Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)
1872-02-05
> i. A 4 ANULU ALU ȘI SR-SPRE-pECELE. Adaiiinstralinica in Paragiuln Românii, Ko. 1. — Redacțiunea, grata toriea, No. 42. SAMBATA, $ FEBRUARII 1872. VORSCE ȘI VEÎ PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE: linii anui 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 5 !©!• IN DISTRICTE: unu anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 fil;uă lună 6 fei. Abonamentele începu la 1 și 16 al0 lunel. I nü esemplarü, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) .ESTUNȚURI Anunțiuri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani, aserțiuni și reclame, pag. 211, linia 2 lei — — Scrisori și ori ce trimiteri NEFRANCATE vor fi REFUZATE. — Articlele nepublicate 6ejvoru arde. (A) Edițiunea de scra aismmmiSS £ 7) Bucurescîi J Făurarii, Iliariul din Iași Adeverul, voinda negreșită a aduce orecare lumină în consiliele miniștriloru, făcu, într’unul din numerile sale, teoria Revoluțiuniloră. Miniștrii în locă d’a mulțămi Adeverului, se suijărară forte și’lui împinseră spre temniță. Marele ministru, surescitatu de indi* gestiune sca de nesemnă, dechlarâ în Cameră că socitatea este în periclu: — Candidații la domniă suntü în ajuna d’a răsturna tată, și demagogii au puse deja pe lafeturi mai multe baterii de revolvere, astefelü încâtă, n’ar fi mai rămasă petră pe pară, dacă Dumnezică n'ar fi voitü se ia somnulu marelui ministru, pentru că ele se potă asta-fel, se „răfuiască“ totulă, și la toți se „le porte de grijă.“ — Ministrul justiției ș’ală afacerilorü străine, gelosă negreșită de laurii cu carii nesomnulu a ’ncoronatu capulu marelui ministru, o jice și dênsulü în ședința Senatului de la 26 Ianuariee. „Nu suntemă ângerî, domni Senatori, avemă și noi pasiuni și ne eșimil din minți. “ Angeri! pasiuni! și pasiuni până la perderea minților și!.... S’audă asemene cuvinte pe teatru, și se nțelegii cândă ele sunt provocate de colcăirea junețe! și de furia amorului! Dérfl in politică ! Deru în ședințele bătrănilor. Senatorii mărturimit că ele ne-aă părută și ciudate și fórte grave. Cuma Ore, neamul se între altele, cuma őré se putemă lupta cu furțele puterii cândăuă parte din ea este surescitată de nesemne, era cea 1-alta alunecă, chiară ín palatulu bătrânețeloriî, pena ne vorbi de ângerî, de pasiuni și chiară de perderea mințiloră? Cum ț se luptàma cu revolverele poliției nedormitului ministru, și cu ângeriî, cu pasiunile și cu perderea mințiloră ministrului justiției, și ale afacerilorü străine, maĭ cu sâmă cândă ângeriî sau demonii, pasiunile și perderea minților o străbată până și’n muscula bătrânețeloră! Situațiunea dér a deveni atâtă de gravă, in câtă oricine o simte acumă, o vede și este datorit a cugeta ș’a a visa, căci nici uă societate nu mai póte esiste suptă domnia surescitării ș’a pasiunii, ajunse până la perderea mințilorfi. Ce derű este de făcută, ne-amă întrebată și ne ’ntrebămu, în faeia acestor fi mari ș’atâtil de evidinte pericle! Și după lungi cugetări, răspunsului ce ne amă dată a fostă totă acelua — ce adesea l’amă înregistrații aci — opunerea linișcită, stăruitóre și neclintită a dreptului ș’a naționalității, în faeia nedreptății, a surescitărilor și ș’a delirului pasiunilor. — Se cugetămă și se ne mai espuieama, chiar în facia pericleloră ce ne amenință, după ânsa șî oficiala dechlarare a miniștriloru. Ce spună miniștrii, cei dormiți și cei nedormiți, cel cu speculele in finance și cei că ângeriî și cu pasiunile până la perderea mințiloru ? Că suntem bântuiți de feluriții candidați la domnie și de