Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-14

902 domenie ale Goróneí, de dotațiuni etc. etc.“ Nu mai adaugemü n­imica. Fap­­tulü esiste. Dreptatea s’a demons­trată . . . Ajunge! ROMANULU 14 BRUMARELU 1870 A OPTU­SPRE­ZECEA EPISTOLA Către cititorii „ROMANULUI“. Tours, 15 Oetombre, 5 ore séra. Prusianii ’mi promită că peste optă vor­ Ven* se_m* dacă visită la Tours. Se póte: suntă óa­meni bine crescuți și ’mî­nă dată deja dovedit că se iubescă pentru greșialele de la 1866 ale amicilor­ mei. Cu tóte aceste se póte aseme­nea nu numai se nu se țină de cu­vântă— acesta se întâmplă adesea Prusianiloră — de m­­âncă se se po­­menescă, în mai puțină de optă z­ile, goniți d’uă­camdată chiară din Orleans, până voră fi goniți și is­­goniți și resuciți de pretutindine. Și de ce se nu fie isgoniți din Or­leans? Déca feciora d’acolo a pu­tută combate contra dreptului divină în 1870, de ce stindariulă Repu­­blicei se nu postă face astă­zi pen­tru dreptate, naționalitate și liber­tate, cee­a ce a făcută altă­dată dreptură divină în măna feciorei Iona d’Arc? Până ce cnse dd. Prusian­ vor­ veni la Tours san până ce Tours îî va năpădi în Orleans, se ne ’n­­trebămă ce face d. de Bismark? Se pare că renumitul- ministru ve­de că cade tare barometrulu­i că politică și că forte s’a tocită sabia Germaniei, căci a luat- o pe scrisă. Elă, care nu vorbia de felă, trei circulare scrise, de cândă cu nea­­junsulă ce-o făcu Jules­ Favre la Fernere, și ce spuse? Nu cuteză a spune că Jules Favre n’a spusă a­­deverulă — căci, ori­câtă de Bis­­mark ar­e, totu­și scie că numai împĕrații și principii mintă și-și calcă jurămintele — dâră. ... se mnvârtesce în locă, și inghână că nua fostă vorba de pace, ci numai de armistițiă, că n’a cerută anume cutare forță ală Parisului, dâră c’a­dlisă că. . . . că . Ași dori­­"îi soiă dacă cine­va a în­­țelesă ce voiesce a spune d. de Bismark o’a țlisu saă c’a cerută. Dup’acea­ a, văd­ândă că lumea nu-să crede, mai aruncă uă circulare care spunea iară că Jules Favre nu pra l’a înțelesă și în sfârșită scrise a­­cumă una, care înrecu­pe tóte în îngânare, căci tóte Șiariele se în­trebă dacă d. de Bismark cere pa­cea s­ă dacă crede că prin ame­nințări va putu speria pe poporul­ francese ? Times, care este confi­­dintele d-lui de Bismark, spune că d’acumă urmarea resbelului nu mai pate fi de­câtă în defavorea Pru­siei. „Parisulă, care restrânge ose­birile de opiniuni din tote Francia, a dovedită că n’are de câtă una singură în facia imum­­ului, acea­a a resistenței. Și ’n armata germană se spune încetișoră că s’a perdută speranța d’a supune Parisulă prin simpla încongiurare; se va încerca a­­cumă efectulă tunuriloră Krupp, contra artileriei marinei, luată de Trochu. Ș’apoi Parisul, luată, lucrur ă s’a sfârșită, căci de la căderea imperi­ului provincia s’a deprinsă a trăi fără Paris. Trebuie dâră se supuie totu.“ Asia dară ânsu­și Times recu­­nosce că nu mai merge, că este bine pentru d. de Bismark se facă pace și lasă se se vâd­ă că ilus­­trul. Bismark își mușcă deja bu­zele că n’a tratată cu Jules­ Favre. Se mai tracă 15 m­ile, și vomă vede dacă buzele acele nu voră fi muș­cate până la sănge. Generarele Boumbaki a sosită aci. Astă. Și trebuie se sosască și d. Thiers. Amă uitată a spune că suntă trei ț­cle de căndă a sosită și d-nu Strată, represintantele principelui de Hohenzollern din Bucuresci pe lân­gă guvernul­ Republice!. Cu tote aceste au cred­­i că sosirea d-lui Strată împedică întru ce­va presința mea aci, fi­e­ care merge pe calea