Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)
1872-01-15
< 4 ROMANULU 15 IANUARIU 1872 S9 je „Nativele din Brightingsea“ se importă în aceașî proporțiune și nu costă de cáta 150 fr. bushela. Puținii mai mici ca cele preceding, ele se transportă asemene în Germania și în Rusia. In fine stridiile anglose „comune“ s’au importattt în numere de 300 bushele, cu prețulă de 72 fr. 51 c. bushela. Levenda cu 7—8 fr. suta. Englesii au facutui multü pentru a’și popora nisipurile lorii din Burnham, din Pagliseham, din Whitstable și din Brightingsea, ceea ce face a spera că prețurile voră fi mai mărginite de acumă peste două sau trei ani, pentru consumațiune. VITIULU BEȚIEI In numerulu Românului de la 10 și 11 curinte, publicarămu că Adunarea francese este ’a ajuns d’a vota uă lege prin care beția se fiă pedepsită prin felurite penalități, începându de la amendă și mergendo pen’ la privarea drepturiloru civice. Manainte de guvernă, societățile ’nvățate din Francia s’au ocupată cu multă seriositate de acești amenințătoră vină. Cestiunea fu discutată în Societatea de biologia și ’n Academia de medicină din Paris. In adevera, eră ce publică Revista sciințifică No. 18 de la 12 Noembre, 1871, sunt titlul de „buletină sciințifică“: Progresele ce face patima beției și fatalele sale consecințe asupra degenerațiunii sociale, îngrijiasce pe toți omenii de stiință din Francia. Toți se ocupă cu cercetările efectelor produse asupra organismului și a facultăților mintale de către abusulü băuturilor alcoolice. Deși cercetări și observațiuni anteriore au arătatü îndestula tristele resultate ce are abusulu acestort băuturi asupra corpului și inteliginței omenilorü ccprinși de acestă patimă, spre a se cunosce și mai bine progresulü și tote consecințele sale, diferiți învățați au întreprinsă esperiințe asupra altora animale, pe cari le pute mai lesne supune la uă esperimentațiune continuă și progresivă. Astafel, domnulu Magnan, într’uă comunicațiune făcută Societății de biologie din Paris, în ședința sea de la 30 Septembre, arătă resultatele cea obținută supuinde cinci căței, din care 3 de câte două luni și jumătate și două de câte trei luni, la uă alimentațiune comună, care consistă din diferite alimente amestecate c u cantitate de alcoolu, care a mers progresivă de la 20 până la 60 grame pe fiecare 4b Și două tăriă de 86 de grade. In timpulü acestei esperimentațiuni, d. Magnan a observată că îndată după mâncare, toți cățeii începeau se se împleticască și cei mai lacomi, cari mâncaseră d-tele rase, elü e moșiulOtăă, și tatalü téți e să secătură de finalului, pe care ’le-a părăsită. — Moșiule, o moșiului meă! strigă Gabriel alergândă tremurândă spre bietulă bătrână, pe care ’lu strînse ’n bracele sale. Oh! bunulă meă bătrână! Ințelegă pentru ce, încă din copilărie, anima me ’mpingea către d-tea cu atâta iubire. Don José, câtă de crudă ai fostă pentru că nu mi-am spus-o de ma î nainte! Apoi, întorcendu-se spre Juan Martin și strângându’lă în bracie, cu anima fină de oftăzi, îi dise îngânându-se : — Tată, tată! Anima mea nu e în stare se cuprindă recunoscința ce’țî datorescă. Ați adoptată pe orfanulă lepădată ș’ați primită pe bătrânulu părăsită; erați săraci, și ’utr’uă și v’ațî găsită facă ’n faciă cu femea, pentru că vreațî ca nici copilăria, nici bătrânețea se nu fiă fără hrană! Ați făcută acésta fără se sperați