Romanulu, aprilie 1870 (Anul 14)
1870-04-08
310 Aprile publică un anunțiu, cu data de 21 Martie, care ne spune că consiliul—în ședința de la 26 Martie — a decisă ca contractul de 470,000 bucăți petruse se da la 8 Aprile. Adică licitațiunea pentru acesta afacere se va ține 12 fale în urma subscrierii anunțiului municipale respectivă și 3 ziLE numai după publicarea lui. Legea comptabilității âusâ, la art 47,jice în termeni positivi: „In „casă cândă vă tocmală nu s’ar „pute realisa, din lipsa de oferte „sau din exagerarea prețurilor” pro„puse, va trebui se se facă uă nouă „cercare de licitare într’ună termenö „MINIMUM DE 15 LA 30 zILE, era „pentru licitările mai importanți, „cari arü trece peste suma de una „suta mii lei (vechi), acel ii minima „va fi de douf. LUNI de la data „PUBLICĂRII.“ Licitațiunea de care vorbimă este do uă importanță de 14 ori mai mare decâtă cea prevăzută de art. 47 ală legii comptabilității, ea nu se putea prin urmare face într’ună termenă mai mică de doue lune, de câtă în cașurile de urgință, de cari vorbesce art. 50. Se pute însă invoca urgința ’n casuță de faciă ? — Nu, căci municipalitatea ne-a spusă, în raportul ă seă generale pe 1869, că are pentru 1870 contracte închiriate pentru 1,000,000 bucăți de petră, afară de lespezi și borduri, și afară de alte vre 200,000 bucăți remase din petra de Scoția, ceea ce face în totale vre 1,200,000 de bucăți, adică u cantitate întreită de aceaa ce-i trebuiesce pentru lucrările unui ană. Dera chiară decă comuna n'ară arè nici uă bucată de petră, adică chiară d’ară fi uă trebuință d’uă urgință necontestabile, totuși licitațiunea nu se póte face de câtă dup’uă publicare de minimum 15 la 300 zile, limita cea mai mică pusă de lege. Prin urmare licitațiunea publicată la 5 Aprile, pentru 8 Aprile, este ilegale din tote puncturile de privire. Dacă ea se va face și se va confirma, deși este contrariă tutoră disposițiunilor legii de comptabilitate, ea nu va putea să nici una efectă legile, va pute fi oricândă desființată, căci art. 57otărasee că „orice licitațiune, abătută din formele prescrise de lege, „va fi considerată ca nulă.“ Nulitatea este de dreptă și asolută și contracturilor, nu le va remâne nici ună recursă contra autorității comunale, căci orice cină trebue se cunoscă legile în virtutea cărora contractezacelü multă ei voră pute intenta acțiune de despăgubire contra membrilor consiliului, cari, violăndă legea, vor aproba un asemene licitare. Scrmă că municipalitatea actuale a dată multe alte contracte în asemeni condițiuni și că prin urmare, dăadă și pe acestua, nu va face de cătu a urma un sistemă de ilegalități adoptată de la începută de densa; ne taicema totuși datoria d’a atrage atențiunea opiniunii publice, a guvernului și a primăriului Diamandescu, noă în afaceri, asupra acestei cestiuni, ca cela puțind se nu potă ave scusa că era sciută. Acesta cretoria împlinită, lăsămă ca viitorulă se închiăie socotelele. -----------------------------------------------Giurijir, 2 Aprile 1870. D-lui redactare a tu faurului ROMANULU Tomnule redactare, Fe consolidarea de Romanu, ajunsă ia i tate de aprópe 70 ani, proprietară in mai multe districte și votândă în colegială I-IQ din județțele Vlașca, spune și aretă că mamă socotită nici vădată seamă nenorocirea a vede pe funcționarii din autoritățile țerei nóstre că să îmbiată și îmbia se facă acte false, prin care s’aducă în întru și ’n afară perderea României. Spună și aretă pe consciință că In anulă trecută 1869, guvernul ă a numită funcționarii cei mai conrupțî, cari aă făcută În alegerile de represintanți, în adunările naționale, totă ce este mai scandalosă. Spună și aretă că mai toți din acel funționarî, aiodatată la locurile loră, își urmăză loviturile în poporă, totă cu aceașî învierșiunare ca în trecutu. Domnulă Paulă Pereț Hindu numită proiectă in județulă Vlașca, în loculă domnului Cantacuzino, celu cu coronitură de 10 napoleoni de fiecare comună. In timpul ministerialul Beizadea Mitică Ghica, neavendă se facă alegeri da deputați, s’a legată de ’consiliulu județiană, care nu’șî pleca capulă la o Í ce capriciă alăscă, și, prin ministerială Lambru Golescu, a isbutită a disolve consiliulă generală ală județului Vlașca, și