Romanulu, mai 1870 (Anul 14)

1870-05-08

ANULU ALU PATRU-SPRE­ DECESEA Adminiatrațiunea la Panagiului Roman, Vo. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VINERI, 8 MAIU 1870. VO­E8DE ȘI VEI PUTEA Lei n. Lei n-Pe anu....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 • 29 Pe trei luni • « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Anu exemplaru 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Articlele nepublicate se vor­ arde. — Redactare Eugeniu Carada LUKTllTEAZA-TE SI VEI FI Pentru abonamente, anuntturi si reclame a se adresa In Bucuresci, la administra­­tiunea pariului. In districte la corespondințil «pianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNTIURILE Linia de 30 litere.............. 40 bani Insertiunî și reclame, linia.. 2 leinoui DEPEȘI TELEGRAFICE /Serviciului privatu a­­i Monitorului.] BERLIN, 15 Maiă. — Impera­torele Rusiei a plecații agi dimineț­ă. Curtea l’a însocu­u pene la gară. EMS, 17 Maiu. — Imperatorele Rusiei și marele duce Vladimir au sosiții ieri séra la 10 ore și jumătate. ROMA, 14 Maiu. — Discut­a asupra infaili­bilității Papei va începe astăzi. De acuma ședințele voră fi mai în tote gilele. Mare esaltație In partea ultra-romană. Se crede că totu se va lini înainte d’uă lună. Mai mulți părinți din centrul al Adunării ceru congedie. S’aă Înscris aprópe să sută opo­­sanți pentru a combate mai multă sec mai puținu radicale definiția propusă. Bucuresci,­­9 Floraru 1870. , întrunirea publică de ieri seră a fost o căldurosă, atâta din pun­­tuli de vedere morale, pe câtfi și­­ din cele materiale. Publicul­—și o mare parte publica alesü — era atâtü de numerosű, în­câtă sala cea mare de la Slătineanu nu bar fi pu­tută conține, deci căldura cea mare nu silia pe mulți a mal eși afară ș’a face astă-felă locă altora. Din causa căldurei celei mari, n’am pu­tută vorbi de câtă numai dd. E. Stătescu și Ion Brătianu. Aplausele ș’adesiunile au fostă unanime. Pen­tru ca națiunea întregă se cunoscă teză ce s’a disă, s’a luată mesuri d’a se stenografia discursurile și, măne­scu celă multă poî­mâne le vomă publica. Pân’atunci totu ce putemă și trebuie se facemă cuno­scută, este că nu s’a tratată de câtă uă singură cestiune: apărarea Con­­stituțiunii. Acesta­a este una teremă pe care se potă întâlni toți Româ­nii cei buni, fără osebire de partite. Ori care ar fi diferințele de opiniuni, în cestiuni de reforme politice și sociale ș’ori care ară fi greși alele ce partitele, pe drepta sea pe nedreptă, ș’au imputată unele altora, intere­sul a celă mai de căpeteniă este a­­părarea Constituțiunii, a Legalității ș’a Libertății, și p’acestă teréma toți Romănia s’au întrunită, se voră în­truni, trebuie se se întem­esca. Ecă­demű resoluțiunile adoptate în întru­nirea de ieri­seră de peste doue mii de cetățianî: „Avendu în vedere sistema fatale, pe de aprópe duei ani bântuie țara și care tinde a prelungi domnirea sea și d’acumă înainte: „Avendu în vedere actele prin, cari acea sistemă pune în primej­die, nu numai interesele publice și private în întru, derii chiară esis­­tința naționale a României; întrunirea publică de la 6 Maiă 1870 olăresce a se urmări, prin tóte mijlocele legale, punerea în lu­crare a resoluțiuniloru de mai josă: „1). Constituțiunea se înceteze d’a fi uă ficțiune, spre a deveni uă rea­litate. „2). Sortea țezei se nu se mai lase în voia unei acțiuni oculte (a­scunse), care încongiură astă­zi tro­­nulă și­ să ține depărtată de națiu­ne, esercitându înrîurirea cea mai funestă asupra intereselor­ vitali ale României și putândă compromite ân­­săși esistența iei. „3). Guvernulă se fiă spresiunea majorității unui parlamentă liberă alesă, spre a nu se resolve de câtă în țară și prin țară tóte cestiunile cari privescă la buna stare sociale și naționale a României." In urma votării acestor­ resolu­­țiuni, adunarea a votată și țină co­mitatul de 27 de cetățianî, cărora le a­mcredințată sarcina d’a face ca aceste resoluțiuni se devie una faptă împlinită. 