Romanulu, ianuarie 1871 (Anul 14)

1871-01-28

82 ROMANULU 28 IANUARIU 1871 D. Leon Eraclide ține a se garanta­­ și cel ce vom­i împrumuta fiscului, d’acea propune ca se nu se emită nici una bonă fără visa curții de corupturi și ori care din aceste bonuri se vor­i plăti, se se Incunoștințeze curții de compturî. Se cere închiderea discnsiunii: d. D. Robescu o combate, d. Candiano o susți­ne. Puindu-se la votă, discusiunea se­n­­chide. Ședința se suspinde pe 5 minute. La redeschidere, raportatorele arată că majoritatea comitatului delegațiiora a res­pinsă tote amendamentele, afară de ul­tima parte a celui propusü de d. Era­clide cu avisulu curții da compturî. Se punu­ la vottl și se respingu amen­damentele d-soră Câmpinenu, P. Mavro­­gheni, Agaricî, Eraclide, Holbana, Const. Blaremberg, G. Lahovari, Dem. Gh­­ca Comănăscenu și Leon Eraclide. Se admits aiu d-lui Chițu pentru da­rea ’n judecată a miniștrilorü. Art. 3 și 4 din lege se primescu­ fără discusiune. La art. 5, d. raportare explică că a­­nulă de î mprumutu nu e anală de eser­­cițiă budgetarii, ci celț ordinarii. Art. 5 ne prim­esce fără modificare. După propunerea d-lui Mavrogheni și G. Chițu, art. 6 se modifică de comita­­tu­le delegaților și schimbându-se cuvintele B cu scadența de 31 Decembre ale anu­lui în care s’a emisii“ și înlocuindu-se cu vorbele „cu data emiterii după 31 Decembre constituie etc.“ pentru motivă că ntr’ună ană nu pot fi fi împrumuturî de câtă numai de 3 milione și scadența póte trece și n anulă următoriă. D. G. Manu combate modificarea co­mitatului, căci e contradictorie cu art. 5, votată și cu art. 7. D. N. Ionescu susține că, de nu se va vota acestă articlu, legea ară fi fără e­­fectă, căci acestă articiu trebuie ’n­scrisă în bonă, ca se scie scadența. Se ’nchide discusiunea și cameea pri­­mesc o articlulă cumă a fostă redactată, fară modificarea comitanului deWatil­in. La art. 7, d. Leon Eraclide semnaleză că ultimulă aliniată ală acestui articlu nimicesce legea și este în contradicțiune ca articlulă 5 votată: ministrulă care de­câtă a spune că n’a putută plăti la 31 De­cembre bonurile, și atunci totă Statulă plăteșce dobânda, eră nu ministrulă per­sonale. Propune dera ștergerea acestui alineată. D. Ion Codrescu consideră ca de pri­sosii și aliniatură ală dorilea și ală trei­lea din art. 7, explicândă că ele rădică dă dificultate forte mare. Cândă se pre­­sintă bonulă la tesaură, seu se plăteșce, s­ă se preschimbă. Dacă creditorul­ nu vrea se preschimbe bonulă, ele îlă pro­testă la tribunale și lucrul ă intră în pro­cedura comună. Cine ănsă face constata­rea datei cândă s'a presintată bonulă? Casiarulă? Dorü­de că va refusa. Atunci remăne tribunalului. El bine, acesta se înțelege de la sine și aliniatula­iI prin urmare nu mai are rațiune d’a fi. Câtă despre aliniatulă III, el­ e pre­vestită în art. 8. D. P. Grădiștenu nu crede cară fi bine se se ștergă aceste alineate. De ce se si­imă pe creditare a mai merge la tribunală? Dacă ministrulă nu póte plăti bonulă, nu’să pute nici schimba, căci nare bani. Prin suprimerea alineateloru dămă­lucă la procese ’n contra statului, cari causeză atâtea ch­eltuieli de instanță ș’a­­tâta dobândă. Eră câtă pentru modul­ constatării, ea se va face cum va vrea creditorulă. După explicările date de d. raportare Brăescu, în sensul­­celoră susținute de d. P. Grădiștenu,­­ d. Codrescu susține din nou opiniunea emisă de d-sea, adău­­gându