Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-14
908 ranțele acelora din colegii noștril, cari se unescu la idea de Republică conservatóre; aĕrii credemu c’avemu și noi drepturi și datoria d’a afirma susü și tare convincțiunile nóstre, fundate pe esperiințâ și dictate de interesulu supremă ale patriei nóstre. Voiniu se amintimu țârei, ca și voi. servițiele ce a primită de multă și acelea ce putem nou se ascepte de la monarhia constituțională, ale cărei base esențiale le ară. ați arătă de bine, trudindu-se d’a reconcilia Francia veciiă cu Francia modernă. „ A asta este deja calea ce consiliátiu Franciei spre a ’și căuta salutea, cândă ora soluțiunilor constituționale va veni. Supuși voinței națiunii și fideli drapelului iei, o vomă îngagia-o pân’acolo ca se urmărască, prin acordulă tuturoră fracțiunilorăpartitei conservatore, stabilirea de garanții pentru ordinea publică, cari voră permite patriei d’a și dobândi din nou independința și d’a prepara ’ntorcerea prosperității și măririi sale.“ Feb.uariu, 1872. Citimă în legirile de la 20 cuvinte: „Colonelele Denfert, deputată ală departamentului Charente-inférieure, a adresată alegătorilor, sei dă scrisore, prin care re’ucuiesce declarațiunea de devotamentul seă, îndestulă de cunoscută, pentru Republică.“ Ziarulă La Vigie algerienne anunță uă epistolă a generalului Chanzy către alegătorii săi, prin care onorabilele represintante din departamental Ardennes se profundă netedă pentru forma republicană. Citimă în la Patrie de la 20 cuvinte : „Principele Milan ală Serbiei a dată ieri săra una prânză de adio mare și alelui Mac-Mahon. Intre convivi, pe lingă mareșiale, se aflau toți miniștrii, — afarâ de d. Magne, — baronul iz de Rotschild, vicomitele Daru, vicomitele d’Arcourt, marchizulă de Lau, ducele de Tremouille, ducele de la Roucheoucault-Bissaccia și baronulă Soubeyran. „Prânsulă s’a dată la Grand-Hotel, într’una din marele săli ale primului etagiu.“ Un telegramă din Roma, cu data de 18, către Independința belgică, face cunoscută că au apărut câte-va decrete regale, prin cari se ordonă espropriarea câtoră-va monastiri, pentru causă de utilitate publică. Relativă la afundarea vasului insurginte Fernando-Catolico de către Numancia, despre care s’a vorbită în postscriptum de ieri, câteva fiare o atribuiescă neabilității echipagiului ș’a oficialilor; altele pretindă că Fernando s’ară fi depărtată da Numancia și nu s’ară mai fi supusă semnalelor, cari îi ordonan d’a se apropia din nou, ș’atunci ară fi fostă afundată prin lovituri de tunuri.semântă lui Testher Lloyd, care aco ce -ice: „d. Dragancsics, de naționalitate Slavă, a manifestată simpatie desele naționale pentru chreștinii din Bosnia cu pre mare vivacitate, și n’a observată tactula și reserva cuvenită unul represintante ală Austro-Ungariei în străinătate.“ Eră Neue Wiener Tagblatt adauge „Déca este astăfelă, nu putemă decâtă se regretămă că se confiéta asemenea posturi unor oameni cari nu sciü se se observe mai bine. Déca funcționarnla austriacă a fostă lipsită în adevéri de tactă, justiția cere ca elă se fiă dejaprobată cu aceași energie cu care se cere satisfacțiune de la Turcia.