Romanulu, februarie 1871 (Anul 15)
1871-02-05
ST’gd gj . dófcqjja DA VILA 5 Fevru ia amfiteatrulu de la Colțea, cursul- seu de chimia organică. Acesta cursu va urma Lunea, Mercurea și Vinerea. AVII IMPORTANTE La administrațiunea diarului s’au primită urmatorele grupuri, însoțite de declarațiuni, fără numele trămițătorului: Becheni, 27 Ianuarie st. n. grupă 115 eî 40 bani, No. 53, grame 160, înregistrată la No. 59, sigiliu P. R. Galați sau Brăila, 11 Decembre, grupă de 29 lei, 27 grame, înregistrată la No. 1456, sigiliu A. B. E. Focșani, 12 Decembre, grupă de 23 lei 50 bani, 24 grame, înregistrată la No. 1977, sig. I. K. Rugămă pe personele cari ne-aă trăi misă aceste grupuri se bine-voiescu a ne face cunoscute numele d-loră, și a ne trăite acte constătătore de predarea baniloră la poște, ca se putemă regula espedițiunea ioeîa poștulă loră pentru a menținâ respectulă egileră pene la constituirea noului guvern”. Favre cere permisiunea de a se reînturna la postulăscă spre a împlini datoria dificile și delicată de a negocia pentru prelungirea armistițiului ce va fi probabilmente neceseară. „Se nu perchemă ună momentă, se ne găndimu la suferințele populațiunilor năvălite. Speră a pute compta pe concursul ăd-vöstru spre a obține termenul„ necesariă“. (villl aplause). BORDEAUX, 14 Fevruarie. — In adunare 450 deputați presinți. Se citesce demisiunea lui Cremieux. Biurourile procedă repede la validarea alegerilor, reservându-și cestiunea alegerii principelui de Joinville în departamentul Manche și alegerea prefecțiloră. Este probabile că Grévy se va alege ca președinte definitivă, și vice-președinți Trochu, Dulaure, de Lamy, Changarnier. Se crede că Thiers va fi noulă președinte al consiliului. DEPEȘI TELEGRAFICE (Servițiulu privată ală Monitorului). BORDEAUX, 12 Fevruarie, sera. — Astăzî, la 3 ore, ședința pregatitore a adunării naționale. 250 pene la 300 deputați presinți. Nancy (?) se aloce pe fotoliulö președenției, ca cele mai mare in vârstă, dice că împregiurările actuale ceru constișituirea imediată a adunării naționale, deși neaflându-se un numere. Cuvintele sale întâmpină uă mare aprobare. Emanuel Arago observă că constituirea definitivă nu pute ave loc înainte de căteva lile, căci procesele-verbale ale alegeriloru începu abia a fosi și resultatulu pentru 28 sau 30 departamente este încă necunoscută, mai ales pentru ceea ce privesce la Paris și la departamentele ocupate. Președintele pune la vot și constituirea adunării, care se voteză fără opunere. De Larcy, deputată al departamentului Gard, exprimă opiniunea că biuroulă definitivă trebuie se se numesca îndată ce numerulă deputaților presiați va fi de jumătate plus unulă și adaugă că gravitatea împregiurărilor actuali nu permite se se urmeze după regulele ordinare. Președintele propune se se desemneze ca secretari cei patru mai juni din membri. După u scurtă discnsiune, Pages, Dupont, Dulort facă se se observe că țara trebuie se scie chiară de astățil că are în capulă scănă putere constituită. Girard, din Vendea, insistă în același sens, provocăndu la numirea imediată a secretarilor. In consecință, de Castellane, Tanneguy, Du Chatel, Villon, de Renusant (?) sunt chramați la biurcă. Adunarea seamănă pe mâne la 1 oră, în localura ordinară ală ședințelor. BORDEAUX, 13 Fevruarie. — In adunarea naționale, președintele citesce scrisorea lui Garibaldi prin care renunță la mandatură cu care ’1au onorată mai multe departamente. Jules Favre, in numele colegiiorasei de la Bordeaux și Paris, depune puterile guvernului apărării naționale In mânele represintanțiloru națiunii,zicândă : „amă luată asupra nóstra sarcina guvernământului, neavând o