Romanulu, iulie 1871 (Anul 15)
1871-07-24
ANULUAL CINCI-SPRE-ZE CELE VIESCE ȘI VEX PUTfe abonamente IN CAPITALE: unii anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei Inni 2 lei; 1 Inni 6 lei. IN DISTRICTE : mi anii, 68 lei; șise luni 29 lei; trei Inni 16 lei; u& luna f1 lei. Abonamentele înceții la 1 și 16 ale lnne! Unii exemplarü 20 beul. (francia, Italia și Anglia pe trimistru franc! 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg.18 franci. -AITUNȚIURI Attunțiuri, pagina IT, linia 30 litere — 40 Dani litcrți sunt și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vom fi REFUSATE — Ariid»]« nepublicate se vor fi arde DEPEȘI TELEGRAFICE (Servițiul privatu alii Monitorului). Paris, 31 iuliu. — Resultatul complecții ale alegerilor complimentare ale municipalității Parisului este cunoscuții. S’au alesă 20 din lista „Uniunii parisiane“. 26 din lista comitatului „rue Turbigo“, și două candidați înscriși în ambele liste. Mai tote diarele credă a fi fără teme că aserțiunea JDiarului de sora care spune că Thiers ar fi manifestată intențiunea de a se retrage daca Jules Favre și Simon ar demisiona. De la Versailles se confirmă că demisiunea lui Jules Favre ar fi fostă primită, succesorală lui nu este încă designată. Retragerea lui Simon este desfințită. Administrațiunea tn Pasagiu!« Pomânîi. Io. t.—Redacțunea Strada Colțea, II«. 42. (A) Edițiune de sera scrisă că prăvălia lui Nicolae Grigoriu se nu s’atingă, fiindă apărată de scutulă bindeloră? Micloculă este lesne. Micjloculă este se rugămă pe d. Corlătescu membru ală Comunei, se vedea în originale epistola dumisele, prin care face acestă decblarare membrilor Comunei. Rugăciunea se făcu, d. Corlătescu o primi și eeă epistola dăstălnuitore, ală căreia originale este în arhiva Romanului Prin decretă cu data 17 iulie, domnă George Vernescu, deputată la Cameră, este numită arbitru din partea guvernului, spre a decide, împreună cu arbitrul, ce se va numi din partea concesionarilor, asupra resiliării acestei concesiuni.Monitorului). Bucuresci, 1 Ac p". In privința celor 20 sau 28 ele mii de napoleoni, luați de C. A. Rosetti de la d. Grigore Băleanu, priimiră măieri uă epistolă de la d. Pantazi Ghica, pe care o publicămă mai la vale. In acestă momentă primirămă uă epistolă și de la d. Grigore Băleanu, pe care asemene o publicămă mai la vale, mulțămiți cu bucuria ce avemă că puturămă constata din nou, și încă în 24 de ore, câtă de temeinică este credința nostră că, libertatea pressei e lumina care răsipesce calomnia și dă viață moralității. Mahiulă Pressa, veselă de relatarea ce făcurămă în acestă afacere, reproduce astăzi acea relatare numai în partea iei materiale, și apoi dice: „Fiă că simplă poveste fiă fapte petrecute noio primimă asta presume o găs’mă racontată ded. C. A. Rosetti, lăsându-i publicului dreptulă ca se judece cumă va voi. Este d’ajun să se spunemui lectorilor nostrii c’acestă poveste .... este curiosa, din tote punțirile de vedere.