Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)
1870-10-14
902 domenie ale Goróneí, de dotațiuni etc. etc.“ Nu mai adaugemü nimica. Faptulü esiste. Dreptatea s’a demonstrată . . . Ajunge! ROMANULU 14 BRUMARELU 1870 A OPTUSPREZECEA EPISTOLA Către cititorii „ROMANULUI“. Tours, 15 Oetombre, 5 ore séra. Prusianii ’mi promită că peste optă vor Ven* se_m* dacă visită la Tours. Se póte: suntă óameni bine crescuți și ’mînă dată deja dovedit că se iubescă pentru greșialele de la 1866 ale amicilor mei. Cu tóte aceste se póte asemenea nu numai se nu se țină de cuvântă— acesta se întâmplă adesea Prusianiloră — de mâncă se se pomenescă, în mai puțină de optă zile, goniți d’uăcamdată chiară din Orleans, până voră fi goniți și isgoniți și resuciți de pretutindine. Și de ce se nu fie isgoniți din Orleans? Déca feciora d’acolo a putută combate contra dreptului divină în 1870, de ce stindariulă Republicei se nu postă face astăzi pentru dreptate, naționalitate și libertate, ceea ce a făcută altădată dreptură divină în măna feciorei Iona d’Arc? Până ce cnse dd. Prusian vor veni la Tours san până ce Tours îî va năpădi în Orleans, se ne ’ntrebămă ce face d. de Bismark? Se pare că renumitul- ministru vede că cade tare barometrului că politică și că forte s’a tocită sabia Germaniei, căci a luat- o pe scrisă. Elă, care nu vorbia de felă, trei circulare scrise, de cândă cu neajunsulă ce-o făcu Jules Favre la Fernere, și ce spuse? Nu cuteză a spune că Jules Favre n’a spusă adeverulă — căci, oricâtă de Bismark are, totuși scie că numai împĕrații și principii mintă și-și calcă jurămintele — dâră. ... se mnvârtesce în locă, și inghână că nua fostă vorba de pace, ci numai de armistițiă, că n’a cerută anume cutare forță ală Parisului, dâră c’adlisă că. . . . că . Ași dori"îi soiă dacă cineva a înțelesă ce voiesce a spune d. de Bismark o’a țlisu saă c’a cerută. Dup’acea a, vădândă că lumea nu-să crede, mai aruncă uă circulare care spunea iară că Jules Favre nu pra l’a înțelesă și în sfârșită scrise acumă una, care înrecupe tóte în îngânare, căci tóte Șiariele se întrebă dacă d. de Bismark cere pacea să dacă crede că prin amenințări va putu speria pe poporul francese ? Times, care este confidintele d-lui de Bismark, spune că d’acumă urmarea resbelului nu mai pate fi decâtă în defavorea Prusiei. „Parisulă, care restrânge osebirile de opiniuni din tote Francia, a dovedită că n’are de câtă una singură în facia imumului, aceaa a resistenței. Și ’n armata germană se spune încetișoră că s’a perdută speranța d’a supune Parisulă prin simpla încongiurare; se va încerca acumă efectulă tunuriloră Krupp, contra artileriei marinei, luată de Trochu. Ș’apoi Parisul, luată, lucrur ă s’a sfârșită, căci de la căderea imperiului provincia s’a deprinsă a trăi fără Paris. Trebuie dâră se supuie totu.“ Asia dară ânsuși Times recunosce că nu mai merge, că este bine pentru d. de Bismark se facă pace și lasă se se vâdă că ilustrul. Bismark își mușcă deja buzele că n’a tratată cu Jules Favre. Se mai tracă 15 mile, și vomă vede dacă buzele acele nu voră fi mușcate până la sănge. Generarele Boumbaki a sosită aci. Astă. Și trebuie se sosască și d. Thiers. Amă uitată a spune că suntă trei țcle de căndă a sosită și d-nu Strată, represintantele principelui de Hohenzollern din Bucuresci pe lângă guvernul Republice!. Cu tote aceste au credi că sosirea d-lui Strată împedică întru ceva presința mea aci, fie care merge pe calea