Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-26
TANULU ALU SEPTE SPRE DECELI YOESGE ȘI VEI PUJTEOfi“ce cereri pen. .la România, se băr» «ază la administrațiunea diarialaL ANUNȚURI in pagina a IV, spațiul de 80 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA FREIS l la C-niî Drain et Mi* voad, 9, rue Drouot, 9. LA WIENAS la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Buisorl și dÎ-pe tramiteri nefrancate vor fi tinsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLABÜLU. Metoctlimea și Adminiatratiunea Straft a Academiei No. 20. Am Eftițiunea de sera Din causa serbatorii de astadi, diarula nu va apare mane. DEPEȘITELEGRAFICE. (Servițiul in privații ale Monitorului oficiale.) Constantinopole, 4 Noembre, 1873. — înțelegerea între Austria și Turcia, restabilită. Kramil Bey a fost revocată, și succesor ele seă a publicată un amnistiă în favorea refugiaților. Bosniaci, cari trecuseră în Austria. Tote celelalte cause de discordie sunt pe cale de a fi înlăturate. RUCmtESGI, 2IB 1 Ieri s’a deschisü Adunarea asupra căreia suntü ațintite astăzi privirile lumii întregi, Adunarea de la Versailles, și telegraful nu ne-a comunicații încă resultatulu primei ședințe ; elü énsé trebuie se ne sosescu neapărații, și speramu că chiarü In numerulü de astăzi ilfi voma pute oferi cititoriloru. Totuși nu credem si ca aceste prime sciri se potu satisface asceptarea generale, ce este de-a sei deca se va curma uă dată amorțitorului provisoria actuale, séu déca, din contra, elü se va prelungi pe terminulu monstruosü de ziece ani. Acestü provisoriu ține deja de vre trei ani, a se mai prelungi deja pentru țiece, arti si a se crea oă stare de lucruri ne mai pomenită în istoriă, vedita contraria voinței națiunii, și care n’ar fi decâtă un amenințare necurmată de stabilire prin violență a unei forme definitive , amenințare ce arü împedeca pacinica și solida desvoltare a afacerlorü publice și private în Francia. Un asemene prelungire pare unu lucru cu atâta mai puțină seriosu, cu atâta mai straniu, cu câtă ea este a se decide de uă Adunare ca n’are mandată a lua asemeni decisiuni, și cu câtu este veditu că însășî majoritatea acestei Adunări tinde din cei în ții a se modifica Intr’unu sensu cu totulu opusu perpetuării provisoriului. Spre a puté desbate in puține rânduri acesta cestiune, se admitemü casulu că Adunarea actuală voteza prelungirea provisoriului ; se mai admitem că, în urma acestui vot, mareșialului Mac-Mahon, sprijinindu-se pe starea de asediu, se ajésta la putere; după cât siva timpi , se modifică însé majoritatea actuale, sau se alege altă Adunare, care, cu mai multa autoritate póte de câta cea actuale, voteza încetarea provisoriului. Ei bine, ce va face în facia acestui faptu mareși alulu Mac-Mahon, leala spadă, Bayardulu modernă, care a luatü angagiamentulu d’a respecta și aplica tóte voturile Adunării? Ce atitudine va lua mareșialula care mai filele trecute a revocat pe una generală, supt imputarea că ari fi cutezată se conteste suveranitatea Adunării, și-a dat el în acesta privință un ordinü de a fi pe armataj? Spada reale va fi neapărată obligat a se se supună ș’atunci votului Adunării, seu va proba că nu este de câtü una speculantă de cuvinte, Bayardulu moderna va trebui se proclame elü ânsuși încetarea provisoriului, deca nu va voi se probeze că lumea s’a amăgită amară în privință’, în fine, mareșialului Mac-Mahon va trebui se dea însuși concursului pentru aplicarea votului Adunării naționale, daca nu va voi se merite revocarea pe care o aplică elfi astăzi generalului Bellemare, supt imputarea că contestă suveranitatea Adunării naționale. Prin urmare, mareșialulu Mac-Mahon remânândiu consecințe cu elu ânsuși, cuuă viață întrégá, provisoriulu va fi curmații fără nici uă considerațiune de votulu datü astăzi deuă Adunare necompetintă a , decide în asemene cestiune. Ce devine dérfi votulu ce s’arü da astăzi ? Și este mai multă decâtă positivă că acesta sórie de ridiculü și derîdere arü ave unü asemene votu, probă întru acesta avemu resultatulu tutorii noueloru alegeri parțiali pentru Adunare, probă voința atâta de unanimă manifestată a țarei, probă temerea puterii esecutive de-a face noui alegeri generali pentru Adunare. Prin urmare , rațiunea redusă de a admite ca seriosa prelungirea, fiă și numai pe cinci ani, a provisoriului de astăzi; ela póte fi votată, însé fără dreptu, contra voinței țârei, și cu asigurarea că mâne poimâne unu vota contrario ilü va nimici. Acesta este singura sarte posibile a acestei ultime și desperate încercări de a înlătura proclamarea Republicei, ce se impune prin puterea lucrurilor, prin soliditatea partitelor, ce o susțină, prin însemnătatea și seriositatea bărbaților, ce o propagă, prin simțimentulü unanimă ale Franciei care o voiesce. Védurimü tóte combinările, tóte uneltirile monarchiștilor, susținute chiar de puterea esecutivă, ca<jendü una după alta, singură credința și voința republicană remânü în picviire, întărindu-se mereu, dobândindu pe fiecare noui continginte morale și materiale, și convertinafi, prin garanțiele de stabilitate ce ofere Franciei, tóte elementele cele mai solide ale națiunii franceze. Cum se se admită dérit, că printr’unui simplu votu alu unei Adunări, pe care marea majoritate a țerei o renegă, s’ar puté resturna acesta curentă puternicii, ce cresce cu răpediciune, contra tutorii stavilelor ace reacțiunea’iopune? Este adevărată că acesta reacțiune cugetă a da precari garanții votului ce proiecteza; énse seriese șefia acele garanții? Astafelü, ea arü voi se deamă Constituțiune stării de provisoriu, faptă totu atâta de monstruosü câtu și énsusii provisoriulu de zece ani; în puterea acestei Constituțiuni, leala spadă arü puté se disolve tóte Adunările a cǎrora majoritate n’arü conveni ducelui de Broglie; prin acestü mitjlocu speră monarchista a garanta succesulu votului loru. Asemeni speranțe suntü înse să insultă pentru leala spadă, pentru Bayardulu moderna, căci facă dintr’insula unu violentatoru perpetuu ale voinței țârei, espresá prin Adunare. Și apoi chiarü déca monarchists ară parveni,— ceaa ce nu credemu,—se facă din mare și a lului Mac- Mahon uă asemene unealtă, la ce vor ajunge ore? Se va disolve că Adunare, două, trei, și în cele din urmă țara, erasperată de atâta ruinatóre sbuciumare, va recurge din nou la eroiculu mi<J-loeu alu unei revoluțiuni, în loeu de-a păși chiar de acum pe calea stabile și bine definită a Republicei, spre o desvoltare seriosá și neîntreruptă. Din orice punctă de vedere se va privi de la desperatură proiectă alü reacțiunii, care, prin voința de-a prelungi provisoriulü, își mărturesce propria’i neputință, ela nu póte fi admisă ca seriosa; la casa de succesü, ela nu póte promite nici vre-uă stare de prosperitate pentru Francia, dérit din fericire nicuă lungă durată. Un asemene desbatere nu se póte cnse întemeia decâtă pe presupuneri; se asceptàmu déja spirile ce nu potü întârzia, și, până atunci, se privimu la spectaculul și unică și maiestosü alü unei țări, care, ieri învinsă, opresce astăzi asupră ș i atențiunea palpită udă a lumii întregi, suspendă activitatea publică pretutindeni, alü unei țări, care ieri plăti suma fabulosa de cinci miliarde, și astăzi presintă una bugetă cu 18 milióne eseidentu. 1 ore séra La acésta oră primimü urmátórea telegramă despre cele íatéro plate la Versailles: (Serviținlft telegraficii falst ROMANULUI) Versailles, 5 Noembre. - Mesagiul președintelui Republicei zice că este decisă se mențină pacea cu tóte puterile, cari dorescu sé traiésca cu Francia în relațiiuiîf, amical,; apoi cere pentru puterea actuale viabilitate, autoritate suficientă spre a întări guvernamentul, ordinea și uă stabilitate care să inspire încredere. Adunarea adoptă în urmă propunerea sprijinită de guvernă de a se proroga, pe termină de 10 ani, puterile mare și ale lui Mac-Mahon. Propunerea stângei de a se convoca alegătorii pentru 4 Ianuarie, spre a vota forma guvernului, este de urgință respinsă; la scruting, guvernul dobândește 362 voturi și oposițiunea 348. Bonapartiștii au votată contra guvernului. Reproducere spirit © următore după edițiunea de diminută a Ziarului nostru din numerult1 trecutu. (Servițiului telegraficii ale ROMANULUI.) Viena, 5 Noembre. — Imperatula a deschis sesiunea Reichsrathului cu unü discursii alți tronului, prin care arătă independința cea dobândită în camera deputaților și prin alegerile directe; promite măsuri proprii a remedia situațiunea economică tulburată de așețarea speculațiunii; enumera câteva proiecte de legi, destinate a reforma legislațiunea, și aminteste succesele esposițiunii universale, precum și visitele suveranilor, țarilor învecinate și depărtate, cari au contribuită se lege mai strînsă legăturile de amiciția cu denșii și se adauge garanțiele păcii. VINERI, 26 OCTOMBRE 1873. MTMTNEZATE 81 VEI FI >* ABONamitSTE !;,'Capi tale." unä.aiiS 48 teí;|iíaü lu.țfi 2-1; let tret lnn.112 lei; ua lunii 5 lel *« PlsMet» i and falii 58 iei}«die îub; V.íi le í rbí LuúÍ 15 i-f , f-ü. iujjfc 5 - i. francia, italia și Anglia, pe fokaiéira ft, 20 Austria §i öermakia, pe írikúAro fraací 1. A se adresa LA FÁEIS: la d. Dan-as-Ha Itígrain, Rua de Vancienne comedie 5, ții d-nií Órain et Miooud, 9, rua Drouot, 9. LA VTIÉfTÁ: lad. B. Gr. Popovicl, Fleisch markt, 15. Madrid, 30 Octombre.—Banda lui Tristany, compusă din 2500 omeni, a fost bătută la 25, de colona brigadierului Salamanca și dislocată din sătulă Castellfolat și din posițiunile învecinate, între cari și din Baladel. Doui proprietari din sătulă San-Pere, pe cari ’i luase carliștii ca prisoniari, au fost eliberați. Nimicü nou de la Cartagena. Madrid, 31 Octombre.— Se vorbesce că s’au trimisü 5000 ómeni ajutore trupelor din facia Cartagenei. Delvanso,președintele juntei insurginte din Cartagena, a festă arestată și acuzată de trădare de către insurginți. Galvez reia comanda superioră. Escadra guvernului continuă a-și încrucișa mișcările în fada Cartagenei. Fregatele insurginte nu vor părăsi portului, daca acesta nu va fi absolută necesară. Forturile tragă și ’n partea despre mare și ’n partea despre uscată. Bayona, 30 Octombre. — Tratările lui Don Carlos cu generarele Cabreras, ca se facă pe acestă generare se intre ’n Spania, suntu aprope d’unii buna resultata. Mai mulți vechi generări, cari au luatu parte ín resbeluri de șapte ani, ascepta la fruntaria momentulu d’a sa pune supt ordinile generarului Cabreras. Tóte ciarele din Francia de la 1 Noembre se ocupa de scrisórea comitelui de Chambord, pe care o publicăm ü și noimai la vale. La République fran^aise, vorbindü de acestü actü, se esprimé astü-felű : „Ne’nțelegerile între regaliste erau multă mai profunde, desordinea era mult mai mare decâtu neam putută închipui vr’uă data. Uä scrisore adresată de d. comite de Chambord către d. Chesnelong, deputatul departamentului Basses-Pyrénées, și unul din negoțiatorii din Salzburg, a ruptu pe neasteptate tote valurile ș’a datü fosi tote mascile, acésta este una adeverata desnodamenta de teatru; de aeji ’nainte lumina s’a făcută și Francia póte se respire. „E cé adevĕrulu asupra acestei faimóse uniri monarchice! N’a fostu nici uădată unire; n’au fostu de acordatín nimica. Se vorbia de concesiuni: d. comite de Chambord n’a facutu nici una; se vorbia de garanții: ű. comite de Chambord se minuneza ca se cuteza a i se cere. Cu tóte acestea, prin nesce asemeni alegațiuni mincinose, se guturau ca se restabilesca regalitatea și ca s’o impuse Franciei, care o respinge cu unanimitatea cea mai evidentă. Ce suntu dérit omenii cari mediteză uă asemenea lovire contra voinței naționale? Acesta este prima reflesiune ce vine in mintea oricui, în facia unora asemeni intrigi. „Déru a$i totulü este descoperită, și totulü e lăsată în goliciune. D. comite de Chambord s’a pusă âncă vădată mai multă façiă ’n facia cu Francia, fără intermediarii, fără interpretă. Francia va pute să’lü recunosca astfel cum este, „Câta pentru intriganții și’ncelători’ cari pretindeau că se serva de Ilenrio de Burbon, ca de una i instruminte docile pentru scopurile lor, abia putemü esprime disprețulu ce inspiră acestei națiuni pe care sperau s’o încele. Nici uă datâ conspiratori de gradulü celü mai de josü n’au meritată și n’au primit ă uă asemenea