Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-26

tate. Ele nu sufere nici privilegie, nici caste, ci uă îndreptățire egale, atâtü la bunătățile câtă și la greu­­­tățile statului, cu atâta mai mul­tu cândü acela statu este constituita pe baza federalistică. Pe scurta monarh­ia austro­un­gară, în momentele de faciă, este pusă în alternativă: séu a se recon­stitui pe basa federalists dau du egale îndreptățire tuturoru indivi­­dualitățilorfi naționale din cari este compusă, séü se se arunce íntruni resbelü pentru ca se scape de în­curcăturile din întru. Acelu resbelü case trebuie se f­ă purtatu câtü se póte de victorioșii, fiindă­ că, în ca­­zula contrariu, unu desastru ca la Sadova va fi și căderea și nimicirea definitivă a imperiului austriacă. Putern cit de astă­zi deci, aü a se decide sau pentru uă împăcare cu naționalitățile monarchieî, séu pentru uă petre sicură. Alagă deci pene mai este timpu! Suntemü énse și cum­ că provocarea va rémâne fără résunete, fiindu-cuI suntemii pe deplinii convinși că Nemții și Ungurii mai bine se a­­runcă întru o a doua Sadovă, de­câtă se renunțe la imaginata și de­șerta lorü ambițiune de suprema­­tisare. Arunce-se deci în abisulü peirit din care nu va mai fi scăpare! Camiliai. Vreri, 1 Decembre, 1871. ADUNAREA DEPUTA­ȚILORU. Ședința de Mercuri, 24 Noembre, 1871. Ședința se deschide la 12­­ ore după ame­ Ji supt președința d-lui Dem. Ghica. Presinți 79 d-nî deputați la apelulu­no­­­minale. După comunicatele­­­ilei; D. ministru de lucrări­­ publice areta că posede la ministeriü actulți prin care se constată formarea societății de acțio­nari pentru drumurile ferate, depunerea a peste 50 milione talere și caietulü de însărcinări presintate. Acestea sunt­ im­primate, íi vor­ veni odată de la minis­­teru­ și va face se fiă distribuite deputa­­țilorifl. S’apropiă termenulu legale și Adu­narea nu s’a ocupații cu acestă cestiune. Mone deră va ruga pe doi. deputați se tracă ’n secțiuni și se se ocupe cu a­­castă importante cestiune. Președintele consultă Adunarea daca vrea se tracă n secțiuni, se­­ termine pro­iectele de lege pendind­ séu £ se continue des­­baterile ’n ședință publică. Se facă câte­va desbateri privitóre la ordinea dileî. D. G. Brătianu declară că numai ne­­depunerea garanției necesare s’a făcută a ’ntări­ la presintarea raportului seu pri­vitorii la legea pentru monopolulu tutu­nului. D. ministru de financie­ri­ e pre­­sinte și delegații au fostü deja convocați D. Costa-Foru, ministru, rogă pe bi­­rou a regula ordinea desbaterilor­ din Cameră și secțiuni, ca miniștrii se scie fiă­care la ce oră se vie, în ce­­ și anume, ca se asiste spre a da esplicațiuni dife­­riteloru secțiuni, când ai desbatű proiecte de lege, cumü e ale monopolului, de timbru, etc. După lămuririle date de d-lu G. I Bră­­tianu, și esplicațiuni de la birou , Se consultă Adunarea și, puindu-se la vot fl, se decide ca Adunarea se frecă ’n secțiuni. Ședința se rădică de președinte cu a­­ceste cuvinte, de mai multe ori repetate: —„e mai comodă... La 3 cosuri plecamü toți acasă!