“ Reproducemă după Pressa: „Conflictulu diplomatică dintre Turcia și Austro-Ungaria, relativă la Bosnia și la memorandulă dată de Poartă pe la puteri a ’ncepută a se potoli. „Acesta se pute ’nțelege din limbagiulă schimbată și calmă ală ^iareloră Pesther Lloyd și Neue Wiener Tagbllatt. Deși cel două consuli austro-ungari, d. Dragancsics și d. Teodorovici, suntă acusați în acelă memoaiă ală Porții, unulă c’a conspirată contra Turciei, „ș’altulă că s’a servită d’ună limba giă violinte;“ deși unele organe austroungare au mersu pena cere să satisfacție eclatante, în urmă azi să vedemă că s’au pre grăbită acele fiare, căci, pe câta se vede, nici acei consuli austro-ungară nu pré au fostă corecți In conduita loru, déca vomă dare DESPRE INTERPRETATIUNEA LEGILORU. In orice stată liberă, frica Voltaire și Montesquieu, nu este cetățână contra căruia să pota cineva, fără inimă să interpreteze legea. Englesii singuri au cunoscută tată respectulă ce se datoreza sânțeniei testului legiloră , cândă aă permisă ca chiară crima însăși se abuseze , artea perfidă d’a silui înțelesulă, d’a recăuta spiritulă este crima judecătoriloră stricați ș’a timpilor de apăsare. Aceaa se pute zice uă jurisprudință echivocă, în care aceaași faptă găsesce, dintr’uă ifi’ntr’alta, pedepsa séu recompensarea, în care crima este adesea pedepsită prin crimă, unde este judecată nu ca ună prevenită d’ună delictă, ci d’uă opiniune, nu ca facțiosă, ci ca fină, ginere sca amică ală unui facțiosă, nu ca perturbatore ală liniștei publice, ci ca părtinitore ală cutărei doctrine politice, care, interpretată în cutare modă, aplicată la cutare eveniminte, ară pute în cutare împrejurare să causezi cutare stricăciune, cutare răă. Este penibile a o crice, tóte poparele pamântului au trecută prin acésta justițiă grozavă. Să’mi citeze cine-va uă singură tribunala în Europa, ale cărui jețuri să nu fi fostă urîciosă acoperite, déca în fiâce țară uă nou Cambyse ară fi făcută sö jupuie de vii pe judecătorii prevaricatori, și să ’mbrace cu pielea lorü jețurile de fildești! pe cari sedură Torquemado, Jefferys, Fauquier-Tinville și atâți alți miniștrii, cari mânjiră toga lorț cu sângele nevinovăției, și transformară în pumnala spada Temidei. Legile eterne ale moralei sunt destule și pot satisface tóte trebuințele justiției, orice vălă aruncată pe statua sea este una vela jalnică, funebru. Judecătorii, în termini de jurisprudință, trebuie se died drepții, și nu se facă drepții, căci dreptulü e făcută : judecătorii sunt organele, ori nu arbitrii legilori. Că sentință arbitrară, cu orice nume arü decora-o cine-va, orice interesű arti dicta-o, fiă chiar salvarea statului sau aceaa a principelui, este cela mai mare și celă mai nereparabile din atentate, pentru că conrupe chiarü izvorulu justiției; acesta este, orice cu energiă ilustrulu cancelarü d'Aguesseau, crima celui ce face monetă mincinósa, care atacă d’uădată statulă, pe principe și pe poporu. nimeni n’amü cutesa se ifică , eu amu dreptulu se omoru pe cine mi va place ; furia partiteloru sau cutesarea tiraniloru n’au mersu frică pân’acolo. Derű cea-a ce el nu ’ndrasnescu a ^lice, el nu se temu a o face, schimbându virtuțile în crime și pe inocinți înculpabili, detestabilă minciună, la care ama vădută esercitându-se atâția advocați fără pudure, judecători fără credință și oratori fără probitate. Gr. M. Alesandrescu. ROMANULU 14 OCTOMBRE 1873 D“torii redactori ai diarului ROMANULU. Domni redactori. Lăsândă cu totulü la uă parte cestiunea personală a d-lui dr. Vlădescu, atragemü meditațiunea