1 Nicolae Golescu. 2 Ion Brătianu. 3 George M. Ghica. 4 Costache Panaiotu. 5 Ion D. Ghica. 6 G. Coerigiopolu. 7 Dumitru Brătianu. 8 Efrem Gherman. 9 Eugenio Predescu. 10 Ștefan Golescu. Î1 Ion Cantacuzino. 12 Gr. Bălianu. 13 Const. Robescu. 14 Papiu Variană. 12 Ion Codrescu. 16 N. Păclianu. 1­7 C. Caramariu. 18 G. Goga. 19 Ștefan Petroni. 20 Radu Mihaiă (maioră). 21 Colonelă Gigărtu. 22 Eugenia Stătescu. 23 Scarlată Cretzulescu. 2­4 Grigore Cantacuzino. 25 George Missail. 2­6 lor. Ionescu.­ 27 Dumitru Culoglu. Misiunea ce s’a­rată acestui co­­mitată este pe atâtă de mare , pe câtă și de bine-facorare. Cine însă se póte îndoai că el­ nu-și va împlini misiunea cu securanță și forte curândă ? Cine nu scie as­tăzi că națiunea întregă este adâncă îngrijată, ca se nu «sh­emă înspăi­mântată, de situațiunea în care ne aflăm ă ? Însu­și ministerial, actu­ale a recunoscută acestă gravă și durerosă stare de lucruri, și a măr­­turit-o în profesiunea s­a de cre­dința către prefecți. Ensu­șî­elă a mărturită că „crisa ministeriale a fostă do uă durată mai multă de­câtă escepționale". ânsu­șîelu a recunos­cută și mărturită „anarh­ia morale ce scuduită pânâ în fundul" inimei organismulă nostru politică" ș’a a­­dausă că tóte aceste „recadă în cele din urmă asupra puterii ese­­cutive." Cândă deru­vă națiune este bântuită d’asemeni suferințe ș’amenințată de cele mai mari pe­­ricle, și cândă ea a dată dovezii că cunosce, scie și ’nțelege, cine se mai póte înduci că comitatul, a­­cest­­a nu va dobândi adesiunea și sprijinul­ marei majorități a na­țiunii ? Și cândă­uă națiune se pu­ne cu credință și cu voință nestră­mutată pe târâmul­­legalității, ală dreptății și ală libertății, care este pu­terea omenescă ce se póte împotrivi iei? Deru óre ânsu­și d. Manolache Costachi cuteza­ va a se împotrivi acestei mari, legale, liniștite ș’a tâtă puținte voințe ? Și déc’arți fi atâtă de rătecită sau atâtă de tare îm­pinsă de nu șcimă ce și cine, în câtă se voiescu a se împotrivi, cumă are va pute se pute în lucrare a sea voință ? Cu ce putere va pu­­­te sili marea majoritate a națiu­nii, când­ ea a ’nțelesă, când ă ea cunosce, scie și nu voiesce, a părăsi calea legalității, a drep­tății ș’a libertății ș’a urma de d. Manolachi Costachi pe calea con­trarie? Prin bandele de pușcăriași se puie în lucrare acea voință ? Déru cumă pate crede d. Mano­lachi Costachi că suntă în Româ­nia mai mulți pușcăriași de cătă cetățianî liberi și onești? Și se nu ni se­dică că d. Manolachi Cos­tachi va isbuti astăziî, fiindă ca is­­butită ieri dd. Dumitru Ghica, Co­­gălnicenu, Zisu și Petre Grădiș­­tenu. Toți sciă caă isbutită ban­dele pușcăriașilor, numai fiindă că națiunea n’a credută că era bine se ’ncepă atunci că luptă ce nu putea sei unde se va opri. Cunos­cută este că națiunea nu putea sei atunci unde se va pute opri lupta, mai cu semn pentru că tóte nuan­țele liberale și naționale erau ame­țite și divisate. Astă dî anie, căndă toți Romăniî aă înțelesă periclulă, s’aă îngrijită tare, și toți în unire s’aă decisă a sta pe terâmură le­gale ș’a nu permite locomobilei e­­secutive ciocnirea și deraliarea. Cu ce putere, încă vă dată, d. Manolache Costachi va face ca lo­­comobila esecutivă se mai mârgă pe șinele guvernului trecută ? Cu gendarmii ? Déru cățî suntă ei și căți cetățianii romăni ? Cu guarda