Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-14

908 ranțele acelora din colegii noștril, cari se unescu la idea de Republică conser­­vatóre; aĕrii credemu c’avemu și noi drepturi și datoria d’a afirma susü și tare convincțiunile nóstre, fundate pe esperiințâ și dictate de interesulu su­premă ale patriei nóstre. Voiniu se amintimu țârei, ca și voi. servițiele ce a primită de multă și acelea ce pute­m nou se ascepte de la monarh­ia con­stituțională, ale cărei base esențiale le ară. ați arătă de bine, trudindu-se d’a reconcilia Francia veciiă cu Francia modernă. „ A­ asta este deja calea ce consi­­liátiu Franciei spre a ’și căuta salu­­tea, cândă ora soluțiunilor­ constitu­ționale va veni. Supuși voinței națiu­nii și fideli drapelului iei, o vomă în­­gagia-o pân’acolo ca se urmărască, prin acordulă tuturoră fracțiuniloră­partitei conservatore, stabilirea de ga­ranții pentru ordinea publică, cari voră permite patriei d’a și dobândi din nou independința și d’a prepara ’ntorce­­rea prosperității și măririi sale.“ Feb.­uariu, 1872. Citimă în le­girile de la 20 cuvinte: „Colonelele De­nfert, deputată ală de­partamentului Charente-inférieure, a adresată alegătorilor, sei dă scrisore, prin care re’ucuiesce declarațiunea de devotamentul seă, îndestulă de cunos­cută, pentru Republică.“ Ziarulă La Vigie algerienne anunță uă epistolă a generalului Chanzy că­tre alegătorii săi, prin care onorabilele represintante din departamental­ Ar­dennes se profund­ă netedă pentru forma republicană. Citimă în la Patrie de la 20 cuvinte : „Principele Milan ală Serbiei a dată ieri săra una prânză de adio mare și ale­­lui Mac-Mahon. Intre convivi, pe lingă mareșiale, se aflau toți miniștrii, — a­­farâ de d. Magne, — baronul iz de Rot­­schild, vicomitele Daru, vicomitele d’Arcourt, marchizulă de Lau, ducele de Tremouille, ducele de la Rouche­ou­­cault-Bissaccia și baronulă Soubeyran. „Prânsulă s’a dată la Grand-Hotel, într’una din marele săli ale primului etagiu.“ Un telegramă din­ Roma, cu data de 18, către Independința belgică, face cu­noscută că au apărut câte-va decrete re­gale, prin cari se ordonă espropriarea câtoră-va monastiri, pentru causă de utilitate publică. Relativă la afundarea vasului in­­surginte Fernando-Catolico de către Nu­­mancia, despre care s’a vorbită în post­­scriptum de ieri, câte­va­­ fiare o atri­­buiescă neabilității echipagiului ș’a oficialilor­; altele pretindă că Fer­nando s’ară fi depărtată da Numancia și nu s’ară mai fi supusă semnalelor, cari îi ordonan d’a se apropia din nou, ș’atunci ară fi fostă afundată prin lo­vituri de tunuri.­­semântă lui Testh­er Lloyd, care aco ce -ice: „d. Dragancsics, de naționalitate Slavă, a manifestată simpatie de­sele naționale pentru chreștinii din Bosnia cu pre mare vivacitate, și n’a obser­vată tactula și reserva cuvenită unul represintante ală Austro-Ungariei în străinătate.“ Eră Neue Wiener Tagblatt ada­­uge „Déca este astă­felă, nu putemă de­câtă se regretămă că se confiéta ase­menea posturi unor o­ameni cari nu sciü se se observe mai bine. Déca func­­ționarnla austriacă a fostă lipsită în adevéri de tactă, justiția cere ca elă se fiă deja­probată cu aceași energie cu care se cere satisfacțiune de la Turcia.