astă-ți lccepă alegerile delegaților la comune. Ce sa vede case prin comune ? Daca vei merge in plasa Glavacioculu, vei găsi pe pomeșnicul Cî sub-prefecture! împărțindă lista de alegere notariloră, cu ordinulă se nu se stră c0re în alegere vre-ună altă omnă decâtă cei însemnați In liste, căci zapciulă îndată destilue pe primară și’să dă in judecată, amenințăndu in tote părțile in numele ispravnicului. In plasa Marginea, totă din județul Vlașca, unde se afla zapciulă Vasilie Dimitrescu Castronă, unul din cei cauitu ascunsă Monitorele Ofcialű, unde se anunța împroprietărirea țeranului, pe cândă era in județulu Teleorman. Acesta îmbia ânsușî în persona din comună In comună, dând o asemenea liste notariloră, cu amenințări mai grozave decâtă celă de Glavacioc asupra primarilor, cândă nu voru alege pe cei însemnați in lista ce 1i d» iu , In Giurgiu primarulă comunei îmbiă din colore în colore și nu póte găsi pe nimeni adunați la locurile destinate a se alege delegați la colegiulă ală IV. Ce va face primarulă tutr’acésta situațiune ? Nu sciu, căci d-nu proiectă mare rodotorire ia pusă: ca se nu remâie nealeși între membrii consiliului județianu dd. Iosif Smonovits, Petenșî, Maior Turerse Zalic, Sterie Galița, Niță Gogăș, Sachelarie și Petre Dragon. Domnule redactare. Durerea părintelui de familia este mare, cândă vede că moșt mirea pe trebuie se lase fiilorusei se lovesce și se atacă de către funcționari plătiți din punga țerei, fie aceia, ca părinte de familia, proteste din contra rușindi seferă fapte ce necontenită unii din funcționari comită pentru a corupe pe cetățiani la orice alegere. Și vâ rogu, domnule redactare, se bine-voițî a publica acesta denunțare a mea, pe care o facă în contra priciaselor fapte ale funcționarilor din județulă Vlașca. Primiți, ve rogă, domnule redactare, încredințarea pre osebitei mele considerațiuni. P. Rădulescu. D-lu redactare ale factului ROMANULU. Domnule redactare, Subsemnațiî dămă și noi adesiune coprinsulă pelițiunei adresată M. Sele Domlanitorului de către 964 comedianți, industriași și proprietari din Bucuresci. N. T. Orâșianu, proprietară, alegotorű la colegiulă 1, strada teatrului No. 8. G. Misailă, advocată și proprietară, strada Pompierii, No. 8. D. Călinescu, locotenentă iu retragere, strada Sălciiloră, No. 7. P. Costaf, comerciante, Baliștea No. 60. R. Tincoviceanu, ingineră constructoră, strada Poetu, No. 8. St. Romnicenu, ingineră. C. Manolescu, proprietar, Sculptura, No. 15. C. Dimitriade, artistă dramatică și proprietară, str. Sculpture, No. 34. Papadatu, proprietară și advocată, str. Clopotaru, No. 4. Ionel N. Mavroulz, proprietară, str. Știrbeiă-Vodă, No. 56. N. G. Berestănu, proprietară, strada Seaurile, No. 58. Gr. Ghiurgiu, proprietară și alegotorii colegiului N. S. Nițescu, proprietară, suburbia Popa- Gosma, No. 80. Apostol M. Chițescu, alegetora In colegiulă III și domiciliată în mahalaua Sântu-Visarion, strada Romană, colorea galbenă. D. R. Diamantidă, doctoră în dreptă, strada Clemenței, No. 7. S. Piscupescu, alegetură in colegial ală III-lea, mah. Grețulescu, No. 41. Nicolae Vasilescu, pensionară și proprietară, colorea verde, suburbia Sântu-Constantin, strada Eroului, No. 1. Panache Dimancea, es-funționară și proprietaru, strada Isvoru, colorea verde No. 21. Gh. Perticari, propr., str. Clemenței, No. 1. E. Bosianu, idem, strada Drepta. M. Cămîcarescu, de prof liberă și proprietară, strada Scaune, No. 3. T. Mărculescu, speculantă, strada Dioaloi , RO. 1 N. I Mărculescu, pensionară și proprietară, colorea verde, strada Fontâni, N. 49. C. G. Caramanliu, proprietară, Manea Brutaru. I. Papiu Valeriană, advocată, strada Târgoviste, No. 14. Gr. Romnicenu, doctoră in medicină, str. Diaconeseloră. No. 6. T. Niculescu, proprietară, strada Sereiul. T. Gudju, proprietară, Hanu Crețulescu. P. A.... propritară str. Targoviste, no. 23 și 25. I. Poporscu, profeie liberă, str. Belvedere, No. 72. Mih. Vladescu, propriard, calea Mogoșei, H. C. Varta, librară, str. Lipscani, No. 7. Teodoră Popescu, artistă, str. Popa-Tatu. Darea de semă a desbateriloru Camerei, care ne lua mai totu spațiului pe nemai culele trecute, ne a oprită d’a publica pân’acumu articlulu de mai la vale asupra salinelor