Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-15

< 4 ROMANULU 15 IANUARIU 1872 S9 je „Nativele din Brightingsea“ se importă în aceașî proporțiune și nu costă de cáta 150 fr. bushela. Puținii mai mici ca cele preceding, ele se transportă asemene în Germania și în Rusia. In fine stridiile anglose „comune“ s’au importattt în numere de 300 bushele, cu prețulă de 72 fr. 51 c. bushela. Levenda cu 7—8 fr. suta. Englesii au facutui multü pentru a’și popora nisipurile lorii din Burnham, din Pagliseham, din Whi­­tstable și din Brightingsea, cee­a ce face a spera că prețurile voră fi mai mărginite de acumă peste două sau trei ani, pentru consumațiune. VITIULU BEȚIEI In numerulu Românului de la 10 și 11 curinte, publicarămu că Adunarea francese este ’a ajuns d’a vota uă lege prin care beția se fiă pedepsită prin felurite penalități, în­­cepându de la amendă și mergendo pen’ la privarea drepturiloru civice. Ma­­nainte de guvernă, societă­țile ’nvățate din Francia s’au ocu­pată cu multă seriositate de acești­ amenințătoră vin­ă. Cestiunea fu discutată în Socie­tatea de biologia și ’n Academia de medicină din Paris. In adevera, eră ce publică Re­vista sciințifică No. 18 de la 12 Noembre, 1871, sunt titlul­ de „bu­­letină sciințifică“: Progresele ce face patima beției și fa­talele sale consecințe asupra degenerați­­unii sociale, îngrijiasce pe toți omenii de stiință din Francia. Toți se ocupă cu cer­cetările efectelor­ produse asupra orga­nismului și a facultăților­ mintale de că­tre abusulü băuturilor­ alcoolice. De­și cercetări și observațiuni anteri­ore au arătatü în­destula tristele resul­­tate ce are abusulu acestort­ băuturi a­­supra corpului și inteliginței omenilorü ccprinși de acestă patimă, spre a se cu­­nosce și mai bine progresulü și tote con­secințele sale, diferiți învățați au între­prinsă esperiințe asupra altora animale, pe cari le pute mai lesne supune la uă esperimentațiune continuă și progresivă. Asta­fel, domnulu Magnan, într’uă co­­municațiune făcută Societății de biologie din Paris, în ședința sea de la 30 Sep­­tembre, arătă resultatele ce­a obținută supuinde cinci căței, din care 3 de câte două luni și jumătate și două de câte trei luni, la uă alimentațiune comună, care consistă din diferite alimente amestecate c­ u­ cantitate de alcoolu, care a mers­ progresivă de la 20 până la 60 grame pe fie­care 4b Și două tăriă de 86 de grade. In timpulü­­ acestei esperim­entațiuni, d. Magnan a observată că îndată după mân­care, toți cățeii începeau se se împleti­­cască și cei mai lacomi, cari mâncaseră d-tele rase, elü e moșiulO­tăă, și tatalü téți e să secătură de fin­alu­lui, pe care ’le-a părăsită. — Moșiule, o moșiului meă! strigă Gabriel alergândă tremurândă spre bie­­tulă bătrână, pe care ’lu strînse ’n bra­­c­ele sale. Oh! bunulă meă bătrână! In­­țelegă pentru ce, încă din copilărie, anima me ’mpingea către d-tea cu atâta iubire. Don José, câtă de crudă ai fostă pentru că nu mi-am spus-o de ma î nainte! Apoi,­ întorcendu-se spre Juan Martin și strângându’lă în bracie, cu anim­­a fină de oftăzi, îi dise îngânându-se : — Tată, tată! Anima mea nu e în stare se cuprindă recunoscința ce’țî da­­torescă. Ați adoptată pe orfanulă lepă­dată ș’ați primită pe bătrânulu părăsită; erați săraci, și ’utr’uă și v’ațî găsită fa­că ’n faciă cu femea, pentru că vreațî ca nici copilăria, nici bătrânețea se nu fiă fără hrană! Ați făcută acésta fără se sperați