“ Reproducemă după Pressa: „Conflictulu diplomatică dintre Tur­cia și A­ustro-Ungaria, relativă la Bosnia și la memorandulă dată de Poartă pe la puteri a ’ncepută a se potoli. „Acesta se pute ’nțelege din limba­­giulă schimbată și calmă ală ^iareloră Pesther Lloyd și Neue Wiener Tagbllatt. De­și cel două consuli austro-ungari, d. Dragancsics și d. Teodorovici, suntă acusați în acelă memoaiă ală Porții, unulă c’a conspirată contra Turciei, „ș’altulă că s’a servită d’ună limba giă violinte;“ de­și unele organe austro­­ungare au m­ersu pena cere să satis­facție eclatante, în urmă azi să vedemă că s’au pre grăbită acele f­iare, căci, pe câta se vede, nici acei consuli aus­­tro-ungară nu pré au fostă corecți In conduita loru, déca vomă da­­re­ DESPRE INTERPRETATIUNEA LEGILORU. In ori­ce stată liberă, frica Voltaire și Montesquieu, nu este cetățână con­tra căruia să pota cine­va, fără inimă să interpreteze legea. Englesii singuri au cunoscută tată respectulă ce se datoreza sânțeniei testului legiloră , cândă aă permisă ca chiară crima în­­săși se abuseze , artea perfidă d’a si­lui înțelesulă, d’a recăuta spiritulă este crima judecătoriloră stricați ș’a timpilor­ de apăsare. Acea­a se pute­­ zice uă jurisprudință echivocă, în care acea­a­și faptă gă­­sesce, dintr’uă ifi’ntr’alta, pedepsa séu recompensa­rea, în care crima este adesea pedepsită prin crimă, unde este judecată nu ca ună prevenită d’ună delictă, ci d’uă opiniune, nu ca fac­­țiosă, ci ca fină, ginere sca amică ală unui facțiosă, nu ca perturbatore ală liniștei publice, ci ca părtinitore ală cutărei doctrine politice, care, inter­pretată în cutare modă, aplicată la cutare eveniminte, ară pute în cutare împrejurare să causezi cutare strică­ciune, cutare răă. Este penibile a o crice, tóte poparele pamântului au trecută prin acésta justițiă grozavă. Să’mi citeze cine-va u­ă singură tribunala în Europa, ale cărui jețuri să nu fi fostă urîciosă a­­coperite, déca în fiâ­ce țară u­ă nou Cambyse ară fi făcută sö jupuie de vii pe judecătorii prevaricatori, și să ’m­­­brace cu pielea lorü jețurile de fildești! pe cari sed­ură Torquemado, Jefferys, Fauquier-Tinville și atâți alți miniș­trii, cari mânjiră toga lorț cu sângele nevinovăției, și transformară în pum­­nala spada Temidei. Legile eterne ale moralei sunt­ destule și pot­ satisface tóte trebuin­țele justiției, ori­ce vălă aruncată pe statua sea este una vela jalnică, fu­nebru. Judecătorii, în termini de jurispru­­dință, trebuie se died drepții, și nu se facă drepții, căci dreptulü e făcută : ju­decătorii sunt­ organele, ori nu arbitrii legilori. Că sentință arbitrară, cu ori­ce nume arü decora-o cine-va, ori­ce interesű arti dicta-o, fiă chiar­ salva­rea statului sau acea­a a principelui, este cela mai mare și celă mai nere­­parabile din atentate, pentru că con­­rupe chiarü izvorulu justiției; acesta este, orice cu energiă ilustrulu cance­­larü d'Aguesseau, crima celui ce face monetă mincinósa, care atacă d’uă­­dată statulă, pe principe și pe poporu. nimeni n’amü cutesa se ifică , eu amu dreptulu se omoru pe cine mi va pla­ce ; furia partiteloru sau cutesarea tiraniloru n’au mersu frică pân’acolo. Derű cea-a ce el nu ’ndrasnescu a ^li­ce, el nu se temu a o face, schimbându virtuțile în crime și pe inocinți în­culpabili, detestabilă minciună, la care ama văd­ută esercitându-se atâția ad­vocați fără pudure, judecători fără credință și oratori fără probitate. Gr. M. Alesandrescu. ROMANULU 14 OCTOMBRE 1873 D“torii redactori ai diarului ROMANULU. Domni redactori. Lăsândă cu totulü la uă parte cestiunea personală a d-lui dr. Vlădescu, atragemü