaga vădată încorporarea Romăniei cu imperiulü austriacü, este datorit se-și cumpă­­nescá pașii mai multă de câtă ori­care altulű? Déru ce ne pasă de cea-a ce scie­scu nu scre d. Go­­lescu ? Noi se ne silimű cu toții se vedemu, se înțelegemă, se scimü și se ne implinimu datoria necon­tenită, spuindu pe totă diua cea-a ce vedemu, cea-a ce înțelegemă și cea-a ce scimü­­tria au dată unu banditătu d-lui Ion Brătianu. Banda și măturătorii staționau necontenită în jurul­ sălei­și cătră certa cu luminarea. Tribuna publică a Camerei este necontenită ocupată de către mem­brii bandei. Bătăiele au începută din nou, precum­ se va vedea astăzi mai la vale, și măne asemenea prin pu­blicarea altora acte, doveditóre des­pre nouile campanii ale bandei. Poliția la rândulu­i ei se ocupă cu mare activitate și inteligință de securitatea publică. Eeă uă dovedă ce ne perveni și care o avemu chiar­ în orgi­­nalu : 1870 Ianuariu 31. NOTA DE SECRETE din colorea Verde. In cursulu țlileî Strum­e n’a eșu­u din casă ; la densula a venitu pe la ora 8 și jumetate Ion Muntenu și la 10 a plecate. La ora 11 au venito trei persone necunoscute; la 12 și jumă­tate au plecate. La d. Ion Brătianu a venitu pe la ora 10 d. Caracașiu și la 4 a plecatO, însoțite de d. Ion Brătianu. La ora una a venito d. Alesandru Go­­lescu și la 2 a plecatO. La 3 a venito d. Generalu Davila și la 3 și jumătate a ple­catO. In cursulu nopt. D. Ion Brătianu a venitu a­casă pe la ora 9. La Seruire a fostu bine-pace. Oficiăi’O „F. Alesandrescu.“ pagandă activă; influința lor­ se esercită pe cele două țermuri ale Dunării și au ra­mificări cu comitatele sârbe, bosniace etc. și până la Atena. „Cea din urmă adunare de delegați a acestora comitate a fostu convocată cu sco­­pul­ d’a oțărî măsuri privitóre la uă a­­propiată insurecțiune, și pentru a se as­culta uă comunicațiune străină.“ Și tote aceste s’au făcută luptă ministeriulu Ghica și nicî una cu­vântă nu se maî auzi­i nicî din partea Austriei, nicî din partea Turciei. Acuma ca totű deauna, noi susținemă c aceste calomnii au fostu respân­­dite cu precugetare de către Austro­­maghiarî. Sperându c’acuma toți Românii s’au convinsă, ne mărgi­­nimu íntr’acésta nouă constatare și revenimű la cestiunea cea mare, ce este din nenorocire la ordinea ț­ilei. Bandele de es-pușcăriași, mărite prin plotonulă măturătorilor­ ora­­șiului, s’au reorganisatü și funcționa­­ză cu multă unitate. Luni sóra comerțulu și indus­ «Ä . Ș’acumO, că văzurămű cu ce in­teligință guvernulu îngrijasce de cele din întru și de securitatea pu­blică, se pipăima și pulsulu gu­vernului austro -ungar ”. Ziarele străine publică tóte ur­­m­ător­ea de peștă: VIENA. 7 Februarie, 6 ore 40 de mi­nute săra. Scriî neliniștitare sosescu de la Bucuresci. Se zice că d. Ion Brătianu va relua direc­țiunea afacerilor­. Acesta produce ore­care temeri din causa poliți­ei săle de notorie­tate ostilă Austro-Ungariei, și sunt­ mai cu sema temeri despre tulburări In Bulga­ria și alte provincie vecine. Mândrii și fericiți că străinii, de notorietate mnimici ai națiunii ro­mâne, opscescu astü­ferü în tota Eu­ropa patriotismulu și înteligința po­litică a d-lui Ion Brătianu, profi­­tămă de acastă ocasiune pentru a da­uă nouă dovadii că bandele bulga­re au fost a­uă invențiune politică a Austro-maghiarilor”, < : ■­­ Ecă ce publică s^iarului Avenir Nationale de la 8 Februarie: „Constantinopole, 26 Ianuarie. „Vă întrunire de deputați bulgari s’a ți­nuții in Bucuresci, sunt­ acum câte­ va Zile­ Dore, maî nainte d’a vă spune ce decisiunî se luară, permiteți’m’ a vă vorbi despre co­­mitatele bulgare. Sunt­ două­spre­zece în cuprinsul­ României: una comitate centralfl în București și unu­sprezece comitate in o­­rașele de capeteniă ale Principatelor­­ Unite, mai cu semn la Giurgiu, Brăila, Galați, Iași etc. Aceste comitate sunt­ presidate de către unii voievodu (președinte) numite de f­ă­care comitate și compuse de emigrați bulgari. Ele trimite, de două seui de trei ori de ani, delegați la Bucuresci, unde se ține, supt-președinți membrilor­ comitatului centrale, dă adunare generale. Comitatele sunt­ pe deplinu organisate și face că pro­In tota lumea au fostu și simtă trei feluri de omeni ai ordinii și de dinastiei. Unii sunt ă cei carii stau indi­­ferioțî. Alții carii spună Capului Statului că tote mergu bine, că totă lumea este fericită, sau, cumü i ziceau In­formațiunile: „Măria-Ta, poporul­ Întregi este fericitu; toți au fracuri, mănuși și cravate albe, și­­ oțî­­nconjura guvernule în serbătorî. „Totul­ e In regulă, armonia domnesce. ...............E că noe popură fericitu, care na­mi va lovi auzul, cu „suspine și cu durere.