“ ROMANULU 26 NOEMBRIT 1871 mi PRESSA ANTI-PRESSA Inchisiare !) Acuma, venindu a ne întreba înși­ne , cari suntu crimele nóstre, pentru că ama publicată că relațiune fidele a unei șe­dințe secrete a Camerei ? In consciință, alta nu puteama respunde, de­câtă că n’ama păcătuită nici înaintea lui D-zeu, nici înaintea omenilor­. N’amă înfrântă noi nici să lege morale] descri­zândă co­lonele nóstre raportului ședinței secrete din 11 Marte. Astă­zi, se putemă da publicului uă relațiune despre cele petrecute în ședin­țele secrete, ce aă începută de la pri­mula momentă ală completării Camerei actuale, astăzi cu solință, și prin voință proprie, amă cade iarășî în păcatulu de a spune, câtă de pe scurtă, dérü a spune ierăși cele ce s’aă petrecută, și pute încă se petrecu, în Adunarea deputațiloră, în ședințe secrete. Căci secretulă și cursele puterii, și mai virtosü ale puterii ce n’are de parte’­ nici încrederea, nici chiară supunerea respectuosa a țăreî, secretulă și cursele, în desbaterile legislative, nu sunt­ de bună augum­ă. Deliberarea de­putaților, în secretă, și încă, pate, asu­pra unora cestiuni pentru cari deputații, ca legislatori conșciincioși, simtă ânșii nevoia de a fi în comunicări imediate și constante cu opiniunea publică, un ase­menea deliberare, între patru păreți ai Camerei este totu­de­una daunosă legi­­lor­ ce se facă. Poporulă celă mai respectuosă pentru legi, poporulă, putemă 4icea care se în­­chină legalității cu unul devotamentă ne­mărginită, poporală englesă au suferită altă dată ca reprezintanții sei se trateze, în ședințe secrete, Gestiunile cele mai ardinte. Însă, in asemene împrejurări, se­­cretulă deliberăriloră era să garanție mai multă pentru libertatea espresiunii opiniu­­nilor­ în Parlamentă. Atunci secretulă ținea locă de imunitatea absolută a tri­bunei. Secretulă ședințelor­ era uă ne­cesitate de a sustrage de la cunoscința și urgia suveraniloru, cu plecări și dis­­posițiuni despotice, espresiunea liberă și independințe a represintanțiloră națiunii în cursul­ desbaterilor­ înfocate. , In timpurile nóstre scutură cele mai tare ale libertății opiniunilor­, în Adu­nare este respectulă pentru opiniunea ge­nerale de afară din Adunare. Imunitatea cea mai sigură stă în publicitatea cea mai promptă și mai întinsă a delibera­­țiunilor­ parlamentari. Ună deputată care, la părerea unora, este mai onestată, cândă divulgă cele pe­trecute într’uă ședință secretă, la păre­rea altora, și în ochii suveranului mul­­turaticu ală timpuriloru moderne, este ună represintante fidele ale intereseloru po­porului. De altă parte, cumă sară trata de trădătoriă deputatulă care, în con­­sciința lui, alu vede că puterea caută, la favorea secretului deliberărilor­ legis­lative, se sacrifice interesele națiunii, și elu, mandatară de încredere ală națiu­ne! ară­tăce! Atunci deputatulă acela ară fi, în adevără, trădătoră; căci și­­ard ridica însu­șî calitatea de oraă de încredere ală concetâți anilor ă sei. Și ca se facemă plăcerea și pre­delicați­­loră publiciști de la Pressa, le vomă mai aminti că nici în cancelariile diplomate astă­zi nu se mai pusese și secretele, cândă ’ivulgarea lorQ potă se intereseze binele și siguranța stateloru respective. N’aț­ pricepută d-vostră, bărbați atâta de ageri între altele, n’aț­ pricepută dom­­niloră de la Pressa, că d. Bismark, oună­­oră, n’aă comisă uă indiscrețiune mon­­struosă, nici aă căr­ută în imoralitate, cândă au publicată chiară uă c­ârtie, nu pe curată, lăsată în mânile d-sele ca uă marcă de cea mai mare încredere diplo­­­m­atică? De nu publica proiectulă de tra­s­tatu relativă la anexarea Belgiei, de bună! . 