Romanulu, mai 1872 (Anul 16)

1872-05-08

ANULU ALU ȘERB-SPRE­ PECELE VOES.CE ȘI ve! putea ATOM amente fií’t'AWTAU?: nnu «nu A8 lef; Jun­î 24 UII; trei luni 12 lai; n& lunft b lai. IN fiJSTRICTE: ncü »fín b8 lei; și ea Inut UU trei luni 16 l$î; nfi lunA « lei. Atom» mea tei« întospii 1& 1 ști 16 al« kuwt. ha­ea amplarü, 20 bani; nV^ieffe, î taHft și RofSîn pe tri­misten franci 20. Austria ©«rtOAOia, teimesten 7 fl. arg.­­Id tVan­ cD ANTINTURt Aw«»$lmjf,­­­Bgina k IV. linna SO litera — 40 ba&L­t;*«rțtanf și r^tartfe, III, linia 2 lei — — ^•uneori și orf­ea trimisur iíBFRANCATE rorft * tf-WUSATIL — Ar-Volei« acpobucata sa vurik ard*. Administrațiunea și Redacțiunea, Strada Academiei, No. 26. (A) SSRS Edițiunea de sera LUNI, MARȚI 8-9 MAIU 1872. Susamezi­TE 91 ve­ fi A­BONAREA IN BUCUR­ESCI, Iu Adminiatrațiim co» $kr;-ului. II I>ISTRICTE. 1 Pentru Amintiuri ^Jt co Te fipo admfil 8*:1 și cu^oft­ia adreen la adiitaiâtriiiisu»». T.I­­PARIfi Pentru abonamente: la A. Irarras-Hfiliegrttiu. ÎWi tiv 1 autfienn­e combite, •&. Pentru amintiuri: la d-nil Oraiu rî Hfeptid, 7 U»* R<>eheehouart. Pentru abonamente: la d. B. G*­ Pto p .vJc! 13a markt. 1&. Pentru amxntiuri: la d-uii­aaanene în 4o fi y Neuermarkt, 11. București., 2. Floraru, 1872. Monitor­iul­ de ieri publică mai multe comunicări politice și financiarii de cari avemü datoria d’a vorbi. Ia ântâia liniă voine înregistra un­ei piatola a M. S. DomneT, adresată preșe­dintelui consiliului, prin care mulțămeste de primirea ce i-am făcută Românii la in­terca­rea sea în țară. Ar fö spusă părerea nostră, amă are­­sată care suntă învățămintele istoriei In pri­vința unoră asemeni primiri; nu vomă vorbi darü asupra acestui subiecții, nici vomt­ comenta epistola de care este vorba. Dacă o menționăm fl, și încă la începutului re­vistei, causa este că ea servesc« de pre­­ambulul. de prefaci» unei alte comunicări care formeza că adevărată Alexandria, ală cării erou este d. ministru de financie și despre care suntemS datori a­trice câte­va UIV!»I0. Mai âarâiâ de tóte euse, dom­mti ca cu­vintele sa nu se interprete în reă. Se nu se 4i.­ă, de exem­plu, nu dacă ne o­­cupămil ’ de­mersuri triumfale ale d-lui Mavrogheni prin țările germane și ungare, o f­­ eeniü numai pentru că suntemu dom­­idți d'nnfi «piritS de denigrațiune. Nu. Este tinfl­i­­teres si superior« orUestri» pre­dări de partită care ne face a vorbi; este interesule naționale, este nem­­iseea ști ne inspiră in acestă privință starea dț. pr$-dî a »lucrurioră, faptele ce le vede­m fi desfășiurându-se pe fiă-care 41­ . Ne aduceme aminte că d*> la 1857 mena mulți miniștrii, mulți trimiși ai Rom'niei au fosta primiți de Împărați,­­de regi și de miniștrii lor­. De multe ori resa'ta'ele aceloră primiri au fostă de cea mai mare însemnătate pentru tara nostră, căr­î demersurile lor, au­ contribuita multa a ne face sa reintrăm­ în pose­siunea dre­pturilor­ nóstre atyába*«, se dsbândimü reconstituirea Suti­lui româna ast­­feio premii eeste elfi . Cu tóte acestea nici- n#­dată a amu ve­­cinifl acele primiri făcute trimișilor­ români de puternicii Europei, ast­­route în Mo­nitoru­­, cu atâta entase, cu atâta osten­­tatiune ca cele de bstăiil. Amü căutata data sa vedemă care este