baterii de revolvere. In fația acestora declarări oficiale ce trebuie se facemü noi? Se ne ’ntrebămă mai ântâi de cândă miniștrii facă asemene dechlarări? Respinsală ne-lü dă îndată prima circulație a cabinetului din noptea dela 12 Marte. Acolo se spune că țara este bântuită de partite, și bântuită până la sinucidere. Le ne-amintim apoi ca miniștrii ne-au spusă încă că, luândă noptea puterea în mână au luată totă d’uă dată mari îngugiaminte în facia străiniloră. Se ne uitămă îndată și vomă vedea petițiunea beizadelelor» din Iași, adoptată de guvernă, reprodusă prin mesagiul Tronului și parte pusă deja în lucrare prin proiectele de legi presintate Camerelor”. In urma acestora lămuriri, vină declarările din Cameră, de revoluțiune, resturnări, ș. c. l., urmate de aplicările din Courrier Diplomatique: „Nu se va da fărei repaosulă unul în treabă căci se ține multă la desființarea Constituțiunii, la înființarea unul Senată, și a unui consiliu de Stată și la introducerea colonielor germane. Uă mică represintațiune dată de poliție pe stradele Bucurescilor, va servi de protestă." Ne mai putându-se zice că nu este dovedită, văzută și pipăită de toți că guvernulvoiesce se susție că țara este bântuită de rescule, pentru ca se găsescă protestă d’a face oă revoluțiune polițienască, d’a ’nchide pe unii, d’a ucide pe alții și profitândă de spaima generale d’a proclama dictatura, susținută și ’ntârită prin coloniile germane, se pune de sine întrebarea: ce este de făcută ? întrebarea conține responsulă in ea însăî. Ce voiesce guvernulă ? Uciderea Constituțiunii. Toți dâră, făr’osebire de partite, se se întrunască și se susție, pe faclă și cu liniște, Constituțiunea. Ce voiesce guvernulă ? Uărescula, care se producă uciderea unora și mortea prin sugrumare a întregei națiuni. Toți dură se se întrunască pentru a opri poliția d’a-șî face mendrile. Toți se se întrunesc, în publică, și pe faclă pentru a menține lipișeea și conformă dechlarăriloră miniștrilor, pentru „a regula“ ei pe doi ministrii, „a le purta el de grijă“, ș’a opri actele criminale ale celoră cari „sunt domniți de pasiuni pân’a-și perde mințile." E că,domni miniștrii, cum îl scimă și cumü voimîi noi se conspirămă. Toți uniți, toți fără osebire de partite, și toți în lumina cea mare, se susținemă dreptul și naționalitatea,acumă, domni miniștrii voiți se cunoscețî mai deslușită și modulă de procedere, modulă practică ce lamă propusă și-să propunemă noi? Ecă-lfi, în totă simplicitatea lui, Suntu,Jicețî, candidați la Domnie, cari voră resturnarea. Ați adaosă âncă că „țara ar fi bună, de n’ar fi îmboldită de dânșii.“ Propune mă dară tutuloră, candidați și ne=candidați, juni și bătrâni, se dechiare, printr’unii comitaíü, că toți voră unirea principatelor și domnia dreptății ș’a dreptului. Se dechiare că suntu și voră fi pentru apărarea drepturilor noastre ca națiune. Se dechiare că oricare omă va fi lovită în dreptulü seă, toți îlă voră susține din tote puterile, in urma acestora dechiarări venindă la fapte se fanemu toți, dară toți fără osebire, și e’o facem fi supta osânda d’a fi decllarați de miserablil, cea-a se făcură ieri onorabilii magistrați, loviți de ministru justiției. Oricare omă va vei se fiă și se remâie onorabile, se demisioneze, protestândă contra actului arbitrară și nedreptă. Nimene — luptă osânda d’a nu mai fi primită în societatea celoră onorabili ~~ se nu primască a nlocui pe magistrații cari au protestată prin demisionarea lor. Astö-felu se facă toți magistrații onorabili, astă-felă se facă toți profesorii, astă-felă în sfîrșită se facă ori care funcționariă