vr’uă răsplată, fără a v’ascepta la vr’uă despăgubire, far’a visa lauri, ci numai din caritatea creștină, și mai multă, cădeaă într’ună somnă dusă. Acesta regiune alcoolica producea, în fiecare di, uă bețiă mai pronunțată și a căreia durată crescea mereu în timpu de două luni de zile , de la a treia lună de esperimentațiune, căței aă începută se se desguste, și se nu mai mănânce îndestulă, spre a căde în bețiă completă, care se temeie corpulu de totü, déja începuseră se se desvolte într’ânșiî nisce simptome analoge cu cele ce se observă și la oină în asemenea împrejurări. Ei deveniseră de uă susceptibilitate nervosă forte mare; erau neliniștiți, ascultau , celă mai mică scomotu ’î făcea se tresară ; îndată ce se deschidea ușia fugită, lăsândă unii șirolă de urină și de materii fecale, și se ghemuiau în colțurile cele maî întunecase , erau nesimțitori sau indiferințî cândă ’i mângia cineva, baâncă și mușcau cânda se apropia cineva de ei ; decă ’i amenința cineva, începeau se chelălăiască. Doui dintr’ânșii deveniseră alucinați; fugină ca cum ar fi fostă urmăriți lină inamică, întorceau capul la spate. Satrați tare, fugiau speriați, și mușcau în secă ; noptea urlaă c’ună tonă plângătoru, și nu ’ncetaă de câtă la aparițiunea unei luminări. Aceste accese de delicul erau trecătore și se iviau către finele beției. Manifestațiunile alteinatóre, dese în timpul celei d’a două luni, devinu mai rari în urmă, neapărată din causa introducerii unei mai mici cantități de alcool în organism, fiind o camă arătatü mai susü că de la a treia lună începuseră se se desgusteze și se mânânce mai puțină. In timpul beției s’a constatată uă anestesiă 1) completă a părții corpului și a membrelor posteriore, și uă anestesiă incompletă în cea anterioră. In cea ce privesce mișcarea, fenomene trecătore de patestă și mai cu sumă tremurare caracteristică a membrelor, a mușchilor, spinării și mai alesă a cletinării ritmic a capului, cândă animalul ăsta josit rezimată pe piciorele de dinainte. Ca și omenii, acești căței au murita toți, sau accidentale sau spontanei ca unii bețivi; așin, ținută amurită înghițată, fiind despusă la oă temperatură de aprope 10ff, fiind deja recită prin efectul beției alcoolice ; altulă amurită do uă adevărată brenco-pneumonie, supt forma și cu gravitatea ce dă acestei afecțiuni accidentale alcoolice ; ală treilea — unulă din cei doui alucinați — eșindă într’un di pe ușia camerei pe care a găsit’o deschisă, 8-a asversitu, lătrândă, din balconulă etagială ală treilea, pe lespezile etagiului de josu ; al patrulea a murită asfisiata, prin oprirea în gâtlejü a alimentelor, pe cari, în timpul beției, voise se le dea afară, după ce le mâncase, derüma avută destulă forță, și în fine alți cincilea a murită de marasmu (slă!) Anestesia este împuținarea seu disporițiunea totale a simțibilității într’u porțiune a corpului, fire progresivă) din causa regiunelui alcoolică. In autopsia ce s’a făcută cadavreloră acestoră căței, s’a observată caracterele următore : infecțiunea, îngroșiarea sau ulcerațiunea mucusei gastrice ; degenerescență grasă, mai multă sau mai puțină pronunțată a ficatului și a rinichilor ; culore opalină și lăptosa a feței viscerale a pericardiui, etc. „Academia de medicină“ din Paris se ocupă și ea, la rândulü scă de acestă înspăimântătorO flagelă, mai reă decâtă oricare altulă, căci este