ma­rte resultat și ce păstoria atâta trîm­­bițată a d-lui Mavrogheni a adusă pen­tru națion­alitatea română, și mărturimă că ceea ce am fi găsită în foia oficial e ne­­a pusă pe gânduri. Ne-amă întrebată atunci dacă nu este și acesta vă comedia ca aitele multe, dacă nu este mai alesă un comedia ală­turii de a no dăra întă va fi tragică pentru Ro­mânia ? în revista președinte amă spusă unde dacă asemeni comedie și pe cel­e» se­­«că și, adene», și pe tot ce se șuieră. Amö pusă suptă ochii d lorü miniștrii esempie ch­iară din istoria contimporană. 8« vede însă că‘ istoria nu are nici uă valore în ochii puterniciloră 4­ieî­ S’a 4isft eu dreptu cuvîntu că istoria este oglinda omenirii; dară se vede că se întîmpla și t­u acestfi oglindă ce se intimplă cu cile de tristală. Cu cătB ele se perfecționăză mai multă, eu cătfi se pur­ă fu condiții:ni d’a puté areta mai cu esactitate adevĕrulu și prin urmare d’a gh­i­uriciuen­e și sluțeniele lumii, după ce s’au uitată în oglindă, se deviiă mai mo­deste, cu atătu, din contra, ele tulbură mai multă mințile, provocă preten­ dunî mai asurde, producă în fine efectele cele mai opuse scopului pentru care erau fă­cute. Uităndu-se în oglindă și vedîndu sbîrciturele idrise, urmele vinete ce au lăsată sub­m anul­ă pe faeia lor și, cochetele, in ioea d’a-10 șterge , c­­ăuta se ’nlo­­cuies­c prin calități morale frumusețea fi­si că perdută, se spoi­ scă și mai tare, tacă din figura fără uă mască, cu care speru­ încă a mai înșela lumea. Citirea Monitorului, o repetimă, ne-a inspirată aceste reflesiuni. Baia oficiale începe în adeverü prin a ne spune că noula Alesandru bisantină, nu peregri­națiunile sale victoriose, a câș­tigată n­i­numi,1­ăniimle potentațiloră, dară și p ale Jmperatului Imperațiior­ și p ale trufâșiu0.1 Andrassy. Când fi însă a­­ugit la­com luaim­ e, la resultatulfl josi­tivă dobîndită, ne spune ca ele a fostă uă epistolă a capului familiei Hohenzollern cătră Domnitoriul­ României. Atâtă și nimică mai multă. Apoi, pe câtă scamă noi, scriitoriul­ Principelui Carol I este plină de asemeni epistole, nu numai de la capul și familiei sale, dară de la toți regii și Imperații Europei, venite fără puternica intervenire a d-lui Mavrogheni. Prin urmare, neputind să admite că nu­mai acestu­a a fost­ scopulu unei lucrări care se anunță țerd cu usia fală, am fi căutată se luămfi informațiuni. Ca se nu fimü tasați de ușiuri­ță în cercetările nóstre, amă procesă metodice, ne-amu uitatu mai ântâiă în giruril carului de triumfa ale marelui banchiără eroul. Cor­tegiul­ de care era însocito a fost­ des­tulă spre a ne explica lucru: ministrul­ României se întorcea în țară încongiurată de represintanții societăților­ franco un­gare. Aceste represintanțî, ai căroră per­ciuni se zăriau­ supta căciula maghiară, veniau cu d. Mavrogheni spre a lua în splentare sorgințile de avuțiă ale țerei. Ne-am­ ingrijitu atunci forte pentru noi, dară am­ plânsil și pa Unguri. Bieții Unguri! trufia i-a orbită toto­ da­una, fie­care triumfă i-a amețită și i­a făcută se cadă cu atâtă mai jos, cu câtă se cocoțaseră mai susu. Acesta li se va întîmpla fatan­eesce și acumă dac­ă nu s voră di­scepta, acusară mulți ș’adese ori că suntemă mnemîcî fanatici al