Romanulu, aprilie 1871 (Anul 15)
1871-04-22
342 DOMNULUI LASCAR CATARGIU, PREȘEDINTE DE CONSILIU ȘI MINISTRU DE INTERNE. Domnule ministre, Vinerea trecută am avut v onórea a depune în mările d-vostră, dimpreună cu d-ni. Buescu, Goga și Toncovici, delegați din partea unui mare numerü de alegători ai membrilor Comunali ai Capitalei, uă adresă arenda de scopü a atrage atențiunea d-vostră asupra câtoră-va ort. din legea electorale. In acea petițiune va rugama, mai cu osebire pe d-vostră, domnule ministre, ca numai la ora fișată de lege se se deschisă localurile destinate pentru operațiunile electorali și delegaturi din partea consiliului comunale, facându apeluri nominale la ușia camerei, se nu permită a intra într’acesta loiale de câtă numai alegători îndrituiți. Domnia vostră, d-le ministre, mi-ați făcuții onore a vă adresa mai cu osebire la mine dicându-mi: „domnule Golescu, amu lucratu împreună cu d-voistră ca se avemu acésta Constituțiune și nu eu voiu fi acela, care va permite ca se se înlăture disposițiunile séle; amu dată ordinile cele mai severe ca se se observe legalitatea; însă totă d’uă dată vă declară că suntu forte onorâtü a trimite de îndată la Văcăresci pe oricine și din orice parte va fi acela care va ave dreptu scopă se tulbure liniștea, și, chiămându pe procurore ílu voiu da în Brâna justiției, cacî nu pe câtu voiu fi ministru ea voiu permite pentru câțiva blestemați se se compromită viitorulu țărei.“ Adresându vă în urmă la toți delegații, ne-ațî îngagia ca și din partea nostră se sfătuimu pe ai noștril ca se nu dea prilegiu la vreunu conflictu, căci atunci sunteți decisă a veni chiaru cu forțe armate ca se restabiliți ordinea. Amu avutu onore a vă respunde, d-le ministre, că din partea partitei ce represintämu, vă asigurămu că nu va nasce nici uă turburare, că suntem forte încredințați de lealitatea cuvintelor d-vóstre, démi că suntu bătăuși pe cari îi conducă chiar unii din impiegații publici și ne temem ca, cu tote disposițiunile bine-voitore ale d-vóstre, în care avemu deplina încredere, nu cumva bătăușii se delocu la turburări grave. Atunci ați replicată că ați luată tóte măsurile cuvenite și că veți fi forte aspru și cu aceste din urmă, de vorți cuteza. Acesta a fost, de ministre, resuma* tulul. convorbirii nóstre, de nu mă încetă memoria. Dară din nefericire amă văzută, d-le ministre, nu cu puțină durere, că lucrările s’aă petrecură cu totulă altăminterea de câtă eramă în dreptu se ne așteptămă, după tote asigurările ce aui bine-voitu a ne dacă legea va fi respectată. Partita în numele căreia veniserama a vă vorbi a ținută tote îogagiamintele séle. Incredându-ne în cuvintele d-tele, amă preferată, îndată ce amă văzută cea mai mică amenințare de conflictu, a ne abține, de câtă a provoca mă scandal! — Trebuie ănsă se constatama că nu a fostă totu acesta conduita amicilor a guvernului. In locă ca operațiunile electorale se íncepu la ora fișată de lege, ele aă începută cu multă mai ’nainte. Astafelu, de exemplu, la colórea de Verde, mai bine de 100 alegători, vividu la ora 8 și 1, aă găsită deja biuioulă electorale deschisă și funcționândă, înțelegeți forte bine, d-le ministre, că, în asemene casă, orice controlă devenindă imposibile, alegătorii nu mai puteau lua parte la o alegere iițiată deja de la prima operațiune. In adevara, dacă localele destinate pentru aceste operațiuni au fost deschise adversarilor noștri politici înainte de ora fișată, cine póte garanta că ei nu s’aă folosită de acésta înlesnire ce li s’a dată, ca se vâre în urnă sute de bilete, precum s’a mai făcută și altă dată? Acésta temere ne și făcuse, d-le ministre, a vă ruga cu stăruință ca se faceți se se respecte disposițiunile legii, pentru ca se nu se repetescă și sub ministerulă d-vostră, — pe care că mnulă vamă stimată și respectată, — scandalurile ce s’aă petrecută sub d. Manolache Costache. Pe lângă acésta antică călcare a legii, făcută la mai tóte secțiunile, am avută, d-le ministre, durerea d’a constata că promisiunile d-vostră fuseseră violate, negreșită nu prin voința d-vostră, și