vorba de viitorul unei națiuni, de degradarea fisică și morale a unei întregi generațiuni. In ședința de la 3 Octombre a acestei Academii, d-na Bergeron a citită raportului că asupra instrucțiunii poporare ce trebuie se se respândască printre poporă spre a pune uă stavilă tendinței crescânde a beției, arătându-le tóte periclele și inspáimentatorele resultate ale acestei patimi. Discnsiunea generale a acestei instrucțiuni s’a făcută asupra a doua punte esențiale: l-o. asupra eficacității a însăși acestei instrucțiuni 2-6, asupra modului de răspândire în poporă. In cea d’ântâiă privință, d-nu Marotte, după ce lăudă, în generale, acesta lucrare, zice că ară fi trebuită ca autorele se arate mai verde poporațiunilor, periclele și acțiunea ce alcolulă are asupra organeloră. Bețivii, dice d. Marotte, vor pune puțină atențiune la considerațiunile istorice și sciințifice ce autorele s’a silitu se le arate , acesta ’I intereseză forte puțină. Amti fi trebuitü se fi deceptatu într’ânșiî tema și frica, spuindu-le mai directă consecințele funeste ale acestui vină. Se li se fi disă , acestă copilă, care sperise-ți fiă bucuria, sprijinul și onerea bătrânețolorătéle, nu va fi de sicură, și din greșala tea, de câtă ună leneșă, ună desfrânată, ună hoță, ună idiotă, póte chiară ună paricida, și in orice casă ună rea soldată și ună rev OHtâțiană, camă aprobată resbelulă din urmă. Bețivulă este rea soță, rev părinte, rea copilă și rea cetățiană. Trebuie, adauge domnulu Maroche, se-i arate tóte acestea, spre a’Iți vindeca : acésta este a pune sancțiunea alături cu legea. Igiena, cumv adisă, domnulu Amédée Latour, nu se sfâtuiesce, ci se impune. Domnulü Bergeron respunde la aceste obiecțiuni că n’a voită se întrebuințeze frica și amenințările într’uă cestiune șciințifică și curată patologică. Domnul Gubler aprobă acestă puntă de vedere ale d-lui Bergeron, căci instrucțiunea trebuie se se adreseze mai multă la ómenii instruiți și cu autoritate, decâtă chiară bețiviloră. Not *) credemă că opiniunea d-lui Marotte este mai practică, căci, decâ nn*) Redactoriî și ’n specie autorele acestui articlu. (Nota redacțiuniî), strucțîunea se adreseza, cumür zice domnulu Gubler, ómenilor instruiți, cari vor înțelege tóte consecințele fatale ce sciința a arătata, și décá ei se vor a sili a le respăndi câtă mai multă în poporă, nu este mai puțină adevărată că aceste consecințe voră intra mai lesne în capul omului de rândă, cândă—pe lângă esplicațiunile șciințifice, ce i se voră face, pe cari mulți póte nici nu le voru pute înțelege, din causă că au fostă ținuți în ignoranță — va mai fi și tema că acele consecințe se vor restrânge asupra fiilor sei. Ni se va respunde că bețivului puțină ’i pésa de ce voră deveni copiii sei, cu atâtă mai multă că s’a observată că bețivulă este reă părinte. Asta este, dorit, deca tema acesta nu va ave nici una efectă asupra aceluia care este cu totulă căzută în acesta patimă, va ave asupra celui înclinată numai spre dânsa. In ceea ce privesce alți douilea pantă, în privința modului de răspândire a acestii instrucțiuni în poporă, d-nn Briquet, zice că nu este treba Academii, care n'are dreptulă s’o afișeze prin cârciumi, cari nici n’o voră primi cu plăcere, ci a administrațiunii, a guvernului, care o va adresa agințiloră sei, ce vă influință asupra administrațiloră lor fi. Președintele respunde că