Romanulu, decembrie 1871 (Anul 15)

1871-12-04

ANPLAL QINDI-3PRg-1)BCBLK W«,BLOE QI VEI SHTE ABOSA MERM tH CAPITALE : unö ană 48 lei: nise luai 21 lei trei luni «2 lei; 1 lună 5 lei. 0» DISTRICTE : una ană, 58 lei 1 șose lnn! £ 8 leli trei luni 15 lei..un lun& 6 lei. Abonamentele începă la 1 și 16 ale Tanai Ună exemplară 20 benî. * Frencho, Italia și Anglia pe trimistra foanel'20. Rpstria și Germania trimestru 7 fi. arg. (18 franci.) AKTIHTIUEÎ Asîandnri, pagina IV, lijia 80 litere ■ . — 40 bac! merțismf și reclame, jag. III, linia 2 lei — — PCnedrîle și orice trimiteri NEFRARCATE voră RWüSAT». — 41«clele nepublicate se vor arda. Libertatea întrunirilor ua devenit nuă minciună supt regimele actuale: poliția a oprită într’una modă perfidă și lașiă adunarea publică anunciată în sala Slătinena. Cu tóte acestea Intrunire publică se va face negreșit« Slnminecă la 12 ore fiiua. Localulu se va anuncia. Administrațiunea in Pasaginist Umaanü. No. 1. -Redacțianea Strada felrea, Pl*. 42, SAMBATA, 4 DECEMBRE 1871 scOJlBBa ATE ȘI VBI 91 a bonabba IN BUCURIS SOI, la Administrațiunea dlarinlul IN DISTRICTE, la corespondințiî se și cu pot Pentru Anunțiuri a a* adresa ift administrativ« Pentru sconsni! Pentru annn Pentru abonațuentru anunți »gratii, Ruetepud,7 Eu © fd, Fleisch și Yog București ! Undrea. Camera urmeza de-a se ocupa, fiă în adunarea delegațiloru de secțiuni, fiă în adunări particulare, de propunerile d-lui Johannes Fromm, trimisü aci de societatea deUutorilom de obligațiuni, compusă din optű persone. Neapărata că se dă acestei ocupațiuni tóia seriositatea ce merită propunerile linui împuterniciți după mărturia servitorelui Augusto Richter și a bărbierului Sommer. Camera asemene se pregătesce a desbate și vota legea, pe care împuterniciturii prin concursul servitorelui ș’aiu bărbierului are s’o supună apoi adunării generale a celoră optă de la Berlin. Acastă onorabile adunare, la rândul ărei, întocmai ca și Senatul României, are se’ieseu nu legea în considerare; și dacă, va lua o,are s’o desbată, s’o amendeze s’o voteze pe articole și ’n totale, și autentificând aceste vota prin semnătura acelorași martori, va retrimite legea astfelă amendată în a doua despere a Camerei României, care soft va primi-o fără modificare, seu_de că și va permite a o modifica operațiunea, va reîncepe. Acesta este rotagiul, prin care cere pactulu nosru fundamentale se treca uă lege, pentru a pute fi apoi sancționată și promulgată de Domnitoiu. Ama facut o abstracțiune de Senatură României, căci de deși unii senatori au luatu mai demâ 4t roluru de aproda, voindă se dea afaă pe, d. Deliu, totuși câtă se recunoscemu că în Senată sună boieri, și încă boieri bătrâni, și ne teremă se nu supărămă pré multă trămițândă pe agrodulu Hemmerlin, pe bărbierul Sommer și pe servitoree Richter se le prezinte legea autentificată prin concursulă lord și votată deja de Senatură celoră optă de la Berlin. Și se se bage bine de semă că oricâtă de multă ar conveni celoră de la Berlin legea votată de Camera României, ea nare nici uă valere decá nu va fi autentificată la Berlin în adunarea genovie, prin semnăturile martorilor, mai sus- numiți. De acolo apoi trebuie se vină la romisteriă, care lâcândă raportă Domnitorului și invocândă mărturiele date pentru autenticitatea votului de la Berlin, supune legea sancționării Domnelor. Atunci vomu are mândria de a vede suptsemnată pe aceiași actrl la Monitorulu română, cu două linie de-asupra bărbierului Sommer și servitorelui Richter, pe Măria Sea Carolă faiă Românilor. Déci Camera va fi cuminte și va asculta pe