Romanulu, iulie 1870 (Anul 14)

1870-07-31

ANULU ALP PATRU-SPRE-Z­ECELEA Administrațiunea In Pftanglului Roman, No. 1.— Redacțimea Strada Colțea No. 42. VINERI 31 IULIÜ 1870. VO­RSCE ȘI VEI FTITfI ABONAMENTE S. TI. L. n. Unii anu .... în capitale 48 districte 58 Séta luni „ „ 24 „ 29 Trei luni * „ 12­15 AII lună n ti 5 „ 6 Abonamentele început la 1 și 16 ale lunei. Unii eseraplarü 25 bani. Fineia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Au­tria și Germania trim. fl. arg. g. aus. 7 AN­INTIT­El L. b. Linia de 30 litere...............................— 40 Inserțiunt și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE LE TORU ARDE. — REDACTOR E EUGENIU CARADA. la AKIN­EZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In B­u­c­u­r­e­s­c­i. la Administrațiunea «Ziarului In Districte, la corespondinții sei și cu poșta X.A. PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Halleerain Rue de l’ancienne comedie, 5 ’ Pentru anunțiuri: La d-ii Drain, Thomas et C-le Rue Lepeletier, 23. EA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovic­ îs Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnit Haasenstein și Vogler, n­. Neuermarckt. SEIVITIU TELEGRAFICII AL» HOHAISU­LI­i PARIS, 9 Augusta. După uă disensiune tumultuosa, făcută la o­meră asupra primirii unei propuneri a deputatului Duvernois, Ca­mera decide că va susțin« unu cabinet« ca­pabile d’a organisa apărarea ț«re». In urma acestui voto, imperatesa, cu consimtimentulu imperatului, a ’nsărcinata pe generaliulu Palikao cu constituirea noului cabineta. Vă depeștă de la Metz spune că mare­­sialele Bazaine a luata comandamentula su­prema aia trupelor­ întrunite lengi Metz. Generaliuia Decamp este numita capa ale corpului alt treile in locuia maresiale lui Bazaine. PARIS, 10 Augusta. Ministerium s’a for­mată precum a urmeza: Palikao la resbelo, Chevreau la interne, Magne la finance, Du­vernois la comerciu, Rigault de Genouilly la marină, J. David la lucrările publice, La Tour d’Auvergne la afaceri esterne, Busson președinte consiliului de stat­, Grandperret la Justiții, R­âme la instrucțiune. Corpulă legislativa face apelu la soldați liberați și la toți cetățiani.­ Nu va vota mul­­țăm­ire armatei, de­câta după ce va bine­merita de la patm­ă. (Testura francese ale depeșei este : Non vote revaerciment armée, que bien merite patrie). Servițiidu­ privată alu­i Monitorului PARIS, 6 August, séra. (Sorginte berli­­nese) . Falsele depeșe de învingere, cari s’aa respánditö aici, aa produsa mare sen­­sațiune. Poporulü în mari mase au mersa la pri­mul- ministru, Ollivier, care ’î­ a intâmpinatü cu cuvinte linistitóre. Séra s’a distribuit a uă proclamațiune sub­scrisă de consiliul« miniștrilor» în rare sc (­rie: „Cetățeni! Ați fostu, cu dreptu cuventu, mișcați de uă odiosi manoperă. Culpabilul« este prinsü și predat« justiției. Guvernul« va lua me­surele cele mai energice pentru ca asemenea infamiî se nu se mai póte repeta. „In numele patriei și ale eroicei nóstre armate, ve ceremu să fiți liniștiți, pațiențî și sa mănținețî ordinea , căci desordinea în Paris ar« Ü victoria pentru Prussianî. „Ori-ce nuvele voru sosi, fiă bune soc­rele, vi se vor« comunica Îndată. „Le fim« uniți și se u’avemü la acesta moment« de câta uă singură cugetare, uă singură dorință, un« singur« simțimântu triumful« armelor« nóstre.