vr’uă răsplată, fără a v’ascepta la vr’uă despăgubire, far’a visa lauri, ci nu­mai din caritatea creștină, și mai multă, cădeaă într’ună somnă dusă. Acesta regiune alcoolica producea, în fie­care di, uă bețiă mai pronunțată și a căreia durată crescea mereu în timpu de două luni de zile , de la a treia lună de esperimentațiune, căței­ aă începută se se desguste, și se nu mai mănânce îndes­tulă, spre a căde în bețiă completă, care se te­meie corpulu de totü, déja începu­seră se se desvolte într’ânșiî nisce simp­­tome analoge cu cele ce se observă și la oină în asemenea împrejurări. Ei deveniseră de uă susceptibilitate nervosă forte mare; erau neliniștiți, as­cultau , celă mai mică scomotu ’î făcea se tresară ; îndată ce se deschidea ușia fugită, lăsândă unii șirolă de urină și de materii fecale, și se ghemuiau în col­țurile cele maî întunecase , erau nesimți­tori sau indiferințî cândă ’i mângia cine­va, ba­âncă și mușcau cânda se apropia cine­va de ei ; decă ’i amenința cine­va, începeau se chelălăiască. Doui dintr’ânșii deveniseră alucinați; fugină ca cum­ ar fi fostă urmăriți lină inamică, întor­­ceau capul­ la spate. Satrați tare, fugiau speriați, și mușcau în secă ; noptea urlaă c’ună tonă plângătoru, și nu ’ncetaă de câtă la aparițiunea unei luminări. Aceste accese de delicul erau trecătore și se iviau către finele beției. Manifestațiunile alteinatóre, dese în timpul­ celei d’a două luni, devinu mai rari în urmă, neapărată din causa intro­ducerii unei mai mici cantități de alcool­ în organism­, fiind o camă arătatü mai susü că de la a treia lună începuseră se se desgusteze și se m­ânânce mai puțină. In timpul­ beției s’a constatată uă a­­nestesiă 1) completă a părții corpului și a membrelor­ posteriore, și uă ane­­stesiă incompletă în cea anterioră. In cea ce privesce mișcarea, fenomene trecătore de patestă și mai cu sumă tremurare ca­racteristică a membrelor­, a mușchilor, spinării și mai alesă a cletinării ritmic a capului, cândă animalul ă­sta josit rezi­­mată pe piciorele de dinainte. Ca și omenii, acești căței au m­urita toți, sau accidentale sau spontanei­ ca u­­nii bețivi; așin, ținută a­murită înghi­țată, fiind d­espusă la oă temperatură de apro­­pe­­ 10ff, fiind­ deja recită prin efec­­tul­ beției alcoolice ; altulă a­murită do uă adevărată brenco-pneumonie, supt forma și cu gravitatea ce dă acestei afecțiuni accidentale alcoolice ; ală treilea — unulă din cei doui alucinați — eșindă într’un di pe ușia camerei pe care a găsit’o des­chisă, 8-a asversitu, lătrândă, din balco­­nulă etagială ală treilea, pe lespezile e­­tagiului de josu ; al­ patrulea a murită asfisiata, prin oprirea în gâtlejü a ali­­mentelor, pe cari, în timpul­ beției, voise se le dea afară, după ce le mâncase, derü­ma avută destulă forță, și în fine alți cincilea a murită de marasmu (slă­!) Anestesia este împuținarea seu disporițiunea to­tale a simțibilității într’u­ porțiune a corpului, fire progresivă) din causa regiunelui al­coolică. In autopsia ce s’a făcută cadavreloră acestoră căței, s’a observată caracterele următore : infecțiunea, îngroșiarea sau ul­­cerațiunea mucusei gastrice ; degeneres­­cență grasă, mai multă sau mai puțină pronunțată a ficatului și a rinichilor­ ; culore opalină și lăptosa a feței visce­rale a pericardiui, etc. „Academia de medicină“ din Paris se ocupă și ea, la rândulü scă de acestă înspăimântătorO flagelă, mai reă de­câtă ori­care altulă, căci