2) A vede numérulü de ieri. ^ siimă că Prusia nu era mai puțină tare în arme; case de sicură avea încontra­ I mai multă opiniunea publică a Europei. E că indiscrețiuni pe cari nimeni, în Eu­ropa civilisată, n’au cutesată a le trata de imoralități. Și apoi câte tratate secrete, câte article ale unor­ tratate publice nu s’aă trădată curiosității publice, fără ca vre­ună publicistă seriosă se fi cutesată pân’acumă a denund­a ca trădători imo­rali pe editorii aceloră acte secrete, în scurtă făcute. D’apoi noi, patrioți români, unioniști înfocați, cândă avemă pe ca­­pulă nostru una mai multu de cât o dom­­nitoră străină, pe caimacam­lă Nicolai Vogoride, are n’amă câștigată multă în opiniunea Europei, dândă publicității co­­respondința intimă­­ și confidențiale a lui Vogoride în Steua Dunării de la Bru­xelles ? Eost­ aă atunci m­ă casă de imora­litate din partea fo­es­ce aă destăinuită și aă dată pe faclă intriga politică și gena administrațiunii moldovene, prin care ini­micii numelui române, voi să se ne îm­­pedice de a ne rosti pentru unire ? De bună-semă că nu ; n’am fostă uă faptă nici deleale nici imorale de a demasca pe guvernatorul­ provisoriu, principele fanariotă N. Vogoride, care le conspiră, cu uă parte din diplomația străină, în con­tra opiniunii generale, predominătdre In țeră. Amü putea se îmulțimă exemplele, prin cari se demonstrămă marilor­ publiciști de la Pressa că n’am nici de câtă sim­­țimântulă libertății presei, nici m­ăcară uă disposițiune la toleranța în materie de publicitate. DarQ credem și că le va fi și câtă le-amu spusă, pentru ca se se du­­mirască de acestă adevără luminată ca ziua, că păcatulă și imoralitate nu stă în destăinuirea și vedirea lerii, ci în faptul d­ânsu­și care este păcate și imoralitate. Păcatule e că Pressa se mai ofice fără românescá­ imoralitatea este că, sciindu-se pe sine mai păcătosă de câtă tote foile, improscă asupra altora noroiulă defăimării orbe. Déru­déca cumö­va omenii de la Pressa, scrinde seă presimțindă că să se mai fiă ședințî secrete, în cari se se caute a se decide, ca la întunericul, cestinul de celu mai mare interesă ală țărei, fără scirea și în dauna țârei, daca nu cumă­va pu­bliciștii de la Pressa au inventată teoria imoralității destoinuirilor, în interese pu­blice, numai cu scopul de a ne ameți pe noi, ăștia mititel și temători de cotropiri străine, pentru ca, la casă, se nu mai cutezămă a deschide colonele nóstre in­­discrețiloru cari ne-ară comunica ce se petrece în ședințele secrete ale Camerei. Atunci păcatul­ Presset va fi mai greă de­câtă că trădare a unui interes și pu­blică, va fi agravată cu nă năzuință de a amăgi opiniunea pe né și asupra unei din datoriile cele mai sacre ale publicității li­bere, — acea de a da pe faciă fată, déru tată ce este de una interesă publică. Décá Pressa n’a căzută la acestă po­­cată greă, atunci ea portă asupră'i nu­mai greutatea morale de a fi vorbită fără sciință, fără consciință despre una din libertățile cele mai scumpe ale poporelorr într’adevără[libere. Nu’i remâne alta Pres­sei de câtă se ’și scimbe și numele după vorbă, se’și zică: AntiPressa. (1 Uniunea liberale), nu fură ’mpinse atâta de departe. Acele broșnire ’mpărțite cu miile de esemplare, acele 4iam­e pe cari se subvenționază e­­roulă de la Sedan, unde evidența e ne­gată, unde totul­ este străvestitu, unde desastrul­ de la Sedan devine ună titlu de onore și de gloriă pentru miserabi­­lele care ne trădete armata; tóte acestea ne strîngă inima. Simțimfi nu mâniă, ci vă adâncă mâhnire, pentru că se zice că totă esistă în Francia ignoranți destul­ de ignoranți, pentru a da credință aces­­tora cutezătore minciuni. Da, sunt o­ameni capabili de a crede că imperiulü fu ună periolă de gloriă și de prosperitate, că omul­ din Decembre fu lină modelă de virtute și de desinteresare, că