Maghiarilor­. Ce eróre! Pentru ea se tirnă astfi­ selfi, ar trebui se perde mă simțire în față con­­servațiunii nóstre precumă l’au perdule el. Dară dacă nu putem­ și nu treb­ie se urîmă nici uă națiune eacă voiesce a trăi, nu putemă se uu­de apărămă contra tendințelor­ politice ale aceloră cari voră a trăi în paguba noistră. A­casta a­tacă Maghiarii. In locă d’a căuta se-șî alieze tóte po­­porele nemaghiare, ca se potă resiste la ori­ce cotropire, care-i amenință pe dânșii ca și pe noi, din partea putemn aceloră ginți eterogene ce ne încorigiură, el sa­crifică pe adevărații lorfi­amici pentru u­ posițiune momentană, pe care imagina­­ția nea loră le-o arată măreță. El nu vedi că, procedândü astă-felă, nu facă de­câtă a deschide ei înșiși mânele loră stavi­­larile cari oprinö valuli germane d a i­­nunda Orivitele, d’a copleși tóte popórele ce locuiescă de la Leitha pînă la Marea Negră. El nu vadă c’acelă vară îl vă în­gh­iți mai ăntîiă și mai cu înlesnire pe el, cari suntă fără nici oă legătură de ginte, de familie în Europa, și apoi pe noi. Acastă orbire suntemă datori nu numai a o constata, dară a combate din tóte pu­terile nóstre efectele iei. S’a­­fisă asemene că Românii exercitau persecuțiuni religiose contra Evreilor­. S’a constatată pe urmă de aceste acuzări e­­rau neîntemeiate, că era numai u c cesti­­une economică de care poporațiunea ro­mână se preocupa și trebuia se se pre­ocupe serios­. Mai târziu s’a văz­ută ceva mai mută. S’a réffuzit că Evreii eraă a­­devăirata ante-gardă a Germanismului, că pregătiau căile acestuia. S’a dovedită încă din ultimi­lü resbelü­alü Franciei că el formaă toto d’nă dată și acea ideia post­­gardă care vine pe urmele invasiunii, spre a complecta operea iei de jătuire și de prădare. Cestiunea clară a devenită uă cestiune naționale și datoria cea mai sântă a tu­tora Românilor­ este d’a se ocupa de dânsa. Prin urmare, de­și Evreii aă ră­dicată contra noistră Europa, de­și ne-aă fulgerată cu article de la iaria, și ne-aă mitraliată cu note diplomatice de totă felulă, simțimântulă de conseruare ne­co­­mendă împeriosa a lupta contra loră, ori de câte ori vină a se vîri în căminele nóstre, a se face a ginții înstrăinării pa­trimoniului nostru naționale. Totă astă­felă și ca Germanii. Recu­­noscemă avantagiele ce tragemă din civi­­lisațiunea loră, se admirămă desvoltarea politică și intelectuale, înainte d’a ne trage, în contactul cu dânșii, bonomia loră apariite ne inspira chiar­ simpatiă și încredere. Marile evenimin­te politice și economice însă, s’au ee petrecută de câți­ va ani încua, în întru și n afară, ne-aă făcută mai cir­cumspecți, mai veghiători. Ele ne-aă fă­cută a ne îngrija, ne-aă impusă datoria d’a combate tendințele lor și noifjetare, cu tótu energia ce trebuie.