Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)
1871-11-26
tate. Ele nu sufere nici privilegie, nici caste, ci uă îndreptățire egale, atâtü la bunătățile câtă și la greutățile statului, cu atâta mai multu cândü acela statu este constituita pe baza federalistică. Pe scurta monarhia austroungară, în momentele de faciă, este pusă în alternativă: séu a se reconstitui pe basa federalists dau du egale îndreptățire tuturoru individualitățilorfi naționale din cari este compusă, séü se se arunce íntruni resbelü pentru ca se scape de încurcăturile din întru. Acelu resbelü case trebuie se fă purtatu câtü se póte de victorioșii, fiindă că, în cazula contrariu, unu desastru ca la Sadova va fi și căderea și nimicirea definitivă a imperiului austriacă. Putern cit de astăzi deci, aü a se decide sau pentru uă împăcare cu naționalitățile monarchieî, séu pentru uă petre sicură. Alagă deci pene mai este timpu! Suntemü énse și cum că provocarea va rémâne fără résunete, fiindu-cuI suntemii pe deplinii convinși că Nemții și Ungurii mai bine se aruncă întru o a doua Sadovă, decâtă se renunțe la imaginata și deșerta lorü ambițiune de suprematisare. Arunce-se deci în abisulü peirit din care nu va mai fi scăpare! Camiliai. Vreri, 1 Decembre, 1871. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Mercuri, 24 Noembre, 1871. Ședința se deschide la 12 ore după ame Ji supt președința d-lui Dem. Ghica. Presinți 79 d-nî deputați la apelulunominale. După comunicateleilei; D. ministru de lucrări publice areta că posede la ministeriü actulți prin care se constată formarea societății de acționari pentru drumurile ferate, depunerea a peste 50 milione talere și caietulü de însărcinări presintate. Acestea sunt imprimate, íi vor veni odată de la ministeru și va face se fiă distribuite deputațilorifl. S’apropiă termenulu legale și Adunarea nu s’a ocupații cu acestă cestiune. Mone deră va ruga pe doi. deputați se tracă ’n secțiuni și se se ocupe cu acastă importante cestiune. Președintele consultă Adunarea daca vrea se tracă n secțiuni, se termine proiectele de lege pendind séu £ se continue desbaterile ’n ședință publică. Se facă câteva desbateri privitóre la ordinea dileî. D. G. Brătianu declară că numai nedepunerea garanției necesare s’a făcută a ’ntări la presintarea raportului seu privitorii la legea pentru monopolulu tutunului. D. ministru de financieri e presinte și delegații au fostü deja convocați D. Costa-Foru, ministru, rogă pe birou a regula ordinea desbaterilor din Cameră și secțiuni, ca miniștrii se scie fiăcare la ce oră se vie, în ce și anume, ca se asiste spre a da esplicațiuni diferiteloru secțiuni, când ai desbatű proiecte de lege, cumü e ale monopolului, de timbru, etc. După lămuririle date de d-lu G. I Brătianu, și esplicațiuni de la birou , Se consultă Adunarea și, puindu-se la vot fl, se decide ca Adunarea se frecă ’n secțiuni. Ședința se rădică de președinte cu aceste cuvinte, de mai multe ori repetate: —„e mai comodă... La 3 cosuri plecamü toți acasă!