în altă privință. Pretutindenea localele de alegere erau încongiurate de cunoscutele bande: alegătorii cari cutezau a se apropia numai de dânsele, erau amenințați fără nici un sfieră, în facia aginților, polițienesc! și chiaru de aceștia. La colórea de negru, unu marture oculară, străină de naționalitate, nu Română, neaparținendă lauă partită sau alta, prin urmare forte desintezată, a vedutu, ca și alți cetățianî, cumă câțî va bătăuși nă cădută asupra unui alegătoră înaintată în vîrstă, care avusese curagiu să se mdrgă a vota și l’aă ciomăgită cumplită. La strigătele acestui nenorocită, puțini aă cutezată se’i vită ’n ajutoră, căci terorea respândită de bandiții plătiți este și adî, suptă ministerială ce preșideți d-vostră, totă asta de mare ca și luptă ministerială d-lui Manolache Costache. Bătăile și scandalurile făcute de dânșii nu se mărginescă numai la alegeri : ele urmeză ’n tote dilele prin suburbii fără nici uă împedicare din partea autorităților! Convinsă, d-le ministre, că—mai presusă de orice altă considerațiune,—puneți adevărul și legalitatea, convinsă că d. Lascară Catargiu, bărbată stimată, pentru că toți credă încă în realitatea simțimintelor sale de bună Română, nu pate suferi nici una minută a fi amăgită și desonorată de nisce subalterni, cari au abusată de ’ncrederea sea, nu’m’ remâne, d-le ministre, de câtă a vĕ esprime credința ceamă că séa veți face ceia ce ați promisă, adică veți anula acésta pretinsă alegere, dândă în mâna justiției pe cei ce aă violată legea, séa, déca n’aveți puterea d’a face dreptate, vă veți retrage de la guvernă, spre a nu perde stima și respectulă țărei. Bine-voițî, d-le ministre, a primi etc. !Ștefanii Golescu. Bucuresci, 20 Aprile 1871. D-luî redactare ală jianului ROMANULU Domnule redactare, Mai multe persone, demne de totă stima și credința, m’aă asigurată ca ar fi mulți ce suntu convinși ca diarul. Româno-Verde ară fi ală meu, sau că a’și colabora la dânsulă. Acésta m’a surprinsă cu atâtă mai multă, cu câte că nici amă avută onore d’a citi, până astă eji, acesta diară, străină de mine sub tóte privirile. Adevărulă este că că de mai multe luni amă încetată a scrie cu totulă. Mai figureză numai, ca caredactare alesă de societatea Românismului, la revista ei lunară. Gândit amu serist, amu avutu curagiule consciinței mele și amu sub-serisu ceea ce amu scrisü. Bine voiți, vă rogă, d-le redactare, a da ospitalitate, în colonele diariului dv., scrisorea de față, și a primi asigurarea pre deosebitei mele considerațiuni. G. Misailu. UNU POPORU Are TOTUDEUNA GUVERNULU CE MERITĂ. D. C. A. Rosetti scria întruă revistă politică uă dată despre situațiunea în care ne aflăm, că ne remăne două alternative ca națiune: séu se proclama că suntem și ROMANULU 23 APRILIE 1871 voimu a fi, séu se ne culcăma și în îmbuibare, s’așteptăm și se sune ora din urmă pentru țară. Ora este aprópe a suna, și Românii au adoptatü cea din urmă alternativă: eî ascâptă martea țerei în inacțiune, cu brațile ’ncrucișiate și ’u îmbuibare. Ca și Romanii decadenței, Francia a datu semnalulu decăderei rasei latine, și noi pornimu p’aceași cale: vomu căda, și vomu căde cu rușine, fără luptă, fără resistință. Aveamu uă datoria de cetățianî de ’mplinitu, vă datoriă sacră, se esercitama și se apărămă drepturile nóstre; aveamu datoria se spunemü prin votulu nostru că voimü a trăi, că suntem a uă națiune și că soima a susține instituțiunile și libertățile nóstre; guvernulü a facutü cercările sale de sugrumare, acele cercări au fost de ajunsu ca se reușiescă în ilegalitate ; nu ’ a trebuită forța brutale, pentru că nu găsea resistență; nu’î a trebuită se recurgă la estreme, pentru că nici uă voce nu s’a rădicată ca se proteste în contra arbitrarului. Giambașului și consorții ’și-au primită salariile în liniște și cu uă deplină satisfacțiune, și în sfârșită ei suntu stepănî pe situațiune, pentru că nici una Românii cu animă și cu patriotism, nu le dispută acea situațiune în favorea libertăței și a onorei naționale. In într’unirea publică s’a numit fi uă comisiune, care se