că ea ară avea de efectă se nu se mai vedă prin ministeri acea sumă de creditori, puși în posițiune d’a cutre­iera pe la casială, pe la ministru etc. Ș’apoi, un bonă uă dată presintată și neplătită, ce valore mai are elă? E ună falimentă din partea tesaurului. Ară vrea dér se se ție ună registru regulat la sca­dență și sumele de plată s’accepte a fi reîmbursate creditorilor­. D. P. Grădiștenu constată că e răă a nu se plăti banilă la scandență, dară cine trebuie se pardă? Creditorele sau statură ? De ce se pedepsimă pe creditore, prin procederea ce se susține, că șî-a dată banii Statului? Nu vomă ajunge de câtă la lipsa de creditori. Ș’apoi, prin proce­derea prevedută în lege, dispare samsa­rii: ori ce creditoră n’are de câtă ședea două lei portăreiloră spre a’i constata pre­­sintarea și neachitarea bonuriloră. D. Leon Eraclide insiste pentru șter­gerea alin. fii, căci prin elă se nimicesce legea. S’a votată de cameră ca ministrul se nu trecă peste 3 milióne, dară ce merită se iea pentru casuță cândă nu se plă­tescă la scadență bonurile? Va veni mnă ministru care va emite pentru 3 milióne, și viitorul­ ministru, peste m­ă­ană, nu va pute emite nimică! Ori­ce ministru e datorit a plăti bonurile din resurse sau din remășițe. După pronunțarea comitatului delega­­ților­, d. „Lascar Catargiu" explică că, daci ministrul­ nu va plăti pănă la 31 Decembre, data scadenței, se înțelege că suntă remășițele, din care se se plă­­tescă. D. Leon Eraclide, totă de-u­a amă comptată pe remășițe, ele nu s’aă împli­nită, cheltuielile s’aă făcută și astă-felă amă ajuns în starea în care ne aflămă!.. Discusiunea se ’nchide. Amendamentul­ d-lui Codrescu se respinge, ală d-lui Le­on Eraclide se primesce. Se admite art 7 cu al. ÎI. D. I. Codrescu propune intercalarea unui nou articlu ’n lege: „ca bonurile de teseară se n’aibă uă scadență mai depărtată de câtă 6 luni celă multă de la data emiterilor­“, căci cu modulă a­cesta se înlătură tóte temerile seriose, es­prese ’n privința achitării. 17/1^ Tffli Inni a pi*a mnlni Se pune la votă acestă amendamentă care are se devie art. 8, și se primesc. La art. 8 devenită 9, d. G. Manu și N. Ionescu observă că e de prisosu. D. P. Grădiștenu nu ’nțelege ce scapă va ave legea. Suprimândă acestă articlu finale, ministrulă totă va pute eși din lege. Elă e datorit a plăti bonurile la 3 Decembre, dară nu le-a plătită, atunci în anul viitor se mai póte face bună bană măcară datoriă flotante? Nu. Etă dâră că nu se facă ’nlesnirî de­câtă minis­trului din primulă ană ală aplicării legii, Dră cel­alți suntă siliți a trage păcatele miniștrilor­ anului precedinte. D. I. Agarici nu vede remediulă de­câtă în buna ecilibrare a bugetului. Te­merea espresă de preopinentală d-sele n’are loc­, căci ministrulă trebuie saibă bani, din încasarea dăriloră, spre a plăti cele 3 milióne.— Amendamentulă d-lui G. Manu, care propune suprimarea ultimului articlu, comitatulu delegațiloră îlă pri­­mesce. Discusiunea se 'nchide. Se pune la votă amendamentulă d-lui G. Manu și se primesce. Se pune la votă legea ’n totale, cu bile — după cererea a 15 deputați — și resultatulă este : Votanți .... 63 deputați. Mai­ ales....................35 voturi. Un abținută. Bile albe pentru . . 49. Bile negre contra. . 