Romanulu, mai 1870 (Anul 14)

1870-05-04

I­ANULU ALU PATRU-SPRE­ DECESEA Administrațiunea în Pasagrnu­l Roman, No. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. LUNI, MARȚI 4, 5 MAIU 1876. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțiuri si rec­a se adresa în Bucuresci, la admini­trariea pariului. In districte la corespondințiî «jiarmluî prin postă. La Paris la D. Darras-Halls­­grain, rue de l’anciennecomedie No. 5. ANUHTIURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 b­înouî VOIESCE ȘI VEI PUTEA Le­­n. Lei­n-Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe jese lunî « “ 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună 11 * 5 « 6 Unu exemplarü 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ARTICLELE NEPUBUCATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA reclame ministra- SALa slatinianu Mercuri, 6 Masă, la 7 și jum. ore sera. ÎNTRUNIRE publica Desbateri politice și economice, Situațiunea, alegerile generale vii­­toare. Mai mulți oratori, între cari și D. I. G. Brătianu, sunt­ în­scriși. DEPEȘI TELEGRAFICE /Servițiule privata ale Monitorului]. PARIS, Îl Main.— In consecința permisi­­țieî domiciliare la casele suspecte, s’au fă­cută numeróse arestații, f­iarele radicali, mai cu sema Marsiliesa. In numele redacții­­­lor­ întregi, desaprobă asmutarea și pe asmutători. In casă căndă astă sera turbu­­rările se vor­ reinzui, autoritățile sunt­ de­cise se opereze energică. FLORENZA, 11 Masă. — Trupele au ri­­sipită pe insurgent» de la Catanzaro, să­­căndă și 30 prisonierî, Intre cari și douî oficialî ai insurgentilor­. S’au prinsă mai multe documente și liste de insurgintî, cum și formulare de decrete deja imprimate, nici uă epocă țnă asemene exem­­plu, totu­și noi amă tăcuta, cre­­d­éndu că este mai bine ca publi­­culă se fie pusă în posițiune d’a judica după fapte. Aceste consta­tate, acumă, căndă miniștrii aă vor­bită și eî ânșiî­nă atacată totă, tóte și pe toți; acumă, căndă aă spusă ânșiî ce voiescă și primele loră fapte aă devenită oglinda cea mai adeverată despre calea pe care să se mergă, tăcerea din parte-ne ar fi uă greșială, nă trădare chiară a intereselor­ generale și naționale. Se ’ncepe mă deră se ne ’mplinimă datoria, la care ea șiî do. miniștrii ne a convocată, și se ne o ’mpli­nimă în regulă, cu metodă, treptată și cu liniște, ca se potă fiă­ care se ve<jă, se cugete, se judice și se-și plărescă în deplină cunoscință calea pe care va voi se mergă. Bucurescî,« Florarii 1870. Cititorii Romănului cunoscu cu câtă curtenire a primitu acesta dia­­riu ministerială de la 20 Aprile. Cu tóte că capul­ cabinetului este cunoscută, și forte cunoscută, prin faptele sale ca ministru în Moldavia și ’n Muntenia, cu tóte că este forte cunoscută prin principiile ce­a e­­misă în camere de la 1859 și pen’acuma, noi­amă crezută că este mai bine se ’ntorce în spatele tre­cutului și se ne uitămă numai la faptele­­ jilei, pentru a judica după dânsele pe d. Manolache Costachi și junele ajutore, ce­a crezută de cu­viință se-și alegă. Miniștrii actuali, anunciați prin Monitorul­ de la 21 Aprile, nu spuseră ponc­ieri țerei nici pe ce dreptă să luată în mână cârma țerei, nici care este o loră progra­mă. Constatămă că, de­și papulu cabinetului a mărturită adese de pe tribuna adunării principiile sale re­gulamentari și feudali, de­și cabi­­netulă actuale s’a compusă întrună modă arătă de arbitrariă, în cătu nu cunoascemă în totă lumea și ’n De la 20 Aprile și penă ieri, la 3 Mas­, nouăi miniștrii nu crezură că suntă datori se spuse națiunii de unde vină, pe ce dreptă aă ve­nită și ce cugetă a face, cumă credă că voră legitima venirea dum­­neloru la cărma Statului. E că ună actă anti-constituționale, și ună mare dispreță pentru națiune. Ieri în sfârșită vorbiră. Către cine ease adresară a loră mărturire, a loră programă, a loră