represinte drepturile și prerogativele alegătorilor, pe lângă guvernă, care se proteste în contra ilegalităților care se ceră respectulü legei și esecutarea ei în operațiunile electorale. Acea comisiune, nu s’a îndeplinită, dupe mine unule datoria iei; ea a privită cu indiferență ilegalitatea și arbitrajul a vedutu ușile colegiuriloru electorali deschidându-se înainte de ora determinată de lege, și șatele împléndu-se de bătăuși ca se oprască intrarea cetățeniloră pacinicî alegetori, a vedutu bandele de es pușcăriași funcționându -fiua ’nameda mare, a vedutu la negru cetățianî onești bătuți și pe d. Periețianu torturată , a redutu corupțiunea și degradarea societăței făcendu-se alegetorî prin aginții bandelor, de es pușcăriașî și aî poliției, în una stată libero, sub regimuri constituționale, și a lăsată a se face totă fără unu cuventu de protestare, fără uă liniă, fără unu strigătă de indignațiune , și nici unulü din d-nii comisari nu s’au dusu se scule pe d. ministru, se ju ducă la unu colegiu se vede sala deschisă înaintea orei, seda puse faciă cu bandiții și se’i câră justițiă și ’mplinirea promisiune! cea dată. In facia unei asemenea situațiuni, simțimă necesitatea de a face uă declarațiune: guvernulu actuale are dreptate ? Guvernulu actuale are dreptate, pentru că are cuvéntu acelü adagiu vechi” și tristă „una populă are „toto-deuna guvernulu ce merită, „și guvernulu unui stată este totu„de una oglinda fidele a națiunii ce „guverneză!“ Meritümü unü guvernă de presiune și calomniă: ílü meritümü, căci ílü avemü și nu lü combatem! Meritümü unü guvernă care se fie protectorul ü și protegiatulü bandeloru de espuscăriași: ílü meritümü, căci ilü avemü și ne supunemü lui, și facemü ceea ce voiesce elü, și-i asicuramü noi triumful și puterea. Laudă dorü guvernului: elű își cunosce țara, și, pipuindu pulsulu națiunei, o trateză după starea ei morală; o trateză ca pe unü muribund! pe care nu o mai desceptă nici cordialele cele mai puterici, nici stimulantele cele mai ațîțătore. Și guvernulu are dreptate! Guvernulu are cuventű: miniștri cari au mai făcută măcelurile de la Craiova, scandalurile de la Ploiesci, lovirea de statu de la 2 Mai 6, sugrumarea libertățea presei, statutul și cari sunt d espresiunea regimelui cuzistű, au venită la putere, ei au disolvatü fără motivă legale consiliulu comunale, și națiunea nu a protestată, nici chiar în alegerea comunale, celu puțină prin atitudinea și votirea partitului liberale. Guvernul, care este espresiunea reacțiunei celei mai îndărătnice din țară, care a inventată faimosa conspirațiune de la Ploiesci și Jilava, unde a implicată pe toți omenii onești și independinți, unde a calomniată națiunea, unde a ucisă și a arestată pacinicî și buni cetățianî; guvernulü, espresiunea acelei reacțiuni, care a făcută jafurile, prădările și torturile de la Cuca-Măcăi, măcelurile de la Pitesci și care a organisat în alegeri bandele de es-pușcăriași; acesta guvernă, espresiune a acelei reacțiuni, a venită la putere, și națiunea nu a protestată nici chiar în alegerea comunale, celă puțină prin atitudinea și votarea partitului liberale. Guvernul și reacțiunea aădreptate ! Adevérii au Șisu ele, cându au scrisi că, „națiunea română nu „este de ajunsü matură pentru libertățile și istituțiunile constituționale !“ Adevéiü aü țlisă ele, cándü aü serisü: „Că la noi puterea politică stă ,,î n mâinile unei populațiuni semi„selbarece, semi-gură, coruptă și degradată mai pe jos” de nivel”, și „a unorü proprietari avuți, osebite „fracțiune de dotări, cari toți intrigă „pentru putere și dintre cari unii „sunt„ plătiți de câte unulü din „patentații străini.“ Adevărulu au disti ele, cându au datu micei și neînsemnătorei manifestațiuni de le sala Slatinenu proporțiunile unei revolte unei cercări de revoluțiuni resturnatóre, căci Românii nu mai suntu capabili de fapte mari. Cuventii aveau ele, cându au pusu în cameră târgulu în mâna suveranităței naționale și i-au ’sisit: séu suveranitatea naționale abdică la drepturile și prerogativele ei, séu abdică. . . . altă cineva. Reacțiunea în putere se rostogolesce în desfrânarea politică și ’n voluptățile triumfului celui mai incalificabile, răspândindă panica în societate. Și bine face reacțiunea, căci a găsită, cum cice vechiulu proverbu românü, „satu fără cânt.