Ö. Acestu articlu trebuia se apară mai nainte d’a se discuta în Cameră cestiunea. Cu tóte aceste, fiindu că Camera a creștut de cuviință a perpetua, în beneficiulu guvernelor a celor rele, beilicula ce se aplică prin transportarea sării de către guvernu, de la gura ocnei în depositele de la Dunăre, fiind și că Camera era creduta că este bine se adopte lucrarea comisiunii în adevéra competinte și a înlătura astefelu, prin măsuri înțelepte, feluritele abuzurî și resipe ce se comite în esploatarea salinelor n nostre, una din cele mai mari avuții ale României, fiindu că și Senatulu mai are a se pronunția asupra acestei însemnate cestiuni și fiindu că, prin atitudinea ce luă acestu corpu în timpii din urmă, de dă dreptul a spera că se va opune la perpetuarea zeului, publicamu acumu articlulu asupra salineloru și la recomandamu seriósei luări aminte a d-lorit Senatori. DESPRE SALINE, Avemu supt ochină broșiură „asupra Salinelorm“ sau espunerea de motive cu care cu misiunea ingineriloru de mine, însărcinată cu organisarea serviciului salinariu, a presintat proiectele sale d-lui ministru alu Financielorü. Din lucrările acestei comisiuni, compusă de d-nii G. Budenu, G. Zottu și Ștefan Stamatescu, ingineri de mine, dirigenții salinelor mari, Telega și Slănicu, de d-nii St. Rămnicanu, ingineru de mine, arte și manufacturi din scola de mine de la Liege, și Const. Căndescu, ingineru de mine din scala de mine de la Paris , adică de cătră singurii omeni speciali, competing a reorganisa serviciul„ salinariQ,— neama convinsă că știrea regimului actuala al servițiului Salinariu este în adeverit intolerabilă; asta cum se descrie după 11 Fevruarie 1866, în mesagiul pentru deschiderea Constituantei,zicându-se: „sistema es„ploatării, ce conține reglementele „ce sunt astăzii în lucrare, este „cu totulü primitivă, este cu totul „lipsită de unii controla eficace, „este cu totul în fine prejudiciabilă nu numai intereseloru muncitorilor”, déra chiară intereseloru „Statului Prin organisarea propusă, se vorü stîrpi abuzurile, se va pune capeta resipei și jafurilor, la care a fost respusă producțiunea salineloru, în paguba presintelui și a viitorului, și se va face esplotațiunea loru, în fine, după cea mai raționată și economică sistemă, dictată de artă i sciiută. Ne-amu mai convinsu că starea minerilorü liberi este în adeveri precarie, ținuți fiindu pené acumu sab unü deghisata regimü de silă, cu totulü incompatibila cu libertatea individuală a muncei, garantată de Constituțiune tuturoru cetățenilor, și că prin scutirile propuse, prin crescerea plăților, proporționalü lucrurilor salinare, mai mulții sau mai puținii dificile și periculose, ce au a esecuta, și mai cu sema— prin casele de ajutorință la fiecare salină, pentru cei ce nu vor mai fi în stare a se hrăni, ciuta la bóle și immormenta, instituțiune eminaminte umanitară și civilisătore—se va repara unarea sociala atâta de intolerabilă, fără a se jigni nici interesele fiscului. Asemene ne-amu convinsă că modulă veniorii sării în consumațiune internă este forte neeconomică, lăsându-se pe fiecare anu a se perde uă cuantitate de 10—15 milione ocale sare mărintă, cu care se încarcă cheltuielile de esploatație și instalații și se desecă stânca sării cu a 5 parte mai răpede în paguba posterității; și că mai cu sema modulă venderea sării în esportație este vițiosă, prin transportul sării la deposite de către guvernă, mai multă prin silă de catü prin buna învoielă, și forte vițiosă prin neînțelesa facultate, lăsată ministeriului de financie, de afișa pe fiecare di și pentru fiecare individă în parte prețuia sării de esportațiune, predată la deposite, — facultate ce a putută lăsa locu la felurite favorî și abuzuri. — Prin proiectul de lege, data de comisiunea inginerilor de mine, se înlătureza tote aceste vițiosități; prin amendele banesci în profitulu denunțiatorilora, se lasă vigilinței publice interesate grija d’a afla, urmări și constata sarea furată sau cumpărată fraudulosű de la saline, și mai cu semă sarea dată de la deposite pentru esportațiune cu prețuri mici și vândută apoi prin contrabandă în consumațiune cu profituri întreite și împătrite de mari, ca în Turcia și alte staturi vecine. Prin prețurile