Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)

1872-02-05

> i. A 4 ANULU ALU ȘI SR-SPRE-pECELE. Adaiiin­stralinica in Paragiu­ln Românii, Ko. 1. — Redacțiunea, g­rata toriea, No. 42. SAMBATA, $ FEBRUARII 1872. VORSCE ȘI VEÎ PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE: linii anui 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 5 !©!• IN DISTRICTE: unu anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 fil;­uă lună 6 fei. Abonamentele începu la 1 și 16 al0 lunel. I nü esemplarü, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) .ESTUNȚURI Anunțiuri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani, aserțiuni și reclame, pag. 211, linia 2 lei — — Scrisori și ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi REFUZATE. — Articlele nepublicate 6ejvoru arde. (A) Edițiunea de scra aismmmiSS £ 7) Bucurescîi J Făurarii, Iliariul din Iași Adeverul, voinda ne­greșită a aduce ore­care lumină în con­­siliele miniștriloru, făcu, într’unul­ din numerile sale, teoria Revoluțiuniloră. Mi­niștrii în locă d’a mulțămi Adeverului, se suijărară forte și’lui împinseră spre temniță. Marele ministru, surescitatu de indi* gestiune sca de nesemn­ă, dechlarâ în Cameră că socitatea este în periclu: — Candidații la domniă suntü în ajuna d’a răsturna tată, și demagogii au puse deja pe lafeturi mai multe baterii de revol­vere, aste­felü în­câtă, n’ar fi mai ră­masă petră pe pară, dacă Dumnezică n'ar fi voitü se ia somnulu marelui mi­nistru, pentru că ele se potă asta-fel, se „răfuiască“ totulă, și la toți se „le porte de grijă.“ — Ministrul­ justiției ș’ală afacerilorü stră­ine, gelosă negreșită de laurii cu carii nesomnulu a ’ncoronatu capulu marelui ministru, o jice și dênsulü în ședința Se­natului de la 26 Ianuariee. „Nu suntemă ângerî, domni Senatori, avemă și noi pasiuni și ne eșimil din minți. “ Angeri! pasiuni! și pasiuni până la per­­derea minților și!.... S’audă asemene cu­vinte pe teatru, și se nțelegii cândă ele sunt­ provocate de colcăirea junețe! și de furia amorului! Dérfl in politică ! Deru în ședințele bătrănilor. Senatorii mărtu­­rimit că ele ne-aă părută și ciudate și fórte grave. Cuma Ore, ne­amu­l se între altele, cuma őré se putem­ă lupta cu furțele puterii cândă­uă parte din ea este surescitată de nesemne, era cea­ 1-alta alunecă, chiară ín palatulu bătrânețeloriî, pena ne vorbi de ângerî, de pasiuni și chiară de perderea mințiloră? Cum ț se luptàma cu revolverele poliției nedormitului ministru, și cu ângeriî, cu pasiunile și cu perderea mințiloră ministrului justiției, și ale afacerilorü străine, maĭ cu sâmă cândă ângeriî sau demonii, pasiunile și perderea minților o străbată până și’n mu­­scula bătrânețeloră! Situațiunea dér a de­veni atâtă de gravă, in câtă ori­cine o simte acumă, o vede și este datorit a cugeta ș’a a visa, căci nici uă societate nu mai póte esiste suptă domnia suresci­tării ș’a pasiunii, ajunse până la perderea mințilorfi. Ce derű este de făcută, ne-amă întrebată și ne ’ntrebămu, în faeia aces­­tor fi mari ș’atâtil de evidinte pericle! Și după lungi cugetări, răspunsului ce ne­ amă dată a fostă totă acelu­a — ce adesea l’amă înregistrații aci — opunerea linișcită, stă­­ruitóre și neclintită a dreptului ș’a națio­nalității, în faeia nedreptății, a suresci­­tărilor și ș’a delirului pasiunilor­. — Se cugetămă și se ne mai espuieama, chiar­ în facia pericleloră ce ne amenință, după ânsa­ șî oficiala dechlarare a miniștriloru. Ce spună miniștrii, cei dormiți și cei ne­dormiți, cel cu speculele in finance și cei că ângeriî și cu pasiunile până la per­derea mințiloru ? Că suntem­ bântuiți de feluriții candidați la domnie și de