meditațiunea eminuntelui nostru naturalistă d. Gregoriu Ștefănescu asupra următorului tabelă comparativă, din care se vede cea-a ce amü spusu noi și cea-a ce ne-a respinsu d-sea : Ed . D. Ștefănescu este de opiniune că elevii fostei șcale de medicină, de­și posede­ză echivalență de bacalaureată, și de­și suntă doctori de la cele mai renumite facultăți din Europa, totuși se nu fiă admiși la con­cursuri pentru catedre universitare în Ro­mânia, de­ore­ce articululă 375 din legea instrucțiunii publice, în alineatul c­e, cere de la concurenți «se justifice de absolvirea învățăturelor­ de liceu.» Deri ce este óre uă ecuivalență? Cândă legea pretinde de la cine­va con­­dițiunea A și cândă tată prin lege se sta­bilise mai din nainte ecuivalența între A și C, ori­cine posede condițiunea C, satisface eficința legii. Chiară de n’ară fi A și C d’uă perfectă egalitate ’n realitate, căci în natură, nu e­­xistă două frande perfectaminte egale, totuși suntă d’uă perfectă egalitate în facia legii, de­ore­ce este ecuivalență. De n’ară fi așia, atunci s’ară fi pusă una alineată ad-hoc, prin care să se specifice într’ună modă precisă uă escepțiune cate­gorică în privința ecuivalenței. S­ună studinte din anulă I ală dreptului scie că tăcerea legii nici­ uă­ dată nu pote fi interpretată în ființă negativă. Cândă­deră C este legalminte egale lui A, noi unii nu ’nțelegemă preferința cea juridică a d-lui Ștefănescu pentru unulă singură din terminii ecuațiunii. Cee­a ce susține d-sea se reduce ’n fondă la monstruositatea logică că ecuivalente, nu este ecuivalență. «3 In consiliulă universitară, cândă s’a des­­bătută adine­ori cestiunea elevilorü fostei scale de medicină, s’au pronunțată în fa­­vorea loră toți profesorii facultății de dne­­ta, bărbați de talia d-loră Boerescu, Costa- Foru, Pascală etc. Legea este déja obscură și echivalența ilegale numai dóra pentru naturaliști, după cum negreșită și legiștiloră ară pute se pară întunecosă și nenaturale vre-uă cestiune forte elementară din mineralogia. D. STEFĂNESCU : In R­omanida du la 6 Octombre, citită uită articula alii d-lui Hasd­ed, ca respunsu la ede di,se do­mine în Românuk­i de­la 30 Septembre, în privința eleviloru fostei scale de medicina. Acestu articlu ne mărturiseseu că n’amul fi meritată unu respunsu, déca aurorele lui nu se chlăma Hasdeu și déca considerațiu­­nea ce se datoresce distinsului nostru is­torică nu m­’arü obliga la acesta : permi­­teți’mî­derű se dica două trei cuvinte. D. Hasdeu raționeză matematicesce, și bine face. D-lui <fice : A și C sunt­ ecui­­v­alinte; prin urmare, daca legea cere pe C, cela ce posede pe A satisface cerințele legii. D-lui a uitată urmar să ne probeze, și acesta este cerința matematicei, că A, — adică învățăturele fostei scale de medi­cină—suntü ecuivalente cu C, adică inveță­­turele de liceu cerute de lege. Numai pro­­bandÜ acesta, raționamentul d-lum ar­ fi fostă valabile. Bine-voiți, domni redactori, a primi încredințările etc. B. P. Hasdeu. Câte­va cuvinte asupra adminis­traț­iunii drumurilor­ de ferit. — „ Ah! drumurile de feri sunt­ pre bune acum la noi; d. Guilloux este unö­omnt cu totul­ pricepută și plinü de bună-voință; servițiulă este organisatü de minune, și ’n adminis­­trațiunea lorü esiste uă regulă desă­vârșită!