“ S’amintimă publicului, căruia Pressa bine-voiesce a’i da, în acesta ocasiune, dreptulă d’a judeca c'acésta frumosă și nobile poveste a fostă scrisu-o și publicatu o Pressa, în anulă trecută, pe la finele lui Augustă, pe cândă C. A. Rosetti lipsia din țară. Repusă acumă pe tapetă, prin simple convorbiri, noi o puserămă în lumina cea mare, și lăsămă acuma cuvântura d-loru Pantazi Ghica și Grigore Băleanu Fiindă éisa că Pressei îi placă asemene povești, se-i facemă astăzi plăcerea a’I spune și noi una. Da, avemă și noi una de spusă, cu singura osebire că noi nu vorbimă după „sedice,“ ci după scrise. Stă scrisă că este oă categorie de case în piatra Amzei cari, în urma construirei halei, trebuiescu derimate. Tóte acele case, sau mai bine disu barace, s’aă și derămată: una singură, și nu din cele mi bune, stă în piciore, cu tóte notele poliției, cu tote cererile făcute pentru a se derîma. De unde are se vie puterea acestei case, care resistă toporelor și legii, precumă resistă cetatea Parisului la tunurile Croup? Care se fiă puterea ce este mai tare decâtă legea? E! Și cine nu scie acumă că luna, una singură este puterea cea mare în țara romănescă! Cine nu scie că bâta electorale a bandelor, este legea domnitare, puterea de la care decurge tote celelalte? Bâta derii trebuie se fiă scutulă celă puterică de care se sfărâmă tóte legile și tóte toparele și mănține în totă splendarea iei prăvălia cea fărmecată din piapia Amzii. Cumăânsă se facemă pentru a pune măna, pe acea bâtă fermecătore? Cumă se facemă pentru ca se putemă zice Pressei că stă „Stimabile domnii: „Infăpișiătorilă acestuia, d-lă Nicolae Grigoriu este unulă din aceia — după cumă cunosce fratele Răduleni și d-lă Florescu — cu care totu deuna ne-amu, serviții la necesități. „Densul se plânge că i se pretinde oii a da optă napoleoni, sau a suferi se vedă dărîmată prăvălia sea de măcelăriă, ce o are clădită de zidă, învelită cuferă ín piapia Amza după chiară biletulă municipalității; și — fiindă că nu suntă sicură déca astăzi voiă pute se viii se dă parte in ședință, — îlă recomandă d-vóstre și verogu faceți totu de a remăne apărată, căci nu mi se pare justă acestă impunere, și țină multă ca, déca altă ceva n’amă putută face către acei ce suntemű datori recunoscința și de care póte se mai avemă necesitate, celă puțină se nu ischimă intrAnșii asia de amanteu. Plăcându’mi a crede că rugăciunea mea va fi saifăcută și mulțându-vă mai din nante, vă rogă se primiți a me numi Alii d-Vostre Amicii și servu . • Korlătescu Ce dice Pressa ? Asta este „c’acestă poveste este nu curiosa, derănostimă și ‘ndestulătare, din tote ponturile de privire“? imoralitățile daci ne amintescă imoralitățile din Francia, cari făcură ca națiunea cea mai mare și cea mai eroică se fiă învinsă, arsă și prădată de către armata Germaniei. Intre numerósele imoralități, prin cari Francia fu bântuită, se descoperi ș’ada a că primul președinte ală Curții de Casațiune s’a fostă coborîtă pen’a servi ca intermediară între uă curtisană și Imperatorele Francesi oră. Acestă întervenire se constată prin două epistole găsite în hârtiele secrete ale fostului Imperatore, și publicate deja prin diarie și broșiure. Curtisania se numesce Marguerite Bellanger și magistratură d. Devienne, primul președinte al Casațiunii. Curtea judecândă a achitată pe primul a lci președinte, luptă curentă că „d. Devienne n’a făcută să visită dumneí cu pricina, ci a avută uă întrevedere cu densa. “ Sentința, dice Independința belgică „nu schimbă în nimică caracterulă demarșei făcute de către ună magistrată din ordinulu celă mai înaltă, lingără curteană a cărei degradare n’o