Romanulu, iulie 1871 (Anul 15)

1871-07-24

ANULUAL CINCI-SPRE-ZE CELE VI­ESCE ȘI VEX PUTfe a­bonamente IN CAPITALE: unii anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei Inni­­ 2 lei; 1 Inni 6 lei. IN DISTRICTE : mi anii, 68 lei; șise luni 29 lei; trei Inni 16 lei; u& luna f1 lei. Abonamentele înceț­ii la 1 și 16 ale lnne! Unii exemplarü 20 beul. (francia, Italia și Anglia pe trimistru franc! 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg.­­18 franci.­ -A­ITU­N­ȚIURI Attunțiuri, pagina IT, linia 30 litere — 40 Dani litcrți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vom­ fi REFUSATE — Ariid»]« nepublicate se vor fi arde DEPEȘI TELEGRAFICE (Servițiul­ privatu alii Monitorului). Paris, 31 iuliu. — Resultatul complecții ale aleg­erilor­ complimentare ale muni­cipalității Parisului este cunoscuții. S’au­ alesă 20 din lista „Uniunii parisiane“. 26 din­ lista comitatului „rue Turbigo“, și două candidați înscriși în ambele liste. Mai tote diarele credă a fi fără teme că aserțiunea JDiarului de sora care spune că Thiers ar fi manifestată intențiunea de a se retrage daca Jules Favre și Simon ar demisiona. De la Versailles se confirmă că demi­­siunea lui Jules Favre ar fi fostă primită, succesorală lui nu este încă designată. Retragerea lui Simon este desfințită. Administrațiunea tn Pasagiu!« Pomânîi. Io. t.—Redac­țunea Strada Colțea, II«. 42. (A) Edițiune de sera scrisă că prăvălia lui Nicolae Grigoriu se nu s’atingă, fiindă apărată de scutulă bindeloră? Micloculă este lesne. Micjlo­­culă este se rugămă pe d. Corlătescu membru ală Comunei, se ve­dea în ori­ginale epistola dumisele, prin care face acestă decblarare membrilor­ Comunei. Rugăciunea se făcu, d. Corlătescu o primi și eeă epistola dăstălnuitore, ală cărei­a originale este în arh­iva Romanului Prin decretă cu data 17 iulie, domnă George Vernescu, deputată la Cameră, este numită arbitru din partea guvernului, spre a decide, împreună cu arbitrul, ce se va numi din partea concesionarilor­, asupra resiliării acestei concesiuni.­­Monitorului). Bu­curesci, 1 Ac­ p". In privința celor­ 20 sau 28 ele mii de napoleoni, luați de C. A. Rosetti de la d. Grigore Băleanu, priimiră mă­ieri uă epistolă de la d. Pantazi Gh­ica, pe care o publicămă mai la vale. In acestă momentă primirămă uă epis­tolă și de la d. Grigore Băleanu, pe ca­re asemene o publicămă mai la vale, mulțămiți cu bucuria ce avemă că pu­­turămă constata din nou, și încă în 24 de ore, câtă de temeinică este credința nostră că, libertatea pressei e lumina care răsipesce calomnia și dă viață moralității. M­­ahiulă Pressa, veselă de relatarea ce făcurămă în acestă afacere, reproduce astă­­zi acea relatare numai în partea iei materiale, și apoi dice: „Fiă că simplă poveste fiă fapte pe­trecut­e noio primimă asta presume o gă­s’mă racontată ded. C. A. Rosetti, lăsându-i publicului dreptulă ca se judece cumă va voi. Este d’ajun să se spunemui lectorilor­ nostrii c’acestă poveste .... este cu­­riosa, din tote punți­­rile de vedere.