Romanulu, noiembrie 1873 (Anul 17)

1873-11-26

1044 Papa reprobă măsurile luate de guvernele elvețiană și germană în privința alegerii preoțiloru. Papa escomunică pe aleși, și mai cu semn pe episcopul Reinkens, care face parte din vechii catolici și termină prin cuvintele : speranță și rugăciune. ROMANULU 27 NOEMBRE 1878 I ADUMMA DEPUTAȚILORU Ședința de Luni, 26 Noembre, 1873. La 12 ore, cu 81 d-nn deputați presiați, supt președința d-lui Dimitrie Gcika, ședința se deschide cu formalitățile cotidiane. Se acordă și se respingă unele concedie. Președintele citesce uă adresă de mulțămire a tronului către d-sea, cu ocasiunea presintării de ieri a respunsului la mesagiă. Măria sea se felicită de simțiraintele ce animă Adunarea și speră că va da totă concursulă sed guvernului, pentru resolverea graveloră cestiuni de interesă generale ală țarei. I. Cogălnicenu, pentru respectură ce parta președintelui camerei, puterii esecutive și puterii legiuitore, renunță la cestiunea personală cu d. Lascară Catargiu, în care era ’nscrisă ca se vorbescu. D. G. Brătianu, prin biurcă, cere guvernului actele relative la abuzurile primăriei or din Pitescu și Brăila. Deschiz endu-se discusiunea generală asupra proiectului de lege pentru trecerea controloriloră contribuțiunilor directe pe lîngă comitatele permanente, d. Agarici declară că era contra înființării de controlori, căci se dă nașcere la conflicte între denșii și primari. Agintele e ală statului, pentru ce dori să’lű plătescă consiliulă județenă ? Să se lase comunele în sistema de pene acum și guvernulă să’și retragă proiectulă, căci comunele a probată că suntă capabile a ’mplini dările, prin urmare acei controlori, de și de fiecare județă, suntă uă poveră pentru ele, care n’aă altă venntă de cătă 2 Jecimui asupra dăriloră către stată. Astă-felă, tota averea județeloră și chiăbtulesge. Atâtă prfe‘ievenită se retragă proiectulă. D. Mavrogheni explică necesitatea înființării unor asemene controlori. Fiă ei ,numiți controlori, fia numiți comptabili, e același lucru. Adunarea trebuie se se pronunțe între opiniunea d-lui Agarici, a ministrului și a comisiunii. D-sea a crezută bună astă măsura: unele comune au și pusă controlori, altele nu vorü, și declară că nu daă rolurile făcute. Adăugându-se câte ună controloră de județă, se vor încărca chiăltuielele cu 8.000 franci, pe cândă altminterea se vor încărca cu 80 mii. Operațiunile rolurilor sunt forte complicate, și e de necesitase înființarea acestoră cotrolori. D. Gogalniconu combate proiectulă, și prin acesta nu face uă cestiune politică. Toți recunoscă că e rea situațiunea financiară a statului. Aceșta au spus’o patru bărbați din diferite grupe: d. G. Brătianu, d. N. Ionescu, d. Iepurenu și d-sea. Se venimodeja la realitate. Oricum s’ară pune uă chialtuiala, fiă a statului,fiă a județelor, fiă a comunelor, totă una posulară e care plătesce. Camera actuale a votată atâtea legi, într’uă singură sesiune, câte n’aă votată tote parlamentele din Europa. Chiaru că v’o declară, amă votată multe legi, ală căroră cuprinsă nici că’să cunoscemű. Prin urmare e bine ca camera se fiă atentă și se nu voteze cu grabă la chiultuiali, trebuie se renima cu toții și se curmămă, prin măsuri positive, relele de cari sufere țera, ori nu se facemă discuțiuni de principie. NS numai astufelă se póte eternisa camera actuale. Susțin deri a se respinge proiectulă și a se lăsa pe sema comuneloră se facă cum voră crede de cuviință. Deja cea mai mare parte din bugetul comuneloră se hhiăltuiesce în lucruri d’ale statului. Este bine ca camera se cerceteze bugetele tuturor. Ministrul de finance susține că d. Cogalniconu se acelă, căci totu-deuaa d-sea a pusă realitatea ’nainitea camerei. Cele 19 milióne de dări create din noă, nu s’au făcut pentru plăcerea d-loră, ci pentru sarcinele votate în anii trecuți și mai alesă în 186S. Nu e bine ca uă somitate ca d. Cogălnicénu se marturescu c’a votată legi, pe care nici nu le-a citită. Câtă despre controlori, depinde de lajj cameră se decidă daca suntă sau nu trebuincioși. Discusiunea se ’nchide și cândă se procede la votă pentru ca proiectulă să se dea ’n considerare, ministrul de finance declară că ’să retrage, conformă dorinței exprimate de d. Agarici. Ministrul de resbelă citesc o mesagială domnescă, prin care se nainteza camerei proiectul de lege pentru modificarea unor particule din legea armatei de la 11 Iunie 1868 și de la 27 Martie 1872. D-sea arăta că prin acestă proiectă se împlinescă lacunele privitóre la artileriă, orű pompiarii să facă parte integrantă din armată, arendă specialitatea d’a manevra machine și a fi comandați de oficiali de gentă și artileriă, în fine proiectulă mai e privitoră și la esercitarea reserveloră. Ne mai fiindă nimică la ordinea jilei, camera trece ’n secțiuni. SENATUL ROMÂNIEI. Ședința de la 24 Noembre 1873. Supt președința d-lui vice-președinte T. Veisa. Ședința se deschide la ora 1 și jum. după ameni. Presinți 40 d-nn deputați. Se dă citire sumarului procesului-verbale ală ședinței precedinte și, neluândă nimeni cuventură, se pune la votă și se adoptă. Se citescă câteva cereri de concedii și unele se aprobă, altele se respingă, altele remânci neresolvate, ncividii făcute în regulă și asceptându se se presiute în formele prescrise de regulamentă. D. vice-președinte comunică senatului doue petițiuni de peste Milcovă, una din Iași și alta din Bacău, prin cari mai mulți cetățeni protestă contra procedării sinodului României în privința mitropolitului Calinică. D. Drosu declară că ia petițiunea de lașf și că d-sea e însărcinații s’o susție. D. I. Manu crede că asemeni petițiuni relative la lucrările sinodului, care este și densulu corpii legiuitóre și judiciară în biserică, nu trebuie se se adreseze senatului și camerei, fiindă-că nici senatulă nici camera nu potu, nu sunt în dreptu se se pronunțe asupra lor, fără a încălca în drepturile și atribuțiunile sinodului. E dară de părere ca biurould se înainteze aceste petițiuni la guvernă, ca acesta se le dea cursuld legiuită. D. vice-președinte amintește că, după regulamente, orice petițiune se trimitu la secțiunea petițiunilor și secțiunea opineză ce trebuie se se facă cu ele. Propune dorii și senatul a admite ca petițiunile în cestiune se se trămită de urgință, după cum am cerută 10 senatori, secțiunii respective. D. vice-președinte anunță apoi, că la ordinea «jile» e respunsuld la discursul tronului și bugetul senatului. D-sea, fiindă raportoreală comisiuniĭ care a redactată respunsulu, rogă pe d. vice-președinte Al. Orescu se ’Íiea loculu. D. Deșliu, propune intervertirea ordinei (jile). Ministerială, prin organulă primuluiministru, cere se se desbată mai întâiă responsulă la adresa tronului, ca uă cestiune de convenință. D. T. Veisa, raportorele comisiunii, dă citire proiectului de responsă 1). D. vice-președinte AL Orescu declară că desbaterea generale este deschisă. D. Adamachi, luândă cuventură, <jice. d-vostră cunosceți regulele în care trebuie se se facă nnd asemenea actă. Ați auzită cuprinderea lui și ve întrebă daca elă este cum ară trebui se fiă, cândă mesagiulă ne vorbesce de starea țerei cum o arătă miniștrii și noi nu spunemă prin adresă cum este în realitate. Putemă ore se ascundeam adevărata situațiune a țerei și se cieemă că totulă este în fericirea ? D-vostră sciicată de spăimentătore este situațiunea financiară, și cu tote acestea comisiunea în lucrarea seî nuijire nimică. Efectele publice nu se plătescă la timpu și stau în suferință. Perceperile se facă cu dorobanți și bani nu suntă în casa statului. Dări peste dări și datoria flotante totă nestinsă. In tote țările, una din preocupațiunile cele mai principale ale guvernelor bune este instrucțiunea publică. Seid,jice d-sea, și potă da și dovedi că la noi instrucțiunea publică merge descrescendu, și cu tóte acestea respunsulu la discursul tronului tace în acesta privință. Muntenegrulă, uă țeră multă mai mică și mai săracă decâtă a nostră, și cu tóte acestea comparativă vorbindă stă mai bine de câtă noi în instrucțiune, deși acum câțiva ani pre puțini locuitori din acelă principală scriu carte. Ce dice adresa lucrată de comisiune spre a atrage băgarea de somn a Domnitorului în privința îmbunătățirilor, necesarii în instrucțiunea publică? face că senatulă se va ocupa de legile relative la instrucțiunea publică cu același felă cu care s’a ocupată și de legile bisericei, și că prin urmare va face și în instrucțiunea publică cea făcută și în biserică. Bă énserjicii se ferescă Dumnezică se se facă totă astaferă. Că asemenea îmbunătățire nu trebuie se odorimă. Adresa se felicită de buna primire ce arută Domnitorele în străinătate și de bunele relațiuni ce întreține a<]í țera nostră cu tóte puterile, după spusa mesagiului. M’ași felicita și că de acesta, cândă ară fi astă-felă. Din citirea ânse a notei înaltei Porți către celelalte puteri garante autonomiei și drepturilor nóstre, din citirea acestei note care s’a văzută publicată Zilele acestea de iiare, amă văzută că relațiunile nóstre estemare nu suntă tocmai așia de bune precum le-a arătată mesagială, și de aceaa nu potu se fiă de acordă cu comisiunea ca se iie felicită de ele. Terminândă, credă de prisosă se me mai întindă și se vorbescă despre tóte abuzurile ce se facă pretutindeni în țeră, despre delapidările banilor publici, despre jafurile și tâlhăriele de prin comune, despre împilarea săteniloi adusă în cea mai estremă sărăciă etc.; credă de prisosă, «jică, se mai vorbescă despre tote acestea, deorece însuși d. ministru de interne le-a recunoscută și le-a și calificată de generalități. Ceaa ce voiescă ânseama în jice este că rela făcută d. ministru de interne cândă a declarată în cameră că tóte aceste rele vină din lipsa de legi aspre și din causa noueloră legi ce avemă acii. Grecia și Roma, d-soră miniștrii, n’aă căzută nici din causa legiloră noi, nicî din causa JLSJ vtlAlAXIL ilVOUCIS di liniei Romei ilegi severe, a venită din causa violării legiloră ș’a corupțiunii patronate de susă. DorescS deră să se arate sinceră Domnitorelui tóte suferințele țerei, spre a le cunosce bine și oficiale și M. Lea, spre a se îndrepta prin miniștrii ser. D. Deșliu, îmi pare reă că nici ună membru din majoritate n’a luată cuventură ea să respundă d-lui Adamachi. De aci resultă că mai toți sunteți pentru adresă și că că amă se combată mai totă majoritatea. După uă luptă continuă de 3 ani, trebuie se mărturisescă, amă ajunsă, în fine, a recunosce că, cu ocasiunea adresei la mesagiul tronului, nu e fiine se me mai încercă a cerceta actele ministrilor, atâta din punctulu de vedere ca să nu se supere majoritatea, câtă și din acela ca se nu mai daă protestă miniștriloră a scăpa neatinși ascundendu-se în totă-de-una, cu acesta ocasiune, după tronă. De aceaa verogă astăzi se nu votați adresa ce represintă comisiunea, fiindă că ea se ocupă și de actele miniștrilor, și nu se ocupă cum trebuie să se