“ BERLIN, 8 August«. Principele regale comunică din palatinatul« Homburg, cu a­­ceiașî dată, că ieri, după bătălia de Woerth, inamicii s­a« retras« tu cea mai mare esci­­tațiune. Artileria francesă se încercă a se maD|iné la Niederbron; déru, aeésta cetate fiind« luată de trupele bavareze, inamicii s’au retrasă spre Ritsch. Cavaleria wurtembergesă a luata mai multe provisiuni de resbelü și patru tunuri, la Reichsh­ofen. Pe tota linia de retragere am« găsită și răniți. Adî dimin*ță, am« ocupatu Hagenau, evacuata de inamic«. In partea despre Saar, trupele germane au ocupatu Sarreguemines și Forbach, după uă mică luptă. Bucuresci, Augusta 1870. Depeștele din Paris ne anunță schimbarea Ministeriului. I in cu­­prinsulu laconicii ale telegramei, pu­tem­ înțelege că retragerea mi­­nisteriului Ollivier a fostă provoca­tă d’ună votă ală Camerei, care pare a nu fi avută destulă încre­dere că el­ va ave vigorea nece­­sariă spre a lua mesujele ce reclamă situațiunea. Chiămarea la guvernă a mareșalului Palikao este comen­­tariulă celă mai lămurită ală ace­lui votă. Ea ne spune că, în aces­te momente grele, Imperială a sim­țită nevoia d’a constitui ună gu­vernă, amu pute dice militariă, ală cărui rolă nu pare a fi numai d’a face iad­ă străinului, care a călcată fruntariere, ci și acelu­a d’a men­­țina ferberea interióre. înainte casé d’a ne pronunța asupra caracteru­lui noului guvernă, se așteptămă constituirea lui definitivă și nesce lămuriri mai complete asupra cau­­selor, ce au motivată votulă care l’a adusă la putere. Pen’atuncî, în lipsa de orî­ ce scriî de pe câmpul­ de resbelă, se ne facemu detoria d’a semnala periclele ce ne amenință pe noi înși­ne în gravele complicări de cari ne-amu temută toto­deuna și pe care carac­­terială ce ie resbelulu le facă din ce în ce mai probabili. Intre aceste pericle este unul­ care trebuie se ne atragă mai alesă atențiunea, căci este, precum A­­lice Francesula, un perif­en la demeure, un­ peri­­clu care ne amenință chiară în casa nosstră, care ne­ aduce aminte fabula securii și­ a pădurii. Este vorba de descoperirile făcute de generaliulă Türr asupra scopuri­lor­ Prussiei, asupra conspira­țiu­nii prin care ea voiesce a sacrifica priintele, și prin urmare mai ânteră România, în schimbul­ concursului ce’I ară da Maghiarii, în oare­cari eventualități. Publicămă mai la vale scrisórea ge­­neraliului Türr în acésta cestiune și, atrâgând o ânc’uă dată asupra iei luarea aminte a întregei Românie, intrebuma pe guvernulü <risa ro­­mânescu din Bucuresci: care suntü mesurele ce a luatü, spre a apăra țara în împregiurărî grele? Unde suntă armele, unde suntu munițiu­­nile ce­a pregătită? Unde suntu <a­­menii ce­a adunată supt steaguri? Unde sunt­ în fine pregătirile ace­­e­a, pe cari situațiunea de faptă le a dietatu chiar a statelor, a cărora neutralitate și independință este mai bine nesculată ? Aducemü aminte articlulü ce amü publicată supt numele de Trăda­rea naționale a guvernelorü de la 1860 încua, și semăm0, în numele intereseloru celora mai vine ale na­ționalității nóstre, pe d-nii miniștrii a desminți prin fapte clare și po­sitive, prin fapte romănesce, tristele informațiuni ce amu avutu și pe cari detoria de Romăni ne-a con­­strínsu a le face cunoscute națiunii. Și pentru ca puterea esecutivă se nu credă că nu este de câte una instinctu de oposițiune sistematică, care ne dictază aceste întrebări, se punemü aci supt ochii loră câte-va pasagie din nă fdiă de peste Car­­păți, scutită de ori ce bănuială, și care le va dovedi că simptimintele nóstre, temerile nóstre, sunt­ acele ale României întrege,­scă ce Șice diab­ulă romănescă Federațiunea din Pesta, adică din centrul­ unguris­­mului, d’acolo unde ori ce cuventü patriotică pronunțiatu valoreză per­secuțiunea și închisorea: „Câtü despre conduita celora­lalte state, atâtü primărie cât­ și secun­­darie, putem­ afirma, cu totă secu­­ritatea, că pretutindene domnesce cea mai mare activitate întru or­­ganisarea și mobilisarea puterilor m orii armate. „Vedem spre exemplu pe mica El­veția, pre Belgia, Dania, Norvegia și Suedia pregătite pentru veri­ce eventualitate și susținendu neutra­­itatea armata, fad­ă de resbelul f­rancesti-prusescu, ce amenință cu punerea în flacăre a întregei Eu­rope, vedemü pre Italia punându-și armata, atâtü cea de pre uscată câta și cea de pre apă, pre picioru de bătaiă; de asemenea și în Rusia se desvoltă uă activitate estra-ordi­­nariă, pentru ca se nu fiă surprinsă prin acesta resbele teribile; ba fi­­rula electrică ne aduce mai pre tostă ziua seH despre mișcarea și concentrările armatei ruseșci acu-ș î­n confiniele României, acu-șî la ale Austriei și Prusiei. Ce este și mai multă: ensu­șî Turculű muribundă, ore care­­ lu mai susține în orientele uropei numai grația puterilor­ mari europene, încă se mișcă, își în­cord­ă tóte puterile și mișcă tóte vetrele, pentru ca se nu fiă înghii­­ită între furtunele cari amenință uropa. Așa soiiile mai recrutî, ve­nite din Constantinopole, ne spună că armata turcescă a primită or­dină de a ocupa fruntariele Româ­niei, Serbiei și Muntenegrului. „Vedurăm, în timpulii din urmă pe d. Andrassy, ministru-președinte al­ Ungariei, cerându de la ca­meră una credită de 5 milione fio­rini, pentru înarmarea și mobilisa­rea honveștilor­, era pre guvernulu din Viena, închiriândă negoție cu industrialii cei mari pentru liferărî pre sema armatei; cu unii cuventa Austro-Ungaria se pregătesce, înar­­meză. De asemene și Anglia. Și are ce se însemne aceste pregătiri alta­ce, de câtu preludiulu unei con­­flagrațiuni europene, unui resbelu generalii? „Și acuma, analizându pe scurtă activitatea și conduita stateloru eu­ropene, se vedemü ce se întâmplă în Romănia, de carea suntemu mai multă interesați, de câtu de ori ce alta ? Intru adeverü, ne coprinde să terore panică și inima nóstra se sfășiră în dureri și convulsiuni, fiindă constrînși a constata că actualulă guvernă romănul personifică tóte relele, tote slăbiciunile, numai ener­gia, patriotismul și românismul nu. Elfi, ca și veri­care guvernă anti­națională, pare a se mulțămi cu pronunțiarea camerei, făcută cu pri­vire la interpelațiunea d-lui depu­tată Blaramberg, că adică „Ro­mănia va fi acolo unde va fâlfâi drapelulu Franciei.