Romanulu, aprilie 1871 (Anul 15)

1871-04-08

ANULU ALU CINCI-SPRE­ PECELE administrațianea ín Pasagin Ri fUaiaan, fio. 1. — âedacfianca Strada Collea,­­Vo. 42. VOESGE ȘI VEI POTIE ABONA­MENTE IN CAPITALE : unii anii a&let; șase luni 24 lei; treî luni <2 lei; V luni 8 lei. IN DISTRICTE : :iunu anii^&S lei; șase luni 29 lei; trai luni 16 lei ; un luna 6 lei. Abonamentele începu' la ‘ 1 «>’și 16 ale lunei Üiíu esem­naru'20 bani. Francia, Italia și Anglia.'bel­triînistn^franci 20. Austria și German^ turnestruY fli­ Argi'. (18 franci.) Anunțiuri, pagina IV, lif­ia 8­ r*Mt­re — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei —­ — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi REFULATE. — Articlele nepub^cate se vor­ arde. De la 6 Aprile nainte, prețiul­ unui numérü al­ Romanului este de 30 bani. In urma reformei ce s’a facut­ în espedițiunea­­ ziarului, acel dintre abonații noștrii de prin districte cari totu nu primesc­ numerele d-lorű la timpu, sunt­ rugați a se adresa administrațiunii pentru ca și ea se se potă adresa direcțiunii poștelorü spre a cere îndreptare. SUBSCRIERE PENTRU AJUTORULU INVIDAȚILOR JO. Lista No. 6, încredințată d-lui Anton I. Arionu. Locot. Nastase pentru Galați, 10 lei n.; locot. Gheorghiu pentru Galați, 5 lei; locot. D. Pandele, idem, 2 lei; căpitanu Poenaru pentru Bucuresci, 6 lei; sub­ locot. I. C. Elefterescu pentru Galați, 5 lei; locot. Viseli, idem, 6 lei; căp. M. Fălcoianu, 20 lei; căp. At. Canariu, 2 lei; locot. G. Danescu, 5 lei; sub­locot. Malaxa D., 4 lei; Ivanovfi, 5 lei; capor. G. Tivir­­canu, Brăila, 1 leu; soldații N. Paciurea, N­. 50 l.; căp. N. D...., 1 lei;căp.Sniban 2 lei; Nedescifrabile, 1 leu; Nedescifrabile, 1 leu; D. Popescu, căpit., 1 leu; Flore, 2 lei; Rocan Ion, sergent, 2 lei; Bedanu, 2 lei; sergent-major Prere, 1 leu 34 bani; sub­ locot. Brutus Segarceanu, 5 lei; Iancu Ioachim, 2 lei; D. Nicolescu, 5 lei; N. I. Dănescu, 2 lei; caporal Caton Segarceanu, 2 lei. Totală lei n. 101 și 84 bani. Lista No. 7, încredințată d-lui Anton I. Arion. Studenți: C.N.V..., 11. n.; C. C. Arion, 1 leu; C. G. D...., 50 bani; Anton Arion, 1 leu; Manolescu Vasile, 30 bani; Ni­­colae Zamfirescu, 1 leu; Arion Ion, 2 lei; Anonimă, 20 bani; Nedescif­racile, 1 leu; M. David, 30 bani; George Sutianu, 11.­ Anonimă, 30 bani; Anonimă, 40 bani; Portocală Aristide, 3 lei. Totală 1. n. 13. Lista No. 24, încredințată d-lui Ion Câmpinenu. I. Radovici, 20 lei noi; D. Soarecu, 11 lei 75 bani; Roset Bălănescu, 20 lei; An­ton Puricescu, 20 lei. Totalii lei 71 și 75 bani. Lista No. 25, încredințată d-lui Ion Câmpinenu. Gr. Argetoianu, 40 lei noui; N. Ha­­ralambu, 20 lei. Totală 60 lei noui. Lista No 30, încredințată d-re­ Ale­xandrina Pencovicî; I. Radulianu, 10 lei nuoi; Maria T. Rădulianu, 5 lei; Dimitrie T. Rădulianu, 2 lei 50 b. Alesandrina T. Rădulianu, 2 lei 50 b.; George Protopopescu, 10 lei; M. Hagienușî, 8 lei; Acrivi Hagienușî, 6 lei; Ana Hagienușî, 6 lei; Const. I. Datcu 6 lei; Dim. I. Cucu, 4 lei; I. Bălănescu, 1 lei; Iancu Petrescu, 4 lei; Ion Mari­­nescu, 4 lei; C. Ionescu, 4 lei; Dimi­trie A. Popp, 2 lei; Nae Budescu, 10 lei; E. G. 4 lei; Ună necunoscută, 14 lei; T. Toncescu, 5 lei; Ilia Cocorescu, 12 lei; D. Mancali, 40 lei; P. Casotti, 20 lei; M. Pencovicî, 20 leî; Alesandru Penco­vicî, 5 lei; Alesandrina