lui, fie care are misiunea lui și suntă sigură că nici uă dată nu ne vomă putâ ciocni. Ună reacționară întreba mai de ună-di la Fialowski pe d. Simeonă Mihălescu: — Ce caută Rosetti la Paris? — Se ruge pe Jules-Favre se vie se mai pledeze încă vă dată pentru Brătianu, respinse acestuia, cu flegma’i spirituale. Și gluma d-lui Simeonă Mihălescu este ună adevără. Ce caută în Francia, de nu totă aceiaa ce caută omenirea întrâgă ? A urma d’aprópe luptele și ’n sfârșită triumfală acestei națiuni, care este avocatură tutoră celoră drepți, apărătorulă tutoră națiunilor, suferinde ! Astă-felă dară oricine vede că nu póte fi nici oă ciocnire între misiunea mea și aceaa ce póte ava celă care represintă astă-di în Francia pe actualele guvernă ală principelui Carol de Hohenzollern. Aproposite de misiunea fiecăruia. Unul din pianele reacțiunei d’aci, le Constitutionnel, tare sa supărată pe cei carii invocă suvenirile de la 1792 contra lui Hohenzollern de la 1870. Epă ce spune între altele: „Pentru ce se invocămă necontenită suvenirile de la 1792 ? Nu se decretă mă 1792 cumă se decretă mă inposită , trăimă întru o lume positivă, și nu întruă lună Republica a putută să ne schimbe. Condițiunile actuale ale resbelului nu mai permită mulțimelor nesperimentate d’a combate armatele regulate.“ Și noi zhemă : âcă că garda naționale bătuiesc armatele regulate ale Prussiei, precumă le aă fostă bătută armatele desculțe de la 1792. Nu se decretă 1792, dară se simte și renasce în noi.* Scrmă că trăiți în positivismă, dâră, spiritură de la 1792 re’nviuindu ve va sgudui, va sdrobi positivismul despotismului și, d’astă dată, îl va sdrobi pentru totă d’auna, căci mult a suferită și prin urmare multă a ’nvenată omenirea. €. A. Rosetti. ROMANIA VENDUTA ȘI TRATATA PRIM POLITICA PRUSIANA. RESTAURAREA POLONIEI. THIERSSI AND RASSY Abia trecură câteva mile de când cititorii acestui Jiamiö avură ocasiune a se convinge despre pericululü ce amenință epistența României ca statu liberü din partea politicei prusiane, a cărei conducere este încredințată mâneî de „fieru și de sânge“ a comitelui de Bismark și ale cărui tendințe vist ruale au fost descoperite In Gazetta de Augsburg, și păne astăzi iarășî in posițiune de a comunica o nouă probă a celoră ceama aflată din Gazetta de Augsburg și din Pester Lloyd, despre planurü Prusiei de a vinde România liberă Austro-Ungariei, ca obiecții de recompensă pentru provinciele germane ale acesteia din urmă, la casă cându ele vor fi înghițite cu voia sau fără voia Austro-Ungariei de către marea și pa treica Prusia. I Acesta probă nouă o afläraü publicată In no. 248 ală Pester Lloyduhi In formă de schiță a unei conversărî politice ce o avut. Paul Somssich, președintele dietei unguresc! In stagiunea acesta la Carlsbad, cu un persona de uă însemnată reputațiune politici din Prusia, a cărei posițiune nu permite nici uă include la că este inițiată în secretele politicei viitore ale cancelariului de stat ale Prusiei și că posede informațiunile cele mai autentice în privința acesta. Schița acesta este scrisă de însășî pena d-lui Somssich. Autorele se feresce a numi acea personä prusiană cu care avu conversarea. Posițiunea énsé ce ocupa d. P. Somssich ca președinte al dietei ungurescî, neîndreptatO este a crede că acea persona se ține de clasa distinsă a societății și prin urmare de acea categorie, despre care se zice că, ideca ai vorbiții cu mulți, ai vorbitu cu toți. Lăsăm deci se