Romanulu, mai 1870 (Anul 14)
1870-05-08
ANULU ALU PATRU-SPRE DECESEA Adminiatrațiunea la Panagiului Roman, Vo. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VINERI, 8 MAIU 1870. VOE8DE ȘI VEI PUTEA Lei n. Lei n-Pe anu....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 • 29 Pe trei luni • « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Anu exemplaru 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Articlele nepublicate se vor arde. — Redactare Eugeniu Carada LUKTllTEAZA-TE SI VEI FI Pentru abonamente, anuntturi si reclame a se adresa In Bucuresci, la administratiunea pariului. In districte la corespondințil «pianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNTIURILE Linia de 30 litere.............. 40 bani Insertiunî și reclame, linia.. 2 leinoui DEPEȘI TELEGRAFICE /Serviciului privatu ai Monitorului.] BERLIN, 15 Maiă. — Imperatorele Rusiei a plecații agi dimineță. Curtea l’a însocuu pene la gară. EMS, 17 Maiu. — Imperatorele Rusiei și marele duce Vladimir au sosiții ieri séra la 10 ore și jumătate. ROMA, 14 Maiu. — Discuta asupra infailibilității Papei va începe astăzi. De acuma ședințele voră fi mai în tote gilele. Mare esaltație In partea ultra-romană. Se crede că totu se va lini înainte d’uă lună. Mai mulți părinți din centrul al Adunării ceru congedie. S’aă Înscris aprópe să sută oposanți pentru a combate mai multă sec mai puținu radicale definiția propusă. Bucuresci,9 Floraru 1870. , întrunirea publică de ieri seră a fost o căldurosă, atâta din puntuli de vedere morale, pe câtfi și din cele materiale. Publicul—și o mare parte publica alesü — era atâtü de numerosű, încâtă sala cea mare de la Slătineanu nu bar fi putută conține, deci căldura cea mare nu silia pe mulți a mal eși afară ș’a face astă-felă locă altora. Din causa căldurei celei mari, n’am putută vorbi de câtă numai dd. E. Stătescu și Ion Brătianu. Aplausele ș’adesiunile au fostă unanime. Pentru ca națiunea întregă se cunoscă teză ce s’a disă, s’a luată mesuri d’a se stenografia discursurile și, mănescu celă multă poîmâne le vomă publica. Pân’atunci totu ce putemă și trebuie se facemă cunoscută, este că nu s’a tratată de câtă uă singură cestiune: apărarea Constituțiunii. Acestaa este una teremă pe care se potă întâlni toți Românii cei buni, fără osebire de partite. Ori care ar fi diferințele de opiniuni, în cestiuni de reforme politice și sociale ș’ori care ară fi greși alele ce partitele, pe drepta sea pe nedreptă, ș’au imputată unele altora, interesul a celă mai de căpeteniă este apărarea Constituțiunii, a Legalității ș’a Libertății, și p’acestă teréma toți Romănia s’au întrunită, se voră întruni, trebuie se se întemesca. Ecădemű resoluțiunile adoptate în întrunirea de ieriseră de peste doue mii de cetățianî: „Avendu în vedere sistema fatale, pe de aprópe duei ani bântuie țara și care tinde a prelungi domnirea sea și d’acumă înainte: „Avendu în vedere actele prin, cari acea sistemă pune în primejdie, nu numai interesele publice și private în întru, derii chiară esistința naționale a României; întrunirea publică de la 6 Maiă 1870 olăresce a se urmări, prin tóte mijlocele legale, punerea în lucrare a resoluțiuniloru de mai josă: „1). Constituțiunea se înceteze d’a fi uă ficțiune, spre a deveni uă realitate. „2). Sortea țezei se nu se mai lase în voia unei acțiuni oculte (ascunse), care încongiură astăzi tronulă și să ține depărtată de națiune, esercitându înrîurirea cea mai funestă asupra intereselor vitali ale României și putândă compromite ânsăși esistența iei. „3). Guvernulă se fiă spresiunea majorității unui parlamentă liberă alesă, spre a nu se resolve de câtă în țară și prin țară tóte cestiunile cari privescă la buna stare sociale și naționale a României." In urma votării acestor resoluțiuni, adunarea a votată și țină comitatul de 27 de cetățianî, cărora le amcredințată sarcina d’a face ca aceste resoluțiuni se devie una faptă împlinită. 