altă preocupare decâtă de a pute, în mijjlocul împregiurărilor actuali, depune în mânele adunării puterile nóstre timporarîi. Nu mai suntemă nimică; ne supunemă la decisiunea d-vóstra, acceptăndă cu încredere constituirea nouei puteri legitime“. Favre anunță că colegii sei voră remănea București, Feurariu 1871. Anunțăndă ieri demisiunea d-lui Costaforu din președința Camerei, amü crisă că ea ne-a suprinsu forte, nefiindu pré deprinși la scrupule din partea fostului colegii alii d-lui Iepurianu. Amü $isüâncâ, totu ieri, că nu vom cerceta ce ascunde iubita scrupulositate constituționale a unui omu, care s’a ilustrată prin călcarea legilor și Constituțiunii, prin teoria celor a două morale, tote acestea sigilate prin sângele de la Craiova și Ploieșcu. Pe cândă scrieama aceste cuvinte, Senatulă se însărcina a rădica una colță ală velului. Eșindă din inerția, din tăcerea în care sta afundată de câtăva timpă, corpulă celă bătrână, celă disă ponderătoriă, a venită a arunca și elă greutatea sea în balanța în care se căntărescă destinele țetei. Insă elă, corpulă conservatore ală instituțiunilor nóstre, a făcută se încline balanța nu în sensulă conservațiunii, ci ală derîmării, nu ală întăririi, ci ală struncinării pactului nostru fundamentale, nu ală libertății și legalității, ci ală despotismului și ală anarhiei, provocată de sosü. In ședința de ierimă Senatore, D. Weissa, a făcută uă interpelare ministerului relativă la scrisarea Domnitorului. D. președinte al consiliului a respinsă prin declarațiuni identice cu acele făcute în cameră. D-nii Deșică, Orache, Adamache și alți senatori au cerută atunci cuventulă, spre a respunde la cele dise în interpelare de D. Weissn, însă președintele Senatului a dată cuventulă tată interpelatorului, spre a citi uă moțiune, și apoi, fără a permite cea mai mică discnsiunea, deși erau oratori înscriși, a pusă-o la votă și a proclamată că este primită cu majoritate. Saă rădicată contestări, s’aă cerută contra probă și votarea prin bile. Președintele n’a voită a audi nimică. Astăfelă moțiunea d-lui Weissa a fostă considerată ca primită, deși mai multe persone, cari au fostă fadă, asigură că, din vre 35 senatori presinți, nu aă votată pentru densa de cătălinii Plaiano, Weissa, Ghermani, Suțu, Lahovari, Sc. Rosetti, Băscoveanu, Prodanu, Cercheșu, Manla, Solomon, Petrescu, Grecianu și alți trei membrii ală căroră nume îlă uitămă. Publicămă mai la vale acea moțiune, pentru ca Românii s’o cunoscă, s’o judece. Alăturată cu articlele presei austro-maghiare și germane, care anunță că lovitură de stată și anesiunea, alăturată ca limba giulă străiniloră cari spună, pe tote tonurile că România este oă țeră de barbari, fără cultură, incapabili d’a se guverna prin ei înșii și necopți pentru instituțiunile politice de care se bucură, pentru constituțiunea quasi-republicană ceșită dată, moțiunea d-lui Weissa nu numai formază în facia loră ună demnă și semenătoriă pendinte, dar este chiară esplicarea acelui limba giă, semnală estern ore care ne arată pe ce se bașeză străinii, care este cada securii, cumă dice fabula pe care compteză eî. Ea formeza ună contrastă frapamente, durerosă, era se dicemă rușinosă, cu moțiunea adoptată de Adunare care, celă pucină, alături cu nesce demonstațiuni ce nu erau pute la loculă și timpul ă loră, afirmăotărîrea neclintită de a pestra Constituțiunea, încrederea nestrămutată în viitorul României, ca țeră liberă. Din contra, în faca amenințărilor și insulteloră ce li se aducă de străini, corpulă ponderatorie, corpulă conservatorie ală instituțiuniloră țerei, nu găsesce nimică altă deciisă spre aperarea loră de cătă ca reală vine numai de la