urmeze acea schiță, pe care o traducemu câtu se póte mai fidele: „Déca Prusia nu se va lisa a fi dusă, déca ea, In mijloculu victorielor séle, nu va părăsi politica sea prudinte și sobiiă de pene acuma, atuncea va lochiăia pace supt astafelü de condițiuni, pe cari le va pute aproba opiniunea publică a Europei și pe cari Francia le va pute accepta fără de a fi umilită. Bismark, care este destul de prudinte,și Moltke, care calculeza cu sânge rece, nu se vor lăsa a fi răpiți de pasiune și daca ei totuși continuă lupta, o face acesta pentru ca spiritele se se astâmpere de ambele părți, pentru ca Germanii se ajungă la cunoscință că a învinge și a cuceri nu este totouna, și că a subjuga Francia pentru totodeuna este unii ce imposibile, și pentru ca Francia se se convingă că forța ei de apărare este frântă de unü timp. Înainte și ca un resisting continuată ’i va aduce mai multa reö și ’î va causa mai multă nefericire, decâtü pacea ce i-o ofere Prusia, deși supta condițiunî grele și durerose.“ „Cam acestea le esprimarea unuia din cunoscuții mei Germani, care este unai partisanii Infocata alü unității Germaniei mare, pe care ele o cere ca un condițiule neevitabile și unica basă sigură a unui viitorö mai frumosu alü Europei. „In decursulü conversăre a continuat: =„Și ce ară cade In favorea monarhieî „austro-ungare și In specialii In aceea a „Ungariei, din acesta viitor e frumos” alți „Europei, basată pe unitatea Germaniei mare?“ — „Acésta ’țî-o voiu spune, — respinse elő, — mai multü póte de cátü eredi, dérü totuși nu mai multü de câtü potu pretinde mnicele naționalități de la Dunărea de jos, în conformitate cu interesele comune ale Europei.“ „Imperatii alu imperiului confederatu, de la Dunărea de josif, rege alu Ungariei, Croației, Slavoniei, Dalmației și ROMÂNIEI!“ „Cumü Iți pare acesta titlu ? Eu sunt de opiniune că cu acesta arü pute fi mulțămită atâta dinastia Habsburg-lotaringică, cât și regatele Incestiune. „Imperatulu imperiului confederatü arü fi puternicit și s’arü bucura în afară de un valore mare. Regatele autonome arü fi In afacerile lor interne cu totulü independinte. Acesta și atâta puteți voi accepta de la Germania unită și mare, și acesta este mai multü de câtu ați pute voi ajunge prin propria vostra putere. „Imperiulu germană unita, oare, avéndu siguranța spre vestu, fără Induoieli ’și arü dirige atențiunea spre est, deorece pentru ele, ca viitoriü statu alü lumei, va fi de uă importanță mare ca provinciile de la Dunărea de jos, se se constituie asta falü, încâta interesele lorü se nu lupte cu ale sale, ci se se întălnască pentru a garanta In comunitate pacea Europei. „Pe terenulü acesta — ințelegă acela alü Dunărei de jos” — intalnim a trei naționalități și totü atâtea țeri, teritorie geografice , țerile ungurești, slave și romănescî. „Pretensiunile séu, deca voiescî, aspirațiunile acestora naționalități a le aduce în armonie cu posibilitatea și cu deosebire cu interesele Europei, va fi treba Germaniei, pe care voi singuri nu o veți pute realisa nicî uă dată. Dansé, prin influința Germaniei mari unită, și în acesta sunteți prin urmare avisați nemijlociții la ajutorulu marelui imperiu germană, care este chrămatu a reveni in privința acesta cu tota sinceritatea în ajutori. Vo v’ațî lăsata a fi răpiți prin pretensiunile vóstre de independință, basate pe dhelirulu de naționalitate, asta-felu de departe, în câta ve locercarî a edifica propriulu vostru viitor mare pe