“ S’amintimă publicului, cărui­a Pressa bine-voiesce a’i da, în acesta ocasiune, dreptulă d’a judeca c'acésta frumosă și nobile poveste a fostă scrisu-o și publi­­catu o Pressa, în anulă trecută, pe la finele lui Augustă, pe cândă C. A. Ro­­setti lipsia din țară. Repusă acumă pe ta­petă, prin simple convorbiri, noi o puse­­rămă în lumina cea mare, și lăsămă a­­cuma cuvântura d-loru Pantazi Ghica și Grigore Băleanu Fiindă éi­sa că Pressei îi placă ase­mene povești, se-i facemă astă­zi plăce­rea a’I spune și noi una. Da, avemă și noi una de spusă, cu singura osebire că noi nu vorbimă după „se­dice,“ ci după scrise. Stă scrisă că este oă categorie de case în piatra Amzei cari, în urma construirei halei, trebuiescu derimate. Tóte acele case, sau mai bine disu barace, s’aă și deră­­mată: una singură, și nu din cele m­i bune, stă în piciore, cu tóte notele poli­ției, cu tote cererile făcute pentru a se derîma. De unde are se vie puterea acestei case, care resistă toporelor­ și legii, pre­­cumă resistă cetatea Parisului la tunurile Croup? Care se fiă puterea ce este mai tare de­câtă legea? E! Și cine nu scie acumă că luna, una singură este puterea cea mare în țara romănescă! Cine nu scie că bâta electorale a bandelor, este legea domnitare, puterea de la care de­curge tote cele­lalte? Bâta derii trebuie se fiă scutulă celă puterică de care se sfărâmă tóte legile și tóte toparele și mănține în totă splendarea iei prăvălia cea fărmecată din piapia Amzii. Cumăânsă se facemă pentru a pune măna, pe acea bâtă fermecătore? Cumă se facemă pen­tru ca se putemă zice Pressei că stă „Stimabile domnii: „Infăpișiătorilă acestu­i­a, d-lă Nicolae Grigoriu este unulă din aceia — după cumă cunosce fratele Răduleni și d-lă Florescu — cu care totu­ de­una ne-amu, serviții la necesități. „Densul­ se plânge că i se pretinde oii a da optă napoleoni, sau a suferi se vedă dărîmată prăvălia sea de măcelăriă, ce o are clădită de zidă, învelită cuferă ín piapia Amza după chiară biletulă mu­nicipalității; și — fiindă că nu suntă si­­cură déca astăzi voiă pute se viii se d­ă parte in ședință, — îlă recomandă d-vóstre și ve­rogu faceți totu de a remăne apă­rată, căci nu mi se pare justă acestă impunere, și țină multă ca, déca altă ce­va n’amă putută face către acei ce suntemű datori recunoscința și de care póte se mai avemă necesitate, celă pu­țină se nu ischimă intrAnșii asia de a­­ma­nt­eu. Plăcându’mi a crede că rugăciunea mea va fi sa­i­făcută și mulțându-vă mai din na­nte, vă rogă se primiți a me numi Alii d-Vostre Amicii și servu .­­ • Korlătescu Ce dice Pressa ? Asta este „c’acestă poveste este nu curiosa, deră­nostimă și ‘ndestulătare, din tote ponturile de privire“? imoralitățile daci ne amintescă imora­litățile din Francia, cari făcură ca nați­unea cea mai mare și cea mai eroică se fiă învinsă, arsă și prădată de către ar­mata Germaniei. Intre numerósele imoralități, prin cari Francia fu bântuită, se descoperi ș’ad­a­ a că primul­ președinte ală Curții de Ca­­sațiune s’a fostă coborîtă pen’a servi ca intermediară între uă curtisană și Impe­­ratorele Francesi­ oră. Acestă întervenire se constată prin două epistole găsite în hârtiele secrete ale fostului Imperatore, și publicate deja prin diarie și broșiure. Curtisania se numesce Marguerite Bel­­langer și magistratură d. Devienne, pri­­mul­ președinte al­ Casațiunii. Curtea judecândă a achitată pe pri­mul a lci președinte, luptă curentă că „d. Devienne n’a făcută să visită dumneí cu pricina, ci a avută uă întrevedere cu densa. “ Sentința, dice Independința belgică „nu schimbă în nimică caracterulă dem­arșei făcute de către ună magistrată din ordi­­nulu celă mai înaltă, lingă­ră curte­ană a cărei degradare n’o schimbă