eminuntelui nostru naturalistă d. Gregoriu Ștefănescu asupra următorului tabelă comparativă, din care se vede cea-a ce amü spusu noi și cea-a ce ne-a respinsu d-sea : Ed . D. Ștefănescu este de opiniune că elevii fostei șcale de medicină, deși posedeză echivalență de bacalaureată, și deși suntă doctori de la cele mai renumite facultăți din Europa, totuși se nu fiă admiși la concursuri pentru catedre universitare în România, deorece articululă 375 din legea instrucțiunii publice, în alineatul ce, cere de la concurenți «se justifice de absolvirea învățăturelor de liceu.» Deri ce este óre uă ecuivalență? Cândă legea pretinde de la cineva condițiunea A și cândă tată prin lege se stabilise mai din nainte ecuivalența între A și C, oricine posede condițiunea C, satisface eficința legii. Chiară de n’ară fi A și C d’uă perfectă egalitate ’n realitate, căci în natură, nu există două frande perfectaminte egale, totuși suntă d’uă perfectă egalitate în facia legii, deorece este ecuivalență. De n’ară fi așia, atunci s’ară fi pusă una alineată ad-hoc, prin care să se specifice într’ună modă precisă uă escepțiune categorică în privința ecuivalenței. Sună studinte din anulă I ală dreptului scie că tăcerea legii nici uă dată nu pote fi interpretată în ființă negativă. Cândăderă C este legalminte egale lui A, noi unii nu ’nțelegemă preferința cea juridică a d-lui Ștefănescu pentru unulă singură din terminii ecuațiunii. Ceea ce susține d-sea se reduce ’n fondă la monstruositatea logică că ecuivalente, nu este ecuivalență. «3 In consiliulă universitară, cândă s’a desbătută adineori cestiunea elevilorü fostei scale de medicină, s’au pronunțată în favorea loră toți profesorii facultății de dneta, bărbați de talia d-loră Boerescu, Costa- Foru, Pascală etc. Legea este déja obscură și echivalența ilegale numai dóra pentru naturaliști, după cum negreșită și legiștiloră ară pute se pară întunecosă și nenaturale vre-uă cestiune forte elementară din mineralogia. D. STEFĂNESCU : In Romanida du la 6 Octombre, citită uită articula alii d-lui Hasded, ca respunsu la ede di,se domine în Românuki dela 30 Septembre, în privința eleviloru fostei scale de medicina. Acestu articlu ne mărturiseseu că n’amul fi meritată unu respunsu, déca aurorele lui nu se chlăma Hasdeu și déca considerațiunea ce se datoresce distinsului nostru istorică nu m’arü obliga la acesta : permiteți’mîderű se dica două trei cuvinte. D. Hasdeu raționeză matematicesce, și bine face. D-lui <fice : A și C sunt ecuivalinte; prin urmare, daca legea cere pe C, cela ce posede pe A satisface cerințele legii. D-lui a uitată urmar să ne probeze, și acesta este cerința matematicei, că A, — adică învățăturele fostei scale de medicină—suntü ecuivalente cu C, adică invețăturele de liceu cerute de lege. Numai probandÜ acesta, raționamentul d-lum ar fi fostă valabile. Bine-voiți, domni redactori, a primi încredințările etc. B. P. Hasdeu. Câteva cuvinte asupra administrațiunii drumurilor de ferit. — „ Ah! drumurile de feri sunt pre bune acum la noi; d. Guilloux este unöomnt cu totul pricepută și plinü de bună-voință; servițiulă este organisatü de minune, și ’n administrațiunea lorü esiste uă regulă desăvârșită!