guvernă, îi va fi reservată fericirea de-a vede în fine terminându-se astafelă scabrosa cestiune a coțcariloru prusiani; decă din contra, se va arunca, cumă dice Pressa, in bradele demagogiei, ale agitatorilor de strade, ale revoluționariloră, cari cuteză a nu voi ca țara se fiă vândută Prusaciloră, a nu voi se se citescă măcar acte autentificate de ună bărbieră și de onă servitore din Berlin, de a trhce că Camera va apuca acesta cale a resturnătorilor, va ave în cele din urmă durerea de-a vede România lipsită de onerea de-a fi precupețită, vândută și supravândută de omul de încredere al d-lui de Bismark, de d. Bleichröder. Dară în fine se lasămă pe bărbierilă pe servitorele d-lui de Bismark, unu Iușî ascută bricele pentru a rade Romași celü-1-altu se’și pregătască șerveă spre a o sugruma, și se ne mai spămă unii mică momenta de afacerea orß opta precupeți dfi la Berlin, pe cari guvernul- a avută sfruntarea de-a’I boteza de „societatea detentoriloră de obligațiuni.“ Se constatămă mai ântâiu că delocă nu suntă culpabili acești optă precupeți prusiani decâ puterea esecutivă minte atâtă de grozavă în numele loră. Ei nu se dau delocă de societate a detentorilori de obligațiuni, din contra, în tote actele lor, nici nu pomenescă măcară despre detentorii de obligațiuni, și declară că nu veiescu a se învoi de câtă numai cu guvernulă română și cu foștii concesionari. Ei asemene declară, forte categorică și de mai nainte că scopul loră este de-a precupeți căile nóstre ferate cu concursulu Camerelor române, căci în § 3 de la art. I forte francamente terț „autorisarea de-a transmite unei alte societați de drumu de fern, severșirea căilor ferate etc.“ Gumă vedemä dére, noi avemö a face cu nesce precupeți ce suntă franci în felulu loră, pe câtă póte fi ună precupeță, în totă casulu multă mai de bună credință decâtă puterea nostră esecutivă, căci nu voră așa da de ceaa ce nu suntă, nici ascundă intențiunile loră. Ceedreptă combinațiunea loră,spusă lămurită în statute, împacă tóte cerințele economice și politice ale Pruso-Austriei, și nu ei vor fi culpabili decă represintanții României se voră uni cu dânșii și, suptă reserva sancțiunii bărbierului și servitorelui, voră da satisfacere acelora cerințe. D. de Bismark a făcută deja de astăvâră învoielile trebutciuse la Gatein și Salzburg, la irma căroră aș'a și stâmpărată mânia, ș’a declarată că nu mai privesce cestiunea de câă din puntură de vedere pură comerciale. E cădâră acumă cestiunea tratată pe tărâmură comerciale cele mai prosaice, precupețirea. Și éca cumă : D. de Bismark chiamă pe amiculQ și omulă set de afaceri, Evreulă Gerson Bleichöder, — pe care ’le-a descrisă atâtă de bine colonelulă Stoffel intr’un epistolă ce ne-a fostă trimisă de mă amică din Craiova și pe care am reprodus-o în numărulü de a i abaieri — și’î porunci se ducă la bună sfirșită, căci concursul nu’î va lipsi, urmatorea afacere comerciale: Se formeze o societate care ie ie în concesiune de la Statulă română căile ferate ce fuseseră concedate unei alte companie de coțcarî prusiană. De bani iu numerotare nu este necesitate pentru formarea fondului acestei societăți, căci principii coțcari și chiară unii membrii ai familiei de Hohenzollern posedă destule obligațiuni cari se citcu vândute și cari cu tote acistea n’au fosta de iâte sustrase diniada cu doue cbiăi; deci aceste obligațiunii voră fi depuse ca bani, și după valorea loră nominale ca sondă ală societății de precupețite. Că dată societatea formată și patronată de feluriți principi prisiani și de énsust d. de Bismark, ea va lua câtu mai avantagiosu