Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)
1870-02-05
ANTILU ALU PATRU-SPRE PECELEA VOIESOR ȘI VEI PUTEA Lei n. Lein-Pe anü.....p. capitala 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Anu esemplarü 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru nr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Administrațiunea în Pasagiul Roman, Ho. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 427 JOUI, 5 FEVRUARIE. LUMINEAZĂ-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțiuri și reclame, a se adresa în Bucureșci, în administrațiunea Jiariului. In districte la corespondinții jiariului ’ prin poștă. La Paris la D. Darras-Halleî grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANTOTIURILE Linia de 30 litere.............'. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nou SERVICIUL TELEGRAFIC Alill HUU41111-l'I. PARIS, 15 Fevruarie. piariurile Constitutionnel, vorbindu despre discursule regelui Prusiei la deschiderea Reichstagului în privința reamintirii despre tratatulu de la Praga, Idie este de necrezuț ca regele Prusiei sa fie capabile d’a invoca unii tratatu pentru a primi numai avantagiele lui și nu și obligațiunile. In corpulu legiuitorii s’a depusu unu pro*iectu de lege prin care se abrogă legea actuale asupra siguranțeî generale. Asupra reclamării stângii, Olivier va propune și abrogarea decretului din 1851. Bucurescii Făurarii. D. Golescu-Lambru a crisă ierî în Cameră : „Resultatulu ideieî d’a se disolve adunarea a fostu că centrulu Camerei s’a completată cu elemente din drepta și s’a compusă u majoritate de 60 de deputați, carii mi-aă manifestată încrederea și determinarea d’a sprijini ministerială ce voiă compune, ori cumă voiă isbuti a lu compune. Amu fostă dore in dreptă d’a me ’ncrede în majoritatea Camerei, căci mamă presintată în cameră după mă votă dată de vre 60 de deputați. Acesta este forța mea morale. Nu cunoscă alta decâtă represintațiunea naționale, prin care se póte convinge oricine de păsurile ferei, și căndă represintațiunea dă încrederea mea, atunci țara își dă și ea încrederea sea.“ Mulțămimă d-lui Golescu-Lambru de frumósa sea spovedanie. Domnia-sea mărturi că, după mai multe încercări, neisbutindu se compuse ministeriulu, își depusese în mănele Mărieî-Sele mandatului ce i se dase. Atunci altulu, negreșită, fiindu însărcinatu cu formarea cabinetului, acelta declară că va face apelu la națiune pentru a trimite pe adeverații sei represintanțî. „Resultatulu acestei ideie,“ <zise d. Golescu-Lambru — și dise in facia țereî — resultatulu ideieî ca națiunea se-și alegă represintanții sei, speriă pe aleșii bandelorü de es-pușcăriașî și ai gendarmilorü deghisațî și nedeghisați și mdată compuseră uă majoritate de 60 de deputați. Aceste suntii, precumü vei juramă cu toții, propriele cuvinte și mărturiri în facia tereî ale noului capitalü improspetatului ministeriu. Șese deci de deputați, pen’aci divisați, din centru și din drépta, nice ministrulu, n’au altu principiu, de câtü a nu se disolve Adunarea, d’a nu perde mandatulu ce le au datu bandele și gendarmiĭ. „Resultatulu ideiei d’a se disolve adunarea, spuse ministrulu, a fostu că șese deci de deputați dechiarară că me vorü susține, „ori cumü ași compune ministeriulu.