mici, propuse pentru sarea de esportațiune, se va putea face concurență tuturor sarurilor străine și astfelü se va pune capéta tuturora abusuruiü de acesta natură, se va deschide nouă debușeuri, se va lărgi reiouulü esportațiunii sării nóstre, și — așta de bine administrată — va cresce venituru Statului de la saline. IXTMUS. Umilă din fiarele bucurescene a făcută un apropiate forte nemerită între istoria Engliezei din alu XVIII secole cu cele ce se petrecă aslâțji in țara nostii. Găsimă in istoria Englitezei péne și ceva în felulu raportului d-lui Iepurenu asupra administrațiunii financiare a d-lui Ion Bratianu. In adeveră, căndă a căzută de la putere marele ministru liberală englesă, Godolphin, administrapunea lui financiară aservită de țintă a atacurilor, celoră mai injuste și mai perfide din partea adversarilorăiei, ajunși la cârma Statului. Altădată vomă face și noi uă mai largă desvoltare acestei apropieri între istoria Englitezei din ală XVIII secolă și a nostră. Astăzi dămă numai inceputulu și sfirșitulu unei scrisori a vestitului Iunius. Citind-o, ori cine ar crede că este scrisă intradinsă pentru împregjurările nóstre politice de astăzi. Care este adeveratul nume ală acestui Iurius. Nimeni nu a putută spune până astăzi cine este. Unii au susținută că a fost ă Sir Philip Francis, alții că a fost ă Lord George Sackville, alții iarăși că sub acestă pseudonimă a scrisă Barré, Pownal, Lord Litterton sau Lord Temple. Oricine va fi fostü, éta’i scrisorea : „Căndă plângerile unui bravă și puternică populă crescă pe versuze la proporțiune cu injuriile cea suferită. Căndă ln locu se se cufunde în supunere s’a rădicată pena la resistență, trebue se fii aprópe timpulu căndă ori ce considerațiune secundaria cată se fii dată la uă parte înaintea securității suveranului și securanții generale a statului. Este ună momentă de dificultate și de pericolă, în care lingușirea și minciuna nu potă se mai încete, și cănd simplicitatea însăși înceteza de a mai putea amăgită. Sa ne închipuimă că acesta momentă a sosită, se ne închipuimă ună principe grațiosă, cu gânduri bune, care înțelege în fine marile séle datorie către poporulü seu și neajunsurile propriei séle situațiuni: elü privesce în jurul său ca se găsesc o ajutoră și nu cere poveță, ci mijjloculü de a satisface dorințele și de a asecura fericirea supușilor ă sei. In asemenea împrejurări, ară fi materia de curiosa speculațiune, cândă ară fi se ne găndimă în ce cuvinte ară trebui se se adreseze câtre suveranulâ seü unu omă cumă se cade, cândă ară aré voia se se apropia de rege. Inchipuiți-ve, că cea danteiu prejudecată în contra intențiuniloră sale este înlăturată, că dificultățile de etichetă ale unei audiențe sunt biruite, că se simte animată de cele mai curate și cele mai onorabile sentimente de afecțiune pentru regele seu și țara sea, și că marele personagiu, la care sa adresezi, are destulă Inimă ca se-i ordone de a vorbi liberă și destulă inteligență pentru ca se-le asculte cu atențiune. Necunoscândű vana impertinență a formelor, ’și esprimă sentimentele sale cu tăria și demnitate, era nu fără respecü.“ Etă și sfârșitul acestei scrisori celebre: „Fără a consulta ministerulu vostru, convocați consiliulă întregă. Aretați publicului că soiți se decideți și se lucrați prin voi ânșiva. Mergeți spre poporală vostru, puneți deuă parte miserabilele formalități ale regalității și vorbiți supușilor voștri cu curagiulu unui om și și în limbă de galactom. Spuneți că ați fostă fatalmente încetatu. Acesta mărturisire nu va fi uă înjosire, dar D-lui redactare alű factului ROMANULU. Domnule redactare . Sub semnalule, întorcendu-me din sânătate, ama aflată că comercianții și industriașii din capitală aă adresată două petițiuni, in cari se plângă de suferințele și pericela ce amenință astăzi comercială și industria naționale, și care una s’a adresată către Maria Sea Domnitorulu, și alta către Onorabila Cameră, vină și ea sub-semnatură, ca propritară și comerciante, a adera la aceste petițiunî. Rugându-ve se binevoiți a publica aceste rânduri prin stimabilură d-vestru diare. Pi iinițe, etc. Ghird laduliano. Proprietară în strada Lipscani, No. 34. București, 7 Aprile 1870. ROMANULUI APRILE 1870 V.