baterii de revolvere. In fația acestora dec­larări oficiale ce trebuie se facemü noi? Se ne ’ntrebămă mai ântâi­ de cândă miniștrii facă asemene dechlarări? Respinsală ne-lü dă îndată prima circulație a cabinetului din noptea de­la 12 Marte. Acolo se spune că țara este bântuită de partite, și bântuită până la sinucidere. Le ne-amin­­tim­ apoi ca miniștrii ne-au spusă încă că, luândă noptea puterea în mână au­ luată totă d’uă­ dată mari îngugiaminte în facia străiniloră. Se ne uitămă îndată și vomă vedea petițiunea beizadelelor»­ din Iași, adoptată de guvernă, reprodusă prin mesagiul­ Tronului și parte pusă deja în lucrare prin proiectele de legi presin­­tate Camerelor”. In urma acestora lămu­riri, vină declarările din Cameră, de re­­voluțiune, resturnări,­ ș. c. l., urmate de a­plicările din Courrier Diplomatique: „Nu se va da fărei repaosulă unul în tre­ab­ă căci se ține multă la desființarea Constituțiunii, la înființarea unul Senată, și a unui consiliu de Stată și la introdu­cerea colonielor­ germane. Uă mică re­­presintațiune dată de poliție pe stradele Bucurescilor­, va servi de protestă." Ne mai putându-se­­ zice că nu este do­vedită, văzută și pipăită de toți că gu­­vernul­­voiesce se susție că țara este bântuită de rescule, pentru ca se găsescă protestă d’a face oă revoluțiune poliție­­nască, d’a ’nchide pe unii, d’a ucide pe alții și profitândă de spaima generale d’a proclama dictatura, susținută și ’ntârită prin coloniile germane, se pune de sine întrebarea: ce este de făcută ? întrebarea conține responsulă in ea însă­­î. Ce voiesce guvernulă ? Uciderea Constituțiunii. Toți dâră, făr’osebire de partite, se se întrunască și se susție, pe fa­clă și cu liniște, Constituțiunea. Ce voiesce guvernulă ? Uă­rescula, care se producă uciderea unora și mortea prin sugrumare a întregei națiuni. Toți dură se se întrunască pentru a opri poliția d’a-șî face mendrile. Toți se se întrunesc­, în publică, și pe faclă pentru a menține lipișeea și conformă dechlarăriloră miniș­trilor, pentru „a regula“ ei pe doi ministrii, „a le purta el de grijă“, ș’a opri actele criminale ale celoră cari „sunt­ domniți de pasiuni pân’a-și perde mințile." E că,domni miniștrii, cum îl scimă și cumü voimîi noi se conspirămă. Toți uniți, toți fără osebire de partite, și toți în lumina cea mare, se susținemă dreptul­ și na­­ționalitatea,acumă, domni miniștrii voiți se cunoscețî mai deslușită și modulă de pro­­cedere, modulă practică ce lamă propusă și-să propunemă noi? Ecă-lfi, în totă sim­plicitatea lui, Suntu,­­Jicețî, candidați la Domnie, cari voră resturnarea. Ați adaosă âncă că „țara ar fi bună, de n’ar fi îmboldită de dânșii.“ Propune mă dară tutuloră, candi­dați și n­e=candidați, juni și bătrâni, se dechiare, printr’unii comitaíü, că toți voră unirea principatelor­ și domnia dreptății ș’a dreptului. Se dechiare că suntu și voră fi pen­tru apărarea drepturilor n­oastre ca na­țiune. Se dechiare că ori­care omă va fi lo­vită în dreptulü seă, toți îlă voră susține din tote puterile, in urma acestora de­­chiarări venindă la fapte se fanemu toți, dară toți fără osebire, și e’o facem fi supta osânda d’a fi decllarați de miserablil, cea-a se făcură ieri onorabilii magistrați, loviți de ministru justiției. Ori­care omă va vei se fiă și se remâie onorabile, se demisio­neze, protestândă contra actului arbitrară și nedreptă. Nimene — luptă osânda d’a nu mai fi primită în societatea celoră o­­norabili ~~ se nu primască a nlocui pe magistrații cari au protestată prin demi­­sionarea lor­. Astö-felu se facă toți ma­gistrații onorabili, astă-felă se facă toți profesorii, astă-felă în sfîrșită se facă ori care funcționariă