Romanulu, septembrie 1873 (Anul 17)
1873-09-26
ANüLIfA LüGEPTE-SPRE DfICELE Redacțiunea și Administrațiunea,St^ula Academiei, No. 26. VOESCE ȘI VEI PUTE Ori-ce cereri pen. .g România, se a<lr egică la administrațianea islamului. ANUNȚURI , pagina a IV, spațialii de 30 litere 40 baut In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la C-nil Drain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA VIENA: lad-nil Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate vor fi ••efasate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. Ediții mnea de sera DEPEȘI TELEGRAFICE (Serviciul privat alű Monitorélul oficiale). Paris, 4 Octombre. — Că scrisórea d-lui Thiers către primarele de la Nancy, espunânduí motivele pentru cari n’a mers la Nancy (cu ocasiunea comuielor ei agricole), reaminteste recepțiunea neprevăzută de la Belfort, pentru care a fost acusata de agitatore, pice că nu trebuie se dea de bunăvoiă nouî proteste calomnieleră; fără ’ndouielă agitațiunile ară fi permise în momentulă câudă, far’a consulta Francia, s’ară pretinde a i-se decide sortea, fără mandată, fără putere, fără presința Adunării. Unii trateză despre viitorulă Franciei, și să voiesc nesigură. Vară se ne facă se constituimă fără discusiune aprope, fără recursă la eră, singura suverană legitimă. Deră nu trebuie agitațiuni, în interesul ă Republicei, care este singurul ă guvernămentă dăinuitoră, care a raliază partitele cu totală divisate, care singură pate pune în acțiune, cu autoritate, democrația, și care a restabilită totală în Francia: onerea armatei, rescumpărarea teritoriului, restabilirea creditului, și care mai are se apere tote tratatele Frandei și principiele din 1879. Acesta o facemă în urma a mature și solide cugetări, scutindă țera de sortea unei situațiuni forte grave. și 25 Hapcime 1 7 Brumărelu. Gravele seiiice ne vinii din Francia sunt reproduse regulații în colanele acestui fiară, spre a ține pe publice în curentul evenimentelor ce se petrecu in acela Statu, care ne-a inspirații totüde una una deosebită interesă. In zilele din urmă înse, ele au dobândită un însemnătate atâtă de mare, incâtă ne impună ceva mai multă decâtă simpla loră Înregistrare. Opiniunea nóstra, asupra luptei încăierate astăzi în Europa între ultramontanismă și spiritură modernă, trebuia neapărată se fiă cunoscută cititorilor, chiară mai nainte de-a o fi espusa lămurită în numărul nostru de la 21 curentă: acestă opiniune nu pate se fiă de câtă uă consecință a principieloră ce servimă, și cari respingă dogmele ultramontanismului, ca unice și tiranice, in fondă și în formă. Reclămându-ne pe asemeni temelii, nu putemă decâtă se combatemă principiulă monarchică, prin drepții divinii, oriunde arămas cuteza se’și înfacișeze pretențiunile. Astăfelă nu combăturămă și pentru Francia, constatându -n numărulă de la 21 curentă că el însuși își recunosce neputința, prin faptul că consimte la nesce concesiuni, cari suntă însăși negațiunea sea. Singură Henric V, cu câțiva prelați și câțiva fanatici, mai țină la nealterarea principielor, dreptului divină , prin nici uă concesiune , pe cândă masa tutoră partitelor regaliste se recunoscă singure imposibile, daca nu vor face cele mai mari concesiuni spiritului modernă. Astăfelă, după cum ne comunică servițiul nostru telegrafică, aceste partite s’ară fi învoită asupra unei programe, care, déci cere restabilirea regalității, admite ensé și guvernul constituționale parlamentară. Acestă programă țintesce ensé în același timpă și la împăcarea in formă a Franciei lui Richelieu cu Francia modernă, dacă nu parvine decâtă la uă caricatură, ce amenință a-i rădica uă barieră teribilă tocmai în armată, puterea prin care speră a se impune națiunii, se adoptă drapelulă tricoloră, dară se suprimă gloriosulu vulturii alui Franciei moderne, lipindă în