“ Ne bucurăm­­ pentru acestă dechlarațiune francă, provenită din inima de frate către frate, și și noi ama dechlarata și dechiarămă și acuma că inima noistră nu póte bate pentru altul, de­câtă pentru Francia, și că sim­­patiele nóstre nu pot­ fi de câtă simpatie pre cari le nutresce frate către frate. Aceste însă sunt­ nu­mai frase frumóse și fără vieță. Noi, din parte-ne, amü asceptatü ca, în urma sus- numitei dechiarațiuni, camera se se fie dechlaratü că ob­servă nu neutralitatea simplă, ci neu­tralitatea armată; ama acceptatü, ca guvernul a se fi cerută de la cameră una credită pentru înarma­rea țarei; ama asceptata ca ela se fi cerută de la cameră permisiu­nea pentru a con^­iăma sub arme tótă armata și, în fine, ama așcep­tatü ca guvernul a se fi manifes­tată că politică naționale, demnă de națiunea română. „Dérü ce severi­ j guvernulu nu numai n’a corespunsu detorințeî séle, ce o are iad­ă de țeră și națiune; nu numai că a desconsiderată tó­te câte le înșirarămă mai susü, ci, ce e și mai multă și mai du­­rerosű, elu a facutu pendințe sortea, esintința și veritoriulu României de la grația și favorulă nu scimü alti cui, pote ala Rusiei sau Prusiei sau scie D­^ea de la alti cui, elu a u­­militu țara, lăsându-o fără armată și fără apărători în timpi atâta de viforoși, precumu suntu acești de a­­cuma: a prelungatu corpurile legiu­­itóre, prin urmare, a îndepărtată și refusat și consiliulă națiune!, pentru ca cu atâta mai neconturbată se’și pe mama loră, după cumu mama lor« a mai supțire de câtv a pastri, și se trebui­­ FOSTIA ROMANULUI Fritz de Neuenecke­­in. Multe luni după acesta, ședeam« în f­un­dulu gradinei, cu tatălu Gretlei, pe acea­așî băncuță, lângă stubei. El« Își fuma lulcița lui cea mare de porcelan« și se uita la mine cu coda ochiului. Eu credeam­ că are să «mi impute purtarea mea, pentru că m­ărtu­­risiam« Gretlei c’o iubesc«, ș’acesta este uă mărturisire destulă de gravă, care pare se aibă multe urmări, cândö părinții nu scia nimica , d’acea­a erama și cam« încurcata și «mi suceamö bretelele pentru a face ce­va In acesta moment«, ca din întâmplare Gretli intră în grădină, apoi voi se ésa, déru tata-8e- o rechlămă. Ea era ripilare cadele i­nternae pe umere și sórele de vérá venia de ’î d’auria gâtul« și ’î pârlia pelea, ca pentru a face se se vedi mai frumoși ochii ti albaștrii, de­colorea florii nu me uita. 1« mé turburai«, și tatăl« Greciei védu acesta atâta de bine in­cât« smî­rjise: — Aide, copiii ce sunteți améndoui, nu ?­ A vedé „Rospanulu“ de la 29 și 30 Iuliei, trebuie se faceți secături, ve iubiți, ved« cu, ei bine 1 iubiți-ve, sunteți douî bravi copii Tu, Fritz, n’ai așia mult« supt sare, părin­ții Ai nu era« bogați, déru era« omeni o­norabilî și sângele apă nu se tace. Mun­­cesce și caută se dai present« Gretlei, la diua căsătoriei, lanțulu de argintă ală cor­setului, apoi d’aci în­colo lucrul« va merge de sine. Cându Gretli au țji pe tatăl« ei, se roși și 'ncepu a plânge. N’am­ pututu nici vă dacă se scie pentru ce. Cât« despre mine, aceste cuvinte me emo­ționaseră atât« de tare, în­câtă abia ’mi a­­ducu aminte că parc’amu voita se sărut« pe tatăl« Gretlei, dar« elfi îmi z­ise . — Uite, gugumanu ', dar« sărută mai bine pe Gretli, plăcerea 'ți va fi multu mai mare. Sărutai iute pe Gretli ; ea avea obrazii ferbinți și acoperiți de lacrimi. Apoi, pentru ca fericirea se fiă deplină, și mama intră în grădină ; ea păru cu totul« în mirare, déru aflai mai târz­i« că ea scrise tot« ce se petrecuse. »■ Aide 1 Fritz, n’ai so ofereset ce-va Gretlit la­­ fiua ei, care este mâne? Vei veni se prânzesc­ la