Pencovicî, 5 lei. Totală lei nuoi 210. JOUI, 8 APRILE 1871. X.AIHINEZA-TE ȘI VEI FI AREA­Țiunea­­ Jiariu­lui. kfiî sei și cu posta­ș administrat iurte. itallegrain, Ru Phomae et C-une Pentru ab on a»airjf filettVf c pr B. Popovici, Fleisafc­mark^"Prr"" ^ Pentru ab­ințiuri: la d-nîl Haasenstein și Vogtșr Neuermarkt, St. Bucurescu J Picarti, 1871 Cea­a ce pân’acumă scimă toți, în modă positivă, despre politica ministeriului ac­tuale, este voința cea mai stăruitore da face cu ori­ce prețu­se se creda, în totă țara și în totă Europa, că România este burdușită de conspirațiuni și tote partitele întrunite pentru resturnarea Tronului. A­castă politică, moștenită de la ministe­­riul­ Iepureanu, o urmă ministeriului ac­tuale, într’unu modă progresivü, din diua venirii séle la putere, în cuvintele séle către deputați, în manifesturile séle și n organele séle de publicitate, ce se ’mul­­țesce pe fiă­care septemănă. Diariulu celă mai d’aprópe alti guver­nului, Pressa, spuindă astă­zi că noi amu­­ lisă că „presa străină, și mai cu semă cea inamică, servesce spre a ne areta pla­nurile ce se urzescu și căile carii con­ducă la petre­scă la salvare“ dice că, la rândulă scă, „voiesce a lumina pu­­bliculQ întregă, printr’ună pasagiu din revista unui­­ siab­ă importantă Le Nord.“ Se vede că acumă care este lumina ce guvernulu voiesce a o da națiunii, re­­versândă asupră-i lumina electrică a or­ganului guvernului rusescu. „Banchetulu fusese alesă ca m­ă pre­­­otesta, și acestă alegere nu era fără abi­litate, în facia urei ce domnesce în po­­­porațiunea Bucuresciloră contra Germa­­­nilor”, ură pe care partita radicale a „făcută totă ca s’o ațîțe cătă mai multă. „Urzitorii sperau că manifestarea anti­­„germană va aduna cea mai mare parte „din poporațiune, că armata va refusa „d’a servi contra unei demonstrațiuni „care ar respunde la simțimintele ei, și „că, vă dată tulburarea înferbentată, va „fi lesne șefilor” d’a-I schimba direcțiunea „primitivă ș’a o ’mpinge chiară contra „principelui Carol. „Ună altă faptă, care se vede descope­rită, este complicitatea principelui Ion­­ Ghica, președintele ministeriului, cu au­­­torii complotului. Atitudinea ecivocă a „acestui personagiu în séra de 22 era „ună indiciu manifestă de culpabilitatea „sea, forte probabile de altă parte, prin „antecedințele principelui Ioan Ghika, a „cărui vieță a fostă consacrată în mare „parte intrigilor” destinate a’i satisface uă „insațiabile ambițiune. El-președintele con­ciliului visa, nici mai multă nici mai pu­­­țină, la succesiunea principelui Carol I. „D. loan Brătianu era asemenea unuia „din instigatorii turburării, și se spune „că în totă timpulă serei de 22 elu s’a „ținută la biroulu telegrafică, la direcțiu­­­nea căruia făcuse a se numi cu câtă­­„va timpă mai nainte una din creaturele „sale, pentru a espedia, câtă se va pute­a mai iute, în provincii și în străinătate „noutatea despre triumful” revoluțiunii; „se asigură să se redigiaseră chiară de­­„peși pentru acestă scopă. D-niî Ghica și „Brătianu nu se înțelegeau însă asupra „scopului finale ală întreprindere­ pentru „care se aliaseră , și unulu și altuia, am­bițioși de nă­potrivă, neapărată că nu „puteau se împace tendințele lor” și fie­­„care dintrenșii socotea negreșită se face „pe celă­altă, după succesul„ silințeloră „lor” comune. „intr’ună