dificultățile născute din aplicarea nonelor legi, în raportă cu gradul de cultură politică ală națiunii romăne. Arătă și numai arătă. Prin urmare de traetarea națiunii, conglesuirea cu streinii, conspirarea contra Constituțiunii și a libertățiloră țerei, ecă ce póte cine va găsi în voinlă de ori ală Senatului. A se asocia cu Neue freie-Presse, cu Augsburger« allgemeine-Zeitung, cu Pester-Lloijd, cu tóte loiele nemțesc și unguresci, cu tóte articlele și scrisoriele anonime și supscrise, prin cari se calomnieză România, e că patriotismulă, e că iubirea de țeră a d-loră Senatori cari au votată moțiunea d-lui Weissa. Spre a face se se înțelegă și mai bine caracteriul “ acestă tristă votă, se aduce să aminte că el vine într’ună momentă, când depeștele din străinătate ne anunță că Conferința, îngrijată, are se se ocupe de cestiunea nostră, că Turcia își concentreză trupele spre Dunăre și că Austro- Ungaria ne amenință cu tota puterea Monarchie. Denunțămă dară acestă neromănescă votă opiniunii publice, îlă denunțămă însuși Tronului, pe care, lingușindu-lă intrmă modă servile, îlă compromite și mai multă, căutândă a arăta că ideiele coprinse întru o regretabile scrisoriă esistă încă în sferele înalte, că Ministeriulăiva scrută ce spune când a afirmată contrariulă și că Senatul e singură scie și se pregătesce a susține scopurile ascunse ce se urmărescă. Ne oprimă aci asupra acestui subiect. Națiunea, camera și omenii noștri de stată, adevărați români, de tóte nuanțele politice, se veghieze. Periciulă este mare, prin urmare Caveant consules. Fiindă că vorbirămă de D-na Weissa și de majoritatea D-sele din Senată, se atragemă aci atențiunea asupra unui articlu din Neue freie Presse, pe care-lă publicămă mai josă și care, în partea lui politică, are aceeași însemnătate ca moțiunea Senatului și tinde la aceleași consecințe. Se la citescu cu atențiune cititorii și voru vede mai bine, voră înțelege mai bine. In partea sea, în aparință comerciale dară în fondă eră și politică, «siarulă nemțescă vorbesce de cestiunea Strousberg. Elă ne spune uneltirile ce să facă, lucrările prin cari se chiamă intervențiunea străină în afacerile interiori ale țerei, cu scop de a ne sili se platimă sutele de milione predate, prin concursul guvernanților noștri și ală complicilor foră concesionari. Recomandămă acestă artidă atențiunii Camerei ; ea va înțelege argința ce este d’a se cerceta și resolve câtă mai curîndă grava cestiune Strousberg. Eră moțiunea d-lui Weissa, de care se vorbesce mai susü. MOȚIUNE. „Considerândă că Senatulă, corpii ponderatorii și conservatorii, este menită a fi sentinela instituțiunilor, ce ’și adată țera pentru guvernarea ei și pentru administrarea intereselor ei. Considerândă că ereditatea Tronului, constituită în persona Domnitorului nostru Carol I, este o instituțiune de la a căreia consolidare atârnă liniștea și prosperitatea țerei. Considerândă că Senatulă, corpă representativă ală intereselor întregei țări, este datoră a avea pururea ochială țintită asupra situațiunei ei, și a oespune cu totă francheța, în orice ocasiune, pentru a putea semnala antrarele ce ar întâmpina în mârșia ei, și a le înlătura. Considerândă că, dacă țara se găsesce acumă îngrijată și ajunsă în uă posițiune destulă de gravă, nimeni nu pote nega că acea situațiime n’a provenita parte din dificultățile se au născută din aplicarea nouslori nóstre legi, în raporte cu cultura nostră politică și parte din propagarea unoră idei eronate, care suntă însă cu totulă fieparte de spiritură și simțimentală patriotică ală marei majoritățî a Națiuneî. Considerândă că este de datoria Senatului, corpu conservatoru, de a sprijini pe