“ ROMANULU 26 NOEMBRIT 1871 mi PRESSA ANTI-PRESSA Inchisiare !) Acuma, venindu a ne întreba înșine , cari suntu crimele nóstre, pentru că ama publicată că relațiune fidele a unei ședințe secrete a Camerei ? In consciință, alta nu puteama respunde, decâtă că n’ama păcătuită nici înaintea lui D-zeu, nici înaintea omenilor. N’amă înfrântă noi nici să lege morale] descrizândă colonele nóstre raportului ședinței secrete din 11 Marte. Astăzi, se putemă da publicului uă relațiune despre cele petrecute în ședințele secrete, ce aă începută de la primula momentă ală completării Camerei actuale, astăzi cu solință, și prin voință proprie, amă cade iarășî în păcatulu de a spune, câtă de pe scurtă, dérü a spune ierăși cele ce s’aă petrecută, și pute încă se petrecu, în Adunarea deputațiloră, în ședințe secrete. Căci secretulă și cursele puterii, și mai virtosü ale puterii ce n’are de parte’ nici încrederea, nici chiară supunerea respectuosa a țăreî, secretulă și cursele, în desbaterile legislative, nu sunt de bună augumă. Deliberarea deputaților, în secretă, și încă, pate, asupra unora cestiuni pentru cari deputații, ca legislatori conșciincioși, simtă ânșii nevoia de a fi în comunicări imediate și constante cu opiniunea publică, un asemenea deliberare, între patru păreți ai Camerei este totudeuna daunosă legilor ce se facă. Poporulă celă mai respectuosă pentru legi, poporulă, putemă 4icea care se închină legalității cu unul devotamentă nemărginită, poporală englesă au suferită altă dată ca reprezintanții sei se trateze, în ședințe secrete, Gestiunile cele mai ardinte. Însă, in asemene împrejurări, secretulă deliberăriloră era să garanție mai multă pentru libertatea espresiunii opiniunilor în Parlamentă. Atunci secretulă ținea locă de imunitatea absolută a tribunei. Secretulă ședințelor era uă necesitate de a sustrage de la cunoscința și urgia suveraniloru, cu plecări și disposițiuni despotice, espresiunea liberă și independințe a represintanțiloră națiunii în cursul desbaterilor înfocate. , In timpurile nóstre scutură cele mai tare ale libertății opiniunilor, în Adunare este respectulă pentru opiniunea generale de afară din Adunare. Imunitatea cea mai sigură stă în publicitatea cea mai promptă și mai întinsă a deliberațiunilor parlamentari. Ună deputată care, la părerea unora, este mai onestată, cândă divulgă cele petrecute într’uă ședință secretă, la părerea altora, și în ochii suveranului multuraticu ală timpuriloru moderne, este ună represintante fidele ale intereseloru poporului. De altă parte, cumă sară trata de trădătoriă deputatulă care, în consciința lui, alu vede că puterea caută, la favorea secretului deliberărilor legislative, se sacrifice interesele națiunii, și elu, mandatară de încredere ală națiune! arătăce! Atunci deputatulă acela ară fi, în adevără, trădătoră; căci șiard ridica însușî calitatea de oraă de încredere ală concetâți anilor ă sei. Și ca se facemă plăcerea și predelicațiloră publiciști de la Pressa, le vomă mai aminti că nici în cancelariile diplomate astăzi nu se mai pusese și secretele, cândă ’ivulgarea lorQ potă se intereseze binele și siguranța stateloru respective. N’aț pricepută d-vostră, bărbați atâta de ageri între altele, n’aț pricepută domniloră de la Pressa, că d. Bismark, ounăoră, n’aă comisă uă indiscrețiune monstruosă, nici aă cărută în imoralitate, cândă au publicată chiară uă cârtie, nu pe curată, lăsată în mânile d-sele ca uă marcă de cea mai mare încredere diplomatică? De nu publica proiectulă de trastatu relativă la anexarea Belgiei, de bună! . 