posibile căile ferate române: îndată apoi, construirea și esploatarea acestoră căi, se vor ceda, cotă mai ieftină posibile companiei austriace de căi ferate. Combinarea e demna de capulă unui Bismark. Prin ea scapă mai ântâiu principii coțcarî de falimentă, ba chiară de orî ce supărare, de ori ce obligațiune dea restitui o ca-a ce aă furată; pe lângă acesta mai câștigă încă diferința ce va fi între preținsă cu care Romania va da concesiunea și ceia cu care se va ceda comisiei austriace de căi ferate construirea și esploatarea. Pe lângă tote accese, și scopul politică va fi pe deplină ajunsă, și îngagiamintele de la Salzburg ținute, căci intrega nostră rețea de căi ferate, arterele nóstre de viață economică și naționale voră fi date în mânele Austriei Tóte aceste ni le spună cu cea mai deplină claritate, atâtă statutele societății celoră optă, câtă și actele notariale pe cari le ama citată ieri, precumi și personele ce intră în ace 4i societate, precum și patronagiele de cari se bucură și prin cari speră a face violință voinței națiunii,care vede bine peirea sicură spre care o târăsce infliunța prusiană și începe a se manifesta contra precupețirii ce se propune pe faclă fără nici uă sfielă, și care întrece în nerușinare tote coțcăriile ce^tpwmitută se esiste penă în dina d^.ast#r^^^.propa. Sperämü ânse its 4a1v^sM^cs^. națiunea se manifestă de lac.n fÂe. din tóte judeciele sosescfț proî^iătre Cameră acoperite de sute de semnături ale tutor. cetățianiloră celoră mai însemnați ai localităților”. Surită câte-va zile de cândă publicarămă ună protestă din Giurgiu; ieri mulu férte însemnată din Brăila, acoperită cu 229 semnături ale celoră mai fruntași cetățiani; vomu reproduce în numarulu viitor aceste simnftturi, spre a se vede ce crede și ce voiesce în acestă cestiune inteligința și puterea țerei, națiunea întregi. Astăzl publică că una protestă de la Râmnicu- Sărată, acoperită de unu mare numără de semnături, este de oservatil că în acestă protestă au fust scrisă 8 consiliari comunali ai orașului, o consiliarî judecianî, și toți cetățianii cei mai însemnați din judecii). Mâne vomă publica unu protestă de la Câmpu-Lungă, totă atâtă de însemnatu. Asemeni protestulî se suprscriă pretutnd>ni, cu totă terorismulă și presiunea unui guvernă vitregă și imorale. Proestul ă de la Brăila nici n’a putută se fia purtată prin orașiă din causa presiuni polițieneșci, ci s’aă supt scrisă numai cei adunați anume la uă în fire publică. Protestula de la Râmniculă-Sărată pe care ’lu publicămă, este ală douile ce s’a supt scrisă căci primule a fostă prinsă și ruptă de poliție. In fine în Bucuresci uă polițiă ajunsă la culmea imoralității, după ce a oprită întrunirea publică amindată, se silesce a opri și pe cea care menținemai că se va face, deși mai restrînsă din causa focalului, că va vota resoluțiuni ce voră fi transmise Camerei, și îndată se va lua și inițiativa manifestării prin petițiuni. Botanica Sáratű, 23 Noembri, 1871. !-lui președinte alti Camerei legiuitóre Domnule președinte, In fada gravei situațiuni in care se află teza, prin depunerea de către guvernă a noului proiectă de convențiune cu detentorii de obligațiuni ai drumului nostru de terți, vedendu că, prin votarea acelui proiectă, viitorul ă politică și economică ală României sară compromite, cu atâtă mai multă cu câtă, în tote ocasîunile, amu avută nenorocirea a constata că străinii nu numai cu aă lucrată esclusivă în interesul ă lora propriă, dérii ținta loră principale n’a fostă și nu póte fi alta decâtă cucerirea României, astăzi pe férâmura economică, și