14. Președintele proclamă c’adunarea » pri­mită legea ’n totale. D. Ministru de finance crede c’acestă ege va contribui la ecilibrarea bugetu­­ui și o primesce cu speranța că aduna­rea va ecilibra bugetulu, făcândă tóte reducerile posibile. Ședința se rădică și cea viitóre s’a­­nunță p’a doua­­ ji, 17 Ianuariă 1871, a ordinea­­ jilei fiindă legea pentru stin­gerea datoriei flotante. • CONSECINȚELE DEVASTAM aLe SLOVIONILORŰ PRODUSE DÎN CAUSA DESTRUC­ȚIUNII PADURILOR­ ÎN LOCURÎLE MUNTOSE. Presința arborilor­ în natură nu are de scop, numai a procura <5- mem­orii materialul, necesariü pen­tru combustiune și construcțiune, déra înca are și m­ă roră forte în­semnații în economia naturii. Se aere la adevără, că, pe do­uă par­ia, prin respirațiunea animalelor,­uu mare cantitate de acidii carbo­nicii, gază impropiă pentru respi­­rațiune, iese din organele respirătore și se respândesce în atmosferă; se scie asemenea că fre­care cantitate de acestă gază amestecată cu ae­­rulă ce respirămă, îlă viciază, îl­ face impropriu­ respirațiunii și pro­­ducetoră de asfi­siă, de unde ur­­mază că, dacă natura nu ar­ fi în­grijită ca, parte din acidulă car­bonică răspândită de animale prin respirațiunea loră în atmosferă, se se sustragă din acestă mediă, nea­­perată va fi venită țină timpă când o aerulă ar fi fostă asta de încărcată de acidă carbonică, în câtă tóte a­­nimale ară fi perită asfic­iate prin acestă gază. Acestă rolă purifica­­teră natura­la dată celui­l­altă regna organică, vegetaleloră stă plante­­loră, și prin urmare și arboriloră. Aceste ființe au un respirațiune contrariă de aceea a animaleloră, căci, pe cândă acestea, pentru a respira, saă ocsigenulă aerului și daă afară acidulă carbonică, plan­tele absorbă din atmosferă acidulă carbonică, formată de ocsigenă C, 1 și de carbonă C, saă CO2, rețină în interiorulă­loră carbonulă, ce le 1 este indispensabilă pentru nutrire, și daă afară posigenulă, și cu mo­dulă acesta echilibru să se stabilesce în atmosferă; și grație regnului ve­­getalist aoyulu Conoc­it, propriß­­tățile sale vivificătore ce amă ve­detă că le ar perde decă plantele­­ nu vară curăța de­parte din aci­dulă carbonică vărsată în atmosferă de respirațiunea animalelor­. De altă parte asemenea plantele și mai cu semă arborii dau atmo­­sferic, prin evaporațiunea de apă ce se face pe suprafața frunctelor­, trunchiului și ramurilor ă loră uă parte din umiditatea necesară, și totă acestă evaporațiune face ca, producând o ore­care scădere de tem­peratură 1), condensarea vaporilor­ atmosferici în plaie se cadă peste localitățile cele mai acoperite cu ar­bori, cele mai pădurose; de aci vine că secetile sunt­ cu atâtă mai dese și mai supărătore, cu câtă uă re­giune este mai lipsită de păduri; și cu câtă este mai păduroasă cu atâtă ea este mai răcorită de ploi De aceea se bage bine de semă proprietarii noștrii se nu abuseze cu tăierea păduriloră și mai cu semă fără nici uă sistemă, și cu scoterea buturugilor, spre a face locuri de arături, cari dică iei, aducă ună mai mare profită de câtă pădurile, ca se nu pață ca căm­ile din fabulă, care lăsândă bucata de carne ce ținea în gură ca se apuce pe aceea ce se vedea în apă, și care i se pă­rea, mai mare, dâră care nu era de­căt imaginea celei d’ântâiă, ima­gine ce dispăru îndată ce carnea arată cădu la fundă, în cătă pen­tru lăcomia de a avea bucata ima­ginară, ce i se părea mai mare. 1) Se sală că ca una lichidă se se evaporeze, tre­buie se absorbă, se iea ore­care cantitate de căldu­ră de la mi­jlocul­ în care se face evaporațiunea, și prin urmare se’î­mai scadă temperatura. Pe