voiesce a fi ș’a remânea bună și bărbată devotată dreptății, dreptului și adevaratei ordine. Ce ore veți face, do. miniștrii, în facia unei asemene stânce, in faeia unui asemene munte ală dreptății, ală dreptului, ală demnității omului și ală naționalității ? Veți da cu revolverele în el? Paneveți bandele asupră-le pentru ai regula? Nu nu veți face nimică altă — căci atunci nimică altă nu mai puteți face — de câtă d’a ve retrage ș’a da puterea celorfi cari sclindă se fiă drepți, demni și români v’aă pusă în neputință d’a mai putea ucide și pe indivizi și națiunea. Asta este, domni miniștrii, c’ațî pălită ș'ațî înghiățată ca mortea, în facia acestei uriașie conspirațiuni a dreptului ș’a demnității omului ? Și se n’ascultațî pe cei cari văd fică că partitele nu se potă uni, fiind flpra divisate prin setea domniei. Nu; nu mai dați crețigifiență unoră asemene consolatori ci raționați mă momenta și veți găsi ânșîva c’acastă unire se va face. Ea se va face, căci nimene, afară din cei orbiți de pasiuni, nu se divisază pentru domnia unei țeri, cândă acea țară este pusă în periclu d’a peri. Ea se va face, fiindă că este în natura omului, ca durerea de care suferă a dl, se-spară multă mai tare decâtă ceaa de care a suferită ană. Ea se va face, fiindăcă loviți atâtă de tare, frământați biată țară atâtă de multă, și amenințați atâtă de fățiș să chiară esistența vastru ca națiune, în câtă instinctură de conservare va face pe oricine se se pue luptă oricare drapelă îl va promite liniște, securitate și dreptate. Ea se va face, fiindă că oricâtă dispreță ați avea pentru tote treptele societății române, totuși, trebuie se v’aduceți aminte că Românii au avută totădauna virtutea d’a se ’ntruni cu toții, și cu cea mai deplină abnegare,în faia periclului generale. Acestei virtuți negreșită dâtorimă viața nostrâ ca națiune, și............ lasați-ne a crede că nici voi, nici însușî marele de Radovici, n’a putută âncă se sece cu totulăănimele Românilor, de ori ce virtute strămoșiască, și se ucidă în cor, cum o mai fiserămă, chiară instinctului de conservare. Ea se va face, căci oricâtă de setoși amă fi pentru funcțiuni, totuși sperămă că va fi mai remasă în română să scânteie de demnitate; și cândă toți se voră oțărî a se întruni și a se susține unii pe alții, fiți și cum, că nu d. de Radovici va putea impedica acestă întrunire a tutulor pentru salvarea onorei ș’a vieței; fiți și cum âncă că tocmai amesteculu străinului va descepta in noi demnitatea de omă și de române, și ne va face se ne ’ntrunimă și se ne punem cu toții pe teremurű celu tare ală dreptului ș’ală naționalității. Fiți și cum că tocmai amenințările străinului ne voră face ajice toți ceaa ce deja, ne spuserămă mai dhemăji, că dică unii. — Marte pentru morte mai bine se murimă eu ai nostri.—Cunoscema, domni miniștrii, și celă-laltă plană ală vostru, scimă că programa unora dintre voi este:— Se omorîmă pe roșii ș’apoi lesne ucidsmii pe albi.— Și alții dintre voi dică ! — Se omorîmă pe mojici prin mojicii parveniți ș’apoi lesne, ne mântuima și c’aceștia, Asta este. Aflați cnse și voi că vine vă f> în cans nobili și mojici fică, d’uă dată și ’ntr’uă singură voce . — Nu prin mișeu ci prin virtuți Românii ș’vă scăpata viața lor. — Nu prin ucideri mișelesci, ci prin saennicil’ romănescî scapă cu viață în timpă de 18 sedii, colonia lui Traiană. Fiți dâră și curi, domni miniștri, că ora s’apropie în care toți uniți ve vomă sili, pe calea dreptății și ’n lumina cea mare, se reintrați cu toții în dreptă și’n legalitate, se redevenimă cu toții omeni onorabilii și români nâoșî. z.unmÉzA>TB și vbî iz abonarea IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE. 1» corespondinții sei și cu» ești Pentru Anunțiurî a se adresa la administrațiun*. XIA. PARIS Pentru abonamente: la d. Dcrraa-Hallegraln, Rue de l’anoienne oomedie, $. Pentru anunțiurî: la d-on Oraln et Micoud^ 7 Hu» Roci echouart. LA AVIENA Pentru abonamente: la d. B. 6. Pop.viol. Fleis&îrmarkt. 