“ nemicea ’ntr’uă <fi d. ministru de lucrări publice. — O fi respundemü noi și publicul nemulțămită. Se pare ca d. Guilloux să fiă un aquilă de merită și de capacitate, și se mai pute încă ca d-sea să fiă una modelă de urbanitate și politeță, noi nu discutamü calitățile d-lui Guilloux, dorit că servițiul este bine organisat, că esistă ua regulă desăvârșită, acesta o contestămă cu tóta energia de care suntemă capabili. Servițiul ă bine organisatü, regulă desăvârșită ?! Glumiți, d-le ministre?! Ense bine-voiți de re duceți incognito, — fără se saiă impiegații că ministrulu este acolo, — numai la gara din Bucuresci, întruă -ji de ’mbulzelá, — ceaa ce se ’ntemplă mai totudeuna,—și veți vede doua părți din călători rămași pe peronul ț garei, cu biletele în mână, — după ce-a sunatu semnalulu pentru a doua ora, — alergândă séu după șefului de trenu, sau după vr’una impiegată alți garei și strigândă: — „dați-ne locuri „d-loră, dați-ne locuri, suntemu ’m„bulzut ca sardelele, nu mai avemü „unde ședâ, puneți vagone!“ Unii cälatorii, totu cu biletul în mână, se apropiă de șeful garei, cându acesta onoreza gara cu presința sea, séü d’una impiegată în lipsa șefului de gara, și-’i cjice: — „D-le, n’amülocit, este ora regulamentară a plecării, eu român aci? — Wass ? răspunde impiegatură garei, care esteNâmță și nu catacliisesce se scră românesce, limba românescă este inutilă în administrațiunea drumurilor de ferü. — „D-le, pune unü vagonü mal curenda, este ora pornirii, n’avemu locuri! — „Ich verstehe nicht! Ich wiss nicht Walachisch!“ Atunci călătorulăese supărată, un iea de mână, uln scutură, și, necuzua, Îi aréta orologiulu. — „Eu nu scri nemțesce, domnule, și nu suntu détorii se ’nvăță nemțesce, c-tea ești détorü se soi românesce, și se faci bine ’se mă ’nțelegi! Privesce, trece ora pornirii, amu luatu bilete și n’avemu locuri, pune vagone!“ — „Ah wagon! Ia! es ist möglich!“ răspunde atunci funcționarul, când nu este amețită sau insolrite, ele tinândü din capii. Uneori respunde cu impertinență, déru își găsesc o băcăulă și se face scandalu. Se nu ni seafică la acesta că exageramü ama ocasiunea se merge fórte adeseori pe linia Bucuresci-Ploiesci, și sunt scene pentru cari afirmă că le-amü ve^utü eu ânsumi petrecânduse și repetându-se în nenumărate rânduri. Intr’uă <fi, d. șefă de gară punea vagonele unulu câte unulu, ca și cândă măsura locurile cu cotulu, și până s’au regulatu toți călătorii, a trecutüpate mai multă d’uă jumătate de oră peste ora regulamentară. Déca s’arü cere marturi, avemu vă sumă de nume se vă chtama, între cari vă amintima acum pe do. Panaiota Săvescu, Nicolae Christu, Cerlenti, Tăcu Dumitrescu, Costică Marcovici, ș’alțî mulți, pe cari nu mi’i mai aducți aminte. Serviți bine organisata ?! Regulă desăvârșită ?! Dérü trenurile directe, numite spre derisiune trenuri de vitesoi, pornescu și sosescu mai totu-dé-una celu puțină cu câteva minute mai târziud de ora regulamentară, cândü înțărcarea nu este două jumătate de oră, și forte rarii se ’ntâmplă ca trenuri se pornéscá și se sosască și ora fișată. Cota pentru trenurile de stațiuni, este cunoscuții că mal totu-dé-una surha întârcate în gare câte 4, 10, 15 și chiar 20 minute peste ora regulamentară. Intr’năți ne-a ținută, la stațiunea Grivina, 12 minute peste ora regulamentară, și cându ama ’ntrebatu pe d. șefu de gară, déca nu este în contra regulamenteloru acea înțărcare, ni s’a respunsu nemțesce, totă nemțesce, ca trenurile de stațiuni n’au ora fisă regulamentară, și că e ’n dreptu se