este vorba de viito­­rul­ unei națiuni, de degradarea fisică și morale a unei întregi generațiuni. In ședința de la 3 Octombre a aces­tei Academii, d-na Bergeron a citită ra­­portulu­i că asupra instrucțiunii popor­are ce trebuie se se respândască printre po­­poră spre a pune uă stavilă tendinței cres­cânde a beției, arătându-le tóte periclele și inspáimentatorele resultate ale acestei patimi. Discnsiunea generale a acestei in­strucțiuni s’a făcută asupra a doua punte esențiale: l-o. asupra eficacității a însăși acestei instrucțiuni 2-6, asupra modului de răspândire în poporă. In cea d’ântâiă privință, d-nu Marotte, după ce lăudă, în generale, acesta lu­crare, zice că ară fi trebuită ca auto­rele se arate mai verde poporațiunilor, periclele și acțiunea ce alcolulă are a­supra organeloră. Bețivii, dice d. Marotte, vor­ pune puțină atențiune la considera­­țiunile istorice și sciințifice ce autorele s’a silitu se le arate , acesta ’I intere­­seză forte puțină. Amti fi trebuitü se fi de­ceptatu într’ânșiî tema și frica, spu­­indu-le mai directă consecințele funeste ale acestui vin­ă. Se li se fi disă , acestă copilă, care speri­se-ți fiă bucuria, spri­jinul­­ și onerea bătrânețoloră­téle, nu va fi de sicură, și din greșala tea, de câtă ună leneșă, ună desfrânată, ună hoță, ună idiotă, póte chiară ună paricida, și in ori­ce casă ună rea soldată și ună rev OHtâțiană, camă a­probată resbelulă din urmă. Bețivulă este rea soță, rev pă­rinte, rea copilă și rea cetățiană. Tre­buie, adauge domnulu Maroche, se-i arate tóte acestea, spre a’Iți vindeca : acésta este a pune sancțiunea alături cu legea. Igiena, cumv a­disă, domnulu Amédée Latour, nu se sfâtuiesce, ci se impune. Domnulü Bergeron respunde la aceste obiecțiuni că n’a voită se întrebuințeze frica și amenințările într’uă cestiune șciin­țifică și curată patologică. Domnul­ Gubler aprobă acestă puntă de vedere ale d-lui Bergeron, căci in­strucțiunea trebuie se se adreseze mai multă la ómenii instruiți și cu autoritate, de­câtă chiară bețiviloră. Not *) credemă că opiniunea d-lui Ma­rotte este mai practică, căci, decâ nn­*) Redactoriî și ’n specie autorele acestui ar­­ticlu. (Nota redacțiuniî), strucțîunea se adreseza, cumü­r zice dom­nulu Gubler, ómenilor instruiți, cari vor­ înțe­lege tóte consecințele fatale ce sciința a arătata, și décá ei se vor a sili a le respăndi câtă mai multă în poporă, nu este mai puțină adevărată că aceste con­secințe voră intra mai lesne în capul­ o­­mului de rândă, cândă—pe lângă espli­­cațiunile șciințifice, ce i se voră face, pe cari mulți póte nici nu le voru pute în­țelege, din causă că au fostă ținuți în ignoranță — va mai fi și tema că acele consecințe se vor­ restrânge asupra fi­­ilor­ sei. Ni se va respunde că bețivului puțină ’i pésa de ce voră deveni copiii sei, cu atâtă mai multă că s’a observată că be­țivulă este reă părinte. Asta este, dorit, deca tema acesta nu va ave nici una efectă asupra aceluia care este cu totulă căzută în acesta pa­timă, va ave asupra celui înclinată nu­mai spre dânsa. In cee­a ce privesce alți douilea pantă, în privința modului de răspândire a a­­cestii instrucțiuni în poporă, d-nn Briquet, zice că nu este treba Academii, care n'are dreptulă s’o afișeze prin cârciumi, cari nici n’o voră primi cu plăcere, ci a ad­­ministrațiunii, a guvernului, care o va adresa agințiloră sei, ce vă influință a­­supra administrațiloră lor fi. Președintele respunde că este treba Con8Üieloru de igienă, intermediare na­turali între guvernă și poporațiuni. D. Larrey­dice­se se trimită consilie­lorü generale. De ce nu și tutoră consilieloră muni­cipale ?