favorile Cesarelui. In resumată, de­și otârîrea curții formuleză șese considering, nu este îndouială că, decă acea otărîre s’ară pute apela, ar fi casată pentru lipsă de mo­tive. Cee­a ce va și face opiniunea pu­blică. Nu trebuie cnse se uitămă că de la 4 Septembre puține modificări sau fă­cută în personalul­ curții de casațiune , donsi­deru, de vreme ce a dată Cesare­­lui pe rondul tóte libertățile ce n’ară fi cutezată se le atace, nu ne putemă mira că de chiară acumă că d. Devrence este demnă s’o președă“. De la peirea ce aduce imoralitatea, se venim­ la peirea ce aduce violarea drep­tului, sugrumarea iraționalității ar fi, adică la ImperiuliTmustro-ungară. Ministerialif actuale ale Austriei simt că Austria este și va fi slabă, fórte slabă, pe câtă timpă nu va da drepturi egale tutoră naționalităților li­deră, neputându séci necutezendă se intre d’a dreptură și pe deplină în calea cea mare, se silesce a ’mpedica reală prin­tre­ care concesiuni Acesta este causa că ministerială actuale ală Austriei este combătută și de dua­­liști, și de centraliști, și de naționaliști, și este prin urmare mai slabă de­câtă tote cele­l­alte ministerie. Foia oficiale din Praga anunț­ă că în curândă va fi con­vocată Dieta Bohemiei. Cu acestă ocasiune ea face unu apelă căldurosă la patriotis­­mulu Cediboră, invitându-i a uita pentru momentă revalitățile lor­, și a-șî face con­cesiuni reciproce pentru a scăpa, prin a lord împăciuire, viitorul­ monarchiei Independința belgică de la 28 iulie dice în acestă privință : „Acesta este un strigare de alarmă în mijloculă periclului care aretă că n’aă încredere ‘n isbânda politicei actuale de împăciuire și d’acea­a gazeta adauge: — dacă guvernulă, care a primită de la Im­peratore misiunea d’a fonda uă pace chii­­nuitare între poporele m­onarchici, va căde în însărcinarea sea, atunci câtă se des­­perămă d’a dobândi uă soluțiune fericită a complicărilor­ actuale, și respunderea despre ce se va ’ntempla va căde pe toți acei carii, prin a lord încăpățânare, voră fi făcută a fi peste putință ori­ce împăciuire.“ Apelă la împăciuire, oferă cu condi­­țiune ca drepturile fle­cărui omă se re­­mâie în lada Imperatorului! Asia vorbesce și lucreză și cabinetulă Radovici­« împă­ciuire deră­elă calomnieză și lovesce. îm­păciuire, deră­elă se puie și drepturile și averea și onerea Statului română suptă talpa d-lui de Radovici!.. In adevără că, veijéndu cine­ va atâta rătăcirea în susu ș’atâta nepăsare ’n josu. Îi vine a­­ jice cu cio­carii credeaă în fatalitate, că Dumnedeu orbesce pe cei cari voiesce a’I perde ! S’a dispusă imediată uă anchetă, în facia locului, asupra acestui accidinte, ală cărui resultată se va comunica în deosebi. 1871, Iuniă 26. Aflămu că la podură ce se construiesce peste Dâmboviță pe calea Văcărescii, să­­pându-se în masă pentru stabilirea teme­­lieloră, s’a descoperită­uă sorginte de apă minerale d’uă ,bogăție și d’uă cantitate straordinară. Apele sunt­ sulfurose și fe­­ruginase. In mâni inteligințî că asemene descoperire póte deveni uă adevărată sor­ginte de înavuțire și de vieță. Vomă vede ce va face comuna și inițiativa particu­lară. In numărulă viitoru vomă vorbi mai pe largă. In mersulu trenului de mărfuri, care s’a pornită de la gara Filareta Mercuri, s‘a ivită țnă accidente regretabile : tre­nu­l a conținea, între alte mărfuri, și va­gone încărcate cu