profesiune de credință? Către Prefecți!!! Se un șarete ună singură minis­­teriă, întru o singură țară constitu­ționale, care va fi făcută prima sea profesiune de credință către pre­fecți, către agenții direcți ai admi­­nistrațiunii, și vomă recunosce că noi suntem­ în erore. Acesta case nu este, n’a putută fi, și, prin ur­mare, notămă al­ douilea actă anti­constituționale, de mare dispreță pentru națiune și din cele mai a­­menințătoare pentru drepturile cetă­­țianilor­ și pentru libertățile pu­blice. Vomă desbate treptată profesiu­nea de credință a ministeriului, pe care o reproducemă mai la vale în întregulö­ie!. Vomă începe póte desbaterile de asfădi chiară, de ne va permite spațiulă, mai nainte énse se ne oprimă ună momentă la ună altă acta, demnă întru tote de cele doue mai susă înregistrate. Ministerul­ publică la 3 Maiă, precum­ se va vede îmi la vale, decretulă prin care convocă cole­­giile electorale pentru dliua de 25 Maiă și următorele. Ce face casă cu colegiul­ ală 4-lea ? N­u convoca pentru dilele de la 19 pene la 21 Masă inclusivă, pen­tru a alege pe delegații ceruți de articlulă 48 din legea electorale. Ce­­ ji ce articlulă 63 din Consti­­tuțiune ? „Art. 63. Facü parte din colegialii ală 4-lea, toți acei carii plătescă vă dare către StUö, ori câtă de mică, și cari nu intră în nici una din categoriele de mai susă.“ „Acestă colegiu alege la al­ douilea gradă ună deputată de districtă.“ Așia­deră nimene, nici însuși d. Manolache Costachi, nu va pute susține că alegătorii aceștia, cândă se ’ntrunescu pentru a alege pe de­legații loră, acea întrunire nu este ună colegiu electorale. E că ce spu­ne și dicționarială : „Colegiu electorale este numele ce se dă osebitelor ei întruniri electorale. Luptă regimele constituțiunii din anul­ VIII, era în Francia atâtea colegiuri electorale, câte erau departamentele și arondismentele. Colegiile a­­rondismentelor, desemnaă pe candidații pen­tru corpulă legiuitoră; acele ale departa­­mentelor o alegeau pe candidații pentru Se­natul­ conservatore, pentru corpulă legiui­­toriă și pentru consiliulă generală ală de­partamentului." „Colegio, de la latinesce colligere, a s’a­­duna, e întrunirea unui ore­care numere d’a­­legétori, chiămațî de lege d’a vota împreună“. Așa­deră, neputendu-se nega că cetățianii, cândă s’adună împreună pentru a alege ună delegată, for­­meză ună colegii electorale, se ve­­demă ce ordonă articlul­ 46 din legea electorale. „Art. 46. Colegiele electorale se convoca prin decretă domnescă. Ministrul­ de interne comunică acesta Primaritorű orașieloru de reședință, cari, prin înțelegere cu primarii din cele­lalte comuni ale districtului, con­vocă pe alegători, celă puțină, cu 21 de m­ile­nainte de termenul a­fișată pentru a­­legeri“. Ce­­ fice decretură domnescă, pu­blicată în ziua de 3 Masă ? „Avândă în vedere articlulă 46 din legea electorale,...­. în dilele de la 19 pene la 21 Masă colegială ală Il-lea va alege pe delegații ceruți“" Câte <zile suntă de la 3 pené la 19 Masă ? 16 numai. Ce devine ceră prescrierea articlului 46, pe care se baseză decretulă și care cere se se dea celă puțină 21 de zile, ’nainte de termenul a­fișată pen­tru alegeri ? Se mai însemnămu că decretulă de convocare a apărută la 3 Main ? Cândă ânsă voră face primarii con­vocarea alegătorilor­, mai cu semă în comunele rurali? Celă mai cu­­rândü la 7 sau 8 Mas­ ! Prin ur­mare alegătorii voră are numai 8 seă 9 dile, în loc­ de 21, celă mai puținii, ce le dă legea, pentru a se consulta între dânșii asupra omenilora cărora să se delege a loră suveranitate, pentru a alege una deputată. E că­deră a treia violare a Constituțiunii și a legii electorale. Și pentru ce acestă mare grabă? Fiindă că miniștrii sunt­ pregătiți pentru operațiunea ce voră se facă. Listele electorale sunt­ pe deplină falsificate de către primari, consi­­lii județene și