cuvântă, mesujele erau bine „luate și complotulă cu dibăcie urzită. „Din norocire, bărbații pe cari se compta „că voră face parte din personalulă in­­­surecțiunii a” lipsită în mare parte la „apelulă făcută, partea cea mai abjectă „a poporațiunii de josu a Bucurescilor, a „fostă singură fidelă la întâlnirea dată, „și, grațiă realității și energiei generalului „Solomon, grația asemenea presiunei de „spirită și fermități d-lui de Radovitz, con­­­sulă generale ală Germaniei, mișcarea „a putută fi­ năbușită încă iu germenele „ei. Evenimintele ce s’aă mai petrecută „d’atunci suntu cunoscute: demisiunea, „stă, mai­ bine revocarea din ministeru a „ministerului Gh­ica, formarea unui nou „cabinetă, compusă din notabilitățile par­­­titului ordinei, și disolvarea Adunării „deputaților”. „Noua administrațiune se silesce, de la „venirea sea la putere, se curețe țera de „demagogii pe cari ministerele precedin­­­te îi instalase prin diversele ramuri ale „servițielor­ publice, și cari acoperină „țera cu uă întinsă rețea revoluționară „Acastă, curățire permite a se spera că „viitorele alegeri se voră îndeplini în „condițiuni de libertate și de sinceritate, „de multă timpă necunoscute, și cari „voră ase cura pote venirea unei Camere „conservatóre.“ Așia deră , după guvernă , acestă relațiune este adevărată. Așia dera gu­­vernulă voiesce ca națiunea și Europa se vadă situațiunea României prin lu­mina „Nordului". Se nu uităm­ă âncă că guvernulu celă d'ântâiă a susținută, și’n modulă celă mai oficiale, că prefectului poliției, d. Simeonă Mihalescu, a fost­ a­­nunțată principelui domnitore că poporulă cugetă a ataca Palatulă, se nu uitămă că guvernulQ a susținută în modă ofici­ale, cu tote de mințirile ce i s’au dată, că l’acastă dechlarare a prefectului poliției d. Dumitru Sturdza plângea și, nu spiinu de ce, vă dată ce ‘plecase pe priporulă unoră neadevăruri atâtă de patente, nu adausă că n acelă moment a spăimântă­­ioră cădură și câte-va din catapeteasmele bisericeloru ! Situațiunea României fiindă din cele mai grave, nu voimă încă a cerceta ide­iele și actele politice ale bărbaților, as­tăzi la guvernă, pentru a deduce din cu­noscută necunoscutulu, din trecută vii­­torială. Periclele cnse ce ne inconjură ne impună imperioră datoria d’a-l întreba necontenită: ce serviții­ credă că facă Tro­nului și Statului română, vorbindă pe­riodică de abdicarea Principelui Carol și susțiindă totă­ d’uă-dată că suntemu aci în necontenite rescule, și că tote că de scopă resturnarea Principelui ? Ce servițiu facă tronului și Statului, cândă se silescă a ne face se credemă prin lumina rusescu că la tristulu inci­­­dinte din Sala Slatinenu a fostă „partea cea mai abjectă a poporațiunii de josă a Bucuresciloră, cândă sciu toți că pe strade, afară din câțî­va studiații, erau bărbați și femei din clasele cele avute? Ce servițiu aducă țeren și tronului, atâtă în întru­câtă și în afară, stăruindă a face, prin lumina rusescă, se se crede că în Bucurescî nu s’a putută năbuși uă revoluțiune contra Capului Statului de câtă „grație spiritului și fermității d-lui de Radovitz, consule generale ală Ger­maniei“ ? Decă este astă­felu, apoi logica ne con­duce fata de a cere că d. de Radovitz se binevoiasca a guverna ânsu­și, d’a drep­­tulă și pe facla, ca se ne scape de pe­ire, se ne scape „de