este treba Con8Üieloru de igienă, intermediare naturali între guvernă și poporațiuni. D. Larreydicese se trimită consilielorü generale. De ce nu și tutoră consilieloră municipale ?respundă ații. D. Gosselin este de părere că, acesta instrucțiune, fiindă ună mijlocă preservativă pentru generațiunile viitore, este datoria instrucțiunii primare și a tutoră șefilor de instrucțiune se o respândescâ. După orecari discnsiuni asupra celor treizeci și doué de proposițiuni ale acestei instrucțiuni, și după orecari corecțiuni și supresiuni propuse de domnu Barth, lucrarea Intrega a fostă primită de Academiă. Cândă cugetămă la progresiunea ce face acésta patimă printre poporațiunile nóstre muncitore, atâtă din orașie, câtă și din sate, și cândă ne gândimă și la falsificarea rachiurilor, prin vitriolă a mârșavei și neumanei industrii jidovesc, ne întrebămă cu durere: Ce face guvernul ? Ce face comitatul nostru sanitară ? Ce facă medicii și igineiștii noștri Români ? Ia trecută cuiva prin minte se se ocupe de acesta importantă și mai vitale decâtă tote cestiunile, pentru generațiunile nóstre viitore ? Ni se strânge inima de durere, cândă vedemă atâta indiferință pentru totă ce este soliiță, și atâta disprețu pentru întrega mesă a poporului română, pentru acei ce suntă totulă în ochii ómenilor. Ștefania rămase mută și’șî intorse ochii spre bărbatu scă. — Gabriele, 4ise elü, care nțelese ’in curcătura ’n care s’afla femeia sea, tu sciî bine c’aci nu pre suntu multe parale, că nu e nimică gata pentru ale casei, nici pentru chiăltuieliie căsătoriei, și celă d’ântâiă lucru ce avemă se facimă e se ’ngrijimă de densele. — Amă îngrijită că, tată, dise Gabriel. Și, deschiăiându’și haina, scose ună chimică în care purta, ’n monete de aură, produsul ce putuse aduna cândă părăsise Madridul. Juan Martin și Stefania fură surprinși cu desăvârșire. — Tatălă teü ți-le-a dată ? întrebă celă d'ântâiă. — Da, tata, de la elü se-amă primită, respinse Gabriel puindă chimicală în mânele Anei, după datina poporului, la care femeia e pătrătorea baniloră. Ana naintâ spre unchiulă Matias. — Cea d’ântâiă chiultuiala ce vomă face din bogăția nostră, îi <^ise dânsa, va cugetători, déri cari nu suntu nimica în ochii ómeniloru de la guvernă și ai acelora cari, amețiți de scomptură ,și distracțiunile orașielor, nu cugetă că, décá întregii corpuri este bolnava, capulü și anima nu voru fi sanetose. Câte n’ama avé se cheme ín acesta privință, déra natura Revistei nóstre se opune și ne oprimă aci. Dr. Ștefănescu. SOCIETATEA ECONOMIA Neputându-se ține ședința anunciată pentru ântâia Duminică din Ianuarie, din cauză că domnii societari nu s’au întrunită în numerulü preseriști de statute, comitatulü invită din noți și ruge pe domnii societari a fi presiați la adunarea generale ce are a se ține Duminică, 16 ale cuvinței la ora 12 din 4b în localulu Universității, sala de stiințe. Gestiunile la ordinea «zilei sunt acele prevăzute la art. 47 din statute, votarea budgetului și mai multe propuneri relative la ameliorarea statutelorü. P. președinte, C. Trotanu. Secretari: I. On. Enacenu. Girante răspun<la toră, P. BĂLACEANU. TEATRU ROMÂNÜ Sala Bessel Marți, la 18 ianuariu, 1872 Mare represintațiune entraordinară dată de d-n ALBIHAUS RHÔN& Subreta și dăntuitdrea de teatru S. James din Londra et« pentru prima dră se va represinta piețele: UN BIHBti