locul vecinele flori de crină, pătate de sângele atâtoră secuii de crudă despotismă și cu totul veștejite de cândă facă uitate în cabinetele istorice de pe la museuri. Oă astă felă de împerechiare este uă nimicire reciprocă a ambelor idei: tricolorulu respinge regalitatea, pe cândă florile de crină renegă tricolorulu. Ce va eși de aci? Ore ce va dăinuitoră, ceva sănătosă pentru corpul Franciei deja atâtă de sbuciumatft ? Ore acei vulturi, pe cari armata franceză îi veneră atâtă de multă, căci ei aă împărțiră gloriele ca și durerile iei, voră pute fi isgoniți, fără a descepta uă nemulțumire din cele mai vine, mai cu semn la partea jună a armatei, la partea viitorului? Prin urmare este forte probabil e că regalitatea va trebui să facă în acestă privință noui concesiuni, astăfelă încâtă, din concesiune în concesiune, se va ajunge la uă monarcia, în care dreptură divină alu ultramontanilor, nu va ave nici ună amestecă. Numai cu acestă condițiune s’ară mai pute crede posibile monarhia în Francia, și ancă ceaa ce s’ară dobândi mai positivă, ară fi póte uă amenințare perpetuă de revoluțiune pe deuă parte, și uă represiune violente neîncetată pe de alta; uă astăfelă de stare anormală a societății francese ară reține țera în locă multă timpă, împedecându’i desvoltarea, și s’ară resolve, póte fatalmente, printr’una din acele scuduiri, de cari este deja sătulă; națiunea francesă doreșce acum uă formă de guvernă, care să ’i asigure uă liniște lungă și prosperă, și acestă formă o vede numai în Republică. Din acestă punctă de vedere mai cu semă, regalitatea lui Henric V, ce ține atâtă de multă la vechiele tradițiuni regale, póte ave triste consecințe pentru Francia, și toți adevărații patrioți francezi, ca și comercială și industria, ce aspiră la stabilitate și liniște mai presusă de orice, voiescă Republica, ca singură apărare eficace contra revoluțiunilor. Suntă chiară vechi monarciái, precum d. Thiers, cari aă devenită republicani, nu prin devotamentă către principiele republicane, ci prin convingerea că numai acestă formă de guvernă este cerută de interesele Franciei, de liniștita și pacinica lui desvoltare. Francia se află însă astăzi supt ună regimă de faptă, care favorisă din tote puterile reîntronarea regalității; acestă regimă, născută din necesitatea de-a se închiria pacea, chiar cu condițiunile cele mai onerase, s’a impusă în urmă ca putere constituantă, deși națiunea nu’i dădese mandată decâtă spre a regula condițiunile păcii și îndeplinirea lor; împrejurările îli ajutară. Franda, obosită de cele mai ruinătorii resbelă și de teribila insurecțiune a Comunei, îlă tolera, astă-felă, din drept dobândită în dreptă dobândită, elă ajunse a fi astăzi stăpânulă destinateloru Franciei. S’a văzută cu ce tenacitate acestă regimă ține la posițiunea sea, cum Adunarea de la Versailles se feresce de-a mai supune legitimitatea sea la sancțiunea națiunii, oeolindă astăfelă easeși principiele fundamentale ale represintațiunii unei țări, principie după cari n’are putere constituantă de câtă corpură alesă cu acestă anume scopă. Națiunile, cândă sunt lăsate libere a’și esprime voința, alegă totu-de-una una corpűare care, în vederea unui anume scapă; astă-felă Franda, voindfi pacea, alese acei ómeni, pe cari îi credea mai capabili de-a închiria pacea cu ori-ce condițiuni, pe cândă, voindă se stabilească uă formă pre care de guvernă, va alege ierăși numai omeni ce scie că vor vota pentru forma de guvernă ce ea voiesce, nu resultă dâră de aci că în ambele cazuri va alege aceleași persone. E că pentru ce orice regimnă represintativă cere neapărată periodicitatea alegeriloră generali, și represintațiuni speciali pentru cestiunile capitale, precum este stabilirea unei forme de guvernă, crescerea sau descrescerea teritoriului, modificarea Constituțiunii țărei. Aceste