1 Nicolae Golescu. 2 Ion Brătianu. 3 George M. Ghica. 4 Costache Panaiotu. 5 Ion D. Ghica. 6 G. Coerigiopolu. 7 Dumitru Brătianu. 8 Efrem Gherman. 9 Eugenio Predescu. 10 Ștefan Golescu. Î1 Ion Cantacuzino. 12 Gr. Bălianu. 13 Const. Robescu. 14 Papiu Variană. 12 Ion Codrescu. 16 N. Păclianu. 17 C. Caramariu. 18 G. Goga. 19 Ștefan Petroni. 20 Radu Mihaiă (maioră). 21 Colonelă Gigărtu. 22 Eugenia Stătescu. 23 Scarlată Cretzulescu. 24 Grigore Cantacuzino. 25 George Missail. 26 lor. Ionescu. 27 Dumitru Culoglu. Misiunea ce s’arată acestui comitată este pe atâtă de mare , pe câtă și de bine-facorare. Cine însă se póte îndoai că el nu-și va împlini misiunea cu securanță și forte curândă ? Cine nu scie astăzi că națiunea întregă este adâncă îngrijată, ca se nu «shemă înspăimântată, de situațiunea în care ne aflăm ă ? Însuși ministerial, actuale a recunoscută acestă gravă și durerosă stare de lucruri, și a mărturit-o în profesiunea sa de credința către prefecți. Ensușîelă a mărturită că „crisa ministeriale a fostă do uă durată mai multă decâtă escepționale". ânsușîelu a recunoscută și mărturită „anarhia morale ce scuduită pânâ în fundul" inimei organismulă nostru politică" ș’a adausă că tóte aceste „recadă în cele din urmă asupra puterii esecutive." Cândă deruvă națiune este bântuită d’asemeni suferințe ș’amenințată de cele mai mari pericle, și cândă ea a dată dovezii că cunosce, scie și ’nțelege, cine se mai póte înduci că comitatul, acesta nu va dobândi adesiunea și sprijinul marei majorități a națiunii ? Și cândăuă națiune se pune cu credință și cu voință nestrămutată pe târâmullegalității, ală dreptății și ală libertății, care este puterea omenescă ce se póte împotrivi iei? Deru óre ânsuși d. Manolache Costachi cuteza va a se împotrivi acestei mari, legale, liniștite ș’a tâtă puținte voințe ? Și déc’arți fi atâtă de rătecită sau atâtă de tare împinsă de nu șcimă ce și cine, în câtă se voiescu a se împotrivi, cumă are va pute se pute în lucrare a sea voință ? Cu ce putere va pute sili marea majoritate a națiunii, când ea a ’nțelesă, când ă ea cunosce, scie și nu voiesce, a părăsi calea legalității, a dreptății ș’a libertății ș’a urma de d. Manolachi Costachi pe calea contrarie? Prin bandele de pușcăriași se puie în lucrare acea voință ? Déru cumă pate crede d. Manolachi Costachi că suntă în România mai mulți pușcăriași de cătă cetățianî liberi și onești? Și se nu ni sedică că d. Manolachi Costachi va isbuti astăziî, fiindă ca isbutită ieri dd. Dumitru Ghica, Cogălnicenu, Zisu și Petre Grădiștenu. Toți sciă caă isbutită bandele pușcăriașilor, numai fiindă că națiunea n’a credută că era bine se ’ncepă atunci că luptă ce nu putea sei unde se va opri. Cunoscută este că națiunea nu putea sei atunci unde se va pute opri lupta, mai cu semn pentru că tóte nuanțele liberale și naționale erau amețite și divisate. Astă dî anie, căndă toți Romăniî aă înțelesă periclulă, s’aă îngrijită tare, și toți în unire s’aă decisă a sta pe terâmură legale ș’a nu permite locomobilei esecutive ciocnirea și deraliarea. Cu ce putere, încă vă dată, d. Manolache Costachi va face ca locomobila esecutivă se mai mârgă pe șinele guvernului trecută ? Cu gendarmii ? Déru cățî suntă ei și căți cetățianii romăni ? Cu guarda