­respundă ații. D. Gosselin este de părere că, acesta instrucțiune, fiindă ună mijlocă preser­­vativă pentru generațiunile viitore, este datoria instrucțiunii primare și a tutoră șefilor­ de instrucțiune se o respândescâ. După ore­cari discnsiuni asupra celor­ trei­zeci și doué de proposițiuni ale a­­cestei instrucțiuni, și după ore­cari co­­recțiuni și supresiuni propuse de domnu Barth, lucrarea Intrega a fostă p­rimită de Academiă. Cândă cugetămă la progresiunea ce face acésta patimă printre poporațiunile nóstre muncitore, atâtă din orașie, câtă și din sate, și cândă ne gândimă și la falsificarea rachiurilor, prin vitriolă a mârșavei și neumanei industrii jidovesc­, ne întrebămă cu durere: Ce face guvernul­ ? Ce face comitatul­ nostru sanitară ? Ce facă medicii și igi­­neiștii noștri Români ? I­a trecută cui­va prin minte se se o­­cupe de acesta importantă și mai vitale de­câtă tote cestiunile, pentru generațiu­­nile nóstre viitore ? Ni se strânge inima de durere, cândă vedemă atâta indiferință pentru totă ce este soliiță, și atâta disprețu pentru în­­trega mesă a poporului română, pentru acei ce suntă totulă în ochii ómenilor. Ștefania rămase mută și’șî intorse ochii spre bărbatu­ scă. — Gabriele, 4ise elü, care nțelese ’in curcătura ’n care s’afla femeia sea, tu sciî bine c’aci nu pre suntu multe pa­rale, că nu e nimică gata pentru ale casei, nici pentru chiăltuieliie căsătoriei, și celă d’ântâiă lucru ce avemă se facimă e se ’ngrijimă de densele. — Amă îngrijită că, tată, dise Gabriel. Și, deschiăiându’și haina, scose ună chimică în care purta, ’n monete de aură, produsul­ ce putuse aduna cândă pără­sise Madridul­. Juan Martin și Stefania fură surprinși cu desăvârșire. — Tatălă teü ți-le-a dată ? întrebă celă d'ântâiă. — Da, tata, de­ la elü se-amă primită, respinse Gabriel puindă chimicală în mâ­­nele Anei, după datina poporului, la care femeia e pă­­trătorea baniloră. Ana naintâ spre unchiulă Matias. — Cea d’ântâiă chiultuiala ce vomă face din bogăția nostră, îi <^ise dânsa, va cugetători, déri cari nu suntu nimica în ochii ómeniloru de la guvernă și ai ace­lora cari, amețiți de scomptură ,și distrac­­țiunile orașielor­, nu cugetă că, décá în­­tregii corpuri este bolnava, capulü și anima nu voru fi sanetose. Câte n’ama avé se ch­eme ín acesta privință, déra natura Revistei nóstre se opune și ne oprimă aci. Dr. Ștefănescu. SOCIETATEA ECONOMIA Neputându-se ține ședința anun­­ciată pentru ântâia Duminică din Ianuarie, din cauză că domnii so­cietari nu s’au întrunită în nume­rulü preseriști de statute, comita­­tulü invită din n­oți și ruge pe domnii societari a fi presiați la a­­dunarea generale ce are a se ține Duminică, 16 ale cuvinței la ora 12 din 4b în localulu Universității, sala de stiințe. Gestiunile la ordinea «zilei sunt­ acele prevăzute la art. 47 din sta­tute, votarea budgetului și mai multe propuneri relative la ameliorarea sta­­tutelorü. P. președinte, C. Trotanu. Secretari: I. On. Enacenu. Girante răspun<la toră, P. BĂLACEANU. TEATRU ROMÂNÜ Sala Bessel Marți, la 18 ianuariu, 1872 Mare represintațiune e­ntraordinară dată de d-n ALBIHA­US RHÔN& Subreta și dăntuitdrea de teatru S. James din Londra et« pentru prima dră se va represinta piețele: UN