schimbă favorile Cesarelui. In resumată, deși otârîrea curții formuleză șese considering, nu este îndouială că, decă acea otărîre s’ară pute apela, ar fi casată pentru lipsă de motive. Ceea ce va și face opiniunea publică. Nu trebuie cnse se uitămă că de la 4 Septembre puține modificări sau făcută în personalul curții de casațiune , donsideru, de vreme ce a dată Cesarelui pe rondul tóte libertățile ce n’ară fi cutezată se le atace, nu ne putemă mira că de chiară acumă că d. Devrence este demnă s’o președă“. De la peirea ce aduce imoralitatea, se venim la peirea ce aduce violarea dreptului, sugrumarea iraționalității ar fi, adică la ImperiuliTmustro-ungară. Ministerialif actuale ale Austriei simt că Austria este și va fi slabă, fórte slabă, pe câtă timpă nu va da drepturi egale tutoră naționalităților lideră, neputându séci necutezendă se intre d’a dreptură și pe deplină în calea cea mare, se silesce a ’mpedica reală printre care concesiuni Acesta este causa că ministerială actuale ală Austriei este combătută și de dualiști, și de centraliști, și de naționaliști, și este prin urmare mai slabă decâtă tote celelalte ministerie. Foia oficiale din Praga anunță că în curândă va fi convocată Dieta Bohemiei. Cu acestă ocasiune ea face unu apelă căldurosă la patriotismulu Cediboră, invitându-i a uita pentru momentă revalitățile lor, și a-șî face concesiuni reciproce pentru a scăpa, prin a lord împăciuire, viitorul monarchiei Independința belgică de la 28 iulie dice în acestă privință : „Acesta este un strigare de alarmă în mijloculă periclului care aretă că n’aă încredere ‘n isbânda politicei actuale de împăciuire și d’aceaa gazeta adauge: — dacă guvernulă, care a primită de la Imperatore misiunea d’a fonda uă pace chiinuitare între poporele monarchici, va căde în însărcinarea sea, atunci câtă se desperămă d’a dobândi uă soluțiune fericită a complicărilor actuale, și respunderea despre ce se va ’ntempla va căde pe toți acei carii, prin a lord încăpățânare, voră fi făcută a fi peste putință orice împăciuire.“ Apelă la împăciuire, oferă cu condițiune ca drepturile flecărui omă se remâie în lada Imperatorului! Asia vorbesce și lucreză și cabinetulă Radovici« împăciuire derăelă calomnieză și lovesce. împăciuire, derăelă se puie și drepturile și averea și onerea Statului română suptă talpa d-lui de Radovici!.. In adevără că, veijéndu cine va atâta rătăcirea în susu ș’atâta nepăsare ’n josu. Îi vine a jice cu ciocarii credeaă în fatalitate, că Dumnedeu orbesce pe cei cari voiesce a’I perde ! S’a dispusă imediată uă anchetă, în facia locului, asupra acestui accidinte, ală cărui resultată se va comunica în deosebi. 1871, Iuniă 26. Aflămu că la podură ce se construiesce peste Dâmboviță pe calea Văcărescii, săpându-se în masă pentru stabilirea temelieloră, s’a descoperităuă sorginte de apă minerale d’uă ,bogăție și d’uă cantitate straordinară. Apele sunt sulfurose și feruginase. In mâni inteligințî că asemene descoperire póte deveni uă adevărată sorginte de înavuțire și de vieță. Vomă vede ce va face comuna și inițiativa particulară. In numărulă viitoru vomă vorbi mai pe largă. In mersulu trenului de mărfuri, care s’a pornită de la gara Filareta Mercuri, s‘a ivită țnă accidente regretabile : trenul a conținea, între alte mărfuri, și vagone încărcate cu