2) A vede numérulü de ieri. ^ siimă că Prusia nu era mai puțină tare în arme; case de sicură avea încontra I mai multă opiniunea publică a Europei. E că indiscrețiuni pe cari nimeni, în Europa civilisată, n’au cutesată a le trata de imoralități. Și apoi câte tratate secrete, câte article ale unor tratate publice nu s’aă trădată curiosității publice, fără ca vreună publicistă seriosă se fi cutesată pân’acumă a denunda ca trădători imorali pe editorii aceloră acte secrete, în scurtă făcute. D’apoi noi, patrioți români, unioniști înfocați, cândă avemă pe capulă nostru una mai multu de cât o domnitoră străină, pe caimacamlă Nicolai Vogoride, are n’amă câștigată multă în opiniunea Europei, dândă publicității corespondința intimă și confidențiale a lui Vogoride în Steua Dunării de la Bruxelles ? Eost aă atunci mă casă de imoralitate din partea foesce aă destăinuită și aă dată pe faclă intriga politică și gena administrațiunii moldovene, prin care inimicii numelui române, voi să se ne împedice de a ne rosti pentru unire ? De bună-semă că nu ; n’am fostă uă faptă nici deleale nici imorale de a demasca pe guvernatorul provisoriu, principele fanariotă N. Vogoride, care le conspiră, cu uă parte din diplomația străină, în contra opiniunii generale, predominătdre In țeră. Amü putea se îmulțimă exemplele, prin cari se demonstrămă marilor publiciști de la Pressa că n’am nici de câtă simțimântulă libertății presei, nici măcară uă disposițiune la toleranța în materie de publicitate. DarQ credem și că le va fi și câtă le-amu spusă, pentru ca se se dumirască de acestă adevără luminată ca ziua, că păcatulă și imoralitate nu stă în destăinuirea și vedirea lerii, ci în faptul dânsuși care este păcate și imoralitate. Păcatule e că Pressa se mai ofice fără românescá imoralitatea este că, sciindu-se pe sine mai păcătosă de câtă tote foile, improscă asupra altora noroiulă defăimării orbe. Dérudéca cumöva omenii de la Pressa, scrinde seă presimțindă că să se mai fiă ședințî secrete, în cari se se caute a se decide, ca la întunericul, cestinul de celu mai mare interesă ală țărei, fără scirea și în dauna țârei, daca nu cumăva publiciștii de la Pressa au inventată teoria imoralității destoinuirilor, în interese publice, numai cu scopul de a ne ameți pe noi, ăștia mititel și temători de cotropiri străine, pentru ca, la casă, se nu mai cutezămă a deschide colonele nóstre indiscrețiloru cari ne-ară comunica ce se petrece în ședințele secrete ale Camerei. Atunci păcatul Presset va fi mai greă decâtă că trădare a unui interes și publică, va fi agravată cu nă năzuință de a amăgi opiniunea pe né și asupra unei din datoriile cele mai sacre ale publicității libere, — acea de a da pe faciă fată, déru tată ce este de una interesă publică. Décá Pressa n’a căzută la acestă pocată greă, atunci ea portă asupră'i numai greutatea morale de a fi vorbită fără sciință, fără consciință despre una din libertățile cele mai scumpe ale poporelorr într’adevără[libere. Nu’i remâne alta Pressei de câtă se ’și scimbe și numele după vorbă, se’și zică: AntiPressa. (1 Uniunea liberale), nu fură ’mpinse atâta de departe. Acele broșnire ’mpărțite cu miile de esemplare, acele 4iame pe cari se subvenționază eroulă de la Sedan, unde evidența e negată, unde totul este străvestitu, unde desastrul de la Sedan devine ună titlu de onore și de gloriă pentru miserabilele care ne trădete armata; tóte acestea ne strîngă inima. Simțimfi nu mâniă, ci vă adâncă mâhnire, pentru că se zice că totă esistă în Francia ignoranți destul de ignoranți, pentru a da credință acestora cutezătore minciuni. Da, sunt oameni capabili de a crede că imperiulü fu ună periolă de gloriă și de prosperitate, că omul din Decembre fu lină modelă de virtute și de