păcură. Ajunsă la Co­­mana, că scurgere s’a declarată la unulă din butaiele cu păcură. Șeful­ trenului, creder:da­că acesta nu presintă nici uă gra­vitate, a continuată drumul­ spre Giurgiu. Ajun­ă la chilometrul­ 43, uă esplosiune detunatare sa produsă și flacăra a co­tropită două­ dată șase vagone, din cari trei încărcate cu păcură, unulă cu rapiță altulü cu uă trăsură și furgonulă conduc­torului. Omenii trenului au reușită a de­tașa vagonele neaprinse, oră cele­lalte o au arsă cu desevârșire. N’a perită nici ună omă și circulațiu­­nea trenurilor, a suferită numai uă în­țărcare de 2 ore. Domnului di­rectore­ală ROMANULUI Onorate domnulă meu. Amă vădutu în Românulu, de la 20- 22 Iuliă cele ce ați publicată în privința aserțiuniloră ce v’am spusă eu că s’ară fi făcută asupra d-vóstră în privința ti­nara relațiune ce nici vă­ da­tă n’ați avută cu d-lă Grigore Bălanu. Fiindă că mați numită, bine-voiți, ve rogu, a publica ur­­mătorele lămuriri din parte’m’. Aveamă onore a fi la ră­masă cu d-nil generală Neculae Golescu, George Cio­­cârlană și Costache Crețianu la Grand Hotel. D. Generală Neculae Golescu m’a în­trebată déia am auijită cele ce ară fi dist d. Oscar Eliad către d. G. Ciocâr­­lană și alții, că’i ar fi spusă d. Grigore Bălenu în privința d-vostră , că ați fi pri­mită bani de la d-luî ca se ’lu faceți Domnitorii în România. Am răspunsă d-luî Generală că d. Oscar Eliad nu 'mi a spusă nimică despre ace­­ta, și atunci d. George Ciocârlanu ne-a povestită că d. Oscar Eliad i-a afirmată că ’i a spusă d. Grigore Balenu că v’a dată uă sumă de doue-deci și op­t mii napoleoni — nu doue­ Ș,ecV. Sunteți m­ai scumpă de câtă nu er« deți!—în două rînduri: vă-dată optă mii, și vă-dată nu mai setă cui și prin cine două «zecimî de mii, ca se ’să faceți Domnitor v, și că mergea într’uă sală mare, unde se afla mai mulți indi­­vidi și suptă­ semnau decrete cu numele de Grigore I. Acestea, a:­t­felu reproduse, trebuie, domnulă meă, se facă oă declarațiune lămurită, că eu n’am vorbită nici cu d. Gr. Bălenu, și cu d. Oscar Eliadă, și că nu potă afirma întru nimică că unul­ din acești d-n' ară fi autorul­ acestei nedemne calomnii. Eramă încă de opiniune ca nici se nu vi se spuie aceste netrebnice aserțiuni, cari suntă într’atâtu de necurate și de ale căroru neadevără fie­ cine este con­vinsă, doru d-na generală Nicolae Golescu a insistată ca se le aflați și respectură și stima ce am pentru acelă demnă bar­­bată, m’aă împinsă a mă nsărenia că se vi-le comunică, case pe respunderea d-sele și a domnului Iorgu Ciocârlanu. Acumă permiteți’mi, onorate domnule, se adaugă că ați tratată pre serio să nesce aserțiuni care nu merită se fiă conside­rate nici chiară ca glume și ală câroră neadevără este evidinte pentru ori­cine ve cunosce, și irită lumea ve cunosce în Romîinia ntréga. Asemene mișeluse ca­lomnii nu merită se le rădice ună omă onestă, și fiți bine încredințată că nu potă de câtă se cadă ieiti în tina de unde is­­vorăscă pentru că — ca tóte basmele,— nu se povestescu de câtă ca se aibă lumea să probă mai multă că „și minciuna e vorbă­“ Primiți, ve rogu, domnulă meu, asi­­gurarea stimei și respectului meă de vă dată cu acea a devotatei și sincerei mele amicii. Pantazi Ghica» SAMBATA, 24 IULIU 1871 SIUHU­NEZA­ TE ȘI VEI FI AVRONAVRHA IN BUCU­RESCI, la Administratiunea infam­ului. IN DISTRICTE: la corespondințil fief și cu pofit Pentru Anunțurri a se adresa la admini­strațiune. T.A PARIS Pentru abonamente : la d. Darrar-Hallegrain, Ro» de 1­ar.cf.