“ Asia deri, după dechlararea ministrului, acei 60 de deputați n’au altü principiu, de câtü frica d’a nu fi trimiși naintea națiunii. După dechlararea ministrului, cabinetul acelu nou n’are altă putere morale, de câtă frica de disolvere, care l-a slaiit po de voturi în Cameră. Nu cunoscu, de chiară ministrulu, altă forță morale, de câtă acésta. Încă vă dată mulțămimă d-lui Golescu-Lambru c’a lăsată se-i sca pe adevérulü, ș'a fäcutü astü-felü ca, prin propria sea mărturire, se se dea pe faclă principiile și simțimintele cabinetului ș’ale coloră 60, carii i-au promisă că ’lu vor susține, ori cumu va fi ela compusă, numai se nu fiă trimiși naintea adevăraților alegători, naintea națiunii. Cândă ensa scapă adevĕrulu din gura capului noului cabinetu, de ce diarulu se atacă astăzi pe cei carii s’arü uni cu Cogălnicenștii ? „De pe acuma, dice Pressa, ne gândimu la frumusețea spectaclului d’a vedé pe doi. Roșii și Cogălnicenistî, mânău mână ș’amicî politici. Ș’apoi se nu chemă că Roșii au principii, și numai de ele se conducă. “ Ce o mai fi ș’asta ? Drepta se uni ieri cu Cogălnicenisti, și, formându unu grupa de 60 de deputați, dise d-lui Golescu-Lambru: — compune ori ce cabinetu vei putea, numai scapă-ne de Ion Ghica, și mai cu sdmă d’a merge naintea adevărațiloră alegetori; — și astăii Pressa dice că „cine se unesce cu Cogălniceniștii eraț principii.“ D. Golescu-Lambru fu celu puțină sincerii și spuse adeverulă. Căci déru susțiitorii sei de la Pressa se rușineză acuma de alianda ce s’a făcuțu între drepta și Cogălniceniiî, și se silescu a o nega ? Dérit ăr aceste din urmă, scoțând a frauțiunea și stânga, cumü ére miniserulu putea se capete 66 de voturi? Unii cuvântü âncâ în privința spovedaniei d-lui Golescu-Lambru. Nu cere, dise d-sea, altă putere morale de câtă acea-a ce-î da-o cei 60 de deputați; nu voru cere încrederea națiunii de câtă prin acești 60 de deputați. Dérü, mai ânteiu, marea majoriate a acestoru 60 de deputați represintă națiunea sau bâtele es-pușcăriașiloru ș’ale gendarmiloru? Déru nu scie d. Golescu-Lambu că vodă Bibescu și vodă Cuza aveau uă mare majoritate în Camerele lorii și națiunea era în oontra loru? Nu scie d. Golescu-Lambru că Guizot avea uă mare majoritate în Cameră, pe care rechimându-se, fără mai ține sema de marea majoritate a națiunii, făcu ca regele cu familia sea se plece în esilű? Nu sciescu nu voiesce a sei d. Golescu-Lambru, că calea pe care a mersă și pe care plecă din nou este calea celoră carii voru se servască pe inemicii Românilorü în genere și pe Austria în parte? Nu înțelege d. Golescu-Lambru că dumnelui, care propaga vădată încorporarea Romăniei cu imperiulü austriacü, este datorit se-și cumpănescá pașii mai multă de câtă oricare altulű? Déru ce ne pasă de cea-a ce sciescu nu scre d. Golescu ? Noi se ne silimű cu toții se vedemu, se înțelegemă, se scimü și se ne implinimu datoria necontenită, spuindu pe totă diua cea-a ce vedemu, cea-a ce înțelegemă și cea-a ce scimütria au dată unu banditătu d-lui Ion Brătianu. Banda și măturătorii staționau necontenită în jurul săleiși cătră certa cu luminarea. Tribuna publică a Camerei este necontenită ocupată de către membrii bandei. Bătăiele au începută din nou, precum se va vedea astăzi mai la vale, și măne asemenea prin publicarea altora acte, doveditóre despre nouile campanii ale bandei. Poliția la rândului ei se ocupă cu mare activitate și inteligință de securitatea publică. Eeă uă dovedă ce ne perveni și care o avemu chiar în orginalu : 1870 Ianuariu 31. NOTA DE SECRETE din colorea Verde. In cursulu țlileî Strume n’a eșuu din casă ; la densula a venitu pe la ora 8 și jumetate Ion Muntenu și la 10 a plecate. La ora 11 au venito trei persone necunoscute; la 12 și jumătate au plecate. La d. Ion Brătianu a venitu pe la ora 10 d. Caracașiu și la 4 a plecatO, însoțite de d. Ion Brătianu. La ora una a venito d. Alesandru Golescu și la 2 a plecatO. La 3 a venito d. Generalu Davila și la 3 și jumătate a plecatO. In cursulu nopt. D. Ion Brătianu a venitu acasă pe la ora 9. La Seruire a fostu bine-pace. Oficiăi’O „F. Alesandrescu.