CU TIIKI M i VESTE Farsă originală în 2 tablouri cu cînze ți danțurî, compusă da d-na Căpitan d’arti «rie Dumitrescu. In cursulu piesei d ra Albina di Rhona va esecuta pentru prima ora la Bucuresci CHARMANTE ROSALIE Canțonetă comică de Ed. Doyen și I. Keim La cadiuca muxicame Danțul națională Spectacolulü se va începe cu piesa Ia palmă pentru mă sărutat Comedist. episod A din invasiunea aliaților!! în Franeia cu cântece și danțuri. In cursulu piesei d-ra Albina di Rhona va esecuta dansului Ansumanță naționale polonesă. SPECTACOLULÜ VA CONTINUA CU: XIDEL. ROSCA In garda naționale. — Canțonetă comică de Boian, esecutată de d-nu Romanescu. — Gabriele, dise Juan către fiul ă seă, nu me face se mi se roșiască facia; laudele meritate obosescu; daca nu suntă meritate, causeză rușinea. Din tóte astea nimică nu e bună pentru mine, și daca ai se mulțămesoi cuiva, mulțămesce aceste femei, care te-a hrănită. — Bă, tată, densei nu’idică nimică; nu găsescă nimică : mamele și ângerulă nostru păzită ne’nțelegă fără se mai vorbiră. Don Josese neea de mâmă vedendü că nu ’și pute ajunge scopulü d’a face pe Gabriel se sufere umilirea ce i se adusese lui. Atunci, adresându-se cu fală către bietulă unchiu Matias: — Unchiule Pomenă, îi dise, care ’ție numele, deca ma’ ai ș’mă altă nume ? — Domnule, respinse bâtrânulă, lasă Sb’m’ dică, cumüm’au poreclită, Pomenă. După nume bună mă numescă Matias Vega. — Ei bine, urmă isbisorulă turbată, fiulă d-tele a părăsită numele tatălui seu, pentru că era cunoscută de polițiă, seă pentru ca se’șî ascultă prostu’i nemü, și ’n modă falsü și-a luată numele de Labrador. — Ce ’mi pasă, dise bietulă părinte căzândă a’și desvinovăți fiulă, déca d’atunci pené a4l ș’a purtată bine acestă nume? — Nimică nu va ’mpedeca pe băiețași ulă d-tele, déca s-o placé, se se numéscu Archangelü. M’așî lăsa se mi se taie capul, de câtă se facă uă asemenea prostiă. Eö, că suntă . . . suntü José Sanchez, pe mare și pe uscată. Don José Sanchez pe mare și pe uscată plecă plină de turbare. — Nu te necăji, nu te turbura, 4ree Ștefania lui Gabriel c’ună tonă rugătoră. — Se numĕ necojescă ? respinse tenerule; crezt d-tea mamă că, oricâtă de reă, ori câtă de disprețuită ară fi ună omă, ară avé ela putera d’a me supăra cândă nu mă póte face nici chiara se rî4ă ? Déru, adause densula privindu pe Ana și adresându-se mamei sale, cândă va fi cununia? NB. Biletele se potă găsi înainte de represintațiune la Hotel d’Orient vis-avis de Episcopie, camera No. 40, era în ziua de represintațiune la casa teatrului, si ca se’ți cumpără mă uă perechiă de haine pe care le vei purta la nunta nepotului d-tele. Și cu tóte astea, adauce dulcea fata căreia fericirea’i da grația și veselia, că ași trebui se fiu fórte supărată pe d-tea și se uită numele sfântului d-tele patronă. — Pentru ce ? întrebă Gabriel. — Pun ru că de multe ori mi-a sdrobită sufletulă 4urându’mi: „cei ce pleoé nu se maî întorcă.“ — Bună unchiă și reă profetă, 4ise nepotulă puindu’și mâna pe umerii bietului bătrână, pe care’să mângâiă cu iubire. — Altă dată, 4is8 unchia și ulă, prezicerile mele au fostă fericite. Stefania o póte spune. — Cândă, moșiule ? întreba Gabriel. — In ziua cândă tu erai părăsitfl și respinsă de toți, respinse bătrânulă. Ea ’ți-a dată sînulă și că i-amă 4i^ă bine, cuvântând-o: „Stefania, cine face binele, pentru sine ’le face." (Fine).