noi. C­u ce bună femeie era mama Gretlii, o vede și acum« zîmbindu, sb­utându’șî fata și ștergându'i ochii cu șorțul« ei celu mare de pânză albastră de bumbac«, atât« de nuc», atât« de curat«, în­cât« îți părea că e de atlas«. Gretli nu mai plângea, dérü era forte e­­moționată, și eö stamiu între toți ca un« i­diot». In fine, mama și cu tata eșiră la braț« din grădină, și remăsei singur« cu Gretli, care părea că e supărată pe mine In dosul« nostru albinele biztiac făr înce­tare, intrând« și eșind« cu sutele din stu­beiele lor«, apoi facându se se mcovaie supt greutatea corpului lor« crinii albi cari se deschidea« la surele de Iulie. Me apropiai încetu încet« de fidanțata mea și o luaiu de mănă; ea tremura, dar« curând a începu a zlm­bi; in fine încet»­în­cet« emoțiunea fu înlocuită de încredere. — Căt« avem« se simți de fericiți Fritz Iuise ea; vom­« fi la două pași d’aci, căci gândesc« că tu ai se vrei se șed« la tine acasă » — Da­r drăguța mea, vei ținea căsuța nóstru cu îngrijire, ș’apoi, când« vei vrea, vei veni se ajuți, ș’aci acesta va fi fórte lesne pentru, că la noi nu va fi asta multu de lucru la ’nceputa. Mai tânjiu, déci vom« avea copii, îi vei cresce, după cum« mama tea a crescută pe ai sei, și ei vor« iubi iubita pe mama iei. ■ pace lână forte molicică. Pe căndu vor biamö, porumbii de la căr- Toți câți era« faciă Începură a rîde, ciumă se alunga« uinc­o pe acoperemente. In acea ț­i prâaitul« se prelungi multă cea-a ce ne făcu pe amândoui sa videme, timpu; băutăm«­­n­ care un« pahar» mare A doua­­ ji, cănd a veni ora prinsului, sim- de vin« alb« spura egânlă, care e delicios« ții bine că posițiunea mea se schimbase,­­ după ce ai mâncat a uă bucată de slănină și că trebuia se me pofta ca Ci« către bunii afumată cu bună fasule verde și jumărî cu mei părinți. Me ’mbrăcai« cu îngrijire, apo­­rnt«­ mersei« un grajdu și legai« uă cordea al- După prinț­«, făcurăm« toți vă preum­bastra la gâtulu unei frumuse oițe, albă de blare pe deal«, intrită pădurice, unde mai totu, și la sunetul« clopoțelului ei, intrai« fără să se petrecură stranie evenimente;der« la cârciumă cu presentulă meu, p’atuncî uu se găsia« printre arbori glonte — Ecă, ecă ! Gretii, ti strigai« cum« o sco­pelărie de soldați francezi. Culegea! fragi, zârile, éca pentru ^lua tea, seară, mare, și printre frunze mersele ’și Gretli alergă de luă oița de gât«, li aretau ciocul« lor« cela galben«, fluierând« de pe pane de secară cu sare ș’atunci oița și respundându-șî una altei­a. Pe unde începu a sări prin bucătărie, restul năndo trecea sarele erau tufe nalte la piciorele scaunele, speriându pisica și pe căni­cari cărora­a culegea! Saner-Klee care rece­­m­ cuteza« se latre­­zește pe călătorulii însetata. Ș’apoi Hans Atunci, unul­ din căruțașii din Friburg, și Gotlieb cântau afătă de tare, în citit tot« care ’și bea păhărelul« cu rachi« în bucă- satulü putea sei­audă. Dómne ! ce ț­i frj­­tăriă, se uită și esamină multa timpu lâna 1 mesa! Nu sunt« multe asemene în viteji, oiței­­ jiconde : !Ș» «’am uitat-o nici uă datat.... — Minunată, minunată, e móle ca m­ă­­tasa; deci veți îngriji-o bine, ia fiă­care I tunsóre veți avea unu bun« pachetu de lână­­ și’lQ veți vinde­c’unu buna preț­ă la Berna, pentru că domnele au pelea de pe pulpe » (Va urma). A. Meylan.

Next