nimicirea reciprocă și pe minele celorălaltî. Care arți fi consecința ! „Ună resbelă de nimicire Intre rase. „Lăsați tn voia vóstra, ve omorîțî, ve prădați și ve devastați voi Intre voi cu foca și sabie, pene ce, obosiți cu totulu, ve veți vede constrânși a cerși ajutorulu veciuitorii puternici și mai curându sau mai târziu ați ave trista sorte a Poloniei. „Nu ’mi-o lua un nume de reu, déru acesta este adevĕrulü purű, acesta este viitorulü Infricoșato, spre care va conduce organulu pasiunilor n vóstre, care face se amuposca vocea admonizare a rațiunii, a echității și — ce este mai presusu de tóte acestea — a esigințelor și postulateloru europene. „Marea Germania unită, asecutată spre vest, în calitatea ei de primă putere europeni mare și deja mai universale, nu va mai avea nici una interesa de a împedeca consolidarea vecinilorü sei din est din contra, formarea unui stat, însemnată Dunarea-de-Jos, aliată cu densa prin communitatea intereselor, va fi pentru dénsa folositors, ori pentru ecilibrulu europénii totü atâta de necesarie, precumu a fostuui dată Austria. „Impregiurările politice se schimbă; statele asupra formării cărora au Inmuritu pene acuma interese dinastice fórte multe. Incepu a’șî lăsa astăzi esistența pe naționalități și pe câta nu se opune la acesta frontierele geografice și naturale se și recunosce acesta îndreptățire. Pe baza acesta ne implinimü noi Germanii unitatea — pe aceiașî S’av unita Italian! și vomü trebui se se unesci și cele-alte naționalități, pe carü nu se vor vedea constrânse prin micimea lorü a se cotropi cu altele mai mari sau din posițiunea lora geografică a se uni cu vecinii lorü. In acesta posițiune, din urmă se află naționalitățile din țerile de la Dunărea-de-Tosis. „Precumü amü jisü, pe acestü térémü Intelnimü trei naționalități mai mari și tota atâtea țeri destul de bine dețărmurite și geografice. Aceste naționalități — cea unguresca, cea slavă și cea romănască —nu sunt astfel de neconsiderabile, pentru a se pute contopi una cu alta sau a se asimila cu vecinul, de altă parte Insă nu suntu Intrunit nimerü atâta de mare, pentru a putea avea ca atari uă voce considerabile In consiliule de popore ale Europei , vecinii lor, de altă parte, Germania și Rusia, sunta atâta de puternici. Incata, așezați prin serie In mijloculu acestora, au putu afla un garanție de esistința de câtu numai într’uă alianță comună. „Națiunea ungară și română suntu contopite prin provedințâ una cu alta i?l); ele se se unescu Intre frontierele loru naturale pentru ca se ’și apere esistința loru atâta faciă cu dorințele de concistă ale colosulii nordice, câtü și fadă cu pacinica înaintare a civilisațiunei apusene. „Acea parte a Slavilor de sud, cari locuiescu în Croația, Slavonia și Dalmația, este legată prin suveniri istorice și istituțiuni comune de Ungaria și este despărțită de Bosnia și Serbia, care iarăși au de la provedință un altă misiune , ceru Insă și interesele acestora a se alia cu cei doai d’ântâi”. „Aceste trei regate, In internii organisate autonome, pentru apărarea în afară Insă legate ia uălaltă, aru forma unu imperiu astfeliű de insemnatu. In catu imperatule loru arü posede Intre statele europene nnü vota considerabile și am putu desvolta uă influință însemnată, fără ca independința regatelor singuratice cu referință la afacerile interne se fie periclitate nici câtü de puținO. Ascultând tate aceste, întrebai:—„și ce se va întâmpla cu provinciele cisletiane ale Austriei ?