principie n’au fostă câtuși de puțină observate în Francia, și starea actuală de lucruri nu este decâtă produsul unei loviri de Stată parlamentarie. Ei bine, ună asemene regimă este firesce îndemnată a merge până în capătă tată prin singurulă seă bună placă, căci îndată ce ară voi se reintre în dreptă și în usurile formei represintative, s’ară disolve pe elă ănsuși, prin urmare Francia cată se se ascepte la totă feliile de presiune; ună organă regalistă a și însemnată calea prin care se speră a ajunge la restabilirea regalității: proclamarea întregei Francie în stare de asediu, împușcarea oricăruia oră cuteza se se manifeste contra tendințeloră regaliste, suprimerea tutoro ziarelorü, cari ară propaga desordinea, adică cari ară fi de alta opiniune decâtă cele regaliste. E că programa de acțiune, pare că chiarulă Figar0f ce o publica, a came sagerat-o, derű, in totă cașulu, elă a dată pe facio scopulă regaliștilor, dea nu cruța nimică spre a-și asigura reușita. Avenduferă in vedere atâtă acestă stare de lucruri, câtă și obosirea ultimelor desastre și noua și pacinica tactică a partitei republicane, ce înlătură împotrivirile violente, este forte probabile că partitele regaliste se isbutescă a curma provisorială actuală prin proclamarea regalității. Însă prin acesta se va deschide poternă altă provisoriu, multă mai încărcată de nori; căci atunci, când se ia asemeni decisiuni, fără ca națiunea se fiă francamente consultată, se începe ună provisoriă multă mai amenințătoră, care nu se curmă de câtă uădată cu împlinirea voinței naționale, totă ce se face afară din acesta voință, este provisoriă. Constatândă acestă situațiune, și esprimându-ne asupră’i părerile, din punctul de vedere ală credințelor nóstre politice, simțimă totude-nădată trebuința de-a repeți și cu acestă ocasiune, că, în ceea ce privesce principiile și interesele nóstre curat naționali, ceea ce ne preocupă mai presusă de tote este se ne păstrămă susținerea guvernului francesă, oricare ar fi elă. Cunoscemü bine simțimintele Franciei pentru noîr și oricare guvernă ['r T ■' % ne- ară susține, fiă chiară guvernă prin dreptă divină, daca este cu putință, elă va represinta în acesta însuși simțimăntulu surorei nóstre mai mari. Ca Români, numai atunci vomă avea a suferi, cândă vomă vede că Franciascu este în nenorocire, séu ne-a retrasă iubirea și susținerea sea, pe câtă timpă ca sé va fi prosperă, și guvernul ă iei nu va merge în privința nóstru contra simțimăntului încercată ală națiunii, vomă privi la Francia cu iubire, și la guvernul ă iei cu recunoscință. Unică organă de publicitate a apărută în Ploiesci, intitulată Democratulii. Fiindă sema atât de acestă titlu, câtă și de orașială în care apare, credemă că conductorii nouei noi voră sei se facă educațiunea cetățenilor, prin mijlocele cele mai practice pentru ca ei se pot înțelege și aplica, in întregulă lară, marele principie exprimate prin cuvântulü Democratiă. „Cugetare“ și „acțiune“ este devisa Democratului. Bună succesă ii urămă din parte-ne. Reproducem seriile următore după edițiunea de dimineța a pariului nostru din numărul trecută: Paris, 1 Octombre. — Se asigura că d. Thiers va sosi aici la 9 Octombre și că o indată va lua direcțiunea partitei republicane. Mai întâiă se vom ține întruniri parțiale la domiciliul său, și apoi se va convoca uă adunare generale la Versailles, la care vom lua parte toți deputații republicani de orice nuanțe. Paris, 2 Octombre. — Ajutorulu de pri mare de la Perigueux a fostü suspendatü din funcțiunile sale, pentru două luni, fiinducă, la banchetul, ea s’a data în acesta orașiă, a lăsată pe d. Gambetta se vorbiască în contra tendințelor monarebice, fără se proteste. D. Gambetta se află acum la Chatellerault, Perpignan, 1 Octombre. — Se vestesce de la Barcelona: perderile carliștilor în bătălia de la Caseros (când republicanii au aprovisionat" Berga) sunt însemnate. Banda lui Miret mai cu semă a suferită forte multă. Ilendaye, 29 Septembre.