Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-26

ANUL I AL Omul-SPRE-PEOELE administrațianea in Pasaglnni Românii. No. I.—Redacțiunea Strada € oțea, No. ’42, с■: BSCK Șl VEI Fürt ARON á NOSINTEN CAPITALE : unu arm 48 lei; sese lun! 24 lei treî lun! 12 lei; 1 lună 5 leî. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; se lun ! 29 lei! treî luni 15 lei; un lună 6 leî. Abonamentele începu la 1 și 18 ale lunei Unüexemplaru 20 bonî. Lancia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fi. arg. (18 franc.) A.isi'crisr^ITJ'spi Rannțiurî, pagina IV, linia 30 litere ~ 40 baci iîierți sunt și reclame, pag..«III, linia 2 lei . — Scrisorile și ori-ce trimitere NEFRANCATE vor f ^EFUSATE,— Artiotela republicate se vor arde Bucuresci 25 Băpaiune. 7 . Brunărești. După verdictul ă dată de Camerele române în cestiunea Strousberg, veni verdictulu multă mai sdrobitorüâncă ală detentoriloră de obligațiuni, alu compatrioțiloră principiloru coțcari. Gazetta del Berlin face cunoscutu că uă întrunire a represintanților și tutorii detentoriloru de obligațiuniî din Germania și Austria a adoptatu conclusion! prin care recunoscejeanainte de tóte legitimitatea și dreptatea decisiunilor a Camerelor române... Oă epistolă a detentorilor de obligațiunii din Londra, adresată acestei întruniri, aderă la conclusiunile luate. Ore acesta nu este cea mai rușinosă înfrângere impusă d-lui de Bismark și guvernului din Bucuresci ? Și nu este ori cine în drepte a se întrebi: cine este maî dreptö, mai Românii, mai patriotă, guvernuli din Bucurescî, séunesce detentorî cu totulu străini? Guvernulu din Bucurescî, care a susținuți inaintea Camereî conversiunea, ca singură resolverei posibile, séunesce detentorî străini, carii au recunoscuții dreptatea decisiunii Camereloru ? D. Costa-Foru, numită îndată ministru de justiție și de esterne, pentru căa susținută că noi suntem detori către detentori, și că orice vomă face totu o se plătimu, sau detentorii cari recunoscă că nu noi le suntemă datori ? Cine este mai dreptă și mai Românii, întregă ministerială din Bucurescu care chiară în Senată a] căutată a face se cadă decisiunea Ca jmereî, declarândă că acesta nu este părerea vii, că elu nu crede că prin acesta se resolve cestiunea, sau detentoriíi străini, cari recunoscu legitimitatea, dreptatea și prin urmare și eficacitatea decisiuniloră Camerelor române? Cine este,] în fine, mai dreptă și mai Română, cei] ce ținură atâta timpă legea nesancționată, și cărora le trebuie chiară amenințarea de demisionară a ministerialui spre a o sancționa, sau detentorii străini, cari o sancționeză, aprobând! în totală decisiunea Camereloră ? Cine este mai demnă și ] mai Română, cei ce depeștazâ diameloriL din Europa că Maria Sea a sancționată] contra ănimei sale legea votată de Camere, sau detentorii străini, cari o sancționară de bună voie, fără amenințare de demiuna și fără durere de animalică nefericitulă bilanță alu demnității și patriotismului puterii esecutive din România , mai străină decâtă străinii ! Ecă durerosulă criteriă ală solicitudinii sale pentru interesele țereî, mai răspitore de câtă cei mai răpitori dintre străini, mai răpitori de câtă Prusacii! E că guvernulu ce este astă-de impusă României! Orîcine va judeca ce paternă, ascepta de la densulă. De ea dâră aceaași putere, care’lăat numită contra voințl țereî, îlă va măn ține spre nenorocirea țerei, datoria nostrâ este ca și mai nainte de votarea resoluțiunilor luate de Camera în cestiunea Strousberg, datoria nostrâ este d’a face cunoscută totu ce aflămă, iotă ce, după noi, póte resulta din uneltirile celoră ce facă să speculă din interesele României; astăfelu ei nu vor putea culege fructură secretului și surprinderilor prin cari procedă. Vomă spune dojű că prin jideeie, lățindu-se propagantele ce a’dă trecere prin Bucurescu, se scia de multă deja că Camerile voră fi convocate pentru 17 Octobre; se mai susține și propagă că, grație stăruințelor patriotice ale guvernului, d. de Offenheim va bine voi a lua s[supră’î, ca însărcinată poteală societălții detentoriloru de obligațiuuni, construirea căieloră ferate, ce se concedase d-lu Strousberg. D. de Offenheim este ună constructore atâtă de