naționale și cu armata ? Déru unde este și unde trebuie se fiă focabulă dreptății ș’ală naționalității, de nu în fiii armați ai națiunii ? Națiunea a ’nțelesă situațiunea. Suflarea iei a adusă lumina și căldura și prin urmare putem afirma astăzi că domnia arbitrariului ș’a ilegalității ș’a făcută traiulu. Comitatul stabilității, ală dreptății, ală legalității ală moralității, ală naționalității ș’ală libertății, va fi recunoscută de națiunea întregă și peste puțină acea misiune va fi împlinită, prin voința și a aplausele națiunii întregi. Comitatul alesă ieri sora avenda drepta misiune reintrarea în legalitate, credemă că neîmplinimă vă detoriă, atrăgându-i atențiunea asupra convocării colegiilor electorale. Legea prescrie că primarii vor convoca colegiile electorale celă puținii cu 21 de zile naintea bilelotărîte pentru votare. In decretuță de convocare nu s’arată celă puțină 21 de file alegétorilorü colegiului ală IV. Legea dorii este în acestă prnză violată, prin termenul de 19 Mai, fișată pentru acesta operațiune electorale, prin decretură domnescă, publicată la 3 Mai. Primarulă Capitalei — nu scimă ce aă făcută primarii din județe — abia astăzi a convocată colegiile electorale, ară nu cu 21 șlile mai nainte de data alegerii conformă prescrierii art. 46 din lege. Constituțiunea și legea electorale —care face parte din Constituțiune— sunt violate în modulă celă mai patentă: comitatulă este în dreptă secară de la puterea executivă se reintre îndată în lege și în Constituțiune. Acesta violare a legii ș’a constituțiunii ne a dată dreptă se bănuimă că miniștrii, déci nu voiescă a o îndrepta, aă făcutu-o au din erore, ci cu precugetare. Ne voindă a ’ndrepta violarea comisă, miniștrii ne aă dată dreptă a bănui c’aă făcutu-o pentru a opri pe alegaei ânșii; ei se grăbină d’a me crede bogată făra-mî lăsa timpulă se strigă ci eramă încă seracă, că nu le mintisemă, nu’i încetasemă. Resimțiamă uă veselie durerosi d’a vede fosorirea, degradarea acestoră două ființe, cari me ’njuriau ieri și astăzi îmi vorbiră despre tinerețea și frumusața mea. Comedia s’apropia de sfărșit bună cuvântă spusă de mine era se facă a căde cortina ș'a lăsa se se vedi fecile ascunse supt mască; asceptămă acestă momentă cu nerăbdare, par’c’avemă nevoie d’acésta probă mai multă despre lașitatea omenesci. — Nu’mî mai remine acumă de cătă a trăi In bună ’nțelegere, reluă unchiulă meă, ș’acăsta va fi lesne, deci fii care va pune putină bună-voință.............. Acestă cuvântă mĕ făcuse fără susă. — Putină bună-voință! dérè că amă pusă totă, și d’vóstra nimicăi da, m’atî îmbrăcată și nutrită ! dére este ună lucru de care matî cugetată nici vădată că suntă ipsită! — Ce? esclavaază cei doui Dalbris, uimiți de acestă neașteptată Schimbare. — Puțini iubire, gisei privindu’i arătu de bine nu faciă In cătă ambii plecară ochii. Ea era se respingă ș’o oprii printr’un gestă. — Nu’mî vorbiți, nu mai adăugați nici FOITIA ROMANULUI. TAINA MAGDALENEI Vii. In fina 1 tmî gise d-na Dalbris, régendu-me intrândă a doua zi dimineța In sala de mâncare. Lăsai se trécu fără respunsu acestă cuvântă In care mugia ua fortuna, aveamă timpulu și puterea d’a ascepta. Mé așezai la mésa și mé uitai la amendoui. Mătușia mea era fericită; cu totu mânia ieî contra mea, ea avea consciința d’a fi mama unei fete măritată bogată, ș’acestu orgoliu legiuită scânteia pe facia iei. Nu totu asta felu era d. Dalloris. După modul ă cu care rădica, c’nu fi singură degetă, mânerulă cuțitului seu și »lu lăsa se recagă pe mésa, după capului lui plecată, după paharulă lui golă, végui că mai este âncă pucina părinte acestă omă și c’acea jună și frescă faciă, ce se punea dinainte’ tn fiăcare diminăță, Ii lipsia tn acea gi. Desirnută fu scurtă , mătușia mea se sculă cu grăbire. — Aide in saJonu, gise ea cu bruschetă. 