mâne politică. Sunt semnați, proprietari, comercianți și industriași din județul Râmnicu Sărată, credend o ca să comite uă crimă către noi înșine și către copii noștri, cărora suntemü datori a le lăsa intactă Moșiea, deca ama mai păstra încă tăcerea în acestă cestiune de vieță sau morte. Ceremii represintațiunii legale a țărei se respingă acela proiectă ruinătoră pentru țară și se resolve cestiunea în interesulă Româniloră, erănuală străiniloră. Destulă străinulă a abusatu de buna nostră credință, și România, cari asceptă resolvarea acestei ces tiuni ca uă febrile impatiință, va binecuvânta pe salvatorii iei. Dumitrache Orășianu, proprietară mare, Toma Bagdată, idem și membru în consiliuli comunale,Iancu Nicolescu,Hristache Ion, Toma Chircii, proprietari mari, Al Iarca, idem și membru în consiliul județiană, Constantin Michăescu, proprietară, fostă deputată, membru în consiliule comunale, Gheorghiță Superea, proprietară și fostă deputată, Christache Moșescu, N. T. Jarca, Pavel Manolescu, Toma Nicolau, proprietari, Alesandru I. Popescu, idem și membru în consiliul județiană, Matei Tudorancea, Pascu Alesandrescu, Anton Antonescu, Constantin Mihăescu, băcană, Șerbană Iliescu, proprietari, comercianți și membri în consiliul comunale , Eustate Chistescu, advocată și membru în consiliule comunale, Ioniță Protopopescu, proprietară (fostă primară), Matei Kimtescu, proprietari și comerciante, Ioniță Zamfirescu, Vasile Adam, Iancu Popovici, Costache Dragomirescu, N. Dimitrescu, proprietari și comercianți, V. I. Chirițoiă, proprietară și membru ’n consiliul județiană, Scarlat Plasmătaru, Paraschiv Vernescu, Gr. Plastara, P. Ianuși, I. N. Iarca, G. loan, St. Minoviciă, proprietari, N. Heraru, medică, Tănase Badescu, Alecu Mateescu, Ioniță Tomulescu, Vasile Protopopescu, proprietari, P. Gheorghescu, R. Grigorescu, P. Sulica, St. Gheorghescu, N. I. Stănescu, Costache Theodorescu, comercianți, P. Ștefănescu, advocată, Ghid Mihăescu, arendașii, Ioniță Teodorescu, Ioniță Petroviciă, P. Popescu, Sc. Dimitrescu, Ion Gheorghe, Niță Năstăsescu, Anton Ion, Hristache Ionescu, comercianți, G. I. Dima, areidașă, Ion Asanache, G. Ștefănescu, Ion Simionesciu, Năstase Stăncescu, Ion Ioniță, Nae Ion, I. Simionescu, comercianți, Sta. Panaitescu, proprietară, G. Simionescu,comerciante.ChiCuru Radu Gheorghescu, A. Copcescu, proprietarQ, D. Ichimescu, G. Botezatu, N. I. Muntenu, T. Ionescu, I. Ichimescu, Ion Vasi, I. Mihăescu, Hris. Alesandru, Gheorghe Alese, Ghița Ivanescu, Ion Dnescu, S. Rizescu, G. Stănescu, A. Enachescu, N. Ionescu, I. Nicolau, N. Enescu, T. Nițescu, H. Anghelescu, G. Protopopescu, M. Enescu, C. Ionescu, I. S. Enescu, D. Băleștenuu, S. Motscu, C. Mușescu, T. Teodorescu, Dumitru Gheorghescu, Al. N. Popescu, comercianți, Vasile Ion, D. Gheorghescu, Iorgu Iarca, proprietari, Petrache Gheorgescu, Ion Vasiescu, V. I. Ciupitu, comercianți, Preotu Panaită Sachelarie, G. Ionescu, Iott Mateescu, Costache N. Ionescu, G. Mănescu, M. Ionescu, comercianți, N. Ștefănescu, advocate, M. Neagu, N. Corpintinescu, P. I. Parlatescu, C. I. Stănescu, I. V. Arburescu, G. Grigoriu, Marin Popescu, I. Olărescu, I. N. Găguilecu, G. Albu, R. Valeri, G. Grigoriu, N. T. Bălanecu, E. Neculau, D. Ionescu, A. N. Ionescu, D. I. Jinga, M. Marinecu, Sava Gheorghiu, I. Nicolau, V. G. Theodoru, comercianți, A. Binde, farmacistă, D. Stoicescu, proprietară. Felicită mă dură din inimă diaristică română pentru nobilele și adevărată patrioticele sale simțiminte, și nu ne îndoaimă mă momestă că urmândă programare și-a propusă. Românii își voră vede realisate în