­m­e comedie, fi. Pentru anunțiuri: la d-nir Órain, Thomas et renn Rue Lepeletier, 23. L.A. "VUMTA. Pentru abonamente : la d. B. G. Popovici, Fle.'s­markt, ifi Pentru anunț­uri, la d-nii Hansenstein și Vogi Neuermarkt, 11. C Jilava, 22 iuliă 1871, ■iul redactore­ală­l Harului ROMÂNULU Domnule redactore, Intorsii de curenda din străinătate, unde am lipsită pentru tămăduirea piciorului meă ruptă, m’am coborîtă la Jilava. Abia ajunsă aicea do­uă săptămână, ată că a înc­pută de iznovă, numele meu se fie uă causă dă certurî. Imî pare forte reu, ca domnulă Pan­tazi Gh­ica se dea credementa unoră ast­­felă de spuse copilăresc­. Negreșită că acei domni cari au spusă povestele menționate de d-lă Pantazi, sca­ră imaginată vr’uă fantazie, spre a’să amăgi pe dumnelui cu uă glumă nesoco­­tită, sca, la casă contrariă, că acest­ d-nî își i­ă imfor­mațiunile de la nesce pensi­onari ai p­olițieî secrete, cari aă primită de misiune a întinde la curse. Lucrulă mi se pare atâtă de învederată, în­câtă nici nu mă tulbură despre partea mea, câtuși de puțină. Eră în cee­a ce privesce pe onorabi­­lulă demnă C. A. Rosetti, declară pe o­­norea mea, că este cu totulă străină, de invențiunea complotului pe care guvernulă română de pe atunci l’a născocită în to­vărășie cu amploiatură meă, George­vudi, pe care îl i­gonisemu din slujbă, pentru causă de fură. Amia­dére, ca se ne lămurimă mai bine, se vorbimă acuma de calomnia ridicule cu cei doue­ șteci de mii de napoleoni. Dăcă ar fi trisă lumea că uă a­t­felu de sumă am perdutu-o cu fabricele, cre­­­sându că voiă pute introduce industria în România, dére ar mai fi adăugată lu­mea că vă sumă ieră ecivalente, am per­­dută parte prin ani de prosta recoltă, și cea mai mare parte am întrebuințatu-o spre amu­ cumpăra doue proprietăți lângă Paris, decă ar mai adăuga lumea că, íerü mii de napole­oni am întrebuințată pentru clădirea fabricei de mașini de la Jilava, etc. etc. Atuncea ași respunde că este adevărată. Dară se judice publiculă, dacă pe cândă aveamă vre cinci-­seci de mii de napoleoni angajați, sea parte perduți în mai multe afaceri, de unde puteamă că se mai iuă alți doue­ decî mii spre a'I întrebuința la m­ă scapă necalificabilmente absurdă. Și pentru a arunca banii asta neghiobesce, ar fi trebuită ori se-i fură de undeva, ori se-i primescă de la domnul­ Strous­­berg. Déra nenorocirea mea, este că n’am fostă nici măcară vă­­ fi ministru ală lu­­crărilor­ publice. Asta dori ce se mai pute i zice despre că astă-felă de bănuie caraghiosa ? Remăne dheră, domnule redactare, ca nici onorabilele domnă Rossetti se nu se turbure mai multă de câtă mine de uă astă­felu de calomnie, care nu este altă­­ceva, de câtă uă cursă spre a ne face ridicoli. Bine-voiți, domnule redactore­ală <s­aŭ­riului Românulu, a primi asigurarea ose­bitei mele considerațiuni. Grigore Băileanu. DESPRE IB.AX Tóte poporele din anticipate înțeleser utilitatea băiloră. Civilisațiunea făcu âne se simță și mai multă acesta necesitați împrejurare ce făcu ca, în locă se se ie băile în rîuri seă lacuri, ca în timpuri primitive, din contra se se co­nstruiest stabilimente particulare pentru băi,­eni cari, ca multe altele, nu întării iară a di­veni asilulă leneșiloră și escesulO lusulc

Next