Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)
1872-01-24
h ANULU ALUNELE-SPRE-NECELE. Adminnstrațiunea în Pasagiuli H a lui, Ho. 1. — Redacțiunea, Strat» Colțea, No. 42. LUNI, MARȚI 24-25 IANUARIU m2. TOESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE : una ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 6 lei _ IN DISTRICTE: una ană 1>8 lei; șase luni ‘V lei; trei luni 15 l £ înă lună 6 lei Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Tiu esemplarii, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe triinistru franci OT. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) ♦—„MuH »«<*»» 3 IV. linia 30,litere — 40 bani; înserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — ■“ Scrisori și orice trimiteri NEFRANCATE vor fi REFUSATE. — Artistele nepiblicate cohoră arde. Edițiunea de sera DEPEȘI TELEGRAFICE (Serviciulu privații ale Monitorului). Versailles, 1 Februarie. — Ministrul finanțelorö a plătită ieri 80 milióne franci destinați Prusiei. In Adunare, Remusat citesce să depeșă, conținendăuă obiecțiune privitóre la revizuirea tarifelor, pentru casulă cândă s’ar aduce vr’aă întârziere protecționismului. Gambetta propune amânarea dis•usiunii. Thiers combate amânarea, desminte intențiunile protecționiste atribuite guvernului care a luată de bază a negocierilor, sale numai câteva punte a căror modificare a fostă propusă chiar și de guvernuri imperiale. Disensiunea generale a fost închisă. Amendamentulu lui Johnson, care propune reservarea denundării tratatelor și invită pe guverna a relua negocierile cu Anglia, a fost respinsă cu 423 voturi contra 200. Propunerea lui Gambetta a fost respinsă cu 415 voturi contra 192. După acesta s-a rădicată ședința. Bucureșci. 24 Calendari 5 Făurarii Astăzi la Senatö se facă guvernului două întrebări: una, în privința violării legii împrumutului domeniale și paguba unui milionă șase-sute cinci deci de mii de lei noul, adusă Statului; alta în privința violării legii relativă la casele ferate, făcută de către ministrul afacerilor străine, și mărturită de dă însu-și prin circularea sea către puterile străine. Amândouă aceste interpelări se făcu totu de d. Deșliu, și numai de d. Deșliu. Ore dreptulu, legalitatea și cele mai mari și vitale interese ale națiunii, n’au în Senată de câtă ună singură representante ? Din nenorocire pân’acuma națiunea nu vădu de câtă unulă singură, k’audi de câtă uă singură voce, și prin urmare faptele ne silescă a Zice, c’acumă ca totă-de-una, Senatul va trece la ordinea Jilei, și ordinea bilei, cu durere vedemu și constatămă cu toții c’a fostă și este violarea legii ș’a dreptului. Nu trebuie cnse se desperămă. Legile violate suntă ucideri, și legile ucise isbucnescă într’uă di și sfărâmă mânele violătore, cumă țișnesce, chiară din mormentă, sângele ucisului și ’necă pe ucigașiu. Camera și Senatul au votată legea Bleichrüder, și guvernulu tresăltă de bucuriă, pentru marea sea biruință asupra națiunii. Dreptatea éa se rădică ea crtse și petra mormêntale și cere satsfacere, și deja avurămă fericirea d’a au<fi alaltă ieri vocea iei, și d’a vedea pălindu-se tote fețele celoră culpabili, cântă d. Nicu Lahovari, dise în Senată, v Convențiunea Bleich öder amu votatu-o cu umilință.