n’are nici una amestecă în măsurile și prescripțiunile loviturii de Stază, că espedițiunea din Mesică e uă pagină glo­­riosă a istoriei nóstre etc. Tóte acestea se 4>că, se repetă, se a­­firmă pe tóte tonurile, răspândite prin ca­­sarme, prin sate. Déja minciuna, pe care se re4irau mai multă, e că oposițiunea a vrută resbelulc ș’a desorganisată ar­mata. Aci ne aflămă în facia unui faptă im­­­posibile de tăgăduită. Era greă se facă pe teran, se preda că imperiul o bătuse pe Prusian­ și că le ceruse­ră despăgu­bire de reabele de 5 miliarde franci. S’a găsită anevoința. — Da, se dice, amă fostă bătuți, cu tóte minunile de liniște și de agerime, realisate de imperatore, cu totu prudința și ’nțelepta prevedere a onestului mare­­și ale Le Boeuf­ dérü e vina oposițiunii care, după ce­ a desorganisată tote ser­­vițiele, a obligată pe imperată se facă r­es­bele. Deschidemă din întâmplare colecțiunea Monitorului,­­fiab­ur) oficiale ală impe­riului, și 0tă care fu, în ședința de la 6 iuliu 1870, limba giulă resboinică ală d-lui de Grammont, ministru al­ afacerilor­ străine, care atrase vi­ aclamațiuni de pe bancele din stânga: „Nesce cestiuni domestice, zicea d. Gar­­nier-Pagès, tulbură pacea Europei! Po­­parele au dreptulă se se iubască și se se înțelegă: „Voci la drepta­­, destulă ! destulă !“ Și d. Garnier—Pages urma : Iulii: „Principii urăsed și potă dori resbe­­ére poparele se iubescă și voră pacea.“ D Cremieux adăugea : „....Ce va se 4i cuvintele pe care le au șirămil ? Aceste cuvinte „imperiulu e pacea !“ care au fostă celă d’ântâiă gagiă dată aceluia căruia mai târziu fu dată imperiulu, insemneza are că totu mai suntem­ amenințați d’une noö resbelu ? Vomă mai suferi ș'altulă, pe lângă ace­lea pe cari le-amă suferită ? „Cuvintele ce-audirămu suntu d’uă astă­­felă de natură, în câtă e fórte indispen­sabile uă protestare.“ Și deja drepta, devotată imperiului, striga : la Berlin ! la Berlin ! In faimósa­­ ședință de la 15 Iulie­, d. Thiers se esprimă asta­fele,—și e bine s’aducemu aminte elocințele și patrioticele sale protestațiuni într’ună minienlă în care omenii, pe cari oposițiunea o com­­bătea atunci, vom­ se ne­u­rască către noul calamități: „....Ei bine, domnilor fl, vreți se se­rică, vreți ca ’ntrega Europă se 4>că că n fondu există ’nțelegere și că pentru uă cestiune de formă d-v catre sunteți deciși a versa torinte de sânge ? . „....Nași vrea se se pete dice că eă amu luată respunderea unui resbela ba­­sată pe asemenea motive. „....Da,­că uitulă suntă liniștită în me­moria mea, suntă sigură de cee­a ce o acceptă pentru ad­ulți ce făcu în acestă momentă, dérü pentru d-vostră suntă sigură că vori veni­­ file, ’n care ve va păre rea d’acestă grabă: „....Necojiți-me, insultați-me!... Suntü gata a me supune ca se apăru sângele concetățenilor­ mei, pe care sunteți gata a’lă versa cu imprudință... „....Camera va face ce va vrea; m’as­ceptă la acea­a ce va face, dérü ea de­clină, în cee­a ce mă privesce, responsa­bilitatea unui resbelü atâta de puțină jus­tificată“. D. Emile Ollivier, dândă citire de pe­­șteloră­trimise de ambasadorele francese la Berlin, provoca următorele întreruperi: D. Thiers. Totui lumea se judece? D. Horace de Choiseid. Nu se póte face resbelü pentru acestea: e peste pu­tință. D. Emmanuel Arago. După ce va lua cunostință de tote astea, lumea ci­­vilisată nu ve va da dreptate! După ce va lua cunostință de tote astea, daca veți face resbelü, causa e că­­ nu vreți cu orî­ ce prețO. D. Thiers vrea se respundă