desinteresare, că n’are nici una amestecă în măsurile și prescripțiunile loviturii de Stază, că espedițiunea din Mesică e uă pagină gloriosă a istoriei nóstre etc. Tóte acestea se 4>că, se repetă, se afirmă pe tóte tonurile, răspândite prin casarme, prin sate. Déja minciuna, pe care se re4irau mai multă, e că oposițiunea a vrută resbelulc ș’a desorganisată armata. Aci ne aflămă în facia unui faptă imposibile de tăgăduită. Era greă se facă pe teran, se preda că imperiul o bătuse pe Prusian și că le ceruseră despăgubire de reabele de 5 miliarde franci. S’a găsită anevoința. — Da, se dice, amă fostă bătuți, cu tóte minunile de liniște și de agerime, realisate de imperatore, cu totu prudința și ’nțelepta prevedere a onestului mareși ale Le Boeuf dérü e vina oposițiunii care, după ce a desorganisată tote servițiele, a obligată pe imperată se facă resbele. Deschidemă din întâmplare colecțiunea Monitorului,fiabur) oficiale ală imperiului, și 0tă care fu, în ședința de la 6 iuliu 1870, limba giulă resboinică ală d-lui de Grammont, ministru al afacerilor străine, care atrase vi aclamațiuni de pe bancele din stânga: „Nesce cestiuni domestice, zicea d. Garnier-Pagès, tulbură pacea Europei! Poparele au dreptulă se se iubască și se se înțelegă: „Voci la drepta, destulă ! destulă !“ Și d. Garnier—Pages urma : Iulii: „Principii urăsed și potă dori resbeére poparele se iubescă și voră pacea.“ D Cremieux adăugea : „....Ce va se 4i cuvintele pe care le au șirămil ? Aceste cuvinte „imperiulu e pacea !“ care au fostă celă d’ântâiă gagiă dată aceluia căruia mai târziu fu dată imperiulu, insemneza are că totu mai suntem amenințați d’une noö resbelu ? Vomă mai suferi ș'altulă, pe lângă acelea pe cari le-amă suferită ? „Cuvintele ce-audirămu suntu d’uă astăfelă de natură, în câtă e fórte indispensabile uă protestare.“ Și deja drepta, devotată imperiului, striga : la Berlin ! la Berlin ! In faimósa ședință de la 15 Iulie, d. Thiers se esprimă astafele,—și e bine s’aducemu aminte elocințele și patrioticele sale protestațiuni într’ună minienlă în care omenii, pe cari oposițiunea o combătea atunci, vom se neurască către noul calamități: „....Ei bine, domnilor fl, vreți se serică, vreți ca ’ntrega Europă se 4>că că n fondu există ’nțelegere și că pentru uă cestiune de formă d-v catre sunteți deciși a versa torinte de sânge ? . „....Nași vrea se se pete dice că eă amu luată respunderea unui resbela basată pe asemenea motive. „....Da,că uitulă suntă liniștită în memoria mea, suntă sigură de ceea ce o acceptă pentru adulți ce făcu în acestă momentă, dérü pentru d-vostră suntă sigură că vori veni file, ’n care ve va păre rea d’acestă grabă: „....Necojiți-me, insultați-me!... Suntü gata a me supune ca se apăru sângele concetățenilor mei, pe care sunteți gata a’lă versa cu imprudință... „....Camera va face ce va vrea; m’asceptă la aceaa ce va face, dérü ea declină, în ceea ce mă privesce, responsabilitatea unui resbelü atâta de puțină justificată“. D. Emile Ollivier, dândă citire de peștelorătrimise de ambasadorele francese la Berlin, provoca următorele întreruperi: D. Thiers. Totui lumea se judece? D. Horace de Choiseid. Nu se póte face resbelü pentru acestea: e peste putință. D. Emmanuel Arago. După ce va lua cunostință de tote astea, lumea civilisată nu ve va da dreptate! După ce va lua cunostință de tote astea, daca veți face resbelü, causa e că nu vreți cu orî ce prețO. D. Thiers vrea se respundă