lui, fie­ care are misiunea lui și suntă sigură că nici uă dată nu ne vomă putâ ciocni. Ună reacționară în­treba mai de ună-d­i la Fial­owski pe d. Simeonă Mihălescu: — Ce caută Rosetti la Paris? — Se ruge pe Jules-Favre se vie se mai pledeze încă vă dată pentru Brătianu, respinse acestuia, cu flegma’i spirituale. Și gluma d-lui Simeonă Mihă­lescu este ună adevără. Ce caută în Francia, de nu totă aceia­a ce caută omenirea întrâgă ? A urma d’aprópe luptele și ’n sfârșită trium­­fală acestei națiuni, care este avo­­catură tutoră celoră drepți, apără­­torulă tutoră națiunilor, suferinde ! Astă-felă dară ori­cine vede că nu póte fi nici oă ciocnire între mi­siunea mea și acea­a ce póte ava celă care represintă astă-d­i în Fran­cia pe actualele guvernă ală prin­cipelui Carol de Hohenzollern. Aproposite de misiunea fie­căruia. Unul­ din pianele reacțiunei d’aci, le Constitutionnel, tare sa supărată pe cei carii invocă suvenirile de la 1792 contra lui Hohenzollern de la 1870. Epă ce spune între altele: „Pentru ce se invocămă ne­contenită suvenirile de la 1792 ? Nu se decretă m­ă 1792 cumă se decretă m­ă inposită , trăimă întru o lume positivă, și nu întruă lună Republica a putută să ne schimbe. Condițiunile actuale ale resbelului nu mai permită mulțimelor­ ne­­sperimentate d’a combate armatele regulate.“ Și noi zh­emă : âcă că garda na­ționale bătu­iesc armatele regulate ale Prussiei, precumă le aă fostă bă­tută armatele desculțe de la 1792. Nu se decretă 1792, dară se simte și renasce în noi.* Scrmă că trăiți în positivismă, dâră, spiritură de la 1792 re’nviuindu ve va sgu­­dui, va sdrobi positivismul­ des­potismului și, d’astă dată, îl­ va sdrobi pentru totă­ d’a­una, căci mult a suferită și prin urmare multă a ’nvenată omenirea. €. A. Rosetti. ROMANIA VENDUTA ȘI TRATATA PRIM POLITICA PRUSIANA. RESTAURAREA POLONIEI. THIERSSI A­N­D R­ASSY Abia trecură câte­va m­ile de când­ citi­torii acestui­­ Jiamiö avură ocasiune a se con­­vinge despre pericululü ce amenință epis­­tența României ca statu liberü din partea politicei prusiane, a cărei conducere este în­credințată mâneî de „fieru și de sânge“ a comitelui de Bismark și ale cărui tendințe vi­­st­ ruale au fost­ descoperite In Gazetta de Augsburg, și p­­ă­ne astăzi iarășî in posi­­țiune de a comunica o­ nouă probă a celoră ce­ama aflată din Gazetta de Augsburg și din Pester Lloyd, despre planurü Prusiei de a vinde România liberă Austro-Ungariei, ca obiecții de recompensă pentru provin­­­ciele germane ale acesteia din urmă, la casă cându ele vor­ fi înghițite cu voia sau fără voia Austro-Ungariei de către marea și pa treica Prusia. I Acesta probă nouă o afläraü publicată In no. 248 ală Pester Lloyduhi In formă de schiță a unei conversărî politice ce o avu­t. Paul Somssich, președintele dietei unguresc! In stagiunea acesta la Carlsbad, cu un persona de uă însemnată reputațiune politici din Prusia, a cărei posițiune nu permite nici uă includ­e la că este inițiată în secretele politicei viitore ale cancelariului de stat­ ale Prusiei și că posede informațiu­­nile cele mai autentice în privința acesta. Schița acesta este scrisă de însășî pena d-lui Somssich. Autorele se feresce a numi acea personä prusiană cu care avu conver­­sarea. Posițiunea énsé ce ocupa d. P. Som­ssich ca președinte al­ dietei ungurescî, ne­îndreptatO este a crede că acea persona se ține de clasa distinsă a societății și prin urmare de acea categorie, despre care se zice că, ideca ai vorbiții cu m­ulți, ai vor­­bitu cu toți. Lăsăm­ deci se urmeze acea schiță, pe care o traducemu câtu se póte mai fidele: „Déca Prusia nu se va lisa a fi dusă, déca ea, In m­­ijloculu victorielor­ séle, nu va părăsi politica sea prudinte și sobiiă de pene acuma, atuncea va lochiăia pace supt asta­felü de condițiuni, pe cari le va pute aproba opiniunea publică a Europei și pe cari Francia le va pute accepta fără de a fi umilită. Bismark, care este destul­ de pru­dinte,­și Moltke, care calculeza cu sânge rece, nu se vor­ lăsa a fi răpiți de pasiune și daca ei totuși continuă lupta, o face a­­cesta pentru ca spiritele se se astâmpere de ambele părți, pentru ca Germanii se ajungă la cunoscință că a învinge și a cuceri nu este toto­una, și că a subjuga Francia pen­tru toto­deuna este unii ce imposibile, și pentru ca Francia se se convingă că forța ei de apărare este frântă de unü timp. Înainte și ca un resisting continuată ’i va aduce mai multa reö și ’î va causa mai multă nefericire, de­câtü pacea ce i-o ofe­re Prusia, de­și supta condițiunî grele și durerose.“ „Cam­ acestea le esprimar­ea unuia din cunoscuții mei Germani, care este unai par­­tisanii Infocata alü unității Germaniei mare, pe care ele o cere ca un condițiule neevi­tabile și unica basă sigură a unui viitorö mai frumosu alü Europei. „In decursulü conversăre a continuat: =„Și ce ară cade In favorea monarh­ieî „austro-ungare și In specialii In aceea a „Ungariei, din acesta viitor e frumos” alți „Europei, basată pe unitatea Germaniei mare?“ — „Acésta ’țî-o voiu spune, — respinse elő, — mai multü póte de cátü eredi, dérü totuși nu mai multü de câtü potu pretinde mnicele naționalități de la Dunărea de jos, în conformitate cu interesele comune ale Europei.“ „Imperatii alu imperiului confede­ratu, de la Dunărea de josif, rege alu Ungariei, Croației, Slavoniei, Dalmației și ROMÂNIEI!“ „Cumü Iți pare acesta titlu ? Eu sunt­ de opiniune că cu acesta arü pute fi mul­­țămită atâta dinastia Habsburg-lotaringică, cât­ și regatele In­cestiune. „Imperatulu imperiului confederatü arü fi puternicit și s’arü bucura în afară de un va­­lore mare. Regatele autonome arü fi In afa­cerile lor­ interne cu totulü independinte. Acesta și atâta puteți voi accepta de la Germania unită și mare, și acesta este mai multü de câtu ați pute voi ajunge prin propria vostra putere. „Imperiulu germană unita, oare, avéndu siguranța spre vestu, fără Induoieli ’și arü dirige atențiunea spre est, de­ore­ce pentru ele, ca viitoriü statu alü lumei, va fi de uă importanță mare ca provinciile de la Dunărea de jos, se se constituie asta­ falü, în­câta interesele lorü se nu lupte cu ale sale, ci se se întălnască pentru a garanta In comunitate pacea Europei. „Pe terenulü acesta — ințelegă acela alü Dunărei de jos” — intalnim a trei naționa­lități și totü atâtea țeri, teritorie geografice , țerile ungurești, slave și romănescî. „Pretensiunile séu, deca voiescî, aspira­­țiunile acestora naționalități a le aduce în armonie cu posibilitatea și cu deosebire cu interesele Europei, va fi treba Germaniei, pe care voi singuri nu o veți pute realisa nicî­ uă­ dată. Da­­nsé, prin influința Germa­niei mari unită, și în acesta sunteți prin urmare avisați nemijlociții la ajutorulu ma­relui imperiu germană, care este chrămatu a re­veni in privința acesta cu tota sinceritatea în ajutori­. Vo­ v’ațî lăsata a fi răpiți prin pretensiunile vóstre de inde­­pendință, basate pe dhelirulu de naționalitate, asta-felu de departe, în câta ve locercarî a edifica propriulu vostru viitor­ mare pe ni­micirea reciprocă