“ ne­m­icea ’ntr’uă <fi d. minis­tru de lucrări publice. — O fi­ respundemü noi și publicul nemulțămită. Se pare ca d. Guilloux să fiă un aquilă de merită și de capacitate, și se mai pute încă ca d-sea să fiă una modelă de urbanitate și politeță, noi nu discutamü calitățile d-lui Guilloux, dorit că servițiul­ este bine organisat, că esistă ua regulă desăvârșită, acesta o contestămă cu tóta energia de care suntemă capabili. Ser­vițiul ă bine or­ganisatü, regulă desăvârșită ?! Glumiți, d-le ministre?! Ense bine-voiți de re duceți incognito, — fără se saiă impie­gații că ministrulu este acolo, —­ nu­mai la gara din Bucuresci, într­uă -ji de ’mbulzelá, — cea­a ce se ’ntemplă mai totu­de­una,—și veți vede doua părți din călători rămași pe peronul ț garei, cu biletele în mână, — după ce-a sunatu semnalulu pentru a doua ora, — alergândă séu după șefului de trenu, sau după vr’una impiegată alți garei și strigândă: — „dați-ne locuri „d-loră, dați-ne locuri, suntemu ’m­­„bulzu­t ca sardelele, nu mai avemü „unde ședâ, puneți vagone!“ Unii cälatorii, totu cu biletul­ în mână, se apropiă de șeful­ garei, cându acesta onoreza gara cu presința sea, séü d’una impiegată în lipsa șefului de gara, și-’i cjice: — „D-le, n’amü­locit, este ora re­gulamentară a plecării, eu român aci? — Wass ? răspunde impiegatură­­ garei, care esteNâmță și nu catacliisesce se scră române­sce, limba românescă este inutilă în administrațiunea dru­­murilor­ de ferü. — „D-le, pune unü vagonü mal curenda, este ora pornirii, n’avemu locuri! — „Ich verstehe nicht! Ich wiss nicht Walachisch!“ Atunci călătorulă­ese supărată, u­n iea de mână, uln scutură, și, necuzu­a, Îi aréta orologiulu. — „Eu nu scri nemțesce, domnule, și nu suntu détorii se ’nvăță nemțesce, c-tea ești détorü se soi­ românesce, și se faci bine ’se mă ’nțelegi! Pri­­vesce, trece ora pornirii, amu luatu bilete și n’avemu locuri, pune vagone!“ — „Ah wagon! Ia! es ist möglich!“ răspunde atunci funcționarul, când­ nu este amețită sau insolrite, ele tinândü din capii. Une­ori respunde cu impertinență, déru își găsesc o băcăulă și se face scandalu. Se nu ni­ se­afică la acesta că exa­­geramü­ ama ocasiunea se merge fórte adese­ori pe linia Bucuresci-Ploiesci, și sunt­ scene pentru cari afirmă că le-amü ve^utü eu ânsumi petrecându­­se și repetându-se în nenumărate rânduri. Intr’uă <fi, d. șefă de gară punea vagonele unulu câte unulu, ca și cândă măsura locurile cu cotulu, și până s’au regulatu toți călătorii, a trecutüpate mai multă d’uă jumătate de oră peste ora regulamentară. Déca s’arü cere marturi, avemu vă sumă de nume se vă chtama, între cari vă a­­mintima acum pe do. Panaiota Să­­vescu, Nicolae Christu, Cerlenti, Tăcu Dumitrescu, Costică Marcovici, ș’alțî mulți, pe cari nu mi’i mai aducți aminte. Serviți­ bine organisata ?! Regulă desăvârșită ?! Dérü trenurile directe, numite spre derisiune trenuri de vitesoi, pornescu și sosescu mai totu-dé-una celu puțină cu câte­va minute mai târziud de ora regulamentară, cândü înțărcarea nu este două jumătate de oră, și forte rarii se ’ntâm­plă ca trenuri se pornéscá și se sosască și ora fișată. Cota pentru trenurile de stațiuni, este cunoscuții că mal totu-dé-una surha întârcate în gare câte 4, 10, 15 și chiar­ 20 minute peste ora regula­mentară. Intr’năț­i ne-a ținută, la sta­țiunea Grivina, 12 minute peste ora regulamentară, și cându ama ’ntre­­batu pe d. șefu de gară, déca nu este în contra regulamenteloru acea înțăr­care, ni s’a respunsu nemțesce, totă nemțesce, ca trenurile de stațiuni n’au ora fisă regulamentară, și că e ’n dreptu se