tribunale. Primarii, prefecții și luptă-prefecții sunt­ pe deplină disciplinați și bandele stnă organisate: cu câtă deră operațiu­nea se va face mai repede, cu câtă cetățiam­î aă mai puțină timpă d’a se întruni, d’a desbate actele mi­­niștriloru, d’a cerceta situațiunea și d’a se întruni asupra ideieloră ce trebuiescă propagate și susținute, și a­­supra bărbaților, ce trebuiescă a­­leși, cu atâtă d. Manolache Iepu­­renu are mai mulți sorți da isbu­­ti în manoperele sele. Ce trebuiescă cetățianiloră întru­niri și desbateri, orice d. Iepurenu, cândă ministerulă ce amă compusă nu este constituționale, ci ministeriă autoritariă și de bună placă ? Ce le trebuiescă consultări și desbateri, cândă ministerială meu nu cunosce nici uă altă autoritate de­câtă pu­terea executivă și d’acea­a către prefecți îșî­și face profesiunea mea de credință? Ce le trebuiescă în­truniri și desbateri, când­ listele e­­lectorale sunt­ pe deplină viitate și prefecții cu bandele electorale gata pentru acțiune ? Ce mai tre­buiască alegătorilor­ colegiului al­ IV-lea întruniri și desbateri, cândă delegații vor­ fi numiți de către primari și luptă-prefecți, precumă deja au și ’ncepută a se face în Bucuresci, cu alegerea unui luptă­­locotenent­, duoi sergenți și dupî caporali, pentru guarda naționă, în județul­ Teleormană cu alege­rea unui primară, după cumă se va vede prin epistolele ce le pu­blicămă mai la vale, și la Câmpu- Lungă, unde sistema bandeloră ur­­mezá a iei domnie, după cumă ne face cunoscută d. Sache N­icolaă? E că telegrama ce ne a trămi să ieri acestă onorabile bărbatu­­ri­..­. Astăzi (3 Maiă) a fostă" Alegerea unui membru la consiliulă județeană. La ora 9 de dimineți, Prefecturu, cu Coteandirule de gendarmî, polițaiulă cu procurorele tribuna­­lelui și suprstituită scă­ră traversată uli­țele orașiului. La distanța de 100 stânjini erau pe ulițe câte ună pompiară. Localula alegerii înconjurată de gendarmî. In sala a­­legerii banda electorale, între care și nepo­­tul­ prefectului, Orășianuî, veijiénde acésta disposițiune, s’aă apținutu de la Votă. Rege publicați că d- nu prefectă urmezi sistema trecută. Sache Nicolaă. Da, onorabile d. Nicolau, publi­­cămu ș’aceste violări ale Constită­­țiunii ș’ale drepturilor­ omului, ânsa le publicămă nu ca s’asceptămă pedepsirea culpabililoră de către mi­niștrii, ci numai pentru ca nimene se nu mai remăie în amăgire despre ce face d. Manolache Costachi și despre cele ce va face în alegerile cele mari. Da, publicămă și aceste violări și crime, déri numai pen­tru ca se fie înregistrate și faptele nouilor, miniștrii și pentru ca na­țiunea se cugete și se­otărască de crede că este bine se lupte, pentru a respinge pe violatorii drepturiloră iei, s­ă se se supuie și se-și puie singură capul, suptă sabia iepură­­nască. Pe lângă violările pactului fun­damentale, ce se constatarămă, pe lângă insulta, ce se făcu națiunii prin casă­ și compunerea acestui ca­­binetă; prin tăcerea lui în privința națiunii și prin manifestul­ seă că­tre prefecți; pe lângă dovezile ce a dată ministerială de m­ă­­ri în Bucuresci, cu ocasiunea alegerilor­ comunale și ieri în Câmpu-Lungă, d. Manolache Costache comite ne­cuviința cea mare, crima — putemă fiice — d’a pune în gura Capului Sta­ FOSTIA ROMANULUI. TAINA MAGDALENEI 11 III. EramQ la migloculă lui Februarie, stagiunea baluriloră, a serateloră ș’a ospețuriloră. Nu me m­iraiă dorű de locă, vedendü întruă dimineța pe d-na Dalloris scoțândă șervetele sale cele mai fine și argintăria sea cea mai frumosă pentru a da ună ăspeță. Pe cândă servitorii se siliaă d’a lustrui câtă se pate mai multă apartamentele luciase ale casei, din tóte părțile veniau mâncări fine și costă­­tóre, flori destinate a ’mpodobi intrările și scările; că fusei pusă la muncă ca și cei­­l­alți; cu tóte c’avea atâția servitori, mătușia mea păstrase obiceiulu d’a