“ Alții carii, bunidră ca noi, pre­­sintă Capului Statului buchete în care fiă­ce flore represintă unu a­­devĕru, una suspină, uă suferință, una jafu, uă durere generale. Fiindu de prisosu d’a vorbi de cel d’ăntâiă, de naturele neutre, ve­­nir­u la cei­lalți. Lingușitorii suntu, în genere vor­bindu, cei mai plăcuți; ei păru a­­micii cei buni; ei casé au perdutu, toto­deuna și în tóte ferele, pe regii cei mai buni. Cei carii spună adevĕrulu suntu cei mai neplăcuți, cei mai isgoniți și persecutați, și cu tóte aceste ei, și numai ei, au scăpată tronurile. Camă rară în adevĕru le au scă­pată, căci obicinuită adevĕrulu nu pătrunde în Palate. Cu tóte aceste acești încăpățînați n’au pasă, nu până și nu vom­ pune cea­a ce se numesce în palate, minte la capă. Ei îșî facu datoria; lingușitorii stri­gă:— E că anti- dinasticii,—și, puindu tronurile pe ghiașță, lingușirii le îm­pingă, le împingă mereu și ele, fe­ricite c’alunecă așia de frumosu, se ducă ..., se ducu mereu, péné ce .... se sparge ghiașia. Atunci se descepta, déru adese este pre tarsiul piariulu Romb­ulü și a­mplinitu cu religiositate datoria și și-o va ’mplini péne u capătă, fără s’ocu­pa de sbieretele și calomniele di­­nasticiloru, ce suntu prin natura loru orbi séu carii au interese d’a fi orbi. Publiculu énsé pute i^fce că ș’a ’m­­plinitu pe deplinu p’a sea? Scimü și recunoscemü cä ’n timpulu ale­­geriloru unu mare numéru de ce­tățeni, din tóte județele, și mai mulți comercianți din Bucureșci ș-au împlinită datoria, făcându se pervie până la Capulu Statului uă parte din adevĕru. Déru cu atăta óre ne­ami­ împlinită pe deplină detoria? A spune vădată adevĕrulu ș’apoî a ne pune pe capu saculu cu cenu­­șiă, este a fi în adeveri patrioți și iubitori ai ordinei ș’aî stabilității? Nu, și duă milă de ori nu. Cetă­­țianii, din tote profesiunile,­ suntă datori se bată necontenită la ușia palatului și se facă ca adeverulu se pervie la austula Capului Statului. Și cu că tu suntă mai patrioți și mai sinceri apărători ai tronului, cu atâta trebue se spuie adeverulu în totă puterica lui simplicitate. Dérü, vom­ <^ice unii, cumu se­lu maî spunemu? Cumu? Le vomü res­­punde: asta cumu este élű, asta cumu ílu simțiți, flu vedeți, flu cu­­noscețî. Și ca se simți pe deplină înțeleși, avemț ocasiunea astă­ eji se punem­u luptă ochii națiunii una modelă cumü cei Intradeverü de­votați Tronului îi spunü și trebue se’î spuse adeverulu. Care este a­­celă modelă ? E că­ 10­­derii se ni se permită mai ănteiă uă mică ex­­plicare. Imperatorele Austriei, amețită și a­­măgită de consilieri, unii neprice­puți și alții carii nu cunosceau bine diferitele naționalități din Imperiu, primi propunerea ce i se făcu d’a scăpa tronul­, dinastia și imperiul­ prin dualismu. Ungurii au mustăți mari, pinteni mari, și — cată s’o recunoscemü — și patriotismu mare, s’ameți, s’amăgi și puse Imperatorele tóte cele­­l­alte naționalități ale imperiului supu­­ jugură Nemților ă și supt pintenulü Maghiarilorü. Naționalitățile reclamară, și nu fură ascultare. După primele recla­mări, tăcură câtv­­a timpu, și Im­­­peratulű începu a crede că ’n ade­vĕrü ele sunt­ morte, după cumă îi spuneau miniștrii sei. Viața însa își revendică drepturile iei și regi­­mentulu confinariu de la Slum, tri­­mise Imperatorului uă petițiune, prin care vorbesce în adevĕra geniulu națunii Croate. Punemu déja luptă ochii națiu­nii române uă parte din acea pe­tițiune, ș’o punemu cu atâtă mai multü, cu câtă în multe părți amfi putea și noi s’o adresamu Domnului Românilor”. Se citima, se ’nțele­­gemă și se luamu aminte: „Pré gratióse rege și senior „Dorințele poporațiunii Confinii­­loru militarie, pe cari ne perm­itemu d’a le reproduce aci, se potu re­­suma precumü urmeza : „Voimu se ni se vedea vechia nóstra constituțiune, pe care amu moștenit-o de la părinții nostrii și pe care am­ păstrat-o prin imense sacrificie de sânge. Cu tóte că na­țiunea Croată a fostü totü­deuna credinciosa și devotată tronului re­gelui iei, și c’adesea a datü probe despre acesta devotamentu și acastă credință, ea éasé a apărată cu vi­téjie, în timpu de 13 sedii, vechia’i constituțiune contra numeróselora atacuri cărora a fostü­espusă, cu „Gata a apăra în ori­ce timpuri, periclulu vieței nóstre, tronulu sacru al­ Maiestății Vóstre, credem­ că este asemene justă și de datoria nóstru a apăra vechiele nóstre drep­turi. „Convinși că umilitele nóstre do­rințe s’acordă pe deplină cu dorin-

Next