le ție în gară până ce așează vagonele de mărfuri. Asta se fiă ore? In altă C, la gara Tifcu, ne-a ’ntârnatu 20 minute, și când m­ama începută se strigămă și se spunemă c’o se ce­­remă registru de reclamațiuni, atunci s’a sunată a treia oră cu grăbire și imediată șefulă de trenă a și dată cu fluierulă sau semnalulu pornirii. Registrele de reclamațiuni?! Ecă încă uă farsă inteligintă din partea administrațiunii caselor­ fera­te. Cui se ceru cine­va registrulu de reclamațiuni ? Acelui în contra cărui arase reclame? Nu vedeți d-vóstra—și acesta este oă cestiune de celü mai puțină bună simț, — c’acela are totă in­­teresulă se nu’să dea, și va găsi des­tule proteste sau mijjloce ca se nu sa­tisfacă cererea? Se ceri registru de re­clamațiuni? Unde? La stațiune? Apoi numai până ce se’ți­’să dea și se ’ncepi a seri reclamațiunea, semnalulu s’a dată, fluierulă a țipată, machina a șu­ierată, trenulă a­plecată, și reclaman­tele a rămasă și pe mâna impiegatu­lui în contra cărui­a reclamată. Nu­mai într’ună asemenea casă ară pute porni trenulă chiară înainte de ora fisă. Condescendint,?­, politeță, urbanita­te către Romai ?! Tóte funcții’ drumului de ferü, de la c­ele mai ’j a _­enă la cele mai mici, sur ‘""rod­­i­te la străini, a­rare ori, ca unu cu fenomenale, de poftă se vede câte una Romáim, și acesta conducîore, ora restul cî se compune numai de câți­va Francesi și Poloni, și dintr’oă mulți­me de Nemți și Evrei. Casiarî Nemți și Evrei, șefi de gare Nemți sau Evrei, sunt­ șefi de gare Nemți și Evrei, șefi de trenuri Nemți și Evrei, odaiași Nemți și Evrei, portari Nemți și Evrei. Câtă pen­tru administrațiunea tehhnică, se dai cu praștia și totu nu vei găsi printre inge­­niari vre­mnula Română. Și cândă amu făcută acesta observațiune, mi sa răs­punsă cu vă insultă pentru toți Românii: — „Nu se găsescu amploiați Români; d. Guilloux are tata buna-voința către țară, déri Românii nu sc­ă lucrările. Se nu scră Românii lucrările?! și Nemții și Evreii le scia­u! Cum nu se găsescă ingeniarî Români, cându avemu unii corpu tec­nicü atatu de întinsu și a­­fară de acesta atâți tineri distinși, cari vină în țară, după ce au săvârșită studii strălucite în scala centrală de la Paris, sau în alte școli renumite din Europa ? Nu se gaseseti ingeniarî Romani? Déru cum se găsescu în tóte lucrările publice ale nóstre? Déru cine au facutu și oselele și clădirile nóstre publice, déca nu inge­­niari, constructori și architecți Români ? Nu suntu Românii capabili ca se fiă șefi de gaze, șefi de trenuri, conductori ? Deri nu vedeți d-vostră c acesta este ul­­tragiul celu mai mare ce se pute face fărei nóstre? Și d-vostre d-nn membrii ai consi­­lului de administrațiune, cari sunteți Ro­­mâni, îngăduiți direcțiunea se aducă a­­cesta insultă României, când­ drumurile de ferit suntü ale României? Ce pete fi mai triștit! Vorbiți de ori­ ce ’ți voi , dérii nu vorbiți de condescendința și po­liteța administrațiunii către Români, căci, în facia unui faptă constante, atâta de ignobile, ori­ce Românii se revoltă cu indignațiune. Spuneți mai bine că direcțiunea îșî rîde și de consiliul de administrațiune, și de țeră; spuneți că n’aveți nici uă pu­tere, că n’aveți ce se’l faceți și cum se aduceți corectivele ce merita, și pleca­­ți-ve fruntea d-ni din consiliul­­ de ad­ministrațiune, în facia puternicei bine­­voințe a d-lui directore generale, care vă parigorisesce din cândă în cândă cu cate

Next