acestă principiu fisicii este basată fabricațiunea gheții ar­tiu­ficiale prin evaporațiunea a­meniacului care luănd­­căldura apii, spre a se pute evap­ora, li scade tem­­peratura pâne îngrață, perdă și pe acee­a ce o avea și nu se alese nici cu una nici cu alta. Se bage dâră bine de sumă cliră, se cugete multă domnii pro­prietari, și se aibă toto­deuna în minte acésta fabulă, ca nu care cumă­ va prin căte-va decimî sau sute de pogone, de arătură mai multă se compromitemă starea igrome­­trică a țerii, și mai cu semn a lo­­calităților- cămpene, căci la ce ne ară folosi că amă avea semănături întinse și nu amu avea ploile ne­cesare; scimă cu toții nenorocirile ce producă secetele cele mari, se in­fimă noi înși­ne causa acestoră nenorociri; mai bine se semănămă mai puțină și mai bine ca se cu­­legemă mai multe și mai bune pro­ducte, de cătă se semănămă multă și se recoltămă puțină sau nimică. Ună altă rolă bine-facătorii ală pădurilor­ este de a­fișa, prin ră­dăcinile arborilor­, de a face mai stabilă soluții pre­mobilă ale unor­ localități, cumă suntă mai cu semă, acele lande, acele cămpii nisipose de pe țermurile mărilor, ca în Gas­­conia și Vandeea în Francia, în La Plata în America, și în alte loca­lități, ale căror­ nisipuri, prin su­flarea vântului de către mare, îna­­intată sub formă de munțișori um­blători, numiți dune, în interiorul­ continentelor­, cotropindă sub masa loră mișcătore localități cultivate pe cari se transformă în deșerturi ni­sipase și la a căroră progresiune numai plantațiuni de arbori se póte opune, precumă și de a opri sau împuțina efectulă ploilor­ torențiale cari, fără obstacolulă pusă de den­sele, ară produce inundațiuni forte dese și forte violenți, și ec» cumă. Se sciă că cu cără picăturile de ploie vor­ cădea mai desă una după alta pe suprafața pământului, cu atătă absorbarea loră de către pământă va fi mai anevoiosă și prisosul­ de apă va trebui se se scurgă pe suprataxa lui, produ­­cându, mai cu sumă căndă solulă este puțină înclinată, șiroie, mai multe șir­e producând­ torente cari prăvălindu-se din tote părțile în al­biile rîuriloră, le umflă apele, esă afară din albiile loră și producă inundațiunile asia de funeste prin efectele loră, pre­căndă în locali­tățile pădurose, de­și ploile sunt­ mai dese, inundațiunile sunt­ mai puțină posibile, din cauză că pică­turile de ploaie nu potă cădea așia de desă unele după altele pre su­prafața pământului ca în casuță precedentă, fiindă­că arborii prin ramurile și frunzele lor­ se opună la acesta. In adevără, picăturile de plaie căzute pe arboriiă păduriloră suntă oprite cătă­va timpă, mia înainte de a cădea pe pământu, fiindă­că ele trebuie se călâtorască, se pice, se se prelingă din ramură, în ramură, și din frunză în frunză pâne se ajungă josă, astă-felă că solulă are timpă se absorbă cea mai mare parte din picături, și nu­mai pre puține, căndă ploaia este repede, semănă ca se se scurgă pe suprafața pământului. In regiunile muntose lipsa pădurilor are consecințe și mai funeste, căci deosebită de inundațiuni cari devină și mai impetuase din causa încli­­națiunii solului și a strâmtorării lo­­calităților­­­ locuite , mai producă, cândă structura geologică și natura a roceloră se potrivesce, și potmolizî de sate și de țârinî prin tîrîrea din munți de bolovani, petrișă și can­tități enorme de nisipă cari, ne­fi­indă ținute de rădăcinile arborilor, se desfacă cu cea mai