pendulă în care ne aflămă d a ne sfășuia euși­ ne penă la sinu­cidere,“ cum dice ministerială în procla­­mațiunea mea! Ș’acesta ară fi destulă de potrivită cu propaganda ce se face, că Dunărea este ună fluvii­ germană ca și Khirilă, cu cântarea de 4 ori de către musica militară la cursele de Luni a cân­tecului Wachl-an-der-Prin, perie se­ine an-der-Donau și cu ideia pe care o publică „Dailly telegraph“ că Germania cugetă a guverna România considerând fi-o ca uă întindere a Germaniei, ca uă „Father­­land“. Ce bine credă, în sfârșită, că facă teren și Tronului, cândă susțină că d. Ion Ghica, atătu de cunoscută prin sistema­rea de moderațiune, fiindă prim ministru, a­urzită împreună cu d. Ion Brătianu uă revolu­țiune contra Principelui Carol, și c’a tre­buită se vie dd. Tell, Florescu, Crețu­­lescu, Costa-For’u, ca se scape din mă­­nele lor. Tronulă și Constituțiunea, cele dobândirămă prin Revoluțiunea de la 11 Fevruarie ? Scimu că negreșitu, decă mi­niștrii procedă astă­felu, aă ideia lord, convingerea lord, scopul ă lord, noi case, carii nu scimă și nu ’nțelegemă, avemă dreptu se ne ’ngrijimă forte, și multă se ne temeam. Guvernulă credendu că este bine a areta națiunea în sfășiărî și rescóle și ’n conspirări necontenite contra Tronului, sun­­temă detorî­și noi, carii credemă din con­tra că sistema guvernului este forte vă­­tematorie, se dămă necontenită publicului relatări despre căte clică și fără inamicii națiunii romăne. In acestă scopă publi­­cămă mai la vale uă epistolă din Gratz, care espune Romănilor, uneltirile, con­spirările și scopurile străiniloru. Póte că limba gială cetățianului din Gratz nu este tocmai parlamentariu, casé, comparândă cele ce s’au disă și scrisă oficiale de că­tre guvernulu din Bucurescî contra Ro­­măniloră ș’a esistinții nóstre ca Stată, nimine nu va pute susține cu­ temeiă decât că epistola în cestiune este, din contra, des­tulă de moderată. Ș’apoi vieța unei națiuni nu este mai presusă de ori­ce considerare de formă și de limba giă ! Organiilă guvernului ne întrebă astă­zi de ce Românulu, de mai multe dile, nu mai dice nimici­ despre cele ce se petrecu în Francia? „Ai­­dară nu place Românului acele eveneminte?“ Da, domni miniștrii, de la Pressa ș’al Pressei, trecuți și presințî, da, nu ne placă de felă aceste eveniminte. Nu ne place, cândă vedemă in camera din Francia uă reacțiune atâtă de ineptă, pre­câtă este și îndrăcită, lovindă atâtă de tare interesele și simțimintele națiunii, în­câtă se revolte pân­a o face se-și perdă rațiunea. Nu ne place oă reacțiune atâtă de i­­neptă, în­câtă aduse ln desperare pe in­­su­șa bătrânulă Thiers, care, în vârstă de 74 de ani, ajunse a fi ună demagogă în comparațiune cu drapta camerei. Nu ne place a vede că drapta Came­rei din Francia, cu scopuri de restaura­­țiune orleanistă, bonapartistă și legitimistă preferă peirea Franciei de­câtă să abdice la interesele iei personale. Nu ne placă negreșită nici actualii re­voluționari din Paris, carii, în fația unei invasiunei, provocă resbelulă civile, și do­­vadă că nu ne placă, este că nici unul­ din vechii noștri­ amici politici, Victor Hugo, Louis Blanc, Ledru-Rou­in, Quinet, Vaulierot, Langolis, Gambon, etc. etc. nu este cu dânșii. Decă cnsé, după noi, cei din Paris împing Francia spre peire prin idei și acte, din care unele nu suntă