onestă, ne-a făcută căi ferate afără de bune, inspiră atâta încredere,— se susține cu zonă dulce prin judecie— încâtă ar fi uă fericire déc’ar bine voi ; se ne facă ele tóte căiele ferate. Cine nu crede sa ntrebe pa d. Mavrogheni. Câtă despre noi, l’am întreba: care este venitulă căiei ferate Sucéva-Iasi-Rollman? acopere ele tóte chieltuielele, scurte sau rulă este obligată a da suplimente însemnate ? L’am mai întreba, care este si modula de constatare ală venitului brutu?! Ne fiă bina constatat că prin acesta nul i’nul gemQ a pune în bănuială buna ere] poința nimenii, cusă pentru cestiune de formă, întrebămă cumă se constată în modă] [regulată acelă venită, cândă, după câtă ni se asigură, registrele principale ale ■ Í* -lui de Offenheim, relative la linia rommână se află la biuroulă seu de la Viena,* j precum ă la gara de la Lemberg se află o însemnată materiale rulantă, destinată li] Iniei române, suprementă că întrega linie, I Lemberg-Sucéva-Roman fiindu a d-luî de Offenheim, totă una face ca materialulă cărei române se stea și la Lemberg. N’ar fi are și mai regulată, și maî cuviin ] dosă, și mai dreptă ca atâtă tote registrele, ] . în ceaa ce s’atinge de linia română, câtă] și totă materialulă iei rulantă, se stă în] țară la noi, în posesiunea nostrâ, ca astă-i Ifelu funcționarea acelei linie, în tóte pri j țvințele, se nu aterne întru mimică de re] națiunile constructorelur sale nóstre chiarăi Iaca imperială austro-ungurescă ? Aceste dlise, în modă incidintale, se revenimucru la propagantele ce se facă] i prin judecie spre a fi audte de repre 1 Js intanțiî loră în Cameră. Și fiindă c’o fpățirămă uă dată c’ună supusă prusianii, ,I se ne fiă permisă, cândă este vorba d’ună supusă austriacă, se ne punemă urmăr 1 tórele întrebări:► jji I Ore în convorbirea ce o avu d. de. i Bismark cu d. de Bt «st, convorbire în j I urma căreia neîmblânditură susțiitoru ală] I cețcării oră, declară că nu va maî privi cest jtiunea căieloră ferate române de câtă ca pură comerciale, ore în acastă îmblâruri, tare convorbre, nu sa rostită delocă numele onorabilelui d. de Offenheim, și nu s’aă făcută proiecte în cari acestă onorabile nume se figureze? Se neierte d. Mavrogheni déca faji cemă asemeni presupuneri, déru d-seaje seie proverbulu românescă „cine sa friptă: „în păsată suflă și ’n iaurtu.“— Ș’apoi; ';d. de Bismark trebuie se fi găsită în adevĕrü uătre care mângâieri în convorbirea sea cu d. de Beust, pentru a și schimba o d’uă dată așia de deplină tonulu. Ca Români Î și ca unii ce avemă esperiința pățitului,ți suntemu dérű îndreptă a cere de la Ca■jimere și de la cei în posițiune da eu- i nesce mai d’aprópe asemeni cestiunî, se veghiezi și se nu se ’nainteze de câtă 1 cu cele maî mari precauțiuni într’uă schimbare de concesionară, pentru a nu cădea în cursele intinse póte de mâni dibăcie. 5 Admitemă, ba paternă fi chiară convinși, că d. de Offenheim este cu deseverșire ■ străină unora asemeni uneltiri. Chiară d. 1 Mavrogheni s’ar pute lăsa convinge, s’ar pute crede în consciință, că prin proiectele născute din imbrăcioșările iuraice dea Salzburg, sunt cele mai bine făce- i tore pentru România; înse posițiunea respresintanților a națiunii, nesemenându cu a onorabilelui ministru de financie, suntema sicari că ei nu se voră lăsa convinge decâtă numai și numai de interesele române, și că voră cere cele mai temeinice și ne’ndouiese garanție urmașiloră constructorilor prusiani. Represintanții tereî nu voră scăpa mai cu semă din vedere ce feră de garanții suntemü în dreptă a cere de la nesce urmași, supuși austriacî, cândă vădă că Prusia, care nu ne e limitrofă ca Austria, era câtă paci se nesupusă la atâtă de mari pericule cu supușii iei principi coțcarî. Garanții dorit, și iéri garanții. Garanții contra unui guvern , care s’aprobată, până peste evidință că este mai străină și mai inamică ală intereselor române decâtă cei mai lacomi dintre străini. Garanții contra scopuriloră prădătorii prusiane, unite cu cele austriace contra nostru. Și ]ené ce națiunea va cugeta și va] decide ce garanții se ia contra unui guvernă lipsită de ori-ce demnitate românescă, lipsită, după probele cele mai învederate, de ori ce solicitudine pentru interesele țerei, unii particulari au începută deja a lua garanții contra unoră a dintre aginții acestui guvernă. E că ce ne scrie una cetățiană din Focșani despre uă asemene garanție: 23 Septembre, 1871. D-lui redactare alu pianului ROMÂNULU Domnule redactare, „In fine „ș’a găsită letea bărbatulă.