^’o da unei na­țiuni instinctului de conservare, co­nsolința periclelor și ce amenință esistii ța iei. Prin urmare, dacă comunicările eufa­tice ale Monitoriului ne-au putut fi păre la ’nceputu­ră comediă, examinând fi bine faptele, am fi ve^ute că ele ascundă că tragediă. Fața puterii esecutive, mândria iei este d’a da țara noistră în mânele Ma­ghiariloră și Germanilora, prin Evreii îna­inte mergătorii lor­. Prin urmare, denunțăm și din nou acea conspirațiune anti-românască, ale căii­ pe­ripeție se desfășoară de câți­ va ani luptă o hi­ nostrii, începîndă cu onestele ma­­nipulațiuni Ambron-Strousberg, și conti­­nuândă cu Bleiohrelor, Oituză, Vulcană, etc. și alaltăieri cu concedarea la Evreii Unguri a monopolului tutunului, și termi­­nându-se de sigură, de nu vomă lua sema, cu deplina cucerire a României. Denun­­țându-o, declarămă din nou că suntem­ deciși a lupta, a lupta din tote puterile și prin tote radioede contra acelei conspi­­rațiuni, căci, dacă trebuie reperimă, pre­­ferimă a­meri­ca­nă națiune care are in­dividualitatea și consciința dreptului și a misiunii sale, de câtă se perima în lași­tate, prin cucerire pe miștă, ca ună poporă fără tradiținal, fără individualitate, fără respectă de sine. Preferimă, cumă a­­­isD altă dată Cavour, a muri scăldați în sânge pe câmpul­ luptei, ală onorii, ală băr­băției, de râtdl a peri pe patură rușinii, înecați suptă pufulă de care ne voră acoperi străinii suptă cuvîntă că ne facă culcușință mai male. Anc’uă dată dară, scotemă strigâtulă d’alarmă, Anc’uă dată «Jdcemil Româniloră: Desceptați-voi, strîngeți-vâ toți în giurulă Chivotului naționalității; apărați-lă, apă­, rați-lă românesce, căci pernele mari îlă amenință. Monitoriulii de ieri, 7 Maiü, pe lingă comunicările de cari vorbirăm fi, mai pu­blică și ună drarnă ală consiliului de mi­niștrii, aprobată de Domnă—nu scimă ce însemnază acastă aprobare, •— și basată pe ună raportă relativă la cestiunea con­statării și anulării obligațiunilor­. Strous­­berg. D. Mavrogheni spune că, spre în­deplinirea misiunii cu care a fost­ însăr­cinată la Berlin, a constatat­, între al­tele, că obligațiunile depuse erau două alere de 242,293,875, râmâindă nede­­puse încă pentru 2,866,125 franci, că a data autoritare d-lui Teodoră Rosetti a anula obligațiunile atâtă suptscrise câtă și nesuptscrise, și publică și depeșia d-loră Rosetti și Bă­icovanu cari anunță, că în executarea ace­ler ordini, au anulată obli­gațiuni nesupscrise de 24,840,000 franci ce se aflau în ladă peste cele emise și 39 obligațiuni ce erau ținute în reservă Câtă pentru suma de 25,000,000 ce se susține că s’ar­ fi emisă mai multă, d. Mavrogheni 4­ 0e că este uă pură inven­­țiune, căci „nimică nu lasă a se presu­pune măcară că sară fi pusă în circu­­­lațiune vr­uă obligațiune mai multă de­câtă cele recunoscute.“ Primim și de categorică acastă declara­­țiune a d-lui mi nistru de financie și ne place, în interesula țârei, a o crede de întemeiată pe adevĕrü. Ne întrebăm și însă, dacă lucrulă este astă­felă, dacă d. Mavrogheni a făcută constatările de c’re vorbesce în raportă, pentru ce, în comunicatură stă de la 3 Mai fi, nu spunea de­lacă acesta? D-lul se întorsese atunci de la Berlin, ceea ce sore astăfil sosea și acu­mă cinci­­ zile. Cumă se face că, după ce tăcuse 20 de­­ zile, lăsândă se prindă rădăcini scomptală ce se răspândise, despre emisiunea celor­ 25 000,000, vine, la 3 Maiă, a ne spune că „constatarea obligațiunilor nu s’a fa­­­cută încă și că nu va începe de câtă luna viitoi­ä.