“ Facă ce voru voi și ce voru mai pute do. miniștrii, vocea dreptății s’a audită și resunet dle voră repeți necontenită: „S’a votată cu umilință."1 Violeze acuma și legea cea none a căiloru ferate, prin simplă înterpretare făcută de către ei ânși î: violeze o prin simpla trecere la ordinea dilei a Senatului și póte ș’a Camerei; vomă suferi cu toții; se fiă înse eioură puterea esecutivă că resunetele țârei antngi voru repeți necontenită . — S’a violatu, ânsuși legea Bleichröder, și s’a date Austro-Ungariei, România în posesiunea prin cea mai eficace cestiune economică și politică, aceaa a tutoră căiloră ferate ale țârei! — S’a violată casa și legea Bleichröder, și s’a dată Autro-Ungariei posesiunea țârei Româniloru, lâsându-se în deplina lei alegere chiară traseurile. La violată legea și s’a adausu umilință, cândü fată Camera audi și făcu, ridicola, de n’ar fi monstruosS, dechiarare a ministrului lucrărilor publice că „traseurile linul orii, priveseti pe concesionari, pe străini, eră nu atolată numai pe proprietari, pe Români! violeze-se tóte legile, facă-se de guvernă pustiulă în jurul ăsei, spre a nu mai audi vocea dreptății ș’a adevărului ; suferințele țârei, vor fi în adevară mari și numerose, și forte grave periclele la cari ea va fi espusă ; nu putemă credease că națiunea română va peri cândă audirămă a-l altăierî și pe bhetrârul. d. Nicolae Lahovari strigând: „amil votată cu umilință;“ nu putemă se ne otărîmă a ne aședa de morte prin convingerea ca nu mai avemă dreptulă se sperămă, că ’n facia atâteri perlele, vomii audi mâne Camera, Senatul ă, națiunea întregă strigânda : — Nu mai voimă violarea legiloră, și umilința, căci ele de șicură aducă peirea. Și de ce se credemă că ora morții a sosită pentru națiunea română cândă vedemă că easași Pressa, pare că s’ar fi speriată și că s’ar fi oferit, a opri pe do. miniștrii în stăruitorea, și necontenită crescenta loră lucrare, d'a prăvăli națiunea din umilință ’n umilință pene n prăpastia Austro-Ungarâ ? E că în adevară ce ne spuse Pressa SâmbUa trecută : „Cu tote astea nu ne putemă opri de a face câteva modeste osti națiuni în ceaa ce privesce Prusia, sau mai bine imperială germană. Noi amu fi dorită ca manifestarea încredere! séle se se fi făcută într’ună modă mai positivă și mai evidentă decâtă a altoru Puteri; căci pare că Prusia, mai multă decâtă alții, s’a înetlatu în aprebiarea intențiuniloru și chiară a faptelorl nóstre; și cândă națiunea aprobată altă-felu, prin legea votată, încrederea iei, și încrederea ce i s’a acordată din noă trebuie espresă ceva mai clare. „Unde deru este represintantulă imperiului germană? Noi vedemă că locuia seu este neocupată; căciitulanilu Hindu lipsă și avéu duuă altă misiune, pare că nici ar esista! Și cumű stă posițiunea acestui titulară ? Presintat’a scrisorile sale de creanță ? șă de ce nu le presinta ca și ceilalți represintanți ai jutierilor , cumă le presintă de ună du agentule Franciei și alț Rusiei? „Guvernulu Prusiei a căutată, cu vehemență chiară putemă dice, a apăra drepturile supușilor ă sei ce credea că noi aavemă de gândă se’l despuiămă. „Putemă adăuga chiară că Românii ar fi Justă póte dispuși se facă și mai mari sacrificii, cândă li s’ar fi dată și soră din partea Prusiei măiară satisfacțiunea morale de a vedea închiși pe foștii concesionari, sau măcară urmăriți prin acțiunea procurorului de acolo. Vându énse, fără nici măcară astă satisfacțiune morale, Românii au insolvată cestiunea drumurilor a ferate într'ună modă atâtă de justă și ecitabilă, ne pare că este drepț și ca guvernul Prusiei se facă aceea ce au făcută și celelalte guverne, adică se se grăbescă a ne arăta că arăși amu recâștigată a sa simpatia și solicitudine... Forma