și pe minele celoră­laltî. Care arți fi consecința ! „Ună resbelă de nimicire Intre rase. „Lăsați tn voia vóstra, ve omorîțî, ve prădați și ve devastați voi Intre voi cu foca și sabie, pene ce, obosiți cu totulu, ve veți vede con­strânși a cerși ajutorulu veciuitorii puter­nici și mai curându sau mai târziu ați ave trista sorte a Poloniei. „Nu ’mi-o lua un nume de reu, déru a­­cesta este adevĕrulü purű, acesta este vii­­torulü Infricoșato, spre care va conduce or­­ganulu pasiunilor n vóstre, care face se a­­muposca vocea admonizare a rațiunii, a echității și — ce este mai presusu de tóte acestea — a esigințelor­ și postulateloru eu­ropene. „Marea Germania unită, asecutată spre vest, în c­alitatea ei de primă putere eu­­ropeni mare și deja mai universale, nu va mai avea nici una interesa de a împe­­deca consolidarea vecinilorü sei din est din contra, formarea unui stat, însemnată Dunarea-de-Jos­, aliată cu densa prin co­m­­munitatea intereselor­, va fi pentru dénsa folositors, ori pentru ecilibrulu europénii totü atâta de necesarie, precumu a fostu­ui dată Austria. „Impregiurările politice se schimbă; sta­tele asupra formării cărora au Inm­uritu pene acuma interese dinastice fórte multe. Incepu a’șî lăsa astăzi esistența pe naționali­tăți și pe câta nu se opune la acesta fron­tierele geografice și naturale se și recunos­­ce acesta îndreptățire. Pe baza acesta ne implinimü noi Germanii unitatea — pe ace­­ia­șî S’av unita Italian! și vomü trebui se se unesci și cele-alte naționalități, pe carü nu se vor­ vedea constrânse prin micimea lorü a se cotropi cu altele mai mari sau din po­sițiunea lora geografică a se uni cu vecinii lorü. In acesta posițiune, din urmă se află naționalitățile din țerile de la Du­­nărea-de-Tosis. „Precumü amü jisü, pe acestü térémü Intelnimü trei naționalități mai mari și tota atâtea țeri destul­ de bine dețărmurite și geografice. Aceste naționalități — cea ungu­­resca, cea slavă și cea romănască —nu sunt­ astfel­ de neconsiderabile, pentru a se pute contopi una cu alta sau a se asimila cu ve­­cinul­, de altă parte Insă nu suntu Intrunit nim­erü atâta de mare, pentru a putea avea ca atari uă voce considerabile In consiliule de popore ale Europei , vecinii lor, de altă parte, Germania și Rusia, sunta atâta de puternici. In­cata, așezați prin serie In mij­­loculu acestora, au putu afla un garanție de esistința de câtu numai într’uă alianță co­mună. „Națiunea ungară și română suntu con­topite prin provedințâ una cu alta i?l); ele se se unescu Intre frontierele loru na­turale pentru ca se ’și apere esistința loru atâta faciă cu dorințele de concistă ale colo­­sulii nordice, câtü și fad­ă cu pacinica îna­intare a civilisațiunei apusene. „Acea parte a Slavilor­ de sud, cari lo­­cuiescu în Croația, Slavonia și Dalmația, este legată prin suveniri istorice și istituțiuni co­mune de Ungaria și este despărțită de Bos­nia și Serbia, care iarăși au de la prove­­dință un altă misiune , ceru Insă și intere­sele acestora a se alia cu cei doai d’ântâi”. „Aceste trei regate, In internii organisate autonome, pentru apărarea în afară Insă le­gate ia uă­laltă, aru forma unu imperiu ast­­feliű de insemnatu. In catu imperatule loru arü posede Intre statele europene nnü vota considerabile și am­ putu desvolta uă influ­­ință însemnată, fără ca independința regate­­lor­ singuratice cu referință la afacerile in­terne se fie periclitate nici câtü de puținO. Ascultând­ tate aceste, întrebai:—„și ce se va întâmpla cu provinciele cisletiane ale Austriei ?