“ Care din duce declarațiune este adevă­rată? Cea de la 3 Masă care spune că nu s’a făcută constatări? Séa raportul ă de la 7, care dice că s’au făcută? Ano’uă dată ne place a crede pe cea din urmă; însă între două declarațiuni încurcate și cari pară contradictorie, pu­­bliculă nu este are în drept și a-șî aduce aminte de cele două raporturi contrarie ale d-lui Văcărescu? Ne tememă forte că da. Cu tóte aces­tea, o repetime, voimă mai bine a crede astăzi pe d. ministru, cu speranța că celă pucinu în acesta faptele ce se voră des­coperi mai târziiü nu­ să voră desminți. D. ministru de interne ne face și d lul una comunicată plină de gingășie. D lul recunosce faptele ce s’au constatată con­­­tra d-lui Ventura, prefectura de Dorohoiu, cumnatulu d lui ministru, care, cu tote denunțările presei și plângerile locali, a fost­ mănținută la postură seD, pînă ce a fostă prinsă oficiale cu măna ’n casa cu bani. D. ministru ne spune că, cu totă gra­vitatea și gingășia împregiurarilor și, fostulă prefectă a fostă trimis și înaintea parche­tului. Ne tememă tare de soluțiunea ce va dobîndi cestiunea. Ne tememă că judecă­torii și procurorii guvernului, aretăndu-se totă așia de gingași pentru cumnatură d-lui ministru, ca și impregiurările în cari ne spune d. Catargiu că ne aflăm și, îlă voră trimise asolvite. Asceptàmü cu tote astea se vedemă. Ori­care ar fi În că otărîrea justiției, pe d­re d. Costa-Fora ne-a spusă c’o va supune voinței sale, este una‘ faptă care remâne constatată, aedu-a că ruda d-lui ministru a fost­ prinsă în nel­e opera­țiuni neregulate cu casiăria judeciului. Prin urmare întrebăm­ pe d. Catargiu ce se face cu declararea d-sele solemne despre „funcționarii, rude ale d-sale de aprope, cari suntă omeni de ordine și onești?“ Ce încredere mai pute ave na­țiunea în cuvintele primului-ministru ? Tre­buie óre se crudă ea că d. președinte aici consiliului privesce ca „ómeni de or­dine și onești“ p’acel ce scotocescă în casele cu bani ș’asigură de impunitate pe casianii cari se temă de urmărire ? E că cestiunea pe care o rădică gingă­șia împregiurare de la Dorohoiu. Raportulu­ d-lut mictLsru de finanee este M&iU Sea Dommitfi. „Se aprobă“ „CAROL.“ Pré înălțate Dó nme. Respectuoșii sr punși la cun­oscu­­ța și aprobarea Inălțimii-Vostre a nesatură aci jurnală ală consiliului de miniștrii prece­dată de referat ală ce -1 am făcută asu­pra misiunii ce ’mi-a încredințată la Berlin. Suntă, cu celă mai profundă respeciv, Pré Inaitate Dam­ie, Ală Măriei-Vérire, Prea plecații si supusă seii'tore. Ministri secret,«re de Stata la depărtamentulu financei­o B, P Mavrogheni No­ 0,811-­­872, Mail 5. Dupft sosirea in capita­ A, K­. S. Damna a adresat a d-lui L­ tsesi Catargi, ministru-președinte, următoarele mulțămiri: „Domnule președinte, „Fericirea ce resimtă venându-me iarăși între ai mei, roé îndamnă a adresa Ro­­mâniioră, prin organala d-vóstre, câte­va cuvinte de mulțămire adâncă simțite pe­n­­tru căldurosa primire ce m’a întâmpinată la re'ntorcerea mea. „Acastă primire pornindă din inimă m’a împlută de bucuriă, căci ea a fost și pen­tru mine uă elocintă mărturisire a simți­­mintelor­ scumpei nóstre țări. „Vâ rogă dérà, d-le președinte, a fi in­terpreted vineî mele recunoscințe precumă și ală plăcerii ce amă avută în straină­­tate de a afla cu ce delicată atențiune, la miua mea, țara s’a gândită la mine. „Primiți, d-le președinte, espresiunea sincerei mele afecțiuni. „ELISABETA.