Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-28

92 __ ___ _ GLOEIELS DLDI MISISTEU TEIL Avemü se 'uregistramü încă unü actu arbitrariu, săvârșită filele acestea de către d-la Teil, ministrulu culteloru și instrucțiunii publice. Domi profesori, directorele gimnasiului din Giurgiu, și unti profesore de la gimnasiulu Michaiu-celu-Mare din Bucuresci, cerură permutarea unuia în loculu altuia invocându diferite argumnnte în favorea cererii lor. După el obținură consimțmântului primăriei din Giurgiu, consiliului permaninte alu instrucțiunii publica aviseza. ca celu d’alu douilea, d. Mateiescu, se fiu numitu profesore profisor ü la gimnasiulu din Giurgiu, éru celu dantaiü d. St. Archimandrescu, profesore suplinitore la gimnasiulu Micolaiu - cela-Mare. D. Archimandrescu, nemulțămindu-s0 cu măsura luată de consiliu în privința sa, reclamă prin petițiune titlulu de profesore profsoriu , aretândă drepturile ce are, și anume: absolvirea liceului, absolvirea facultății de științe cu trei esamene depuse, și serviciile sale de patru ani și trei luni mai ântâiu ca profesore suplinitor la liceu la Sf. Sava și apoi ca directore la gimnasiul din Giurgiu, de la fondarea lui și până la 23 Ianuarie cuvinte, dându probe d’ua activitate neobosită și completandus, prin stăruința sea și cu concursulü Giurgiuveniseră, cele patru clase gimnasiale esistente. Afară d’acestea, mai areta c’a elaborată, împreună cu d-lü I. Petraru, ROMANULU, 28 IANUARIE, 1873. f Cestiunea Croației, în locu da se pacifica, de doué luni íncece s’a cătrăniții și înveninații mai tare. Déca aru fi numai Croația, Ungurii totu s’aru mai îndupleca la concesiuni. Lonyai recunoscuse că cestiunea Transilvaniei seménà forte multü cu a Croației, și se spune, ca ceva sicurți, că ei n fisese în anulă trecută , mai ântâi ă se compune că diferințele nóstre cu Croații, după care îndată va urma Transilvania. Totu din aceșta punctă de vedere se explică și pasul ce făcuse Lonyai în luniai anula trecută către Românii din Transilvania, era una pasă preparativă pentru cașulă cândă s’ar fi resolvata cestiunea Croației. Se mai adauge, din fântână demnă de credință, că acesta era și voința tronului, care nu află nici uă plăcere în a vede națiunea română și mai multü retrasă, adâncit scârbită, aprópe disperând ü chiarü de dreptatea tronului. None ne place a crede că tronul ei va fi cugetându asta-felu; énse Maghiarii nu voiescu se scie de acesta , ei, fanatici ca totu-deuna, mai bine voiescu -se facă uă bancă întru toté. Adevératu că unii pseudopolitici ai Românilor, strică multu causei naționale, și mai alesu aceia cari ținti socii maghiare, oui maghiarisate, sau ale căroră mame au fostă maghiare, au gangrenată causa naționale mai multă și de câtă acei fanatici, despre cari a dispunit publicistii că dau cu ciomagulu în baltă și sferopescu în drepta și ’n stânga penrtă lumea, cu manieră ce se póte asemăna numai cu a samsarilor; era ministrul. Andrassy fisese că acestei clase de Români are se ’i dea salva guardia, se înjure ori-pe-cine și ori in ce termini, pentru ca se dea cu atâta mai mari probe de barbariă, de lipsă totale a unei educațiuni, cum arti fi numai educațiunea unui sateun ordinaru. Precum în Bucuresci, asta și acnestă se întâmplă hoții și ,chiar, omoruri forte dese, în câtă sera și noptea nu mai e cineva siguru prin statele ceva mai depărtate de centru, două mici opuri pentru usurii clasei I gimnasiale. In virtutea acestort drepturi și conformii art. 367 și 368, alin. a și b, din legea instrucțiunii publice, ceru dejit titlulu de profesore provisoriu. Totu-d’un-datä ensé, temându-se că d. Tell va interpretta articlele din lege arbitraricesce, după placulu d-sele și’i va refusa provisoratului, declară, că, decă comisiunea ce se va compune conformă art. 369, aliniatulu 3 din lege, va refusa și dânsa dreptulu seu, atunci primesce a fi numită chiar ca suplinitore pené la epoca concursului. D. ministru Tell nu numai că n’aproba numirea provisoriă, derű nici chiarü pe acea a de suplinitore, nesocotindu și legea și decisiunea consiliului permaninte de instrucțiune. In urma acestora măsuri arbitrari?, d. Archimandrescu, a cărui crimă capitală este de scurt acea a c’a scrisă în Românulu pre care studie privitóre la instrucțiune, demisiona din postulii ce ocupase și care constituia uniculu vnigibeü de esistință. Promosă sistemă, domnule ministre! Pe fiecare rji profesori tineri și animați de dorința d’a aduce cele mai reale serviție țârei, pe acesta cale spinosă, suntu depărtați cu desgustü de la asemenea ocupațiuni. Sic volo, sic jubecetă de visa d-lui ministru și generare Tell. D-sea este nenduplecabile ca să spadă, nesimțitorii ca unii bronza, nu primesce esplicațiuni și, decă cuteză cineva se insiste mai mult, atunci trânteșce din picioru și trebuie se esâ la minutu, decă voiesce se scape numai cu atâta. In ce timpuri amu ajunsu! In alte țâri, multu mai înaintate în cultură, guvernele se silescu a ’ncuragia pe profesori, pe cândti la noi, din contră, generarele îi aduce la estrema posițiune de umilire, încâtă se retragă descuragiați din arena luptei în contra întunerecului. Așia făcu d. Tell cu profesorii de la Botoșani, așia cu cei de la seminarul ti din Bucuresci, așia cu cei de la Giurgiu, cu revisorii, etc., etc. I. Tel taie o spânzură fiind că este ghinărarii. Mare gloriă! G. Bem. T. Eză ar ticlui , despre care vor vimii mai soșü și care ni se trimite spre publicare din partea unui mare numeru de comercianți de băuturi spirtase din piatra capitalei nóstre. Bucuresci, 27 ianuarie 1873. D-lorit redactori ai ROMÂNULUI. Domni redactori, Autirmă pe tóta cjina f pcându-se că la noi nu existe nici comercia, nici industria, și c’acestă neplăcută stare de lucruri pe d’uă parte lasă pe locuitori neproductivi și săraci, era pe dalta face ca țara nostră se remână înapoi de statele civilisate» Gânditu-ne-am multü asupra acestei triste perspective, și ne-am întrebații: pentru ce are noi Românii se nu simti în stare a ne folosi de abundentele producțiuni ale țarei, ș’ampedica, în unele ramuri de comercia, invasiunea productelor e străine? Și ne-am fi încredințată, domni redactori, că comercială nu este de cátu unu mijlocitoru intre agricultură și industriă. Agricultura este celu mai de căpetenia isvoru alü băgăției țârei nóstre. Acesta este unu adevéru pe care l’au totu spusu și l’au totu respectatu atâtu,miniștrii, câtu și diferitele camere. Ce póte face casé agricultura fără comerciu și industrial Nimica. Ca se ne putem găsi dară uă ocupațiune onestă și productivă,case putemu face se prospere activitatea naționale, amțü îmbrățiși atti cariera de comercianți: unii din noi suntti cofetari, alții băcani, cei mai mulți cârciumari, rachieri, etc. Și pentru ce ? Pentru că nenumărate livezi, holde și câmpii, munți și văi, crânguri și colnice, dau diferite fructe și cereale care ajută întrunii modii atâta de indestulatorii fabricarea unui elementü de cea mai însemnată importanță: băuturile spirtase. Și mai pentru ce? Pentru că ele constituiescü uă ramură din cele mai întinse ale comerciului nostru. Sciți, domni redactori, ce rolă focă ’n societate băuturile spirtóse, arti fi de prisos, se va demonstra cü noi că ele au devenită una din necesitățile cele mai de căpeteniă. Adesea scumpirea prețului lord, c’unii bană sau doni, au produsü agitațiuni și rescule ’ngrijitóre chiar’ în țările cele mai civilisate, ca ’n Englitera și ’n Germania. Pe câtü ținemti minte, în țara nostră mai că nu s’au pomeniții restricțiuni asupra acestei ramure de comerțu. In totudtuna vinderea băuturilorü spirtóse s’a bucurată de cea mai mare libertate, chiarü în timpului celora mai cotropitore invasiuni străine. Ș’acestă procedere a fostă înțeleptă din două puncturi de vedere: Mai ântaiu ea ’ncuragia producția nea pămentenă. Alți douilea da impulsia ne unui orecare ’nceputu de industriă. Și-aduce pre bine aminte oricine, c’acum câte-va zecimi de ani esistaui în țera nostră uă mulțime de mici fabrice distilatorie pentru băuturile spirtóse, numite poverni. Decă pe d’uă parte ne’ncuragiarea, era pe dalta anevoințele și tasele ce li s’au impusu n’amü fi venitu sele de isbirile cele mai mari, cine serede că ar fi acesta industria naționale n’am fi luatu unüaventu cu care ne puteamü făli? Le privim în țeră și se socotim care e