“ Unii autoru, oma politică, dice ’ntr’unü articlu publicată, suntu câte-va suile: „Atunci, cându Rusia va suna „din cornu aducêndu aminte de„trânului Wilhelm promisiunea sa, „— atunci vă gâlcâvă într’uă câr„ciumă va fi forte d’ajuns”, bătaia ,,’ntre duói ómeni beți va fi declamată de revoltă și va servi de „protestă armatei destinate a ne „pune la cale și a ne’nvăța minte!“ Avemu periclulü în centru, suntem amenințați de perderea instituțiunilor constituționali și a libertăților nóstre. Avemu periclulu din afară, la unu momentu data, ocupațiunea străină. Și ’n facia acestora periele, națiunea, alegătorii, partituri liberale păstreză atitudinea unui moribundü în agoniă, care nu mai cere de câtăiniștea, ca se m0ră în pace! Are dreptate guvernulu și bine ace, căci noi mulți credemü că ora deșteptărel nu va mai suna pentru Români, că națiunea sătulă și ’mbuibată, voiesce se mor! și.... va muri! Națiunea crede că a sunată ora Deirei raselorü latine, și voiesce se aibă sortea Franciei, fără se’și dea nici chiar a cela puțină meritul luptei. Națiunea în amorțire acceptă ca periclele ce o amenință se devienă realitate, se’i dea islirea ucișiătare, isbirea din urmă, și miniștrii, cari suntü espresiunea Cuzismului, a statutului, a sugrumărei libertăților se fie cei din urmă miniștrii ai ultimei scene de politică și naționale de misiune, ce se petrece. Pantazi Ghica. FESTINULU de înfrățirea Maghiariloru și Româniloru Brașioveni. (Continuare) După ce se rostiră cele două cuvântări de salutare și resalutare din partea sus! pomeniților!! domni—precese și urmate de bubuite de pive și derivate, se pune conductului în mișcare. In fruntea conductului era musica militară, după acea urmau stindardele și adică stindardulu imperătescu în mijjlocu, de amendoue laturile urmau stindardul!! naționale maghiari și celü romănfi; după aceea membrii comitatului decorați cu cocarde, ce împreunat amendone tricolorele naționale. Intre publiculü ce forma conductuld, și numera de la 2—3000 de persone, era deputațiuni din Háromszék, din comitatulu Albei—superiore și S. Sz. György precum și corpulu oficialiloru de honveziî. Că mulțime, ce trecea peste 10.000 de omeni, se afla pe stradele pe unde trecea conductul! Acesta porni de la gimnasiulu român! greco-orientalü, care era decorată cu stindardele națiuniloru festive, și, intrândă pe porta Seheiloru în cetate, trecu pe lângă casina română, peste piață, pe la casina maghiară, unde de pe ferestri se aruncară cununi de flori peste flamure, înaintă pe strada Vămei în josu și, eșindil din cetate, luă direcțiunea spre otelul „La sere“, respindü numai cu mare greutate prin mulțimea cea mare de omeni ce acoperiau piața întinsă între promenadă și delulu strejei. In totü decursulu conductului sunau și resunau trascurile, era musica militariă esecuta cele mai frumóse piese naționale romăne și maghiare. In otelula numită s’a ținută banchetul! Numerulü ospețiloru era atâta de mare, în câtu numai uă parte din ei putură afla locu, și mulți eșiră și se ospetară prin birturile din pregiur! După ce se așeiiară ospeții, între cari și oficialii imperătesci, pe la mese, se rădică toastulucelu dantuiu pentru Majestatea Sea imperatulu de către domnului Diamandi Manoli, care întâmpina unu entusiasmu ne mai audiia. In decursulü toastului se și trimise din partea comitatului dă telegramă Majestăței Sele, la care veni respunsulü aretata în ne trecută ală Jianului nostru. După toasta cântă musica imnulă populară. După acea luă cuvântulu domnulu Réthi, inspectorele r. scalelorii comunali din districtu și ținu una toasta lungă pentru Gazetta Transilvaniei publică urmarea dării de sâmă a serbării de ’nfrățire între Românii și Ungurii din Brașiovu, completämü dorü după dânsa acésta dare de sumă, a cărei publicare ama început-o în penultimul nostru numeri: