Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-27

Constantin­opole, 31 Octombre.—Fei­­izybey a fost­ numit prefectu al­ Stam­­bulului, și ’n loculü său, directore al­ telegrafelorü, Salim-Effendi. Constantinopole, 1 Noembre. — Se asigură că principele Milan va visita în curenda Constantinopole. Roma, 31 Octombre. — După 21­­ file de ploi continue în Sicilia, s’a ’ntâm­­platü una cutremură de pămentă, care a distrusă cu totulă minele de sulfă de la Trapadlo. Perderile se prețuiesc și la 300,000 livre sterline. Minele com­paniei Geosia au suferită forte multă. Etna se află în escepțiune. Nume­­rose proprietăți au fost­ distruse, dari nu s’a ’ntemplată nici uá marte. Erup­­țiunea Vestivului se consideră ca apropiată. Barometrulă este fórte josă. Citim­ă în Journal de Bucharest: „Vechii concesionari ai luminării cu gază pentru oraș sul­ Bucuresci, arendă se primesc­ de la casa comunale uă sumă de 400.000 franci, aă­pusă se­­cestru pe oă parte din veniturile ora­­șiului, pentru a se despăgubi de per­­derea ce­ a­ suferită. „Primarele a respunsă comunicării ce i­ s’a făcută prin portărei, protes­­tândă în contra acestei procederi a președintelui trebunalelui. „Datoria esiste și trebuie plătită. Consiliul­ municipale, deliberândă în acestă privință, a decisă ca se facă ună împrumută de 800,000 franci, fiă la una din casele publice, fiă la par­ticulari, pe ună termină de 6 luni și cu condițiunea ca dobânda se nu tracă peste 10g. Acesta sumă va fi plă­tită din împrumutură de 7 milione. „Câtă pentru acesta din urmă îm­prumută, consiliulă municipale, fiindă sema de crrsa de bani ce continuă a apela Europa, a decisă ca termin­alii­fișată la 30 Noembre se se prelun­­gescă c’uă lună, péné la 30 Decembre.“ FELURIMI. humărulu teatreloru cari au arsă în Francia în timpu d­unii seculii.—In­­ 7Si, a arsă Opera. Se mărise de câte-va­­ file prețulă parterului cu 8 soldi­ peste 40 câtă era pen’aci. Foculă a durată peste optă­­ file ș’a causată martea la mai multe persone, se a­­tribuie răsbunării unoră diletanți fu­rioși d’acesta sporire a prețului. Ori­ce dramă easé ’și are și partea comică, în mijlocul ă consternațiunii generale,­­ficela Patrie, vă căruță, trasă de ómeni din cuartiară, eșia din tea­tru. Ună omă era cocoțată în ea pe cos­tumele ce scăpaseră. El a avu ideia d’a se travesti în imperato romană, cu casca pe capă; tota lumea începu în­dată din seriosă se devie gluumță și mulțimea purtă în triumfă pe acestă imperata, unică în felulă séu. In 1787, a arsă întregă teatrală Pe­trecerile comice, clădită în 1763. In 1798, 30 Masă, teatrulă la Pe­tit Lazary. In 18 Decembre, același ană, le Cirque­ Olympique din grădina Palais­­royal. In 1799, lS Marte, L'Odeon, după puține­­ file de la deschiderea lui. Con­­­­sumată notă, s’a reconstruită în 1804. In 1817, 20 Marte, iarășî L'Odeon, dera nu în întregulă lui. S’a recon­struită în 1819. In 1828, le Cirque frangais de pe bulevardul­ du­ Temple, care s’a distrusă cu totulă d’ună incendiă din cele mai teribile. In 1827 ,L'Ambigue comique, situată atunci pe bulevardul­ du Temple. S’a reconstruită câți­va ani mai târz­iu­ pe bulevardul­ Saint-Martin. In 1835, 24 Februarie, teatrulă la Gallé, de pe aceiași bulevardă. In 1836, 13 Decembre, teatrul­ Ies Folies dramatiques, de pe bulevar­dul­ du Temple. In 1837, le Vaudeville, situată a­­tunci pe strada Chartres. Distrusă cu totulă. S’a reconstruită pe piața Bursei. In 1838, le Theatre italien. In 1866, le Theatre des Nouveautés, deschisă numai de câte­va luni, în stra­da Faubourg-Saint-Martin, fu distrusă și reconstruită peste puțină. In 1867, 11 Decembre, teatrul ă de Belleville. In 1869, Hipodromul a fu arsă cu totul­. In 1871, în fine, supt comună : 1, Le Theatre-lyrique; 2, le Theatre du chateau des Tuilleries'ț 3, le Theatre du Prince-imperial; 4, le Theatre de lorte-Saint-Martin. Uă coincidență : Grand-Opera, care a arsă acum, s’a deschisă cu câte­va­­ file­ înainte de nascerea ducelui de Chambord, și s’a distrusă c’va­­ fi în urma scrisorii acestuia, prin care dis­truge fusiunea ce voia­se­ să restaureze pe tronul­ Franciei. PROCESULU BAZA VIE. ISTORIA ASEDIARII METZULUI. — Urmare 1) — Examinarea resoluțiunilor și consiliului. Doru este de datoria instrucțiunii de a examina cu îngrijire fie­care din cestiunile supuse de mareșale la apreciarea locoțiito­­rilor­ sei, și valorea motivelor, cari deter­minară soluțiunea. Situațiunea militară se res­uma, fice pro­­cesuli-verbale, în cestiunile următore: 10. «Armata trebui­ v a se stea supt zidurile Metzului, pene la sfîrșirea totale a resur­­selor­ nóstre alimentare? Acesta cestiune este resolvată afirmativii, in unanimitate, pentru cuvântulü că presința armatei supt zidurile Metzului reține aci­uă armată ina­mică de 200 mii omeni, pentru care nu se pute­ dispune în altă­ felă, și pentru cuven­­tură că, în condițiunile în cari se află, celei mai mare serviții­ ce póte face teren ar­mata Rhinului, este d’a câștiga timpii și d'a permite se se organiseze apărarea în inte­­rioră.» Celă mai mare serviții! ce putea face țe­­rei armata, nu era ore d’a sparge, cu ori­ce prețu, liniele inamice, mai­­ că era necesitate absoluț­­­ie cadre> pentru a organisa "'cu ele armate francese ? Nu era unu ce derisoriu a vorbi de câștigare de timpă, atunci cândă nutrimentele nu ma­­erau de câtă numai pentru câte­va cicre ? Se pare că nu voiau se dea credimentă ai deverului , dérü era de datoria mare și ale lui ca elu, care era instruită despre tote, care era singură responsabile, se împrăștie ori­ce ilusiune. Departe de acesta, îm­i vedemă ascundendă adevĕrului 2 ° . «Trebui­ va se continuie a se face o­­perațiuni împrejurulu cetății, pentru a ’n­­cerca se se procure nutrimente și furagie ? Acesta cestiune este resolvată negativă, în unanimitate, pentru cuventul a puținei pro­babilități ce exista, că se vor­ găsi resurse îndestulătore pentru a trăi câte­va c­fre mai multă, din causa perderilor­ ce ară causa aceste operațiuni și a efectului di­­solvante ce ară pute esercita nesuccesul­ asupra moralului trupeloru. Era pre târziu, trebuie se recunoscema, pentru a aduna resurse din vecinătățile Me­­tzului. Materialele­­ lăsase se scape momen­tul­ oportună. Inacțiunea sta în cursulu periodei în care acestă felă de operațiuni ar­ fi fostă cu­lesnire practice și produc­tive, producea acum fructele séle. Déry scia că guvernulu apărării naționale isbutise a face se sosiască la Thionville provisiunî mari pentru armata sea. Pentru ce n’a in­formată despre acesta pe locou­itorii sei ? Déca i-ară fi informată, suntemu în dreptu se credemă că s’aru fi decisă uă încercare pentru a ajunge la acastă cetate. «3. Póre­ se a intra în negociărî cu ina­­miculă pentru a trata condițiunile unei con­­vențiuni militare? A treia cestiune este re­solvată afirmativă, în unanimitate, cu con­­dițiunea casé ca se începă negociările într’ ună termină care nu va trece 48 ore, pentru a nu permite inamicului d’a se întârzia îno­­mentulu închisiăriî convențiunii péne’n fina séu pôte péné după diua în care se voră sfîrși provisiunile nóstre. Toți membrii con­siliului de resbelu declară cu energia că cla­­usele convențiunii c’aru trebui se fia ono­rabile pentru armele nóstre și pentru noi onșine.» Procesulă-verbale tace în privința con­­dițiuniloră convențiunii militare ce urma a se obține, daru e clară că nu putea fi în gândulă nimeniî ca se ceră pentru ar­mata Metzuluî facultatea d’a eși cu armele și bagagiele spre a se duce se se stabilesca­­ 1 A vedé Români) de la 4 Octombre jene agi. ROMANULU 28 OCTOMBRE 1873: 953 pe m­ăterâmu neutralisatu, de câtă în schim­­bulu unui avantagiu seriosă pentru inamică. Instrucțiunile ce ducea generarele Boyer la Versailles ne voru arăta îndată fondul­ acestei situațiuni. «4. Trebui­ v a se se încerce sortea arme­­loră și se se caute a sparge liniele inamice? Acesta a patra cestiune nasce­ră a cincea. De generare Coffinières întrebă daca n’ară fi de preferată d’a se încerca sortea armeloră înainte d’a se începe negociările, fiindă po­sibile ca succesulu acestei încercări se facă tratările inutile, sau resultatulă infructuosă ală silinței nóstre se atârne greă în balanță prin perderile ce amu face se sufere ina­­miculă. Acestă cestiune este înlăturată cu majoritate, și se decide, în unanimitate că, daca condițiunile inamicului vor­ atinge o­­norea armelor­ ș’a drapelului, se va încerca a se face m­ă drumă prin forță, înainte d’a peri prin fumie, și pene cândă mai este po­sibilitate a se înhăma câte­va baterii.» " Amânândă ast­­felu ori­ce luptă, după căderea negociărilor­, mareșialele nu se putea ’ndoui că se lăsa­se t­acă momen­tulă cândă armata era încă capabile d’uă mare silință. Cu câtă negociările ară fi ți­nută mai multă, — și inamiculă avea ună asemenea interesă , — cu atâtă lipsa de nutriminte avea se facă cu totulă imposi­bile ori­ ce ’ncercare de eșire, ș’o capitu­lare ară fi d’aci ’nainte inevitabile. Mate­rialele singură avea cunoscință despre si­­tuațiune.. Elă n’a făcută nimică pentru a ’ntaree consiliulă de pe calea negociăriloră; elă e respumgetoră de fatalulă desnodă­­mentă. Acum delă era se se negocieze ’odată și se se îngagieze armata în combinațiuni politice consiliate de generalele Frossard mare și ale lui Bazaine prin scrisarea s­a a­­supa situațiunii. Armata nu mai avea nu­triminte de câtă numai pentru câte­va file, aceste câte­va file, mareșialele avea se le petreca în tratări fără nici una resultată posibile. Lumea se ’ntrebă cum a putut­ veni în mintea unui omnă sperimentată că inami­culă, care putea numera­­ filele și orele de esistență ce mai avea armata, ară comite greșeala d’a o lăsa se­rsă cu arme și ba­­gagie din lagerulă întărită, pentru a se re­trage pe ună teritoriă neutralizată, atunci când­ deja ea era pe sfîrșită și cândă­uă capitulare era neevitabile și apropiată? Cine 'i garanta, în adeveră, c’acestă armată ară fi remasă unită supt manele șefiloră sei ? Nu era­ mai nemerită a crede, din contra, că ea s’ară fi împrăștiată îndată pentru a se duce se întărescă armatele francese care se formaă din nou ? In acesta situațiune, era ore probabile, admisibile chiară, că Ger­manii ară fi putută consimți se schimbe p’uă asemenea eventualitate una triumfă sigură, care ară fi făcută neputinciose­tói­ ' silințele improvisate ale Fran­g-'j ț qg ge oferea inamicului în schim­bulă unei ase­meni conee»’p instrucțiunile încredin­­țe­ Le de mare și ale generarului Boyer, ins­trucțiuni care emana de la inițiativa sea propria, și de cari locoțiitoriî se î n’aă a­­vută cunoscință, de câtă după plecarea ge­­neralulur, ne voră arăta acesta. «In momentul­ cândă societatea este a­­menințată de atitudinea ce­a luată uă par­tită violentă, și ale cărei tendințe n’ară isbuti la uă soluțiune ce caută spiritele cele bune, marerialele comandante ală ar­matei Rhinului, inspirându-se de dorința ce are d’a salva țera­sea, și d’a salva’o din propriele sale escese, își întrebă consciința sea și se ’ntrebă daca armata pusă supt ordinele sale nu este destinată a deveni pa­­ladium societății. «Cestiunea militară e judecată, armatele germane sunt­ victoriose, și M. S. regele Prusiei n’ară pune ură mare preciu pe ster­­pulă triumfă ce ară obține disolvendă sin­gura forță ce pute aici se domineze anarh­ia în nefericita nostră țară și se asi­ure Fran­ciei și Europei ună calmă, devenită atâtă de necesară după violentele comoțiuni, cari le­ am agitată de curendă. «Intervenirea unei armate străine, chiară victoriasa, în afacerile unei țeri atâtă de impresionabile ca Francia, într’uă capitală atâtă de nervosă ca Parisulă, ară putea se nu atingă scopul­, se escite peste măsură spiritele și se aducă nefericiri, necalculabile. «Acțiunea unei armate francese­ancă bine constituită, avându ună bună morală, și care, după ce a combătută cu lealitate armata germană, are consciința că a­solută se câș­tige stima adversariloră se p­­ară avea uă greutate imensă în circumstanțele actuale. Ea ară restabili ordinea și ară protege so­cietatea, ale cărei interese suntă comune cu acelea ale Europei. Ea ară­ta Prusiei, prin efectulă chiară ală acestei acțiuni, uă ga­­ranțiă de gagiuri, ce ară putea se reclame în presiune, și ’n fine ară contribui la eve­­nimentulu unei puteri regulate și legale, și cu care s’ară putea se se reîncepă relațiunile de orî-ce natură, fără scuduiturî și într’unu modă naturale.» «Ban-Saint-Martin, 10 Octombre, 1870.» Aceste instrucțiuni nu facă nici uă men­țiune despre clausa adoptată, în unanimitate, în consiliul­ de la 10 Octombre, d’a nu primi de câtă condițiunî compatibile cu o­­norea militară, nici despre resoluțiunea d’a se încerca să trecere, cu armele ’n mână, daca inamiculă ară formula cerințe prea as­pre. Armata nu era la cea din urmă estremi­­tate, inamiculă avea încă se se temă de ea, căcî ea putea se’să facă a încerca mari per­­deri într’uă luptă desperată. Este straniu a a nu găsi nici uă urmă a acestei considera­­țiunî într’ună documentă de atâta impor­tanță. Nesce instrucțiuni scrise și așta de pu­țină precise trebuiaă, fără ’ndouielă, se fia însoțite de instrucțiuni verbale. Negociări­ ce îngagia mare și alele trebuia se se termina în scurtă timpă. Deplină împuternicitulă trebuia deci se ftă în posițiune d’a trata. Era ce­va sigură că, deca inamiculă cugeta seriosă a negocia, acesta n’ară fi putută s’o faca, de­câtă în vederea d’a consacra printr’una tratată succesele și cuceririle sale. De la începutul­ negocierilor­, prin urmare, era se se găsească in facia cereriloră de cesiune de teritoriu. Care era limita sacri­­ficieloră ce trebuia se­ accepte celă puțină în principiu? Ce instrucțiuni avea generarele Boyer asupra acestui punctă durerosă? Nici una, răspunde mareri alele. N’a fostă nici­­uă­ dată vorba «despre cesiune de teritoriu în negociările ce era se se ’ncepă.» Acesta nu se póte admite c’a fostă astă­­felă. Vomă are dovadă ultimulă para­­grafu din instrucțiunile generarelui Boyer. «Acțiunea unei armate francese­ancă bine constituită, avându bună­ morală, și care, după ce­ a combătută cu lealitate armata germană, are consciința c’a­solută se câș­tige stima adversariloră seî­­ară are uă greutate imensă în circumstanțele actuale. Ea ară restabili ordinea ș’aru protege so­cietatea, ale cărei interese suntă comune cu acelea ale Europei. Ea ară­ta Prusiei, chiară prin efectulă acestei acțiuni, uă ga­­ranțiă de gagiurî, ce­ ară pute se reclame în presiune, și ’n fine ea ară contribui la eve­­nimentulă unei puteri regulate și legale, cu care s’ară pute reîncepe relațiunile de orî-ce natură, fără scuduiturî și ’ntr’ună modă naturale.» Asta­felü, pe cândă în tóte punctele Franciei alerga lumea la arme, pe cândă ori­ce interesă particulară trebuia se tacă în facia interesului comună, pe cândă tóte par­titele politice încetaseră luptele momentană, pentru a sprijini pe guvernul­ apărării na­ționale, generalele șefă al­ unei armate fran­cese propunea inamicului a-i garanta ga­­giurile ce ară pute­se reclame în urma vic­toriei oră­șele. Mareșalul­ Bazaine trebuia se restabilască ordinea și se contribuie la eveni­­mentulű unei puteri regulate și legale. Nu era dejă îndestulă resbelulă străină; nefericita nostră țeră era condamnată se sufere și oro­rile resbelului civile, și armata Metzului tre­buia și densa se unescă silințele ieî cu a­­celea ale inamicului, pentru a resturna gu­vernul, care lupta pentru imdependințn. na­ționale. 4Suntemă obligați­a ne oori ’n facia per­spectivei consecințe’­oru unoră asemeni pro­iecte. De­sio’*ră­­sortea armatei Metzuluî a fost’n forte plânsă, dérit în presința pe­­riclelor, la care combinațiunile șefului aă e spusă patriotismulu­i eî, trebuie sĕ mulțu­­mescă lui Dum­nedeu c’a cruțatu-o d’uă sorte și mai înfiorătore. Mateșialele aflase că guvernulă constitu­ită la 4 Septembre fisase pentru 16 Octom­bre alegerile unei Adunări naționale; elă nu scia, cândă s’a ’ntrunită consiliulă , că a­­cestă decisiune fusese modificată, astă­felă cum am­­­ fi să mai susă. Deposițiunea generalului Boyer indică, în adevără, că prima noutate a acestui faptă i­ s’a dată la Versailles de către d. de Bis­­mark. Se credea prin urmare la Metz că întrunirea Adunării era apropiată. Déca într’ună asemenea momentă, atunci Pândă erau destule nutrimente pentru a as­­cepta încă câte­va file, marerialele era așta de grăbită a trata, este evidente că nu se gândia de­câtă a servi fortuna sea perso­nale. El­ nu pute invoca scusa c’a voită se serve guvernulu imperiale. Din momentulă când­ n’avea noutăți nici de la d. de Bismark, nici de la împărătesa, era vă dovada că proiectele îugagiate căzuseră. Care era ca­litatea mea pentru a­ le re’ncepe? Care erau puterile sale ? Nicî­ uă­ dată n’a predomnită uă asemenea imprudință la nesce re solu­­țiuni așta de grave. (Va urma). Oltenița, 25 Octombre. — Corăbii pornite ’ncărcate 2; vapore sosite 1, pornite 1; bastimente faclă în portü 6­—Grâulu ciacaru, cal. I, 103 lei chi­la, ciacaru cal. II, 86; porumbulu 52; ortsidü 46; pvesulü 31. — S’au espor­tatu 88 chile de grâu și 521 de ordű. Brăila, 25 Octombre. — Caice so­site încărcate 3, deșarte 3; caice por­nite încărcate 2, pornite deșarte 5; corăbii sosite încărcate 1, deșarte 4; corăbii pornite încărcate 3, deșarte 2; vapore sosite 1, pornite 2. — Grâula ghirca 111 —113 lei chila, ciacara , cal. I. 104 — 118; orfina 48—­51; ra­­pița 120—124. — S’au esportatu chi­le grâu 840, porumbii 87­5, rapiță 840, onja 2400. Galati, 24 Octombre. — Corăbii so­site ’ncărcate 2, deșarte 3; corăbii por­nite încărcate 5 , deșarte 1; vapore sosite 2, pornite 2; bastimente faciă ’n porta 52. — Grâu lu ghirca, 79.50 lei chila, graulu ciacáru, cal. I, 68, ciacaru, cal. II, 69.—S’au esportatu 8288 chile grâu, 710 secară. — Valorea totală în zone a productelor­ importate, înscrise la vamă, 88,290. PARTEA ECONOMICA. Severinu, 24 Octombre. — Graulu ciacâru, cal. I, 100—110 lei chila, ciacâru, cal. II, 90—95. Becheta, 24 Octombre. — Caice so­site deșarte 15; vapore sosite 2, por­nite 2. — Grâulu ciacârfi, cal. I, 80— 90 lei chila; presuilu 40. Calafata, 24 Octombre. — Corăbii sosite încărcate 1, pornite încărcate 3; vapore sosite 1, pornite 1; basti­mente faciă’n portü 1. — Grâulu ghir­­ca, 87—90.80 lei chila; or^ulă 30 — 35. — S’au esportatu 872 chile grâu, 954 chile orija. Giurgiu, 25 Octombre. — Corăbii sosite deșerte 6, pornite deșerte 3; vapore sosite 5 , pornite 5; bastimente faciă ’n port 20.—Grâulu ciacâru, cal. I, 96—106 lei chila; orijulfi 40—42; p­­résulu 35—38. — S’au esportatu 100 chile grâu, 112 chile porumbii. Adunarea societății Transilvania Domnii membrii ai Adunării socie­tății, cu onore suntu invitați a se în­truni în ședință, Duminecă, 28 Oc­tombre, la două ore după me$á­cri, în sala societății de arme. TEATRU CELU MARE. Compania dramatică represintată de­ d. M. Pascaly, duminică, la 27 Oc­tombre, 1873, se va juca piesa Cu­­ventulu mortului (le Bossu), dra­mă în 5 acte și 9 tablouri, de A. Bour­geois și P. Feval, tradusă de M. Pas­caly. CUESXILU BUCURESCI 6 Noembre 1873. Capoine Schimbă scadenți CÜESULU ÄA o«"*»""»* Tferit T Tvin­i»* f. fi, TM»■ ■­­ “i 98 88 1 Masă dom­nia 11 • . 92 921 5g 2 Noem. (300 lei) casei pensiun. — — împrumuturi 8i 1 Îm" Clip,ndm­,i.­L.j..dn.­­ _ ’« isSStre­atern-Londru. . . - - cu prime Bucurase! (bi­lete de 20 lei.) .... 20­18 Acțiuni 5­ 1 Iuliu Câiloru ferate române. — — a„ 2 Iamaria Societ. fin. rom. (500, 0 2 Iuliu liberați 250 lei). . 305 300 8?­­ Iuliu­ m (500L) societ Dacia- 720 715 8 ° 32 ^Decembre (2 001­) 2 00­ de Lat­ •­­ ~ Stearinerie de Galați...................— — Rurale — -- -- — — — — Domeniali, — — — — — — Paris la vedere..............................— — » pe trei luni.....................981 98. Londra la vedere ..... — — » pe trei luni . . . 25.05 25. Berlin la vedere. ..... — — » pe trei luni .... 3704 370 Viena la vedere.........................— — » pe trei luni..............................— — Mandatele casieriei centrale, disc . — Scumptulul pe ană .... — — CURSULU VIENEI. 4 Noembre 1873. 51 Renta de h­ărtie — —­ — — — 68 85 55 Renta metalică. —-------------------,73 40 Loturile de cl. 100 din 1866 — — 701 25 Acțiunile Băncii naționale — — — 942 — Acțiunile Credit-Anstalt — — — — 216 25 Londra 8 luni — — — — — — 114 — Paris idem — — — — — — — — 74 50 Oblig, rurale ungare-------— — 58 74 50 Idem idem transilvane —-------51 71 — Idem idem Banat-Timișorra — — 75 — Idem idem croate-slavone — — 5­ 108 60 Argintul— contra s­­ârtii — — — — — — Ducați -----------------------------------------5­43 Napoleon d’or —-----------------------------912

Next