1) A vedé „Românulu“ de la 2, 3, 4, 5,6 și 7 Maiu. Abia intraserămă și ea mi se puse dinainte, cu bradele încrucișate și cu privirea nemișcată. Acumă, credă c’aî se negici, cai se ne dai séma despre aceaa ce s’a petrecută Intre d-ta ș’acelă omă; avemă, credă, are care drepturi la esplicărî..... Ga se 'neca de mânia. — Este de prisosă d’a ntrebuința cuvinte mari și grase, gisel cu recela. Aceaa ce s’a petrecută între mine ș'acelu omu, cumă mă numesci acuma, după ce a murită, nu suntă lucruri d’acele cari s’ascundă. D. de Haut-Valmé chiamase pentru a 'mi da testamentul, care mă instituia moștenitórea lui. — Moștenitórea lui strigară împreună ambii Dalbris. Fură tăcere, apoi după ană momentă, d-na Dalbris reluă cu uă voce forte îmblânzită: — Și câtă e acesta moștenire, Magdalena ? — Se zicea că este forte bogată, adause unchiulă mefi. Cu totă desgustură ce resimțiamă, eramă se isbucnescă de risă. Fisionomiele loră luaseră mă acră pe jumătate legende, pe jumătate amenințătoră. Nu scriă, bieții omeni, deci trebuiau se blasteme sée se adore, déci de cândă ești la noi! s’aflaQ In facia unei miserabile sec a unei milionere, décá trebuia se mé isgonéscá séü se ’și plece genuchiulă dinainte’mî. — Ce este acesta moștenire? repețiî Sunteți mai invidioși d’a-i cunosce valorea de câtă mine önsä’mi! Araă păstrată două ore la mână acea harnă care’mî dedea póte avuția, fără se cugetă a o deschide. Este adevărată că gândurile mele sa duceaă după celă ce murise; dére nu ’nțelegețî d-instră acésta, adăugai, c’uă amărăciune care sfârși d’a-i convinge că puterea era în parte’mî. Ești iute Magdalena, îmi gise d. Calloris, dându’șî uă simplicitate bună in vorbă pe care nu’i o cunoscusemu pen’aci; ce dracul Intre rude lucrurile înăcrite nu se mai obicinuescă. — Suntă cu totulă de părerea d-tele, domnule. Intre rude lucrurile Înăcrite și chiară lucrurile crude nu trebuie se se obicinuiesci; déru m’ați scutită óre totă d’auna d'asemenî lucruri? Nu se póte se traiesci cineva împreună fără ave ore cari mici ne’nțelegerî, gise d. Dalboris, aide, cea rosta a trecută, se vorbimă despre presiune și viitoră. — Nu credă, întrerupse mătușia mea, că ți-a lipsit a ceva de ună-spre-zece ani — Nu’mî a fostă nici sete, nici feme la d-vostia, gisei cu amărăciune. Acésta frase că gu la deșertă; nici d. Dallris nici d-na Dallris du cutezară semi respundă; iotă că reluai cuvântule, căci voiamă se vegă cea mai de pe urmă scenă a aceatei comedii; pentru ântăia dată In viea mea tineama api păpușeloră, și voiamă se le mai végu jucan«li7 ună momentă. — Ici ori ce modă, și chiară fără cea a ce mi s’a ’ntămplatO, reluai apăsăndă asupra cuvinteloră, ași fi dorită un convorbire cu d-vóstra; căsetoria verei mele trebuie neapărată «’atragă schimbări Incsistin^a d-vóstrá, și credeamă că presinta mea aci nu mai era necesariă. . . . Ei se consultară cu privirea; mătușia mea reluă: — Afară daca doresc, cu deosebire se pleci, noi nu dorimă ?e te vedemă plecă odă din acesta casă; vei Înlocui pe Antonetta.. . până cândă vei face ca déDsa. . . . — Antonetta este frumósa și ea suntă uricăl gisei suspinăndă, uităndu’mirduiă. — Aide de esclamă unchiulă meăt’ună zisă grosolană, uiltă la douezeci de ani! acesta nu se póte; apoi, avâindă cineva spirits, este totudeuna frumușică. Anima mea se revolta de desguste dinaintea acestoră miserabilî, cari se’ncetac pe