“ pagandă activă; influința lor se esercită pe cele două țermuri ale Dunării și au ramificări cu comitatele sârbe, bosniace etc. și până la Atena. „Cea din urmă adunare de delegați a acestora comitate a fostu convocată cu scopul d’a oțărî măsuri privitóre la uă apropiată insurecțiune, și pentru a se asculta uă comunicațiune străină.“ Și tote aceste s’au făcută luptă ministeriulu Ghica și nicî una cuvântă nu se maî auzii nicî din partea Austriei, nicî din partea Turciei. Acuma ca totű deauna, noi susținemă c aceste calomnii au fostu respândite cu precugetare de către Austromaghiarî. Sperându c’acuma toți Românii s’au convinsă, ne mărginimu íntr’acésta nouă constatare și revenimű la cestiunea cea mare, ce este din nenorocire la ordinea țilei. Bandele de es-pușcăriași, mărite prin plotonulă măturătorilor orașiului, s’au reorganisatü și funcționază cu multă unitate. Luni sóra comerțulu și indus «Ä . Ș’acumO, că văzurămű cu ce inteligință guvernulu îngrijasce de cele din întru și de securitatea publică, se pipăima și pulsulu guvernului austro -ungar ”. Ziarele străine publică tóte următorea de peștă: VIENA. 7 Februarie, 6 ore 40 de minute săra. Scriî neliniștitare sosescu de la Bucuresci. Se zice că d. Ion Brătianu va relua direcțiunea afacerilor. Acesta produce orecare temeri din causa poliției săle de notorietate ostilă Austro-Ungariei, și sunt mai cu sema temeri despre tulburări In Bulgaria și alte provincie vecine. Mândrii și fericiți că străinii, de notorietate mnimici ai națiunii române, opscescu astüferü în tota Europa patriotismulu și înteligința politică a d-lui Ion Brătianu, profitămă de acastă ocasiune pentru a dauă nouă dovadii că bandele bulgare au fost auă invențiune politică a Austro-maghiarilor”, < : ■ Ecă ce publică s^iarului Avenir Nationale de la 8 Februarie: „Constantinopole, 26 Ianuarie. „Vă întrunire de deputați bulgari s’a ținuții in Bucuresci, sunt acum câte va Zile Dore, maî nainte d’a vă spune ce decisiunî se luară, permiteți’m’ a vă vorbi despre comitatele bulgare. Sunt douăsprezece în cuprinsul României: una comitate centralfl în București și unusprezece comitate in orașele de capeteniă ale Principatelor Unite, mai cu semn la Giurgiu, Brăila, Galați, Iași etc. Aceste comitate sunt presidate de către unii voievodu (președinte) numite de făcare comitate și compuse de emigrați bulgari. Ele trimite, de două seui de trei ori de ani, delegați la Bucuresci, unde se ține, supt-președinți membrilor comitatului centrale, dă adunare generale. Comitatele sunt pe deplinu organisate și face că proIn tota lumea au fostu și simtă trei feluri de omeni ai ordinii și de dinastiei. Unii sunt ă cei carii stau indiferioțî. Alții carii spună Capului Statului că tote mergu bine, că totă lumea este fericită, sau, cumü i ziceau Informațiunile: „Măria-Ta, poporul Întregi este fericitu; toți au fracuri, mănuși și cravate albe, și oțînconjura guvernule în serbătorî. „Totul e In regulă, armonia domnesce. ...............E că noe popură fericitu, care nami va lovi auzul, cu „suspine și cu durere.“ Alții carii, bunidră ca noi, presintă Capului Statului buchete în care fiăce flore represintă unu adevĕru, una suspină, uă suferință, una jafu, uă durere generale. Fiindu de prisosu d’a vorbi de cel d’ăntâiă, de naturele neutre, veniru la ceilalți. Lingușitorii suntu, în genere vorbindu, cei mai plăcuți; ei păru amicii cei buni; ei casé au perdutu, totodeuna și în tóte ferele, pe regii cei mai buni. Cei carii spună adevĕrulu suntu cei mai neplăcuți, cei mai isgoniți și persecutați, și cu tóte aceste ei, și numai ei, au scăpată tronurile. Camă rară în adevĕru le au scăpată, căci obicinuită adevĕrulu nu pătrunde în Palate. Cu tóte aceste acești