face singură prăjitura; ea era uă parvenită în tóta pu­terea curentului și ingrijirea ce avea pentru tóte nimicurile, o denuncină ca urechile l­­e vedé „Românulii“ de la 3 Maiu. măgarului cari eșiau de supt pelea leului. Cu tóte targele și lungele ei fuste, cu tóte resilurile ei aruite și juvaerurile cu cari s’acoperia, ea trebuia se inspecteze mésa mai ’nainte d’a veni Uspețiî. Uă adeverată damă mare, obicinuită a se mevede servito­­riloră eî, n’ară mai fi făcută acestă inspec­­țiune; pentru ună observatore, o spețulă eî era uă coped­ie glumață. Trebuia S’o véda cine­va grasă și cu aerulă ocupată, când o unulă dintre lachei arunca un­ nume de ore­care Însemnătate, cumă se răpedia ra­­diosă spre a intâmpina pe visitatorî, atâtu de politicosă în­câtă îi lipsia cu totulu demnitatea! Câtă p’aci se’nsărcina și cu lu­area mantaleloră de pe spatele visitatoriloru. Acesta caricatură de gasdă îmi reamintea, prin an­relă, pe mama mea; ’mi-o aminteamă, brună, palidă, delicată, distinsă ca uă ducesă In rochiele ei, eleganța ei naturale; îmi devenia urîtă și nesuferită facia comună și importante a d-eî Calloris, și, cândă mă ve­­chiamă încurcată in acesta societate, în care mi reținea sărăcia mea, m­ă talasă imensă de mânie îmi năbușia anima. Amă ț­isă că era vorba d’ună mare os* pățu. Erau vre doue­ tzeci de ospeți; și că făceamă parte dintre dânșii, căci, déca era lesne d'a mĕ ascunde In camera mea într’uă de bală, supt pretestă că nu’mî placă balurile, era mai complicată d’a’mî servi prând­ură deosebită, supt pretestă că sufere de stomahă. De altă­ mintrele, dacă familia Dalbris nu doria­se mé véija figurândă în­tronă salonă de bală, nu avea éase nici unü cuvente ca tota lumea se sclă că-i mâncamă pânea. Amicala mea, d. Bernard, fusese așezată lângă că domna camă bă­trână, pe care mo ve^ise mű­âncă la mătușia mea; barba lulă acestei domne ședea la drepta d-lui Dalbris, și descoperii în curendă că Ciulă acestoră soci se silia se aibă uă con­vorbire necontenită cu Antonetta, vecina lui. Prând­ulu fu lungă, trecurămă în fine în salonă. După ce lua cafeua, nesciindă ce se facă cu mine, căci nimeni nu’mî vorbia, luai uă carte de pe masă, și mĕ așezai întrună colță ală salinului. Nu era multă timpă de cândă ședheamă acolo, și cine­va veni­se s’așfe­e lângă mine; acestă cine­va era d. Bernard. -- Ei! ce faci acolo domnișoră? <zise ele mai cu bruscheță. — Citescu! — Făr­ăndoaiela vr’uă descriere de că­­lătoriă! — Da, ifisei roșindă, căc nici nu mĕ uitasemö la titlul­ cărței. ’Mi-o luă din mână și ’ncepu a ride. — Miserabilii!­uă călătoriă! Aruncă cartea la uă parte, că remăse­­seră mută. — Daca nu citiai, atunci te gândiai și..., la ce ? Déru ai sé’mc răspunzi că suntă in­discreții, și nu fără cuvântă. Mi se părea unu lucru atâtă de stransă ca cine­va se caute a convorbi cu mine, și episoda ananasului îmi remăsese atâtă de bine în memorie, în­câtă me temui d’a perde acestă amică ală momentului, și respunsem cu vioiciune: — Nu ești indiscretă, domnule, și ai dreptate, mĕ gândiamu, déru la cer... Scimă are totă-d’a-una unde mergă cugetările nóstre? — Totă-d’a-una. Chiară reveriele nóstre cele mai nedumerite să m­ă scapă; a țjice contrariulu este uă mică ipocrisie, care nu amăgesce pe nimeni, nici chiară pe acela care comite ipocrisia; te ’ntreba dére la ce te gândiai, observă bine că n’amu țjisu la cine. — Este gre uă deosebire imensă între cine și ce? întrebară zîmbindă. — Ori­cumă, mai ajunsă încă a vorbi de câtă despre ceva ! — Poți se ghicescî acesta? Ifisei cu a­­celașî tonă. — Védő acésta, țjise cu liniște d. Ber­nard. Roșii âncă vă ală, căci spusese ade­ vĕrule. Iubitele visiuni ale somnului meu n’aveau âncă cârpă, ci numai voce. — Subiectele de cugetare nu’mi lipsescă! Posițiane a în care mĕ aflu mĕ face se cu­getă, și............. — Pré raultă ! căci ochii d-téle s’sdân-

Next