diplomatică, forma unui fostă ministru și care voiesce a mai fi, este salvată, fondulă care este clară: — „Ai fostă, chiară vehementă, dice Pressa d-lui de Bismark și Imperatorelui, și noi ți-am datu fotă. Decăde afi nu dai în judecată pe principii coțcarî, pe cari noi, conduși de mai multe feluri de frici, nu voi rămă se îirămitemănaintea justiției, încetâzâ celu puțină d’a ne mai umili, și, în schimbulă baniloră ce ți-am îi dată ș’a umilinței nóstre, înlătură celu puțină de la gurele nóstre, policură amară aliberaturilorD. Alții ne spună că Pressa ar fi scrisă aceste linie, ca s’ajute pe guvernă și totăd’uă dată se s’arate și densa că simte demnitatea naționale; ei dicu că ea scrise aceste linie fiindul că i s’a spusă că d. de Bismark ne trimite în sfîrșită lină aginte fără Bora tu. Se pare , oricare cnsé ar fi planulu Presset, noi utime numai mărturiiile ce face și care sunt, deși supă formă diplomatică, identica cu strigarea d-lui Nicolae Lahovari : „Am votată cu umilre“, mai adăogênda Pressa. Tu imperatore, totu nu ’netezi d’a ne mai umili? E! Domni de la Pressa. Nu prin umiliri se redobéndesce demnitatea. Nu celă care la palma priimită pe facla draptă, intorce și pe cea stângă póte se o scape de pălmuire. Demnitatea se susține prin susținerea dreptului; celu care calcă dreptul u se degradă elă ensușî; și celă care se foșoresce pe du ânsușî, josorita va fi de către ceîlalți, chiară când ă acele josoriri le ar însemna străinii pe peptulă scă prin decorațiunî, cari pe nimene acumă nu mai poții amăgi. Inteligința română s’a umilită naintea givernuluî, și guvernulu a desprețuiti-o. Ș-o desprețueste ș’o va mai lovi. Elă s’a umilită naintea străinului, și umilită și desprețuită a fostă și vai, chiară decă d. de Radovici va fi rechimată după teatru mnnrafurilorö piciorului șeii, și locoțiitorelc dumnelui va veni fără Beratu. Se ne descop îâmă derii, se rontrămil în dreptul, căci într’altă felG audiți cumă d. Nicu Lahovari ne spune : „Am votată cu umiliațiune!“ și cumu consciința României ne repetă : „Cine se umilesce pe elă ânsușî umilită va fi: „Cine se supune unui stăpânii, sclavă este și sclavă va peri! Una din personalitățile politice ale presei francese, d. Ludovic Rigondaud, fostu fundatore și directore al Corespondinței Slave, este în acestu momenta la Bucuresci. D. Rigondaud, care a fostu colaboratorele celei mai mari părți din diarrele cele mari francese, precum: Independința belgică, la Patrie, VIllustration, etc ecc., nu negligiatu nici uă ocasiune de-a face serviție causei nóstre naționale, ți suntemă sinceraminte recunoscători, și suntemă fericiți de-a ’i ura bună sosire în România. Distinsulu scriitore a venit în România însărcinată cu uă misiune a Societății de ajutore la răniții francezi, spre a vinde bilete la Lotăria naționale, în folosulă victimelor resbelului. Ne place a crede că d. Rigondaud va găsi la toți Românii primiră căldurosă ce o merită din atâte purcte de vedere, și că fiecare se va grăbi de a înlesni sarcina sea generosă, umanitară și francesă. LUMINEZA-TE ȘI VOI FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea ^iariului; „ IN DISTRICTE. 