“ La care ’mi respuse “ acestea se țină de Germania și, formându secundo genitura Habsbugilorn, séu vorü fi unite la uălaltă cu marele imperiu germanü scü, deca acesta nu va conveni Boemiei. In doua grupe, unde apoi vor primi aceiași posiție ce o va avea Bavaria și Baden.“ Respunsul meu la acesta fu— d-ta te ocupi cu lucruri mari, la acutorü realisarea sartea va avea se esprime cuvéntulü decisivü.“ Cu tóte acestea amu ținutu conversațiunea destul de interesantă pentru a o da publicității.“ Péne aci d. P. Somssich. Noi d’astă-dată ne marginimüalice : cine are ochi de véjutű se nu’i Închidă și cine are urechi de aurita se nu ’și se astupe, fiinducă puțină încă, și furiile resboiului, ce abia se va termina Investiția Europei, vor începe din nou înfricoșata lora activitate în privnte, unde prima lor victimă va fi România liberi și națiunea română. După cumü spune siariele polone, apoi cornitele Bismark ar fi promisü națiunii polone restaurarea statului Polonia ca uă avangardă în contra panslavismului. Domnul Thiers reintorcându-se din misiunea ce’lü condusese la St. Petersburg, petrecu aici viuă două zile, de unde apoi plecă spre Italia. De astă-dată Thiers fu primită și de imperaturu Austriei într’ui audiență privată. Intr’uă conversațiune avută cu cornițele Andrassy, Thiers s’ar fi esprimata astfel despre misiunea sa In Rusia: „Diplomații rusescî ’și au exprimatu durerea lorü că intervențiunea de pace a Angliei a remasa fără resultatu cu ocasiunea Intelnirei lui Jules Favre cu Bismark. Pentru Rusia Încă nu a sosit momentul de a interveni. Participarea ei la unii congresii europenǎ depinde de la revizuirea 0reși cărora tractate cunoscute, pentru care eventualitate s’au și făcută Creși carî pregătiri militare. “ Se vorbesce că, ajungêndü d. Thiers în patrie, va primi portofoliu ministeriului de externe. In casula acesta, călătoria sa prin Europa arü fi fosta numai oă călătorie de orientare, ale cărei resultate se voră manifesta mai târziu. Viena, 15 Octobre, 1870. Camilu. UNUI METEORII ESTRAORDINARTI. Luni, 12 Octombre, îndată ce lumina țlilei dispăru ș’amurgulă veni s’anunțe că noptea s’apropriă, pe la orele 9 și jumătate uăroșeță pronunțată Începu se colore partea de nord a orizontelui. Oricine credlu mai ântâiu că vreunu incendiu depărtată ilumina astüfe la acea parte, deși lucrul părea cu totulü ciudată, căci fuma nu exista, nori cari se resfrângă rudele incendiului nu erau pe cerü — fiindu-ca era uă seninătate completă — și apoi prin acea roșață se dărină stelele sclipindă. Din ce in ce roșiața devine mai intensă, mai pronunțată și ia dimensiuni mai mari înspre nord-est, astfel, încâtü pe la 7 și jumătate are formată fracțiune de zonă mare, coprimilând o una spațiu de mai multe constelațiuni. Spre 8 și jumătate ore fenomenulu este în splendorea lui, ela este compusă din rație lungi și distinse, tote in planulu meridianelorn. Pe rându câte una sau mai multe din aceste rație devin mai luminóse și se rădică ca fulgere domolite mai susu de celelalte, apoi vîrful ălorü culminate dispare încet și altele din miile de rație dobândescu splendore și predomnire asupra celora-1alte. Toți privescu la curiosulu fenomenu, care ’ncepe a se vede că nu este unui incendiu, ci de bună samă cu totulü altu-ceva. Acesta altu-ceva nu pate fi, după opiniunea mai multor oameni speciali, decât a unü efectu alei trecerii în spațiu a radelor solare printr-uă materie cosmică.