“ D. ministru de finance, P. Mavrogheni, cu ocaziunea mergerii eale la Berlin și In urma visitei ce a făcută alteței sale principelui de Bismark, a avut o onore de a fi invitata la serata palatului, unde a fost­ presintata maiestăților, lor fi impe­­ratorele și Imperfu­osa. Maiestatea sea im­­peratorele a bine-voit și a se întreține cu d-nu ministru României, in­formându-se cu multă interesă despre afacerile nostre și în modulă celă mai birn­-voitoră pentru eră. Totă­ d’uă­ dată maiestatea sea a bine­voită a însărcina pe d-nu ministru Mi­­vrogheni cu uă scrisore autografă pentru Măria Sea Domnitorulă. in trecena sea­­ 3 la Pesta, d-nu ministru Mavrogheni a fostă asemenea primită de d. comite A11- drassy, canceliariului imperiului austro­­ungarfi și ministru afacerilora străine. (Monit.) (Comunicații.) tea CONSILIULU MINIȘTRILORU. Jurnală. Astăz 41, 5 Mai fi, 1872, consili irü s­i­­niștriloră, ascultândă refera­tulă d-lui mi­nistru ală financiei oră supt Ne. 19.552, aprobă constatarea ce­a făcută la Berlin și instrucțiunile ce a dată pentru anula­rea obligațiunilor­ Strousberg la preschim­barea loră în acțiuni de ale nouei socie­tăți de acționari al căii ferate Roman- Bucurescu-Vârciorova, conformă legii din 24 Decembre, 1871, și decide a se pu­blica referat­­ă în Monitoru­, după ce se va supune la înalta aprobare. Miniștrii: L. Catargi, N. Crețulescu­, P. Mavrogheni, generală Fior­escu, O. Costa-Foru,­­dr. Teil. No. 1. Referatului domnului minstru de ünancas­efltre siliulti de miniștrii. Domnitorii miniștrii. Pentru îndeplinire­a misiunii ce mi s’a încredințată prin jurnalul Al supt No. 1, în­­chiriată de domniele vostre, în ziua de 28 Martiă espirată, și aprobații de înăl­țimea Sea Domnitorulă, am fostă la Ber­lin, de unde intorcându-me vine a ve re­fera urmatorele: 1) . Consiliul­ societății de acționari ale cărelor­ ferate Roman-Bucuresci- Vârciorova începută preschimbarea obligațiunilor­ Strousberg în acțiuni ale nouei societăți de acționari. 2) Numerul­ obligațiunilor­ ce am găsită depuse pén­é în dina de 20 Aprile st. n.­espirată este în valore de 64,611 700 alere, ser iei 242,203,875, emisiunea fiindu de 245,160,000 lei, nu remasese nedepuse pene în acea di de câtă obli­gațiuni în valore de lei 2,866,125, pen­tru cari nu se aderase încă la formarea societății acționarilor­, termenul­ pentru depunerea lor, nefiindă însă espirată, se speră că mai tote obligațiunile voră fi depuse. 3) Pentru anularea obligațiunilor Strous­berg, auton­sândă pe d. Teodor Rosetti, delegatura guvernului română, a adera și la ori-ce alte disposițiuni voră mai pro­pune a sa lua de d. delegate ale Ad­u­­­nării și ală Senatului, i­arn dată urmato­rele instrucțiuni: a) Se se constate de comisiune și s­e se desființeze imediată prin ardire obi­­gațiunile nefupt scrise și neemise cari se găsescă în Loia cu două chei, în valore de lei 24,840,000. Se se anuleze asemenea duplicatele de obligațiuni fără numără și nesubscrise, confecționate ca reservă pentru înlocuirea obligațiuniloră ce sară fi numerotată de­­fectuasă și cari se află asemenea în lada cu doua chei; b) Obligațiunile emise, consiliul­ de surveghiare ală societății de acționari se­ con.

Next