la timpul g­lorii și altele nu le credemă prac­tice, credemă cnsé că nebunia cestoră din Paris a fostă provocată și întărită prin infamia și stupiditatea celoră de la Paris. Acest­a este credința nostră, ș’o spu­­nemă limpede și fără fraie. Și, fiindă că organele guvernului ne îmbuldescă pentru a vorbi, amintimă d-lară miniștrii c’a­­cumu, ca totă-de-una, suntemă la servi­­țiulă dumnelor­, acumă ca totă-de-una — de și scimți c’avemă nainte-ne, și mai multă de câtă ori cândă, puș­­căriele și chiar asasinaturile— vomă fi gata a­ le spune totă ce von­ voi se scie de la noi. Și, ca se ’ncepemă, le respundemă că decă, de câte-va zile, nu voi rămă a da amenuntele revoluțiunii din Paris, cau­sa fi că nă voi rămă a da și amenunțele reacțiunii și restaurațiunii de la Versailles. Dacă nu voi rămă a relata publicului greșialele și crimele junilor­ și necunos­­cuțiloră resculptori urb­ari din Paris, este fiindă că nu cred urămă că este bine se ține să luptă ochii poporului romănă greșialele, crimele și stupidele infamii ale bătrâniloru și cunoscuților­ servitori ai foștiloru domni­tori ai Franciei și cari fiegază acumă în drapta Camerei de la Versailles. E! Domni miniștrii! Amă combătută și combatemă desperarea junelui Candiano de la Ploiesci, deră cine­ lu pote judeca făr’a­ lă lăsa mai ăntâiă se spuie crimele și infamiele cari aă bântuită Ploiesci! și țera de doui ani încoce? Și cândă le ar spune, pe cine ore ar condamna consciin­­ța omenirii? Am combătută și comitem pe cei carii, în drepta lor indignare și desperare, uită situa­țiunea și nu mai vecei de­câtă infamia guver­­natoriloră, dară amă combătută și com­batemă și mai multă pe cei cari, fiindă în capul­ Statului numai pentru a fi drepți și Români, împinși de interese stră­ine, facă totă ce potă pentru a provoca desperarea și a pune națiunea îngenuchiată suptă cuțitulă cârâilor­ străini. Sperându că d-niî miniștrii actuali ne voră înțelege și ne vor ă mulțămi de lunga nostră răbdare și de marea nostră deli­cateță, ne oprimă aci pentru astăijî, și, presintându-le salutările nóstre, le urămă se lase calea d-lui Iepureni și se intre cu credință pe calea cea românască, atâtă de lucie și de bine-facotare. DEPEȘI TELEGRAFICE (Servițiul­ privată ală Monitorului). VERSAILLES, 16 Aprile.— Astăzi, nici ună faptă resbelnică importante. A­­serțiunea organelor­ comunei că Dom­­browski a luată 400 de prisonieri la Neuilly este lipsită de ori­ce temelă. BRUXELLES, 16 Aprile.­­— Indepen­­dința belgica publică oă scrisore a co­mitelui Plater, declarăndă că Polonii nu simtă de­locă solidari de purtarea lui Dombrowski. PARIS, 16 Aprile. — Raportul­ gene­­raluluij Cluseret către comună asupra îngagiării de ieri sora­dice: Vanve a re­­sistată la cinci atacuri consecutive; la Neuilly, combatere pasă cu pasă, fie­care casă necesităndă unu asediu; prin mij­­loce de distrugere suficiente, trebuie se se sevârșescă acesta grea muncă. Fede­rații n’au reușită încă a ocupa pe o în­­tregă Neuilly și puntele de la Neuilly, în acea direcțiune luptă obstinată. Trupele de la Versailles în insula Grande-Jaire au scăpată noptea în gru­puri isolate. Provisiunile de hrană se scumpescă mereu: prețura cărnii a crescută de m­ă quart, de ieri mărfurile devină rare. LONDRA. 17 Aprile. — Times (jice: Mac-Mahon a încongiurată Asnieres. .—I—

Next