voiesce a fi ș’a remânea bună și bărbată devotată dreptății, drep­tului și adevaratei ordine. Ce ore veți face, do. miniștrii, în facia unei asemene stânce, in faeia unui ase­mene munte ală dreptății, ală dreptului, ală demnității omului și ală naționalității ? Veți da cu revolverele în el? Pane­­veți bandele asupră-le pentru ai regula? Nu­ nu veți face nimică altă — căci atunci nimică altă nu mai puteți face — de câtă d’a ve retrage ș’a da pute­rea celorfi cari sclindă se fiă drepți, demni și români v’aă pusă în neputință d’a mai putea ucide și pe indivizi și națiunea. Asta este, domni miniștrii, c’ațî pălită ș'ațî înghiățată ca mortea, în facia acestei uriașie conspirațiuni a dreptului ș’a dem­nității omului ? Și se n’ascultațî pe cei cari vă­d fică că partitele nu se potă uni, fiind fl­pra divisate­ prin­ setea domniei. Nu; nu mai dați crețigifiență unoră asemene consola­tori ci raționați m­ă momenta și veți găsi ânșîva c’acastă unire se va face. Ea se va face, căci nimene, afară din cei orbiți de pasiuni, nu se divisază pen­tru domnia unei țeri, cândă acea țară este pusă în periclu d’a peri. Ea se va face, fiindă că este în na­tura omului, ca durerea de care suferă a dl, se-s­pară multă mai tare de­câtă cea­a de care a suferită ană. Ea se va face, fiindă­că loviți atâtă de tare, frământați biată țară atâtă de multă, și amenințați atâtă de fățiș să chiară esistența vastru ca națiune, în câtă in­­stinctură de conservare va face pe ori­cine se se pue luptă ori­care drapelă îl va promite liniște, securitate și dreptate. Ea se va face, fiindă că ori­câtă dis­­preță ați avea pentru tote treptele socie­tății române, totu­și, trebuie se v’aduceți aminte că Românii au avută totă­da­una virtutea d’a se ’ntruni cu toții, și cu cea mai deplină abnegare,­­­în fa­ia periclului generale. Acestei virtuți negreșită dâto­rimă viața nostrâ ca națiune, și............ lasați-ne a crede că nici voi, nici însu­șî marele de Radovici, n’a putută âncă se sece cu totulă­ănimele Românilor, de ori ce virtute strămoșiască, și se ucidă în cor, cum o mai­­ fiserămă, chiară instinc­­tului de conservare. Ea se va face, căci ori­câtă de setoși amă fi pentru funcțiuni, totu­și sperămă că va fi mai remasă în română să scân­teie de demnitate; și cândă toți se voră oțărî a se întruni și a se susține unii pe alții, fiți și cum­, că nu d. de Radovici va putea impedica acestă întrunire a tu­­tulor­ pentru salvarea onorei ș’a vieței; fiți și cum­ âncă că tocmai ameste­­culu străinului va descepta in noi dem­nitatea de omă și de române, și ne va face se ne ’ntrunimă și se ne punem­ cu toții pe teremurű celu tare ală drep­tului ș’ală naționalității. Fiți și cum­ că toc­mai amenințările străinului ne voră face a­­jice toți cea­a ce deja, ne spuserămă mai dhem­ă­­ji, că dică unii. — Marte pentru morte mai bine se murimă eu ai nostri­.—­Cunoscema, domni miniștrii, și celă-­l­altă plană ală vostru, scimă că pro­grama unora dintre voi este:— Se omorîmă pe roșii ș’apoi lesne ucidsmii pe albi.— Și alții dintre voi dică ! — Se omorîmă pe mojici prin mojicii parveniți ș’apoi lesne, ne mântuima și c’aceștia, Asta este. Aflați cnse și voi că vine vă­­ f> în cans nobili și mojici­ fică, d’uă dată și ’ntr’uă singură voce . — Nu prin mișeu­­ ci prin virtuți Ro­mânii ș’­vă scăpata viața lor­. — Nu prin ucideri mișelesci, ci prin saennicil’ romănescî scapă cu viață în timpă de 18 sedii, colonia lui Traiană. Fiți dâră și curi, domni miniștri­, că ora s’apropie în care toți uniți ve vomă sili, pe calea dreptății și ’n lumina cea mare, se reintrați cu toții în dreptă și’n legalitate, se redevenimă cu toții omeni onorabilii și români nâoșî. z.unmÉzA>TB și vbî iz abonarea IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE. 1» corespondinții sei și cu» ești Pentru Anunțiurî a se adresa la admin­istrați­un*. XIA. PARIS Pentru abonamente: la d. Dcrraa-Hallegraln, Rue de l’anoienne oomedie, $. Pentru anunțiurî: la d-on­ Oraln et Micoud^ 7 Hu» Roci­ echouart. LA AVIENA Pentru abonamente: la d. B. 6. Pop.