1 5. Pentru anunțiurî: la d-nil Haa&enstein și Vestbil» Neuermarkt. 11. AliUMREA DEPUTAȚILORU Ședința de Marți, 1 Fevruarie, 1872. — Urmare 1) — D. C. Vălenii ’și desvoltă interpelarea d-sale, anunțată d-lui ministru de instrucțiune publică și culte, în privința averii lăsate de repausatulă Ionașcu. Neavând moștenitori, Ionașcu lăsă asupra statului grija d’a servi ca epitropi alü averilor sale. Eî bine, Statală se proclamă ca posesore asupra acelei averi, constătătore din moșii, din venitulă bisericei Ionașcu din Slatina și altele. După desființarea eforiei școlelor, guvernulă și-a lepădată calitatea de epitropüși, făcânduse posesore, nu mai ingrijesce de spitale, nu mai îngrijesce de biserica din Slatina, nici de chilii, nici de cișmele, nici de nimică. D-sea citesce mai multe acte ale comisiuniloru camerei de la 1860, și conchistându, rogă pe cameră a pune din nou averea lui Ionașcu n starea iei primitivă a pune pe guvernu în lege, oase ’zgrijască d’acee averi ca epitropii, era nu ca posesore, afară din testamentulă repausatului Ionașcu. D. Tell ministru de culte și instrucțiune, e spune că școla lui Ionașcu, care era nainte uă școlă grâcă, s’a transformată pe la 1825 în șcólă română. Eforia scólelorü îngrijia de scală și de biserică; âră la 1860 centralisându-se tóte casele, venitulă a devenită a’le Statului și guvernulă n’a ’ncetată până atji a întreținu scóla și personalulu bisericei. La 1868 d. Vălam a făcută uă nouă interpelare, guvernulu d’atunci a și luată disposițiuniu’a zidită biserică, care costă vre 100.000 lei. Așia dâră, cu ocasiunea bugetului, ve rogă se alocați acastă cifră spre construirea monastirii. D. G. Manu explică c’averea lui Ionașcu s’a ’ntrupată cu veniturile Statului la 1860, în urma legii de comptabilitate. Acasta era uă eróre, căci averta Ionașcu era destinată a se administra separată, cumü era administrată de eforia ștelelora. Așia dâră ară li bine se restituiră donațiunea în spiritul donatoreal și d’acea d`sea propune moțiunea ca Adunarea învitându pe guvernă a restitui averea Ioțașui în primitiva lei destinațiune, administrându-se două eforă numită de ministerială de culte, trece la ordinea I lei D. Const. Blaremberg explică că moțiunea pe care a supt semnatu-o și d-sea nu cere ca se se restituie tote averile absorbite de bugetă până a<Ji, ci numai dacă acolo ele se se administreze separată. D-sea, care a fostă prin Slatina, a constatată că și biserica și scala Ionașcu sunt în stare deplorabile. D. Agarici propune moțiunea ca Adunarea, satisfăcută pe deplin, de explicările d-lui ministru asupra interpelării d-lui Valaru, trece la ordinea filei, D. Cantili observă că Adunarea nu pote primi de câtă moțiunea d-lui Agarici, erü câtă despre moțiunea d lui Manu ta trebuie trimisa la secțiuni, D. N. Ionescu constată că declarațiunile ministrului sunt suficiente: la bugetul se va aloca cifra cerută și dorința testamentarului va fi îndeplinită. Prin urmare d-sea crede că ar fi bine ca moțiunea d-lui Manu se se retragă. Disensiunea se lichide. Se pune la voiă moțiunea d-lui Agarici și se primeșee. D. N. Ionescu și desvoltă interpelarea d-sâie. Repausatură Musica, murindă, a lăsată 25,000 galbeni ca vinită pentru diverse stabilimente școlare. 