BIHBti CU TIIKI M i VESTE Farsă originală în 2 tablouri cu cînze ți dan­­țurî, compusă da d-na Căpitan d’arti «rie Dumitrescu. In cursulu piesei d ra Albina di Rhona va esecuta pentru prima ora la Bucuresci CHARMANTE ROSALIE Canțonetă comică de Ed. Doyen și I. Keim La cadiuc­a mu­xicame Danțul națională Spectacolulü se va începe cu piesa­­ Ia palmă pentru m­ă sărutat Comedist. episod A din invasiunea aliaților!! în Franeia cu cântece și danțuri. In cursulu piesei d-ra Albina di Rhona va ese­cuta dansulu­i An­sum­­anță naționale polonesă. SPECTACOLULÜ VA CONTINUA CU: XIDEL. ROSCA In garda naționale. — Canțonetă comică de Boian, esecutată de d-nu Romanescu. — Gabriele, dise Juan către fiul ă seă, nu me face se mi se roșiască facia; lau­dele meritate obosescu; daca nu suntă meritate, causeză rușinea. Din tóte astea nimică nu e bună pentru mine, și daca ai se mulțăm­esoi cui­va, mulțămesce a­­ceste­ femei, care te-a hrănită. — Bă, tată, densei nu’i­dică nimică; nu găsescă nimică : mamele și ângerulă nostru păzită ne’nțelegă fără se mai vor­­bir­ă. Don Jose­se neea de mâm­ă vedendü că nu ’și pute ajunge scopulü d’a face pe Gabriel se sufere umilirea ce i se a­­dusese lui. Atunci, adresându-se cu fală către bietulă unchiu Matias: — Unchiule Pomenă, îi dise, care ’ți­e numele, deca ma’ ai ș’m­ă altă nume ? — Domnule, respinse bâtrânulă, lasă Sb’m’ dică, cumüm’au poreclită, Pomenă. După nume bună mă numescă Matias Vega. — Ei bine, urmă isbisorulă turbată, fiulă d-tele a părăsită numele tatălui seu, pentru că era cunoscută de polițiă, seă pentru ca se’șî ascultă prostu’i nemü, și ’n modă falsü și-a luată numele de Labrador. — Ce ’mi pasă, dise bietulă părinte căzândă a’și desvinovăți fiulă, déca d’a­­tunci pené a4l ș’a purtată bine acestă nume? — Nimică nu va ’mpedeca pe băie­­țași ulă d-tele, déca s-o placé, se se nu­­méscu Archangelü. M’așî lăsa se mi se taie capul, de câtă se facă uă asemenea prostiă. Eö, că suntă . . . suntü José Sanchez, pe mare și pe uscată. Don José Sanchez pe mare și pe uscată plecă plină de turbare. — Nu te necăji, nu te turbura, 4ree Ștefania lui Gabriel c’ună tonă rugătoră. — Se nu­mĕ necojescă ? respinse te­­nerule; crezt d-tea mamă că, ori­câtă de reă, ori câtă de disprețuită ară fi ună omă, ară avé ela puter­­a d’a me supăra cândă nu mă póte face nici chiara se rî4ă ? Déru, adause densula privindu pe Ana și adresându-se mamei sale, cândă va fi cununia? NB. Biletele se potă găsi înainte de represintațiune la Hotel d’Orient vis-a­­vis de Episcopie, camera No. 40, era în ziua de represintațiune la casa teatrului, si ca se’ți cumpără mă uă perechiă de haine pe care le vei purta la nunta ne­potului d-tele. Și cu tóte astea, adauce dulcea fata căreia fericirea’i da grația și veselia, că ași trebui se fiu fórte supă­rată pe d-tea și se uită numele sfântului d-tele patronă. — Pentru ce ? întrebă Gabriel. — Pun ru că de multe ori mi-a sdro­­bită sufletulă 4u­rându’mi: „cei ce pleoé nu se maî întorcă.“ — Bună unchiă și reă profetă, 4ise nepotulă puindu’și mâna pe umerii bie­tului bătrână, pe care’să mângâiă cu iubire. — Altă dată, 4is8 unchia și ulă, prezi­cerile mele au fostă fericite. Stefania o póte spune. — Cândă, moșiule ? întreba Gabriel. — In ziua cândă tu erai părăsitfl și respinsă de toți, respinse bătrânulă. Ea ’ți-a dată sînulă și că i-amă 4i^ă bine, cuvântând-o: „Stefania, cine face binele, pentru sine ’le face." (Fine).

Next