naționale și cu armata ? Déru unde este și unde trebuie se fiă focab­ulă dreptății ș’ală naționalității, de nu în fiii armați ai națiunii ? Națiunea a ’nțelesă situațiunea. Suflarea iei a adusă lumina și căldura și prin urmare putem­ afirma astăzi că domnia arbitrariului ș’a ilegalității ș’a făcută traiulu. Comitatul­ sta­bilității, ală dreptății, ală legalității ală moralității, ală naționalității ș’ală libertății, va fi recunoscută de na­țiunea întregă și peste puțină a­cea misiune va fi împlinită, prin voința și a aplausele națiunii întregi. Comitatul­ alesă ieri sora avenda drepta misiune reintrarea în lega­litate, credemă că neîmplinimă vă detoriă, atrăgându-i atențiunea asu­pra convocării colegiilor­ electorale. Legea prescrie că primarii vor­ convoca colegiile electorale celă puținii cu 21 de­­ zile naintea bilel­otărîte pentru votare. In decretuță de convocare nu s’a­rată celă pu­țină 21 de­­ file alegétorilorü cole­giului ală IV. Legea dorii este în acestă prnză violată, prin terme­­nul­ de 19 Mai­, fișată pentru a­­cesta operațiune electorale, prin de­­cretură domnescă, publicată la 3 Mai­. Primarulă Capitalei — nu scimă ce aă făcută primarii din județe — abia astă­zi a convocată colegiile electorale, ară nu cu 21 șlile mai na­­inte de data alegerii conformă pres­crierii art. 46 din lege. Constituțiunea și legea electorale —care face parte din Constituțiune— sunt­ violate în modulă celă mai patentă: comitatulă este în dreptă se­cară de la puterea executivă se reintre îndată în lege și în Consti­tuțiune. Acesta violare a legii ș’a con­stituțiunii ne a dată dreptă se bă­­nuimă că miniștrii, déci nu voiescă a o îndrepta, aă făcutu-o au din erore, ci cu precugetare. Ne voindă a ’ndrepta violarea comisă, miniș­trii ne aă dată dreptă a bănui c’aă făcutu-o pentru a opri pe alega­ei ânșii; ei se grăbină d’a me crede bogată făra-mî lăsa timpulă se strigă ci eramă în­că seracă, că nu le mintisemă, nu’i înceta­­semă. Resimțiamă uă veselie durerosi d’a vede fosorirea, degradarea acestoră două fi­ințe, cari me ’njuriau ieri și astă­zi îmi vor­­biră despre tinerețea și frumusața mea. Comedia s’apropia de sfărșit b­­ună cu­vântă spusă de mine era se facă a căde cortina ș'a lăsa se se vedi fecile ascunse supt mască; asceptămă acestă momentă cu nerăbdare, par’c’avemă nevoie d’acésta probă mai multă despre lașitatea omenesci. — Nu’mî mai remine acumă de cătă a trăi In bună ’nțelegere, reluă unchiulă meă, ș’acăsta va fi lesne, deci fii care va pune putină bună-voință.............. Acestă cuvântă mĕ făcu­se fără susă. — Putină bună-voință! dérè că amă pusă totă, și d’vóstra nimicăi da, m’atî îmbră­cată și nutrită ! dére este ună lucru de care matî cugetată nici vădată că suntă ipsită! — Ce? esclavaază cei doui Dalbris, ui­miți de acestă neașteptată Schimbare. — Puțini iubire, gisei privindu’i arătu de bine nu faciă In cătă ambii plecară ochii. Ea era se respingă ș’o oprii printr’un gestă. — Nu’mî vorbiți, nu mai adăugați nici FOITIA ROMANULUI. TAINA MAGDALENEI­­ Vii. In fina 1 tmî gise d-na Dalbris, régen­­du-me intrândă a doua zi dimineța In sala de mâncare. Lăsai se trécu fără respunsu acestă cu­vântă In care mugia ua fortuna, aveamă tim­­pulu și puterea d’a ascepta. Mé așezai la mésa și mé uitai la amendoui. Mătușia mea era fericită; cu totu mânia ieî contra mea, ea avea consciința d’a fi mama unei fete măritată bogată, ș’acestu orgoliu legiuită scânteia pe facia iei. Nu totu asta­ felu era d. Dalloris. După modul ă cu care rădica, c’nu fi singură degetă,­ mânerulă cuțitului seu și »lu lăsa se recagă pe mésa, după capului lui plecată, după paharulă lui golă, végui că mai este âncă pucina părinte acestă omă și c’acea jună și frescă faciă, ce se punea dinainte’­ tn fiă­care diminăță, Ii lip­­sia tn acea gi. Desirnută fu scurtă , mătușia mea se sculă cu grăbire. — Aide in saJonu, gise ea cu bruschetă. 