4,000 galbeni sunt lăsați Universității din București, pentru trimiterea a 2 tineri la Universitățile străine se se perfecționeze în diferite sciiițe. Cele alte sume sunt afectate pentru școli de fete și de băieți în Macedonia etc. Din testamentü se vede că suma de 4.000 galbeni trebuie date visteriei spre a se capitalisa. Guvernul, primind esecutarea testamentului, trebuie ce intre deja în lucrare și d-sea (d. VI A vede „Bosifcală“ la tetț Ionescu) doresce ca acesta se nu remâne uă simplă operațiune financiare. Ară dori se intervie d. ministru de instrucțiune, și, in unire cu Universitatea, d-sea se facă acea vărsare de bani la visteriă. Dacă dla ministru va interveni, se află asupră și îndeplinirea legatului. Deea arii fi dorită ca și cu acestă sumă se se cumpere că moșie, căci venitulă visteriei va scăda, pe cândă, cumpărându-se că moșie, venitulă ară cresce și Universitatea din Bucurescî, ară posede, âncă pe lângă cele ce are deja, ună bună fondu. Acasta eiáe nu se pate, căci testamentulă e clară. D. Tell, ministru de instrucțiune și culte, arată că predecesorele d-sale, au 4indă d'acesta testamentu, a cerută informațiuni la tribunale, care i-a comunicată disposițiunile testamentului. In înțelegere cu moștenitorii repausatului, averea s’a asigurată și totală acumă consiste în buna înțelegere dintre S tată și moșie, nntors spre depunerea acelora 4.000 galbeni. Se vede dlară dară că ministrul» de culte s’a interesată de acastă cestiune și promite da se ocupa și d’aei acolo. După propunerea d-lui D. Ghika, c»mera decide ca a doua cra de și serbitore, se ție ședință, avândă a discuta proiectulă pentru modificarea legii consilelar județene. Ședința se rădică. UA RECTIFICARE MAI DREPTU UA ESPLICARE Intr’unula din no. trepute, dândă sema despre destituirea directorelui casei de depuneri de care vorbau mulți, și ’nlocuirea sea cu d. Mărgăritescul, s’au si să să lase cărea a t>’a dată mă înțulesă neplăcută. Avemă datorie se dechlarăm, că n’a fostă în intențiunea redacțiunii d’a atinge în nimică persona d-lui Mărgăritescu, și că numai nedesvoltarea frasei ce se raporta numai la ministru, a putută se dauă formă neplăcută, unei simple comunicări ce voi rămă a face. , Ședința de Mercuri, 2 Februarie, 1872. Ședința se deschide la ora 1 după ameiii, supt președința d-lui Dimitrie Ghica. • Prestați la apelulă nominale 79 domni deputați. Sumarul ședinței precedinte se aprobă. Intre comunicatele (jile) se citesceră propunerea mai multor deputați de a se trata de urgință în secțiuni proiectulă de lege pentru navigațiunea Jiului, care stă de multă timpă depusă pe biroulu camerei. D. Argintoianu, luândă cuvântulü, rogă Adunarea a se discuta în secțiuni aceatși proiectă de urgință, căci de 2, 3 ori până acumă s’a votată urgința și elă totă nu s’a mai luată la desbatere în secțiuni; d’aceia rogă și pe președinte a interveni pe lângă președinții de secțiuni spre a lua de urgință în desbatere acestă proiectă. D. președinte declară că va interveni pe câtă îi permite reglementul. Camera votată urgința. D-nil V. Boerescu și G. Bratianu ceru a se trimite ademenea de urgință la secțiuni proiectul de lege presintatil de guvernă, după cererea mai multorfl locuitori din județul Argeșiă, relativă la construirea unui palat de administrațiune. D. Brâiloiu, luândă cuvântul ei, arată că se votară mortă urginta fără cnec ca deputații se se ocupe a es bate în secțiuni acele proiecte; de acea regit camera a lucra astăzi, mâne și chiar a pene Duminică în secțiuni spre a se termina cu aceste proiecte de urgință.