păcură. Ajunsă la Comana, că scurgere s’a declarată la unulă din butaiele cu păcură. Șeful trenului, creder:dacă acesta nu presintă nici uă gravitate, a continuată drumul spre Giurgiu. Ajună la chilometrul 43, uă esplosiune detunatare sa produsă și flacăra a cotropită două dată șase vagone, din cari trei încărcate cu păcură, unulă cu rapiță altulü cu uă trăsură și furgonulă conductorului. Omenii trenului au reușită a detașa vagonele neaprinse, oră celelalte o au arsă cu desevârșire. N’a perită nici ună omă și circulațiunea trenurilor, a suferită numai uă înțărcare de 2 ore. Domnului directoreală ROMANULUI Onorate domnulă meu. Amă vădutu în Românulu, de la 20- 22 Iuliă cele ce ați publicată în privința aserțiuniloră ce v’am spusă eu că s’ară fi făcută asupra d-vóstră în privința tinara relațiune ce nici vă dată n’ați avută cu d-lă Grigore Bălanu. Fiindă că mați numită, bine-voiți, ve rogu, a publica următorele lămuriri din parte’m’. Aveamă onore a fi la rămasă cu d-nil generală Neculae Golescu, George Ciocârlană și Costache Crețianu la Grand Hotel. D. Generală Neculae Golescu m’a întrebată déia am auijită cele ce ară fi dist d. Oscar Eliad către d. G. Ciocârlană și alții, că’i ar fi spusă d. Grigore Bălenu în privința d-vostră , că ați fi primită bani de la d-luî ca se ’lu faceți Domnitorii în România. Am răspunsă d-luî Generală că d. Oscar Eliad nu 'mi a spusă nimică despre aceta, și atunci d. George Ciocârlanu ne-a povestită că d. Oscar Eliad i-a afirmată că ’i a spusă d. Grigore Balenu că v’a dată uă sumă de doue-deci și opt mii napoleoni — nu doue Ș,ecV. Sunteți mai scumpă de câtă nu er« deți!—în două rînduri: vă-dată optă mii, și vă-dată nu mai setă cui și prin cine două «zecimî de mii, ca se ’să faceți Domnitor v, și că mergea într’uă sală mare, unde se afla mai mulți individi și suptă semnau decrete cu numele de Grigore I. Acestea, a:tfelu reproduse, trebuie, domnulă meă, se facă oă declarațiune lămurită, că eu n’am vorbită nici cu d. Gr. Bălenu, și cu d. Oscar Eliadă, și că nu potă afirma întru nimică că unul din acești d-n' ară fi autorul acestei nedemne calomnii. Eramă încă de opiniune ca nici se nu vi se spuie aceste netrebnice aserțiuni, cari suntă într’atâtu de necurate și de ale căroru neadevără fie cine este convinsă, doru d-na generală Nicolae Golescu a insistată ca se le aflați și respectură și stima ce am pentru acelă demnă barbată, m’aă împinsă a mă nsărenia că se vi-le comunică, case pe respunderea d-sele și a domnului Iorgu Ciocârlanu. Acumă permiteți’mi, onorate domnule, se adaugă că ați tratată pre serio să nesce aserțiuni care nu merită se fiă considerate nici chiară ca glume și ală câroră neadevără este evidinte pentru oricine ve cunosce, și irită lumea ve cunosce în Romîinia ntréga. Asemene mișeluse calomnii nu merită se le rădice ună omă onestă, și fiți bine încredințată că nu potă de câtă se cadă ieiti în tina de unde isvorăscă pentru că — ca tóte basmele,— nu se povestescu de câtă ca se aibă lumea să probă mai multă că „și minciuna e vorbă“ Primiți, ve rogu, domnulă meu, asigurarea stimei și respectului meă de vă dată cu acea a devotatei și sincerei mele amicii. Pantazi Ghica» SAMBATA, 24 IULIU 1871 SIUHUNEZA TE ȘI VEI FI AVRONAVRHA IN BUCURESCI, la Administratiunea infamului. IN DISTRICTE: la corespondințil