Domnitorulă nostru, pe Tronul ă ce i s’a dată cu entusiasmă de țeră și de a lutacuragia în ideile nobile și simțimentele patriotice, recunoscute de toți, căci de la consolidarea lui pe Tronă, depinde conservarea liniștei acestei țeri, stabilitatea, desvoltarea ei politică și propășirea intereselor ei materiale și morale, și trebue se evită să de a ne arunca în brațele necunoscutului . Pentru aceste considerante, Senatulă asigură și astă dată sincerulă seu devotamentu Măriei Séle Domnitorului Carol I, și declară că țera este strânsă legată cu Măria Sea și cu dinastia Sea, și că’î va da totă concursul ă seă pentru întărirea prosperam și înflorirea acestei țeri, ca se pot ă lntrega națiune română se se bucure de bine făcătorele efecte ale unui adeverată progresă. Și astăfelă se trecemu la ordinea dilei. “ (Sub-scrisă) Th. Weissa. D-lui Apostolii Pelinescu, președinte AL BIUROULUI CENTRALE LA ALEGERILE COLEGIULUI ALU 3 LEA DIN 24 IANUARIE, IN DISTR. ARGEȘIC. Prestimabile domnu. Mulțămescă prin organulă domniei-!éle tuturoră domniloră alegători ai colegiului ală 3-lea din Argeșiă, care pentru a treia ora ’mi facă onorea de a mă trămite ca represintante soră în Adunarea legiuitare. In două rânduri până acum voința d-v0stră suverană a fostă sugrumată, în legitima ei manifestare, prin violențele unei administrațiuni inepte și brutale. De două ori, cu prețul vieții d-vóstre, ați apărată libertatea alegeriloră și ați afirmată inviolabilitatea consciinței omului, contra unei puteri, care nu mai respectă nimică, și care, în locul legilor, a bunei credințe și a nepărtinirei, introdusese frauda, arbitrarulă, persecuțiunea și sila în practicile guvernamentale. In două rânduri pănă acum au fost supuși la grele încercări, la mari suferințe; dérii v’ați împlinită datoria de ómeni liberi, cu ună curagiă și uă desinteresare cari facă admirarea tuturorü ómenilor de bine. In marginile legilorü ați resistată arbitrarului, și arbitrarulă s’a tocită, și erá că acea administrațiune de două ori criminale nu mai este. Ea a căzută dimpreună cu guvernul, de la care se inspira, sub greutatea păcatelor și esceselorü sale chiară. Trecerea de la putere a acestui guvernă nefastă remăne însemnată cu uă urmă de lacrămi și de sânge. Ea nu va fi servită însă decâtă ca se probeze vă dată mai multă neputința forței și a arbitrarului și se ne facă pe toți se nelipită și mai nestrămutată de credința nostră în dreptate și în libertate. Onore d-vostră, d-soră alegetori din Argeșiă, cari, prin atitudinea d-vóstra demnă și hotărîtă, ați contribuită multă a scăpa țara de uăregime care o dmea la peite și a determina în înaltele sferică întorcere către principiile de legalitate și de dreptate, de la care ar fi trebuită se nu se depărteze nici vădată, și fără de care nu este adeverată stabilitate, nici ordine posibile. Votulă de vostră din 24 Ianuarie trecută a venită se dovedescu, în modulă celă mai eclatantă, că guvernul a cădutu minția Tronului și țerei căndă spunea că în Piteșci nu este de cătănă minoritate violentă, care împedică pe marea majoritate a alegătorilor, se voteze pentru candidații administrațiunii. Trei sute douăzeci și cinci de voturi, date aici de unanimitatea votanților, în deplină libertate, candidați fară ce aveau atunci, dovedescă pînă la evidință că, decă în 1869 și în 1870 s’a trimisă oștire la Piteșci, decá cetățenii cei mai onorabili au fostă târîți prin închisori, dacă alegătorii au fostă bătuți, maltratați, omorîți și apoi totă ei dați judecății ca rebeli, tóte aceste orori s’aă comisă, nu pentru ca se se apere libertatea votului, — cumă se afirma fără rușine de guvernă,— ci din contra, pentru ca se se in-