1r corespondenții sei și cu pașîi Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. la A. *I?j Rl.q Pentru abonamente: la d. Rorras-Hallegram, Rue de l'ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuni: la d-nu Crain et Micoud, 7 Rue Popovici, Fleipoh- Genekin si Voglef Pentru eOiWEDEKATIllNEA LATINI. Un popolo come il rumano non deve perire, non deve seguire i lati de.la Polonia ... e per ottener ció fa d’uopo cho s’aggreghi alia coufedera - ZÎ0B9 latina, 11 piti presto, príma ehe la tela orUtada Bismark a Berlino non consumi l’ultimo attentato coritro quel popolo al tutto latino e ehe appimto da Roma ringioranita attends la sua riconstituzione e la sua salute. [La Confecleratiione Latina]. (Urmare x). VI. Germanii mai cu sema, ne stigmatiza de la unii timpü incepe,ficondü că Latinii și civilitatea latină sunt in decadență. Căderea Francesilor, in lupta cu Prusia, și lupta fratricidă din Paris, sincuragiază și mai multa in acesta ultragiu. Revoluțiunea comunale din Paris, se fiă ea are una semnü de decadență ? Dar nu se sciere, că Germania idealiză de a pururea, făr’ a concreta vre-odată, pre cându gințile latine, prin vietatea și suprabundanța vieței morale ce le caracteriza, pună fără intărisiare in lucrare idealele ce le preocupă ? Și revoluțiunile ce agită Europa de opta-Zece ani și mai bine, revoluțiuni cari au modificatu totu vechiulii ei așecinămêntu milenariu, și nu in mică mă 1) VeȘLI „Românulu“ din 10—1 i, 13, 16, 17—18 și 21 Ianuarie curinte, fară inșiși constituțiunea proprietății, se n’aibă și ele o parte orecare in fasale ce se desvoiră astăzî in Francia ? Aceea ce se intémpla in Francia, se fiă are unii regresii, și nu una progresă ale revoluțiunei, care, precurmi in ordinea politică și religiosă, de asemenea in cea economică nu crede a fi fisu incă ultimului ei cuventil? învingătorii Nemți insultă astăzi spre învinșii Latini, pentru că după Jena, Austerlitz și Solferino, noroculü nu surise armeloru latine și in 1870—71. Se asceptamü viitoriulu, și in locu de a vorbi de decadență, mai bine se studiă mil și marea cestiune sociale. Oh! déca in locu de Sedan ii se intempla una alta Austerlitz sau o altă sena, cumü s’ar proclama astăzi superioritatea civile și intelectuale a invingătorului! Cumüu numai tunulu și victoria se decidă órede primaturil morale ale unei națiuni ? Astăzi ca și adiniora se dhema; Vai cel oră invinși ? a Și apoi, deca Francia se află astazi in condițiuni deplorabili, nenorocirile sale se fiă óreunu cuventa de a stigmatiza de decadență totă stirpea latină ? Cumü intră aci Italia, Spania, Belgia, România și Portugalia? Cine va cuteza a sufera de decadență, mândra și brava ginte spaniolă ? Se cerce numai Germania a ataca Spania, și ar vede că ceea ce se întâmplase primului imperiu francesc, ar pute se se întâmple și imperiului restaurata alți Germanilor. Tota asta puti mii elice de cavaleresca și superba Portugalia. Apoi va fi insemnându ceva și Belgia, déca nu pentru alta, celü pucinu pentru ințelepta și regulata sa libertate, spre a nu fi inregistrată in acestu neurologii nemțesce ale ginților si latine. In fine, déca agitațiunea e vieții, se fiă óre cuc lutu acelu poporu care, in estremulu Oriente, unde părinții nostrî bătură acele resbele gigantice de libertate și civilitate în contr^ barbariloru, ține înalții șire veritis numele patriei-mume, și superbü a se numi Romáim, care de 14 secole și mai bine provocă singură valurile gotice și slavice, afirmă nobilele sale origini, cerci unificarea gintei și teritoriului română în Ungaria contra maghiarismului aliații cu germanismulu, până și în Basarabia contra panslavismului autocratică, și ține în respectü pe Pruși . Ruși carii curcă tóte căile spre a-mi subjuga, și nu potț ; acestu poporu e viu, mai multu decâtă vin. Elű nu