mare înles­nire, în câtă bieții locuitori nu nu­mai că se vedu amenințați se li se distrugă casele, dari încă și a se vedea desposedați de ogarele loră prin nomolurile de petrișă și nisi­puri aduse de torentele de apă. A­­cesta amă observat’o din nenorocire și la noi în escursiunea ce anulă acesta amă făcută în valea Domiței din districtul­ Muscelă. Totă ma­­lulu drepta alü riului Domnei pe oă întindere de mai multe zecimi de k­ilometre, și cuprinzândă, înce­­pândă de la Sudă, satele Budesca, Ciumeștii, Miceștii, Purcărenii, Va­­lea­ Nandrii, Jupâneștii, Găneștii, Retevoeștii și până la Domnești la Nord, ne prezintă aspectulă celă mai de îngrijată în acastă privință. Structure geologică a acestei regi­uni este formată de oă succesiune de strate de nisipă, de petrișă și de argilă cu uă disposițiune stra­­tigrafică mai orizontală sau forte puțină înclinată de la N. la S. mal cu sumă spre Domnești. Aceste ro­­ce, prin natura lor, fórte puțină consistentă și fórte mobile, suntă la fie-care ploae tîrîte din cóstele delului, desbrăcate mai de totă de pădurile sale prin neșciința și lă­comia locuitoriloră, și tîrîte în fun­­dulă văii, unde potmoleșcu casele, ogrăzile și drumurile satelor, cari­tate sunt­ așezate la polele lui între dela și matca riului Domnei. In deșert, locuitorii se ïncerca a pune obstacole, prin facerea de gar­duri transversale progresiunei aces­toră aluviuni devastatore, gardurile sunt superumplute, când­ nu sunt­ sfărîmate, și aluviunile mergă me­­reă in vale, umplu curțile, barica­­dază drumurile, și înaintază necon­tenită, străbătândă satele până la ală douilea rândă de zăgaze așe­zate la marginea loră despre hol­de, pre cari se străbată cu aceeași nepăsare, ca cumă natura ară vrea se-șî­rîț­ă de micimea omului cândă se compară cu dânsa, și cotropește mare parte din țeririle destinate culturii, reducându le în lunci nisi­pase și petrase improprii la nici uă cultură. Acesta stare de lucruri are con­secințele cele mai funeste pentru bieții locuitori, căci pe do­uă parte aceste deluri au devenită nișce ru­ine brăzdate cumă suntă, în tóte direcțiunile, de rîpe mai multă sau mai puțină profunde, rîpe causate de roderea apeloră de ploi ce, ne­­găsindă nici ună obstacolă în ar­borii pădurilor, tăiați cu nepăsare, se precipită cu furiă din vîrfur ă loră rodând și tîrîndă cu sine rocele preste cari trecă, în câtă aceste caste suntă perdute pentru dânșii, căci nici árba nu póte cresce spre a le întrebuin­ța, celă puțină pentru păștunarea viteloră. Pe de altă parte, ei sunt­ amenințați chiară în esistența loră, căci în aceste regiuni, unde locu­rile de hrană suntă forte reduse, și compuse numai de șesulă sau lunca dintre castele delului și al­bia rîului, luncă forte îngustă relativă cu necesitățile locuitorilor­, sunt ă și aceste locuri cotropite de aluviunile de structure, venite din castele delului, la fie­care plaia to­rențială, în câtă bieții locuitori voră fi reduși a nu mai avea, unde se-și cultive porumburile, unica loră cul­tură din aceste regiuni. Locuitorii acestei regiuni recu­­noscă nenorocirea cei amenință, dérii nu se să se-și dea sema de căușele cari o producă, toți aceia cu cari­amă vorbită, în acestă privință, și cărora le explicămă causa zeului, îmi daă dreptate, deră adăugaă cu întristare că era prea tărâță și nu dă ce mai face. Onor. d. Ioan Rîm­­nicenu, proprietară din Purcăreni, despre a cărui bună ospitalitate țiă

Next