­viol. Fleis&îr­markt. 1­ 5. Pentru anunțiurî: la d-nil Haa&enstein și Vestbil» Neuermarkt. 11. AliUMREA DEPUTAȚILORU Ședința de Marți, 1 Fevruarie, 1872. — Urmare 1) — D. C. Vălenii ’și des­voltă interpelarea d-sale, anunțată d-lui ministru de instruc­țiune publică și culte, în privința averii lăsate de repausatulă Ionașcu. Ne­având­ moștenitori, Ionașcu lăsă asupra statului grija d’a servi ca epitropi alü averi­­lor­ sale. Eî bine, Statală se proclamă ca posesore asupra acelei averi, constă­­tătore din moșii, din venitulă bisericei Ionașcu din Slatina și altele. După des­ființarea eforiei școlelor­, guvernulă și-a lepădată calitatea de epitropü­și, făcându­­se posesore, nu mai ingrijesce de spitale, nu mai îngrijesce de biserica din Slatina, nici de chilii, nici de cișmele, nici de nimică. D-sea citesce mai multe acte ale co­­misiuniloru camerei de la 1860, și con­­chistându, rogă pe cameră a pune din n­ou averea lui Ionașcu n starea iei pri­mitivă a pune pe guvernu în lege, oase ’zgrijască d’ace­e averi ca epitropii, era nu ca posesore, afară din testamentulă repausatului Ionașcu. D. Tell ministru de culte și instruc­țiune, e spune că școla lui Ionașcu, care era nainte uă școlă grâcă, s’a transfor­mată pe la 1825 în șcólă română. Eforia scólelorü îngrijia de scală și de biserică; âră la 1860 centralisându-se tóte casele, venitulă a devenită a’le Statului și gu­vernulă n’a ’ncetată până atji a întreținu scóla și personalulu bisericei. La 1868 d. Vălam­ a făcută uă nouă interpelare, guvernulu d’atunci a și luată disposițiuni­u’a zidi­tă biserică, care costă vre 100.000 lei. Așia dâră, cu ocasiunea bu­getului, ve rogă se alocați acastă cifră spre construirea monastirii. D. G. Manu explică c’averea lui Io­nașcu s’a ’ntrupată cu veniturile Statului la 1860, în urma legii de comptabilitate. Acasta era uă eróre, căci averta Ionașcu era destinată a se administra separată, cumü era administrată de eforia șt­ele­­lora. Așia dâră ară li bine se restituiră donațiunea în spiritul­ donatorea­l și d’a­­cea d`sea propune moțiunea ca Adunarea învitându pe guvernă a restitui averea Ioțașui în primitiva lei destinațiune, ad­­ministrându-se două efo­­ră numită de mi­­nisterială de culte, trece la ordinea­­ I lei D. Const. Blaremberg explică că mo­țiunea pe care a supt­ semnatu-o și d-sea nu cere ca se se restituie tote averile ab­sorbite de bugetă până a<Ji, ci numai dacă acolo ele se se administreze separată. D-sea, care a fostă prin Slatina, a cons­tatată că și biserica și scala Ionașcu sunt­ în st­are deplorabile. D. Agarici propune moțiunea ca Adu­narea, satisfăcută pe deplin, de explică­­rile d-lui ministru asupra interpelării d-lui Valaru, trece la ordinea­­ filei, D. Cantili observă că Adunarea nu pote primi de câtă moțiunea d-lui Agarici, erü câtă despre moțiunea d lui Manu ta trebuie trimisa la secțiuni, D. N. Ionescu constată că declarați­­unile ministrului sunt­ suficiente: la bu­­getul se va aloca cifra cerută și dorința testamentarului va fi îndeplinită. Prin ur­mare d-sea crede că ar­ fi bine ca moți­unea d-lui Manu se se retragă. Disensiunea se­­ lichide. Se pune la voiă moțiunea d-lui Agarici și se prime­șee. D. N. Ionescu și desvoltă interpelarea d-sâie. Repausatură Musica, murindă, a lă­sată 25,000 galbeni ca vi­nită pentru di­verse stabilimente școlare. 