încăpățînați n’au pasă, nu până și nu vom pune ceaa ce se numesce în palate, minte la capă. Ei îșî facu datoria; lingușitorii strigă:— E că anti- dinasticii,—și, puindu tronurile pe ghiașță, lingușirii le împingă, le împingă mereu și ele, fericite c’alunecă așia de frumosu, se ducă ..., se ducu mereu, péné ce .... se sparge ghiașia. Atunci se descepta, déru adese este pre tarsiul piariulu Rombulü și amplinitu cu religiositate datoria și și-o va ’mplini péne u capătă, fără s’ocupa de sbieretele și calomniele dinasticiloru, ce suntu prin natura loru orbi séu carii au interese d’a fi orbi. Publiculu énsé pute i^fce că ș’a ’mplinitu pe deplinu p’a sea? Scimü și recunoscemü cä ’n timpulu alegeriloru unu mare numéru de cetățeni, din tóte județele, și mai mulți comercianți din Bucureșci ș-au împlinită datoria, făcându se pervie până la Capulu Statului uă parte din adevĕru. Déru cu atăta óre neami împlinită pe deplină detoria? A spune vădată adevĕrulu ș’apoî a ne pune pe capu saculu cu cenușiă, este a fi în adeveri patrioți și iubitori ai ordinei ș’aî stabilității? Nu, și duă milă de ori nu. Cetățianii, din tote profesiunile, suntă datori se bată necontenită la ușia palatului și se facă ca adeverulu se pervie la austula Capului Statului. Și cu că tu suntă mai patrioți și mai sinceri apărători ai tronului, cu atâta trebue se spuie adeverulu în totă puterica lui simplicitate. Dérü, vom <^ice unii, cumu selu maî spunemu? Cumu? Le vomü respunde: asta cumu este élű, asta cumu ílu simțiți, flu vedeți, flu cunoscețî. Și ca se simți pe deplină înțeleși, avemț ocasiunea astă eji se punemu luptă ochii națiunii una modelă cumü cei Intradeverü devotați Tronului îi spunü și trebue se’î spuse adeverulu. Care este acelă modelă ? E că 10derii se ni se permită mai ănteiă uă mică explicare. Imperatorele Austriei, amețită și amăgită de consilieri, unii nepricepuți și alții carii nu cunosceau bine diferitele naționalități din Imperiu, primi propunerea ce i se făcu d’a scăpa tronul, dinastia și imperiul prin dualismu. Ungurii au mustăți mari, pinteni mari, și — cată s’o recunoscemü — și patriotismu mare, s’ameți, s’amăgi și puse Imperatorele tóte celelalte naționalități ale imperiului supu jugură Nemților ă și supt pintenulü Maghiarilorü. Naționalitățile reclamară, și nu fură ascultare. După primele reclamări, tăcură câtva timpu, și Imperatulű începu a crede că ’n adevĕrü ele sunt morte, după cumă îi spuneau miniștrii sei. Viața însa își revendică drepturile iei și regimentulu confinariu de la Slum, trimise Imperatorului uă petițiune, prin care vorbesce în adevĕra geniulu națunii Croate. Punemu déja luptă ochii națiunii române uă parte din acea petițiune, ș’o punemu cu atâtă mai multü, cu câtă în multe părți amfi putea și noi s’o adresamu Domnului Românilor”. Se citima, se ’nțelegemă și se luamu aminte: „Pré gratióse rege și senior „Dorințele poporațiunii Confiniiloru militarie, pe cari ne permitemu d’a le reproduce aci, se potu resuma precumü urmeza : „Voimu se ni se vedea vechia nóstra constituțiune, pe care amu moștenit-o de la părinții nostrii și pe care am păstrat-o prin imense sacrificie de sânge. Cu tóte că națiunea Croată a fostü totüdeuna credinciosa și devotată tronului regelui iei, și c’adesea a datü probe despre acesta devotamentu și acastă credință, ea éasé a apărată cu vitéjie, în timpu de 13 sedii, vechia’i constituțiune contra numeróselora atacuri cărora a fostüespusă, cu „Gata a apăra în orice timpuri, periclulu vieței nóstre, tronulu sacru al Maiestății Vóstre, credem că este asemene justă și de datoria nóstru a apăra vechiele nóstre drepturi. „Convinși că umilitele nóstre dorințe s’acordă pe deplină cu dorin-