“ Scrți că insoliitele nostru ispravnică a insultată pe locotenintele de dorobanți] Cazimiră, fără a voi apoi se’i dea satisfacire, baâncă, în loc de satisfacere, ordonă maiorului Petirașă, ajunsă la ordinele ispravnicului, se să aresteze. „Locotenentele, astă fel fi insultată și totă eră pedepsită, asprá, pe la orele 10, intelnesce pe ispravnică pe stradă, și’să urmăresce; acesta intră în tutungeria lui Andrei; aici oficiăruiă gratifică pe prefectă cu nici mai multă nici mai puțină de câtă uci duzină de palme. „E că âncă unu prefectă pălmuitul „Cumu remâne déru, cumu remâne, d-loră miniștrii, cu represintantele d-v., ba chiară ară M. Sele, pălmuită, și pălmuită cu dreptate, căci, prin protegiarea d-vostră, acestă ispravnică Grecii ajunse ațâță de insolinie, încâtă a trebuită se găsescă țiă omul „Locotenintele Cazimiră ș’a făcută dreptate, fiindăcă nimeni n’a voită se ’i-or dea. Va face óre dreptate și guvernulă,j dândă afară pe ispravnică, séu, spre batjocora județului nostru Focșiani, vomă remâne admininistrați de către ună pălmuită ? „Vomă vede. ..." Atragemă cea mai seriosă atențiune a publicului asupra prospectului unei școli de administrațiune, ce’se publiimă mai la vale. Regretămă că, pentru astă iji, spațiulă ne opresce d'a vorbi despre acesta nouă și folositare instituțiune, ce se va deschide, grație unei lăudabile și luminate inițiative. CONGRESUL PĂCII. Lausanne, Vineri, 29 Septembre. Ședința congresului păcii. — Ună lungă raportă ală d-lui Simon de Tréves asupra situațiunii politice recomandă supremația sufragiului universale, condamnă revoluțiunea armată și protestă contra anesiunei Alsaciei și Lorenei cu Germania. Un amendamentă alu d-lui Goegg dice că republica este mai presusă de sufragiulă universale. D. Lemonnier, negustor de la Berna, explică că resbunarea morale a Franciei trebuie se consiste in a introduce republica ’n Berlin. Adunarea voteză închiderea discnsiunii. D. Simon apără pe d. Thiers; voiesce mijjloce pacifice. (Reclamări.— Aplause.) Conclusiunea este adoptată cu amendamentul d-lui Goegg. D. Goegg, vicepreședinte, se rădică contra artidelor și Gazetei de Lausanne, cari sunt r oștile congresului. D. Eytel închide sesiunea publică. Locuitorii Lausanne! șesă strigăndă , se trăiască Simon! La Cayenna Comuna! Asă sorá, va ave loc o ună banchetă. (Indep, belg ) S’a primită la redacțiunea Românului două artide din partea d-loră doctori în medicină Ion Niculescu și V. Vlădescu, asupra anginei difteritice. Ambele combată cu vioiciune metoda omoeopatică pe care d-rulă Biliți o recomanda d’a-laltăierî printr’un epistolă publicată la finele paginii a treia a Românului. Vomă publica ambele article într’ună numeră din cele mai apropiate. Serbia. „Manevrele de toixană ale armatei începu la Belgrad: totă clasa dintâiu a armatei naționale a fostă chrămată supt arme, fără escepțiune de profesori și de funcționarii judiciari; acesta clasă cuprinde pe toți omenii mai mici de treizeci de ani. Se scie că ’n casă de resbelă, Serbia, grație escevatei sale organisațiuni, pate rădica efectivul armatei pene la 120.000 de omeni. Se anunță de la Kragujewatz cu data de 25 Septembre : „Uă deputațiunea Skupcineî a dată reginței uă adresă în care ’și esprime deplină co: ființă în guvernă și rogă regința d’a continua și d'a completa opera milițieloră, pe cari mă mare viitoru le ascepta. “ (iCorespondința slavă). DUMINECA, 26 SEPTEMBRE. 