le ție în gară până ce așează vagonele de mărfuri. Asta se fiă ore? In altă C, la gara Tifcu, ne-a ’ntârnatu 20 minute, și când mama începută se strigămă și se spunemă c’o se ceremă registru de reclamațiuni, atunci s’a sunată a treia oră cu grăbire și imediată șefulă de trenă a și dată cu fluierulă sau semnalulu pornirii. Registrele de reclamațiuni?! Ecă încă uă farsă inteligintă din partea administrațiunii caselor ferate. Cui se ceru cineva registrulu de reclamațiuni ? Acelui în contra cărui arase reclame? Nu vedeți d-vóstra—și acesta este oă cestiune de celü mai puțină bună simț, — c’acela are totă interesulă se nu’să dea, și va găsi destule proteste sau mijjloce ca se nu satisfacă cererea? Se ceri registru de reclamațiuni? Unde? La stațiune? Apoi numai până ce se’ți’să dea și se ’ncepi a seri reclamațiunea, semnalulu s’a dată, fluierulă a țipată, machina a șuierată, trenulă aplecată, și reclamantele a rămasă și pe mâna impiegatului în contra căruia reclamată. Numai într’ună asemenea casă ară pute porni trenulă chiară înainte de ora fisă. Condescendint,?, politeță, urbanitate către Romai ?! Tóte funcții’ drumului de ferü, de la cele mai ’j a _enă la cele mai mici, sur ‘""rodite la străini, arare ori, ca unu cu fenomenale, de poftă se vede câte una Romáim, și acesta conducîore, ora restul cî se compune numai de câțiva Francesi și Poloni, și dintr’oă mulțime de Nemți și Evrei. Casiarî Nemți și Evrei, șefi de gare Nemți sau Evrei, sunt șefi de gare Nemți și Evrei, șefi de trenuri Nemți și Evrei, odaiași Nemți și Evrei, portari Nemți și Evrei. Câtă pentru administrațiunea tehhnică, se dai cu praștia și totu nu vei găsi printre ingeniari vremnula Română. Și cândă amu făcută acesta observațiune, mi sa răspunsă cu vă insultă pentru toți Românii: — „Nu se găsescu amploiați Români; d. Guilloux are tata buna-voința către țară, déri Românii nu scă lucrările. Se nu scră Românii lucrările?! și Nemții și Evreii le sciau! Cum nu se găsescă ingeniarî Români, cându avemu unii corpu tecnicü atatu de întinsu și afară de acesta atâți tineri distinși, cari vină în țară, după ce au săvârșită studii strălucite în scala centrală de la Paris, sau în alte școli renumite din Europa ? Nu se gaseseti ingeniarî Romani? Déru cum se găsescu în tóte lucrările publice ale nóstre? Déru cine au facutu și oselele și clădirile nóstre publice, déca nu ingeniari, constructori și architecți Români ? Nu suntu Românii capabili ca se fiă șefi de gaze, șefi de trenuri, conductori ? Deri nu vedeți d-vostră c acesta este ultragiul celu mai mare ce se pute face fărei nóstre? Și d-vostre d-nn membrii ai consilului de administrațiune, cari sunteți Români, îngăduiți direcțiunea se aducă acesta insultă României, când drumurile de ferit suntü ale României? Ce pete fi mai triștit! Vorbiți de ori ce ’ți voi , dérii nu vorbiți de condescendința și politeța administrațiunii către Români, căci, în facia unui faptă constante, atâta de ignobile, orice Românii se revoltă cu indignațiune. Spuneți mai bine că direcțiunea îșî rîde și de consiliul de administrațiune, și de țeră; spuneți că n’aveți nici uă putere, că n’aveți ce se’l faceți și cum se aduceți corectivele ce merita, și plecați-ve fruntea d-ni din consiliul de administrațiune, în facia puternicei binevoințe a d-lui directore generale, care vă parigorisesce din cândă în cândă cu cate