numerulu unorü asemenea stabilimente ’n cjiua de a<jli? Mica, forte mica, în comparațiune cu ce era. Impositele indirecte crescânde din ce în ce, pe două parte puse de comune, era pe dalta înființate de statul protecțiunea lipsindu pentru totu ce este producțiune naționale, interesele economice fiind parte necunoscute, parte coprinse de străini; noi Românii amu ajunsu într’uă stare atâtü de neplăcută, încâtu se disperamu de viitorulu comerciului și industriei nóstre abia crescânde. Și unde, se ’ntâmplă acesta? In țara românescă, cea mai bogată ’ngrâne, cea mai plină de fructe delicase! La acésta posițiune ce ni s’a creatu, trebue se recunoscemü c’a contribuită multu și concurința străină. Pe d’uă parte totu ce e din țara nostră e privită ca lucru secundarű, românescă, pe cându totu ce e din străinătate e ceva finit, escelinte. Mare amăgire, care mai târisiü ne va face să simțimti câtu de multa ne costă! Pe d altă parte străinii, fără drepturi de cetățeniâ ’n țeră, au putută—prin favori sau prin fraudă—se pună mâna pe miculii comercia alți băuturilor, spirtase in satele nóstre. Speculanții, samsarii de băuturi străine incelc poporațiunea cu etichete lustruite, care ascundă băuturi falsificate. Evreii, ca cârciumari rurali, ucidu pe locuitori, amestecându vitriolú și substanțe vatometare in lichidele cu care ’i saracescu și le scurteza vieța. Intr’un asemenea alternativă, ce era mai bine de făcută? Ca, prin legislațiunea nostră, să se dea acestei ramure de comerciu și industriă dă desvoltare potrivită cu interesele naționale , oprindu-se cu ori-ce chipi stîrpirea productivității din țără. Ce se face casé? După ce că s’au sporit raxele comunale, prin votarea unei legi care prevede mașimulă penă la care potü fi suite, după ce că comunele în mare parte au aplicată acesta lege în prevederile ’i cele mai estreme; după ce că micele fabrice de băuturi au începută se pieră din țară, orti băuturile străine vină să ne ucidă nemăsurata nostră producțiune; în urma tuturorü acestora afluvnd că ’n cameră s’arü fi presintata una proiectă de lege asupra băuturilorü spirtóse. Domni redactori, noi, ascultândă povețile Măriei Séle Domnitorelui, nu ne preocupămă de politică. Acesta énse nu credemti c’arti fi una cuventa ca atunci, când ară fi jicnite interesele unei forte numerose părți din poporațiune, să nu venim și a ne esprima dorința și părerile prin mijlocele prevăzute ’n constituțiune. D’aceaa, domni redactori, pe d’uă parte vomă adresa uă petițiune onorab, camere leghűtere, prin care o vomă ruga să respingă acelă proiectă de lege, éra pe d’alta ve rugămă și pe d-vóstru a da locti acestora espuneri. Și a adevérit, domni redactori, care ară fi argumentele pe care s’ar fi pute sprijini votarea unei legi restrictive comerciului de băuturi spirtóse? Garanția de moralisare a poporațiunii, prin raritatea stabilimentelor și de băuturi spirtóse și prin scumpetea loră? Déri acesta idei, cine nu se va convinge, gândindu-se mai profundă, cine nu se va convinge că ’n practică va fi aprópe cu totul imposibile? Natura lucrurilor, fiindu cu totulü alttifelü, teoria nu póte aduce nici uă reformă folositóre. Din contra , în casula de facia, esperiința făcută ’n alte țări ne-a arétatu că legiloru care scumpescu scü rorescu vinderea de băuturi nu li se póte găsi nici uă sancțiune. Fructura oprită fiindu dorita cu atâtfi mai multă, vițiulu beției, în locu d’a scâda, va cresce, și, unde așii ne bucuramu de onorea d’a fi cei din urmă în statistica generală a statelor, în care elfi causeră mai multe nenorociri, atunci nu va trece multü ca să simți puși alăturea cu dânsele. Unii alți douilea motivă arti fi că, grație acestei legi, evreimea speculantă va fi alăturată de la comercialii băuturilor, spirtase prin comunele rurale. Nouă, domni redactori, ni se pare cu totală greșită acesta considerațiune. Câte și ce categorice nu sunt legile nóstre, cari oprescă pe acești străini a cumpăra proprietăți imobiliare,, a se stabili definitivă prin comune, a smulge din mâna Românilor diferite ramuri de comerciu? Ei bine, cu tóte c’acele legi nu sunt încă desființate, ei s’au bucurată și se bucură de beneficiele ce