“ La care ’mi respuse “ acestea se țină de Germania și, formându secundo­ ge­­­nitura Habsbugilorn, séu vorü fi unite la uă­laltă cu marele imperiu germanü scü, deca acesta nu va conveni Boemiei. In doua gru­pe, unde apoi vor­ primi aceiași posiție ce o va avea Bavaria și Baden.“ Respunsul­ meu la acesta fu­— d-ta te ocupi cu lucruri mari, la acutorü realisarea sartea va avea se esprime cuvéntulü decisivü.“ Cu tóte a­­cestea amu ținutu conversațiunea destul­ de interesantă pentru a o da publicității.“ Péne aci d. P. Somssich. Noi d’astă-dată ne marginimü­a­lice : cine are ochi de vé­­jutű se nu’i Închidă și cine are urechi de aurita se nu ’și­ se astupe, fiindu­că puțină încă, și furiile resboiului, ce abia se va ter­mina In­vestiția Europei, vor­ începe din nou înfricoșata lora activitate în privnte, unde prima lor­ victimă va fi România liberi și națiunea română. După cumü spune siariele polone, apoi cornitele Bismark ar­ fi promisü națiunii polone restaurarea statului Polonia ca uă a­­vangardă în contra panslavismului. Domnul­ Thiers reintorcându-se din mi­siunea ce’lü condusese la St. Petersburg, petrecu aici viuă două zile, de unde apoi plecă spre Italia. De astă-dată Thiers fu pri­mită și de imperaturu Austriei într’ui au­­diență privată. Intr’uă conversațiune avută cu cornițele Andrassy, Thiers s’ar­ fi esprimata astfel­ despre misiunea sa In Rusia: „Diplomații rusescî ’și au exprimatu du­rerea lorü că intervențiunea de pace a An­gliei a remasa fără resultatu cu ocasiunea Intelnirei lui Jules Favre cu Bismark. Pen­­­tru Rusia Încă nu a sosit­ momentul­ de a interveni. Participarea ei la unii congresii europenǎ depinde de la revizuirea 0reși­ că­­rora tractate cunoscute, pentru care even­tualitate s’au și făcută Creși­ carî pregătiri militare. “ Se vorbesce că, ajungêndü d. Thiers în patrie, va primi portofoliu ministeriului de externe. In casula acesta, călătoria s­a prin Europa arü fi fosta numai oă călătorie de orientare, ale cărei resultate se voră ma­nifesta mai târziu. Viena, 15 Octobre, 1870. Camilu. UNUI METEORII ESTRAORDINA­RTI. Luni, 12 Octombre, îndată ce lu­mina țlilei dispăru ș’amurgulă veni s’anunțe că noptea s’apropriă, pe la orele 9 și jumătate uă­roșeță pronun­țată Începu se colore partea de nord a orizon­telui. Ori­cine cred­lu mai ântâiu­ că vre­unu incendiu depărtată ilumina astü­­fe la acea parte, de­și lucrul­ părea cu totulü ciudată, căci fuma nu exista, nori cari se resfrângă rudele incendi­ului nu erau pe cerü — fiindu-ca era uă seninătate completă — și apoi prin acea roșață se d­ărină stelele scli­­pindă. Din ce in ce roșiața devine mai in­tensă, mai pronunțată și i­a dimen­siuni mai mari în­spre nord-est, ast­­fel, în­câtü pe la 7 și jumătate are forma­tă fracțiune de zonă mare, co­­primilând o una spațiu de mai multe constelațiuni. Spre 8 și jumătate ore fenomenulu este în splendorea lui, ela este compusă din rație lungi și distinse, tote in planulu meridianelorn. Pe r­ându câte una sau mai multe din aceste rație devin­ mai luminóse și se rădică ca fulgere domolite mai susu de cele­l­alte, apoi vîrful ă­lorü cul­minate dispare încet și altele din miile de rație dobândescu splendore și pre­­domnire asupra celora-1­alte. Toți privescu la curiosulu fenomenu, care ’ncepe a se vede că nu este unui incendiu, ci de bună samă cu to­tulü altu-ceva. Acesta altu-ceva nu pate fi, după opiniunea mai mul­­tor o­ameni speciali, de­cât a unü e­­fectu alei trecerii în spațiu a rad­elor­ solare printr-uă materie cosmică.

Next