4,000 galbeni sunt­ lăsați Universității din București, pentru trimiterea a 2 tineri la Univer­sitățile străine se se perfecționeze în di­ferite sciiițe. Cele alte sume sunt­ afec­tate pentru școli de fete și de băieți în Macedonia etc. Din testamentü se vede că suma de 4.000 galbeni trebuie date visteriei spre a se capitalisa. Guvernul, primind­ esecutarea testamentului, tre­buie ce intre deja în lucrare și d-sea (d. VI A vede „Bosifcală“ la tetț Ionescu) doresce ca acesta se nu remâne uă simplă operațiune financiare. Ară dori se intervie d. ministru de instrucțiune, și, in unire cu Universitatea, d-sea se facă acea vărsare de bani la visteriă. Dacă d­la ministru va interveni, se a­flă asu­­pră­ și îndeplinirea legatului. D­eea arii fi dorită ca și cu acestă sumă se se cumpere că moșie, căci venitulă visteriei va scăda, pe cândă, cumpărându-se că moșie, ve­nitulă ară cresce și Universitatea din Bu­­curescî, ară posede, âncă pe lângă cele ce are deja, ună bună fondu. Acasta ei­áe nu se pate, căci testamentulă e clară. D. Tell, ministru de instrucțiune și culte, arată că predecesorele d-sale, au­ 4indă d'acesta testamentu, a cerută in­­formațiuni la tribunale, care i-a comuni­cată disposițiunile testamentului. In înțe­legere cu moștenitorii repausatului, averea s’a asigurată și totală acumă consiste în buna înțelegere dintre S tată și moșie, nntors spre depunerea acelora 4.000 gal­beni. Se vede dlară dară că ministrul»­ de culte s’a interesată de acastă cestiune și promite da se ocupa și d’aei acolo. După propunerea d-lui D. Ghika, c»­mera decide ca a doua­ cra de și serbi­­tore, se ție ședință, avândă a discuta proiectulă pentru modificarea legii consi­­l­elar­ județene. Ședința se rădică. UA RECTIFICARE MAI DREPTU UA ESPLICARE Intr’unula din no. trepute, dândă sema despre destituirea directorelui casei de depuneri de care vorb­au mulți, și ’nlo­­cuirea sea cu d. Mărgăritescul, s’a­u si să să l­ase cărea­ a t>’a dată m­ă înțu­lesă neplăcută. Avemă datorie se dechlarăm, că n’a fostă în intențiunea redacțiunii d’a atinge în nimică persona d-lui Mărgări­­tescu, și că numai nedesvoltarea frasei ce se raporta numai la ministru, a pu­tută se da­uă formă neplăcută, unei sim­ple comunicări ce voi rămă a face. , Ședința de Mercur­i, 2 Februarie, 1872. Ședința se deschide la ora 1 după ameiii, supt președința d-lui Dimitrie Ghica. • Prestați la apelulă nominale 79 domni deputați. Sumarul­ ședinței precedinte se aprobă. Intre comunicatele (jile) se citesce­ră propunere­a mai multor­ deputați de a se trata de urgință în secțiuni proiectulă de lege pentru navigațiunea Jiului, care stă de multă timpă depusă pe biroulu ca­m­­erei. D. Argintoianu, luândă cuvântulü, rogă Adunarea a se discuta în secțiuni aceatși proiectă de urgință, căci de 2, 3 ori până acumă s’a votată urgința și elă totă nu s’a mai luată la desbatere în secțiuni; d’aceia rogă și pe președinte a interveni pe lângă președinții de secțiuni spre a lua de urgință în desbatere acestă pro­iectă. D. președinte declară că va interveni pe câtă îi permite reglementul. Camera votată urgința. D-nil V. Boerescu și G. Bratianu ceru a se trimite ademenea de urgință la secțiuni proiectul­ de lege presintatil de guvernă, după cererea mai multorfl locuitori din județul­ Argeșiă, relativă la construirea unui palat­ de administrațiune. D­­. Brâiloiu, luândă cuvântul ei, a­­rată că se votară mortă urginta fără cnec ca deputații se se ocupe a es bate în secțiuni acele proiecte; de acea regit ca­mera a lucra astă­zi, mâne și chiar a pene Duminică în secțiuni spre a se ter­mina cu aceste proiecte de urgință.

Next