— Generatele Moriones se află la Pampeluna, unde își aprovisioneză și echipeză bine tote trupele spre a continua lupta. Don Carlos e la Durondo. Madrid, 80 Septembre. — Gacetta anundă că bandele lui Saavedra și Déebel au fost abătute în provincia Lugo. Levi de la Palma confirmă noutatea că insurgenții din Cartagena au omorâtü pe una șefă de batalione din venetorii de Mendigorria. Unii ataca alțilorii contra aripei stângi a lagărului împresurătorilorți a fost respinsă, fără se fiă necesitate de artileria. Brigadarusă Arrondo continuă a urmări banda lui Cucala. Armata de Nordu se va întari cu 6000 ómeni. Ultimele noutăți de la Alicante spună că numeralü victimelorü bombardării se urcă la 11 morți și 30 răniți. MERCURI, 26 SEPTEMBRE 1878. LUMINEZĂ-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unitanű 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei în Districte:unu am” 581ei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de Tancienne comedie 5, și ia d-niî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. PopovicI,Fleisch markt, 15. Insurginții din Cartagena suntü conster nați de eșecul de la Alicante. Bataliunea Mendigorria a voită se se revolte. In Cartagena nu mai sunt de câtă 12 artileriști. Cea mai mare parte din insurginți voiescă se se predea. Numai condamnații liberați și că compania de voluntari se opună. Madrid, 1 Octombre. — D. Zorilla, actualminte in Portugalia, se asceptă aci în curendă. Poliția din Madrid a descoperită trei lăni cu arme albe și de focă. Guvernatorele de la Lerida telegrafieză că fugarii bandeleră carliste bătute la Berga se prezintă pe la autorități implorândă amnistia. Bayona, 29 Septembre. — Capuîă carliștilor, Corueto și tovarășii ai săi, vechi oficiali ai lui Santa Cruz, au fostă împușcat din ordinală lui Lizaraga. Luna lui Octombre se apropie, și multe din sculele primare suntă totă inchise copiiloră, supt protestă ca se facă reparațiuni. La unele locale, aceste faimose reparațiuni sunt începute mai de multă, la altele de curăndă, și e probabile ca se voră prelungi până pe la 10—15 Octombre. După câte scimă, chiria ce se plutesce pentru localele de scule nu e din cele reduse la cifre: din contra, bugetulu conține ună paragrafă destulă, de respectabile, și contractele de ’uchiriare vorbescă de sute de galbeni. Cum se face deră că, cu totă acestă chiria, sculele se găsescă totă în dărâmături ca acelea cari, mai acum câteva săptămâni, surpându-se fără veste, acostată vieța sau a causată schilodirea mai multor elevi? Cum se face ca, regulată in fiecare ană, reparațiunile se fiă necesare și să se prelungesca pănă ’n Octombre? Ce ’nsemneza acesta inculsă, când e vorba de instrucțiunea publică? Nu cumva prelungirea acestor reparațiuni se face cu premeditare, spre a se provoca chiăltuieli și mai mari? Nu putem afirma nimică, însă nici nu ne putemă opri d’a atribui totă răspunderea ministrului d. Tell, care a inspectată sau mai bine s’a plimbat prin mai multe districte, care a văzuită starea materiale a sculelorü și cu tóte astea n’a ’ngrijită ca nenorocitele reparațiunî să se facă ’n timpul ă vacanțiuniloră. țfiatulă l' Union national din Montpellier publică urmatorea scrisore a comitelui de Chambord către vicomitele de Rodez-Bénavent, deputată din Hérault . Frohadorf, 19 Septembre. Simțimentulă ce simte cine-va, scumpulă mea vicomite, citindă amănuntele ce-’mi dai despre propaganda revoluționară în provincia d-tele, e ună simțimentă de ’ntristare: nimeni nu se póte coborî mai josă pentru a găsi arme în contra nostru, și nimică nu este mai nedemnă de spiritură francese. A fi cineva redusă în 1878 se invoce fantoma dijmei, a drepturiiloră