minis­trului de justiția, dérü e ’mpedicată de strigătele și injuriele dreptei. Atunci zice:"„nu vreți se mé lăsați a respunde d-lui ministru; sunteți liberi... dérà voie române aci pentru ca Francia se scie cuma s’a declarată resbelulă... Mal­adi­­néuri unulă din colegii noștril ’mi­tice ®: nu mai suntem­ în timpulu păcii cu ori­ce preță! Eă nici vă­ dată n’amă fostă partisană ală păcii cu orî-ce preță și nu voiă fi nici ală resbelului cu orî-ce preță! Altulă era chipulă d’a face curte uă di­­niórn, altulă e astftel; eu n’am­ făcută curte nici unul regime, nu voiă face adî mai multă de­câtă altă dată!... Sciți d*v. cine suntă aceia carî facă reü Franciei? Suntă autorii Mexicului. Buntă autorii San dowel, cari, uitândă reala ce-aă făcută, cutezi se ne impute »4» că facemă f­ ă țârei, cândă căutămă a’i cruța sângele.. D. Jules Favre. Eu nu voiă mai re­veni asupra celor fl­alte de onorabilele d. Thiers, adică că cabinetul v­a dobândita cea­a ce cerea; déra tragă d’aci aceste două consecințe : cea d’ântâiă că, din pun­­tură de vedere ală întereseloră țărei, nu esiste nici ună motivă vădită de resbelă... Cândă e vorba d’a acoperi. Europa ce ruine, d-vóstră n’admiteți cugetare, nu vreți s’auziți vorbindu-se de maturitate . Vă asociați cu cea­ a ce v’a spusă d. mi­nistru de justiția, cândă ne-a declarată, c’vă anima așieră, că primia responsa­bilitatea cestiunii. Amă pute multiplica aceste cîtațîunî, și totă nu ne-ară fi d’ajunsă colónele a­­cestu’ 4iariu, déc’amö vrea s’aducem a aminte tóte cuvintele elocinț­ cari, de pe bancele stângei, se rădicară ’n contra de­­cisiunii luate de guvernă. Da, imperiulă vrea resbelulă spre a ’ntări dinastia; cu acestă scapă a ruinată Francia, i-a im­pusă tote rușinele, tóte ruinele invasiu­­nii străine. Și tocmai cândă teteranele sunt m încă pline de sânge partita imperialiată cu teza a susține că oposițiunea a vrută resbe­­lulă și că ’mpăratulă nu e de­lopă vino­vată de perderile nóstre! Se constatămă că nici uă­ dată veru­și­­narea n’a fostă împinsă mai departe. Dacă nu e destulă ca se se dea acestă­­ des- mințire prin colonele unul­uiariă: trebu­ie ca toți cetățenii cei buni se țină dreptă să detoriă a lora d’a respândi, d’a face se se cunoscă adevărulă. Girante respuinjotorii, P. BIlACBAM­. Câte­va reminiscrise din Francia, Le Siecle publică următorul­ articlu: Amă suferită multe rușinii, dureri im­­bolditóre, întristări amare, dară­ră ru­șine ș’uă întristare pe cari eramă de­parte d’a le prevedé s’adauga la atâta doliu. Acestă rușine e că Francia e încă crezută ignorante, destulă de uitucă, des­tulă de indiferinte pentru totă ce o inte­­reseza, ca partita imperiului și totul ce privesce imperiul, se cuteze a-șî rădica capulö și se vorbescă susa, în facia rui­­neloră ce au îmbucătățit-o. Nici uă dată sfr­un­tarea și minciuna TEATRU ITALIAN Direcțiunea d-lui B. Franchetti Sâmbătă, 27 Noembre, 1871. pe prenu­rtat b­ine ex­ra»rdln»pn în beneficiului FONDULUI TEATRALU TRA­VIATA Operă în 4 acte, poesia de F. M. Pi&ie, musica de maestru G. Verdi. Inceputuri la 8 ore sera. Advocatură Gh­eorghe Petrescu, vechie profesore de dreptură publică și adminis­trativă, sau mutată în calea 4Vergului No. 2, și Lucaci No. 2 bis, în casele în care aă­șe mută d. Rosenthal și în față cu proprietatea d-lui Zerchidis, suburbia Sf. Vineri. Orele de consultațiune, ca mai nainte de la 8—la diminața, de la 8—8 sera. Se ínserpineja a pleda procese au numai înaintea instanțelor­ din Capitale, deră ehiarii în districte.

Next