1) A vedé „Românulu“ de la 2, 3, 4, 5,6 și 7 Maiu­. Abia intraserămă și ea mi se puse di­nainte, cu brad­ele încrucișate și cu privi­rea nemișcată. Acumă, credă c’aî se ne­gici, cai se ne dai séma despre acea­a ce s’a petrecută Intre d-ta ș’acelă omă; avemă, credă, are care drepturi la esplicărî..... Ga se 'neca de mânia. — Este de prisosă d’a ntrebuința cu­vinte mari și grase, gisel cu recela. Acea­a ce s’a petrecută între mine ș'acelu omu, cumă mă numesci acuma, după ce a mu­rită, nu suntă lucruri d’acele cari s’ascundă. D. de Haut-Val­mé chiamase pentru a 'mi da testamentul, care mă instituia moșteni­­tórea lui. — Moștenitórea lui­ strigară împreună ambii Dalbris. Fu­ră tăcere, apoi după ană momentă, d-na Dalbris reluă cu uă voce forte îm­­blânzită: — Și câtă e acesta moștenire, Magda­­lena ? — Se zicea că este forte bogată, adause unchiulă mefi. Cu totă desgustură ce resimțiamă, eramă se isbucnescă de risă. Fisionomiele loră lua­seră m­ă acră pe jumătate legende, pe ju­mătate amenințătoră. Nu scriă, bieții omeni, deci trebuiau se blasteme sée se adore, déci de cândă ești la noi! s’aflaQ In facia unei miserabile sec a unei milionere, décá trebuia se mé isgonéscá séü se ’și plece genuchiulă dinainte’mî. — Ce este acesta moștenire? repețiî Sunteți mai invidioși d’a-i cunosce valorea de câtă mine önsä’mi! Araă păstrată două ore la mână acea h­arn­ă care’mî dedea póte a­­vuția, fără se cugetă a o deschide. Este ade­vărată că gândurile mele sa duceaă după celă ce murise; dére nu ’nțelegețî d-instră acésta, adăugai, c’uă amărăciune care sfârși d’a-i convinge că puterea era în parte’mî. Ești iute Magdalena, îmi gise d. Cal­loris, dându’șî uă simplicitate bună in vorbă pe care nu’i o cunoscusemu pen’aci; ce dracul Intre rude lucrurile înăcrite nu se mai obi­­cinuescă. — Suntă cu totulă de părerea d-tele, domnule. Intre rude lucrurile Înăcrite și chiară lucrurile crude nu trebuie se se obi­­cinuiesci; déru m’ați scutită óre totă­ d’a­­una d'asemenî lucruri? Nu se póte se traiesci cine­va îm­preună fără ave ore cari mici ne’nțelegerî, gise d. Dalboris, aide, cea rosta a trecută, se vorbimă despre presiune și viitoră. — Nu credă, întrerupse mătușia mea, că ți-a lipsit a ceva de ună-spre-zece ani — Nu’mî a fostă nici sete, nici feme la d-vostia, gisei cu amărăciune. Acésta frase că gu la deșertă; nici d. Dal­lris nici d-na Dallris du cutezară semi res­pundă; iotă că reluai cuvântule, căci voiamă se vegă cea mai de pe urmă scenă a acea­tei comedii; pentru ântăia dată In vie­a mea tineama api păpușeloră, și voiamă se le mai végu jucan«li7 ună momentă. — Ici ori ce modă, și chiară fără cea­ a ce mi s’a ’ntămplatO, reluai apăsăndă a­supra cuvinteloră, ași fi dorită un con­vor­bire cu d-vóstra; căsetoria verei mele tre­buie neapărată «’atragă schimbări In­csis­tin^a d-vóstrá, și credeamă că presinta mea aci nu mai era necesariă. . . . Ei se consultară cu privirea; mătușia mea reluă: — Afară daca doresc, cu deosebire se pleci, noi nu dorimă ?e te vedemă plecă odă din acesta casă; vei Înlocui pe Antonetta.. . până cândă vei face ca déDsa. . . . — Antonetta este frumósa și ea suntă uricăl gisei suspinăndă, uităndu’mi­rd­uiă. — Aide de­ esclamă unchiulă meăt’ună zisă grosolană, uiltă la doue­zeci de ani! acesta nu se póte; apoi, avâindă cine­va spi­rits, este totu­deuna frumușică. Anima mea se revolta de desguste dina­intea acestoră miserabilî, cari se’ncetac pe

Next