secțiune. Ei au luato pe Henric de Burbon dreptű uă fantomă de rege, gata a se pleca la tóte capriciele acelora cari ’la puneau înainte; ei trebuie sĕ recunoscu acum pené ’n ce grada abusau. Déru cum puteau ei se credia că vor abusa și de Francia ? Aide, d-le duce Audiffret- Pasquier, momentulü este venită ! Armeza-te cu tóta resoluțiunea d-tele. Pune mâna pe Slenric de Burbon, acesta calugera rebela la tóte invitațiunile spiritului parlamentară; rade’s capulă și aruncă’să în vr’uă monastire. .. unde se’și sfîrșâseă dilele. Desicura acesta omite jeneza. Trebuie sĕ sfîrșesci. Nu este evidinte că cu dênsula nu este posibile regalitatea? „Ce cădere, nu pentru Henric V-lea negreșitu, ei pentru acei cari ’și promiseseră sc ’ncele Francia, încetându’lfi pe el d însuși. ...„Cum vi-se pare?... Voi..., măiestrii abili din marea scala a guvernului represintativu, cari ne vorbiați, iemâncă, de principiele lui 89 confirmate și garantate în acesta acta parlamentară, neseparabile de restaurarea regalității, d-vóstra, domnule archiepiscopă d’Orleans, care ne recitați, ca nesce adevărate litanii, tóte libertățile de cari eramă asigurați că ne vomü bucura supt domnia lui Henric V, ce cugetați de modulă cum regele, șirele nostru, își înțelege misiunea în acesta lume, cu scopu d’a’și face fericirea pe cealalta? Acesta demnă principe nu rumegă vorbele. Garanții! Ce vorbiți de aceste lucruri unui om providențiale, care nu țintesce la nimica mai puțină decâtă a reconstitui pe basele iei naturale uă societate turburată adâncă ? Acesta este operă sântă. Henric de Burbon o scie, și nu ține a îndeplini și el mâncă una. Fiii ingrați ai revoluțiunii, v’o spune în totă veritatea, Henric V nu voiesce se fiă regele vostru legitimă și cu tóte acestea voi comptați pe dânsula. ...„ Acesta scrisore e curiosa: Henric de Burbon se vede în ea în întregimea lui. Cum a scris’o asia de târziță ? E co singura cestiune ce póte se’și facă oricine. Căci, în fine, trebuia se scie forte bine că va fi nevoită s’o scrie; ela scia că, supt acoperemêntulu numelui séu, se urzia aci, în conciliabule nedemne de regele Franciei și de dreptul a séa divină, năconspirațiune,pe care mai curându sau mai tânjiu arü fi silită s’o desaprobe. Pentru ce dérit a întârziată atâta timpu d’a vorbi sosa și tare, cum a facutu acum ? Vai principii, chiar cei de rasa cea mai nobile, sunt principi și sunt ă supuși asprelora și neînduplecateloră necesității ale meseriei lórii. Henric de Burbon—pentru ce son’o spunema? — a sperată multă timpü c’acésta majoritate, ce i se promitea din tóte părțile, era aprópe d’a se forma. El ânsuși, uneori, a fost supusă d’acestă cugetare c’arü intra în Francia dorită de totá națiunea, vechi amatär de camera cea mai monarchică ce-a vetjutü țara de optu-zzeci de ani. Alegerile de la 8 Februare erau oă lovitură a providenței: elü vedaa ’n tóte evenimintele degetulu lui Dumnedeu. Cu tóte aacestea scîrba neinvincibile ce inspiră Franciei vechiului regimu, a’a cărui spectru apărută c’o amenință, este așta de mare, încâtă acestă majoritate în speranță a murită chiarü , înainte d’a se nasce. Ș’atunci Henric de Burbon a ’nțelesă că orasea nu sosise âncă, și s’a decisă cu atâta tăria și mărinimiă a amâna momentulü cândă va putea, după semnalele eterne ale divinei providențe, se ’ndeplinesca misiunea ce’ieste ’ncredințată de dreptu. “ Le Siecle reflecteza asupra scrisorii d-lui comite de Chambord în modulă următorii: „In urma atâtorii supterfugii puse în lucrare de câțiva intriganți, pentru a amăgi opiniunea, pentru a ’nceta țera și Adunarea, scrisórea d-lui comite de ■‘Chambord a procurată uă adevărată mângâiare în consciința publică. Ca, prin acesta francă și decisivă afirmațiune a dreptului divină definită prin Syllabus, capul legitimității dovedesce âncă vă dată mai multă e’a remasa cu totulü străină de țara mea și de epoca sa; acesta limbagiu îi dă locuriî pe care “nesce falși amici ’ncercaseră d’a i-l fi lua. D. comite de Chambord a rejuta la timpü cursa în care’la împingeau aceiaa cari, precum zice elü ănsuși, îi cereau „sacrificiulu onorii sale.“