1871. P hiOnltj. B. «. PopoTiel, Fiel» nil Eaonsestoin fi V 11 &Um£rRZÂ-T£ șj veI fs A EOHASHA VI BUCURESCI, la Administrațianea <?Joriuai IN DISTRICTE, la corespondinții și ea p< ș Pentru Anunțiuri a se adresa la adrinistrațiunea,.A. PARIS Pentru abonamente : la d. Parras-Hallegrai», de l’ancienne comedie, 6. Pentru aiinr.fiurí: la d-niî Groin, et Miseiül, t Rm Rocheehomt. VIEKA. Corespondință particulară a ROMANULUI. ITALIA.TM Turino Pinerolo, 28 Septembre, 187 U In acești timpi de umilire și durere anima fiecărui adevărată fii ală marei mame latine, trebuie se stngere vedendă că cele doue surori mai mari în loc d’a se uni și a se ama în ora periplului, se amenință, se tresert. Iesuații Franciei nu potu ierta Italiei detronarea Papei, italianii și restună aliându-se cu Prusianii, și devenindă mai Prusianî decâtă însușî Bismark. I se îngrețeșferă omului cândă citesce presa italiană. Prusia și numai Prusia, afară de ea nu esste nimică. Acestă servilismu către uă putere inamică gintei latine, arată degradarea în care câini ântâiu născuta între ficele latine. Este culpabile și una și alta. Francia ar trebui se se bucure de căderea pspismului. Italia ar trebui se plângă nefericirea surorei sale. Toți omenii de ingeniol și de animă, de la Arnaldo da Brescia și Campanella până la Mazzini și Garibaldi, de la Rousseau la Michelet, de la Dante și Machiavelli până în alele nóstre, toți contribuiră a distruge infernala machină a jesuiților. Astăzi, cându prin Italia curge liberă torințele raționalismului și pretutindeni se proclamă emancipațiunea consciinței, astăzî, chiară Roma catolică respunde cu nestrămutatulă non possumus cu indiscutabilulă aut evit, ut sunt, aut non sunt, adecă preoții se fiă aceia ce suntă, ori se nu mai fia. Eu spera, credu, prevedă triumfală la Danii, triumfîtum femilieî latine, pentru aceaa strigă: „Traiesesi Roma, mama nóstră patrie, legănulă culture! latine! Traiescă Roma, viitorulă asilă ală libertăților politice și religiose! Traiescă Roma, vii jriiilă centru a federațiunii republicane a poporilorü România ajunse batjocurea lepădăturiloră străine. Viitorială iese în pericla. In ordinul economică ea depinde de la industria străină, banii români emigră asorbiți de importațiune care întrece cu multă esportarea; în ordinule morală lipsesce energia, activitatea, spiritul și întreprindeteră. Posede puțină demnitate personale, puțină încredere în propriele forțe, consecințe aceste ale tristei educațiuni cea primită în scala servilismului, a inerției, a străinului. Speranța viitorului este în junime. Junimii doruse i sa deamă educațiile liberale, democratică, română, se se desvete de a opta numai posturi, ci pânea negre a guvernului, se preferă pânea industriei, a comerciului, a arților și agriculturii. Astăfelu se va stabili în luna generațiune acelă principiu morale care e fundamentală verității și aiu libertății, eterna sorginte di prosperitate, de mărire, și de acea forță, care basată pe unitatea cugetului și a acțiunii învinge orice periek : atunci marea familie, națiunea va afla pururea între fiii sei acelă bună simțu, acea virtute necesară spre a nasce minuni și a sa salva în orice circumstanțe. O Românie, nu asculta, nu te încrede în acei fii bastarzi cari voră se te veníifi. Rădică-te la idei demne de era ce ți-aî deschisă la 1866, priveste cu încredere în viitoră și grăbisce a egala cu caracterul ei, cu faptele, cu conceptele, mărimea destinelor, ce ți le-a desemnată provedința istoriei; chiamă fiii tei se fundeze imperială democrației asupra cultului justiției și libertății; inspiră în instituțiunile ce ți ai dată, ca liberă și suverană, voința, suflarea sincerității și a dreptății. Horia. »PIA AUSTRIEI 5'A PRUSIEI Lumina ’ncepe a se face în cea a ce privesce întrevederile de la Gastein. Nu Francia, cum s’a afirmată, a fostă pusă mai în frunte pe duplulă tapetă imperiale ală Prusiei ș’ală Austriei. Acestea suntă treburile ale însă șî Germaniei. Germania, in acestă timpă, e amenințată d’uă inamică multă mai puterică decâtă nenorocita nóstra patrie ’nvinsă. Acestă inamică este decepțiunea claselor muncitore ale marei Germanie, așețate de consecințele materiali și morali ale resbelului, și cărora este pură și simplu imposibile d’a le da satisfacțiune Lucrătorii de dincolo de Rhin nu ’nțelegă ca Germania se se fi luptată numai pentru a ave două regi în loc de unulă; ei voiescă demonstrări și garanții nu numai pentru cestiunea lucrului, dérű și pentru drepturile politice. Intr’uă adunare, din cele care puțină trei mii de omeni aparțineau Internaționalei, adunare care s’a ținută într’ună orașiă pe care suntemü rugați a nu’lț pré numi, s’a desbătută cestiunea nenorocițiloră din Paris.