ministrului de justiția, dérü e ’mpedicată de strigătele și injuriele dreptei. Atunci zice:"„nu vreți se mé lăsați a respunde d-lui ministru; sunteți liberi... dérà voie române aci pentru ca Francia se scie cuma s’a declarată resbelulă... Maladinéuri unulă din colegii noștril ’mitice ®: nu mai suntem în timpulu păcii cu orice preță! Eă nici vă dată n’amă fostă partisană ală păcii cu orî-ce preță și nu voiă fi nici ală resbelului cu orî-ce preță! Altulă era chipulă d’a face curte uă diniórn, altulă e astftel; eu n’am făcută curte nici unul regime, nu voiă face adî mai multă decâtă altă dată!... Sciți d*v. cine suntă aceia carî facă reü Franciei? Suntă autorii Mexicului. Buntă autorii San dowel, cari, uitândă reala ce-aă făcută, cutezi se ne impute »4» că facemă f ă țârei, cândă căutămă a’i cruța sângele.. D. Jules Favre. Eu nu voiă mai reveni asupra celor flalte de onorabilele d. Thiers, adică că cabinetul va dobândita ceaa ce cerea; déra tragă d’aci aceste două consecințe : cea d’ântâiă că, din puntură de vedere ală întereseloră țărei, nu esiste nici ună motivă vădită de resbelă... Cândă e vorba d’a acoperi. Europa ce ruine, d-vóstră n’admiteți cugetare, nu vreți s’auziți vorbindu-se de maturitate . Vă asociați cu cea a ce v’a spusă d. ministru de justiția, cândă ne-a declarată, c’vă anima așieră, că primia responsabilitatea cestiunii. Amă pute multiplica aceste cîtațîunî, și totă nu ne-ară fi d’ajunsă colónele acestu’ 4iariu, déc’amö vrea s’aducem a aminte tóte cuvintele elocinț cari, de pe bancele stângei, se rădicară ’n contra decisiunii luate de guvernă. Da, imperiulă vrea resbelulă spre a ’ntări dinastia; cu acestă scapă a ruinată Francia, i-a impusă tote rușinele, tóte ruinele invasiunii străine. Și tocmai cândă teteranele sunt m încă pline de sânge partita imperialiată cu teza a susține că oposițiunea a vrută resbelulă și că ’mpăratulă nu e delopă vinovată de perderile nóstre! Se constatămă că nici uă dată verușinarea n’a fostă împinsă mai departe. Dacă nu e destulă ca se se dea acestă des- mințire prin colonele unuluiariă: trebuie ca toți cetățenii cei buni se țină dreptă să detoriă a lora d’a respândi, d’a face se se cunoscă adevărulă. Girante respuinjotorii, P. BIlACBAM. Câteva reminiscrise din Francia, Le Siecle publică următorul articlu: Amă suferită multe rușinii, dureri imbolditóre, întristări amare, darără rușine ș’uă întristare pe cari eramă departe d’a le prevedé s’adauga la atâta doliu. Acestă rușine e că Francia e încă crezută ignorante, destulă de uitucă, destulă de indiferinte pentru totă ce o intereseza, ca partita imperiului și totul ce privesce imperiul, se cuteze a-șî rădica capulö și se vorbescă susa, în facia ruineloră ce au îmbucătățit-o. Nici uă dată sfruntarea și minciuna TEATRU ITALIAN Direcțiunea d-lui B. Franchetti Sâmbătă, 27 Noembre, 1871. pe prenurtat bine exra»rdln»pn în beneficiului FONDULUI TEATRALU TRAVIATA Operă în 4 acte, poesia de F. M. Pi&ie, musica de maestru G. Verdi. Inceputuri la 8 ore sera. Advocatură Gheorghe Petrescu, vechie profesore de dreptură publică și administrativă, sau mutată în calea 4Vergului No. 2, și Lucaci No. 2 bis, în casele în care aășe mută d. Rosenthal și în față cu proprietatea d-lui Zerchidis, suburbia Sf. Vineri. Orele de consultațiune, ca mai nainte de la 8—la diminața, de la 8—8 sera. Se ínserpineja a pleda procese au numai înaintea instanțelor din Capitale, deră ehiarii în districte.