curentul legitimele foră aspirațiuni de progresă și fericire, și posteritatea îi va binecuvânta. (Urmeza supt scrierile a 65 de cetățiani, mai toți din cei supt scriși și ’n a ltesa către Cameră). Romanul.Säritü, 23 Noembre, 18Î1. D-lui redactare alu fiariului ROMANULU Domnule redactare, Resoluțiunile Congresului presei române, publicate in stimabilele d-v0stră drariă de la 11 cuvinte, în faia adevăratei situațiuni a țarei, astăfelă precumă a descrie raportulă corisumiii Congn sulul, suntă pentru toți Românii adevărați singurele mijloce cari, urmărite pasă cu pasă, cu perseveranță și fidelitate, nu numai că voră scăpa naționalitatea și esistența nostră politică și economică de prăpastia ce ni se pregătesce de inamicii din afară prin concursul celoră din întru, deră vomă ajunge negreșită se ne luămă rangulă ce ni se cuvine între națiunile aî căroră omeni de bine le-am condusă la adevărata prosperit:e morale și materiale. AGRO- ȘI UNGRO-VLACHIA. In rectificare în interesul« adevărului. D. redactoră ală Columnei lui Traianu, într’unui articlu publicații în diabulă sec No. 45 (107) din 29 Nov., sub titlu Vladislavu Bassarabu, între altele scrie : „Nemuritorulu Șincai fiice , Valachia „se numesce Ungro-Vlachia, care se „osebesca de cea din Tessalia. “ Și apoi, mai groac, continuă dicândă: „Aserțiunea lui Șincai și a lui Seulescu“, pe „care unii o admiră, (Papiu, Vieța lui „Șincai, p. 41), se distruge“ etc. D. redactorială Columnei comite, la cele de susu, două neelactitudini: 1)) Șincai nu Ilie Valachia se numesce, ci Valachia de acumii se numesce, cuvântulă omisu, de acumii,e esențiale, precumfi se va vide mai giosă; 2) iucâtă pentru mine, că incă mă vădă, într’uă mulțime de alți autori, citată, nu numai fără de nici uă trebuință, dérit și forte neestetă. In adeverit, ce fică că la pag. 41 a citatei mele lucrări? „(Șincai) vorbesce de Valachia din Tesalia. (Crona, 1281, 1343).“ Etă iată ce am jb’aă, nici cu o silabă măcară mai multă, nici mai puțină. Nu înțelegă cumă cineva pute vede în aceste cinci cuvinte vreoă admirațiune. Nici că era loculă de a admira să combate ceva unde Șincai însuși nu făcea de câtă a cooptata ună facă necontstable că, de aci nainte, adecă de pre la anulă 1343, Valachia, la unii bizantini, se numesce Ugro-Vaachia, spre deosebire de Valachia din Tessalia. Asupra originei și insemnetății numirei, Șincai nu se pronundă, că și mai pucină. Nu încape ânsă îndoiala că Șincai, ca și ctți alți istorici de peste Carpați, era departe de a da înțelesă ungurescă acestei numiri. Numai Petru Maior (Istoria beseric. Rom. p. 126 și 128), întemeiată pe Notitia graecorum episcopatuum, și pre Chalcocondila, în locă se dtcă, precumă sar pare unora, că titlul de mitropoliți ai Ungro-Valachiei, ar fi în legătură cu jurisdicțiunea de Essarchi ce ei esercita asupra eparchielor din Transilvania pîn la începitul seclului 18, crede și susține, și póte nu fără vreună cuvântă, că Ungro Vlachia, la unii bisantini, mai vârtoșii însemna Transilvania. Ia câtă pentru mine, n’am scrisă pînâ acuma nimică despre acastă numire. Cu tóte acestea, nu vă dată m’amu întrebată, nu cumăva se fie vre uă legătură între Ugro și gora (munte), sau garou (deasupra), cuvinte paleoslavice (vechi Miklosich și alții); atunci, Ugrovlahia ar însemna Vlachia muntena. Moldovenii dică era muntenésca. Consultăndă eöundatä pre uau slavistă, mia combătută acestă ipotese, cu argumente cari că, ca unul ce nu sunt speciale în cele slavice, mărturescă că nu pre le amu sclută apreția. *) Ce caută aci, pentru D.Ș.I, bietul« Se«lecu alăturea cu «an Sincai i