fief și cu pofit Pentru Anunțurri a se adresa la administrațiune. T.A PARIS Pentru abonamente : la d. Darrar-Hallegrain, Ro» de 1ar.cf.me comedie, fi. Pentru anunțiuri: la d-nir Órain, Thomas et renn Rue Lepeletier, 23. L.A. "VUMTA. Pentru abonamente : la d. B. G. Popovici, Fle.'smarkt, ifi Pentru anunțuri, la d-nii Hansenstein și Vogi Neuermarkt, 11. C Jilava, 22 iuliă 1871, ■iul redactorealăl Harului ROMÂNULU Domnule redactore, Intorsii de curenda din străinătate, unde am lipsită pentru tămăduirea piciorului meă ruptă, m’am coborîtă la Jilava. Abia ajunsă aicea două săptămână, ată că a încpută de iznovă, numele meu se fie uă causă dă certurî. Imî pare forte reu, ca domnulă Pantazi Ghica se dea credementa unoră astfelă de spuse copilăresc. Negreșită că acei domni cari au spusă povestele menționate de d-lă Pantazi, scară imaginată vr’uă fantazie, spre a’să amăgi pe dumnelui cu uă glumă nesocotită, sca, la casă contrariă, că acest d-nî își iă imformațiunile de la nesce pensionari ai polițieî secrete, cari aă primită de misiune a întinde la curse. Lucrulă mi se pare atâtă de învederată, încâtă nici nu mă tulbură despre partea mea, câtuși de puțină. Eră în ceea ce privesce pe onorabilulă demnă C. A. Rosetti, declară pe onorea mea, că este cu totulă străină, de invențiunea complotului pe care guvernulă română de pe atunci l’a născocită în tovărășie cu amploiatură meă, Georgevudi, pe care îl igonisemu din slujbă, pentru causă de fură. Amiadére, ca se ne lămurimă mai bine, se vorbimă acuma de calomnia ridicule cu cei doue șteci de mii de napoleoni. Dăcă ar fi trisă lumea că uă atfelu de sumă am perdutu-o cu fabricele, cresându că voiă pute introduce industria în România, dére ar mai fi adăugată lumea că vă sumă ieră ecivalente, am perdută parte prin ani de prosta recoltă, și cea mai mare parte am întrebuințatu-o spre amu cumpăra doue proprietăți lângă Paris, decă ar mai adăuga lumea că, íerü mii de napoleoni am întrebuințată pentru clădirea fabricei de mașini de la Jilava, etc. etc. Atuncea ași respunde că este adevărată. Dară se judice publiculă, dacă pe cândă aveamă vre cinci-seci de mii de napoleoni angajați, sea parte perduți în mai multe afaceri, de unde puteamă că se mai iuă alți doue decî mii spre a'I întrebuința la mă scapă necalificabilmente absurdă. Și pentru a arunca banii asta neghiobesce, ar fi trebuită ori se-i fură de undeva, ori se-i primescă de la domnul Strousberg. Déra nenorocirea mea, este că n’am fostă nici măcară vă fi ministru ală lucrărilor publice. Asta dori ce se mai pute i zice despre că astă-felă de bănuie caraghiosa ? Remăne dheră, domnule redactare, ca nici onorabilele domnă Rossetti se nu se turbure mai multă de câtă mine de uă astăfelu de calomnie, care nu este altăceva, de câtă uă cursă spre a ne face ridicoli. Bine-voiți, domnule redactoreală <saŭriului Românulu, a primi asigurarea osebitei mele considerațiuni. Grigore Băileanu. DESPRE IB.AX Tóte poporele din anticipate înțeleser utilitatea băiloră. Civilisațiunea făcu âne se simță și mai multă acesta necesitați împrejurare ce făcu ca, în locă se se ie băile în rîuri seă lacuri, ca în timpuri primitive, din contra se se construiest stabilimente particulare pentru băi,eni cari, ca multe altele, nu întării iară a diveni asilulă leneșiloră și escesulO lusulc