e căclutil, elü nu va peri; dera elü simte astacji mai multu de câtă ori cându necesitatea sprijinului confederațiunei latine, și încă arginte, pînă a nu consuma Bismark planuri infernale ce ur^esce asupră-i ca asupra totu ce e latinii. Are lupte mari și fatali acestü poporu, pentru că în timpii din urmă, Dejeîi însuși, vădândQ cumu Românii au clătit cu totulu uitărei barbariele Ostrogoțiloru și Longobardsiloru, părinții Nemților, de astăziî, cari predaseră Dacia în evul mediu, le-au trimis i erăși pre capți pre Goții moderni, ca se-î învețe minte. Și acești strănepoți ai Goților, sunt fără asemănare mai periculoși decât Goții cei vechi, carii nu cunoscea dreptulă divinitate Hohenzollernilor(, nici tunurile Krup, n’avea financiari ca Ambron ’), nici constructori ca Strousberg, auscia impune concesiuni pre sute de ani, și alte asemeni noue mijloce de desnaționalizare. In așia mari pericole se află astăzi poporulu daco-romani; deji acestü poporu e plini de viață, elü va scăpa și de acepta pericolu, și prin viața și voința sa română va confunde în curenda, se nu ne índoimit, pre calomniatorii și asupritorii gintei latine. Nu sunt păcilați Românii Daciei Sa fiă apoi că flut’i patria lui Rosmini și Manzoni, a lui Gioberti și Ventura, patria lui Mazzini, Garibaldi și Cavour ? Ingloriosă țara care a născută pre Vico și a datü lumei acea piramidă intelectuale care e Dante Alighieri, unde dormi somnulu eternii giganții genului ominescu, carii fură Romanii? Căluți se fiă Itafiani, carii în ultimii treijece ani prin luptele loră eroice se liseră Italia din mormento ? Atâta se cântă decadența Italiei de cătră inimicii ei seculari, în câtă făcură chiară și pre unii Italian! care se credă pre sine unü popora decăzută. Ga astfel de măistrit se ridică unui poporü consciința mărimei sale antice și moderne, conșiința care alimentază orgoliule nobile și care e substratulu resistențti asupra străinului! Nu vremu laude deșerte, dera cândü una Italiană născută cu teză a ne sufera de decadență, uu ne índoimit a lu considera de unii emisariu cumperatü cu aură nemiscă, de ună mimică internă ale libertății și independinței țerei. Se face atâta larmă cu civilitatea germană. Nu e fără interesă a cerceta de unde aă Nemții acestă civilitate, și câtă aă contribuită la civilitatea de astăzi a Europei. Strauss însuși, în scrisoria sa cătră Renană, nu pretinde că Francia ar fi în decadență; din contra, susține că Nemții începândă de la ultimulă pătrariă ală seclului trecută, în multe descipline nu sunt mai prejosă de Francesc, și nu negă câtă Europa și Germania datoresce revoluțiunei de la 1789. El însâ pretinde că idea umanității, idea formării armonice a naturei umane, în totală seă, precumă și în raporturile sale sociale, efructură literaturei germane din ultimulă pătrară ală seclului trecută și de la începutul școlui presente. Aceste cuvinte ale lui Strauss ni se pară destulă de vage și pre-generalî. Mai înainte de Nemți, maeștri ai umanității și ai formațiunei armonice a naturei umane în întregul eî, precum și în raporturile sale sociale, au fostă jure consulțiî romani, și filosofii vechielor scóle italice, și cele din urmă între aceștia, Giovanni Battista Vico. Cuvintele lui Strauss oricâtă ară răsuna în catedre, ele sraă fecundată nici voră fecunda civilitatea europenâ, ce esiște cu două mii de ani și mai bine înainte de acțiunea și cultura recente a Germanilor( 1) Ambron, ambro, risipitorii), Vi$i dicționar riali) Acadom rom.