printr’casele le sunt interzise. Ș’apoi legea cea mai de curénda, aceaa a monopolului tutunurilor și, nu opresce ea pe străini d’a ocupa funcțiuni? Cu tóte acestea câți străini, și mai cu sema Jidani, nu suntu funcționari de ’ncredere ai regiei? Și unde? Chiarü aci ’n centrulu României. Astafelü va fi și cu băuturile spirtuase: prin manoperile de cari suntu capabili, ei se vor întinde și se vorü smulți prin comune, discreditându comercialü și ruinândă sănătatea poporului. Cu tote astea se z zice că trebuiescu bani și că legea pentru băuturi este una isvora însemnată de venituri, care póte acoperi deficitele bugetare. Aci, domni redactori, ama are multe de obiectati. Mai nainte d’a fi comercianți, suntemii locuitori ai acestei țări. Mai nici*uo-dată n’amü verjura facêndu-se ușiurări și înlesniri, ci mereu sporuri de dajdii și greutăți. Afară de crescerea contribuțiunii personale și fondiare, a decimeloru județene și ne’ncetatelor, decimi comunale, vă aduceți aminte că sa votată la 1869 impositulă asupra fiecărui pogoni de vie, apoi impositele indirecte cunoscute supt numele de monopolit și mai cu semn supt numele de timbru și ’nregistrare. Sciți fórte bine câtă de multă iubesce acesta din urmă lege pe unii comerciante. Ei bine, astăzi se presintă una nou imposita indirectă, cu atâta mai nedrepta, cu câtü dintr’insulü nu vedemă promițându-ni-se nici uă ’mbunătățire. Pentru tóte aceste considerațiuni, domni redactori, pe d’uă parte rugamii pe onorabila cameră se nu primescu legea ce i s’a presintatu în privința băuturilor spirtóse, éra printr’aceste réndurĭ venimii se vé rugama și pe d-vóstra a discuta și demonstra desavantagiele acestui proiect, in privința căruia confrații noștril de profesiune din țară se voru grăbi a’și face, ca și noi, détoria. Déca, cu tóte astea menționata lege se va vota, și déca mai târșiuu se va simți câtă de triste și de durerese’i suntu consecințele, atunci se va sti că noi comercianții de băuturi spirtóse din capitală ne-am facutu datoria și că răspunderea nu póte cade de câta asupra celora ce nu ne-au ascultată. Bine-voiți a primi, vĕ rugamü, d-ni redactori, asecuvarea distinsei nóstre stime și considerațiuni ce ve conservămă. (Uniiéza supt scrierile mai multora vjecimi de comercianți din Bucuresci). ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Sâmbătă, 27 Ianuarie, 1873. Ședința se deschide la ora 1 p. m. cu 91 deputați presinți, prin îndeplinirea formalităților regulamentare. D. Tell, ministru de culte, presintă mesagiul și prin care se nainteză legea votată de senatiî privitore la proprietatea disă Olaru. D. L. Catargiu, ministru de interne, citesce mesagrele prin cari se nainteză proiectele pentru cererea unui credită de lei 1,121,855, bani 65, altulă de lei 769,998 lei, 29 bani. D. P. Mavrogheni, ministru de finance, citesce mesagrele prin cari se nainteză legea modificată de senato, privitóre la ’nstrăinarea de veci a unei părți din domeniele statului. D. primi-ministru comunică c’a doua Ji, la 2 ore fără unii pătrară, va ave loc și la palatului domnesct ceremonia de învestitură a nouilorii episcopî aleși. Bugaciérii pe deputați se bine-voiescă a asiste la acesta solemnă ceremonia. Conformă regulamentului, d. G. Brătianu, susține ca acesta ședință de Sâmbăta se se consacre discutării petițiunilor, pensiuniloră și indigenateiară. Primulu-ministru consimte ia acestă ordine de ți, ea se rogă ca ’n același timpü comisiunea bugetară și delegații pentru proiectul de lege asupra boăuturilorü spirtase se se retragă și se’și urmeze lucurările, căci deputații suntă în numără suficiente ca restulă se potă lucra ’n ședință publică. Președintele aretă că nu tote secțiunil au numită delegații soră pentru creditură fondată. 1)■ G. Verliesen explică că causa nenumirii delegaților secțiuniloră VI și VII este că acele secțiuni aă vrută se desbată cu maturitate acea cestiune. Camera î ncuviințeză propunerea primului-ministru și procede la desbaterea indigenateloră. Recomanda iuit atuul atențiunii fiiul ministru de interne câtă și cititorilor ai noștrii următorea plângere. De la unii timpu in cace devine din ce în ce mai numerosă manifestarea