ocupe. Membrii guvernului actuale și alții ca d-lotă aă susținută în totă deuna, în privința modului cum trebuie să fia adresa la mesagiul tronului, sistema englesă, care constă în a parafrasa mesagiul, ca cestiune de curtenire. Ei bine, uă asemenea »dresă trebuie se facemă noi astă-jî, căci, în situațiunea desperată în care se află țera, este multă mai înțeleptă se arezămă Domnitorelui uă simplă curtenire la mesagiul ăseă, de câtă se-i spunemă lucrurile palidă și nu cum suntă în realitate, după cum face adresa comisiunii. Ori spunemă Domnitorelui adeverulă în totă goliciunea lui, despre actele miniștrilor, ori nu spunemă nimică, și’î respundemă la mesagiă printr’uă simplă adresă de curtenire, remâindă în urmă se ne ocupămă de guvernă prin interpelări. Domnitorele arata prin mesagiă situațiunea fezei descrisă de miniștrii, ve întrebă, ca se fică asia, adevărată e ce spună ministru? Cândă d-vostră nu veți respunde asia cum suntă lucrurile în realitate, de nu veți atinge cinară și acele cestiuni pe cari miniștrii le-am lăsată afară din mesagiu, póte într’adinsă, atunci comiteți, permiteți-mî a ve spune, mă actă, care nu este altă ceva de câtă uă lipsă de devotamentă și către tronă și către țeră. A nu spune Domnitorelui, care, după constituțiune, are prerogativele sale, de curi pate ușa spre a îndrepta reală și a face fericirea țerei este a’să face se <jică: țera acesta merită sartea ce are. Suntemă seă nu represintanțî sinceri aî țereî? Îî detprimă seă nu sprijină cândă ea se svîrcolesce pe patură de durere? Bună este, plăcută ce este situațiunea iei actuale? La acesta nu respundeți lămurită și categorică prin adresa cominiunii. Ce-o se veifică alegătorii d-vóstre, cândă ve veți duce după acestă sesiune, vă parte din d-vóstre, pentru preî nouire, conformă constituțiunii, șî ve va întreba ce mésuri ați luată spre a curma suferințele loră? Ce-o serică chiaru Domnitorele, ce pate se Jică, cândă sară mai duce în urmă cetățianii, alegetorii d-vóstro, se reclame în contra nelegiuirilorăscă abusurilor: de cari geme țera? Nu e așa că Domnitorele ară pute respunde, ca Domnii constituționale : nu e culpa mea, camerele fereî, represintanții națiunii mi-aă spusă că tóte merg fi bine, că totulă e în fericire? Este mai bine deră ca cu ocasiunea adresei și cu majoritatea d-vóstre, se nu spunemă Domnitorelui nimică, decâtă să-i spunemă lucrurile înflorite cândă suntu triste. A urma sistema comisiunei este mă rea și din altă punctă de vedere : avemă exemple că multe capete coronate s’aă perdută numai din pre multa încredere a camerilor în miniștrii lor. Exemplu recentă, regele Amedeă a perdută tronulă pentru că ministrul Sagasta găsia în cameră o orbă încredere și camerele spuneaă regelui că ministrulă totă ce face, face bine, ascumsendă adeverulă. Deră Vodă-Cuza din ce causă a căijură?.. Ale cuî păcate le-a plătită ?.. N’au fostă totă păcatele miniștriloră, pentru carî camerele îî spuneaă la orî-ce ocasiune, și prin adresa la mesagiă, mai multă de câtă totă-de-una, bine au făcută miniștrii Măriel tele? Bine este deră se spune că noi Domnitorelui numai de bine cândă totulă este reă ? Bine este ca mesagiu să se ne vorbescă de temnițe și noî se nu spunemă prin adresă nimică la acestu pasagiă. Se’mi deamă esemplu d-niî miniștrii, în care țara s’a mai veijuta în mesagiele tronului vorbindu-se de asemenea cestiuni, de la Ludovică XIV încoa? A se vorbi în mesagiă de temnițe, este a se presintă țara ív. nata/f.a pana, colectivitate de criminali, cărora nu le trebuie de câtă temnițe, și osebită de acesta, reă facă d-ni miniștrii că până atâta stăruință se dobândescă temnițe noul și multe, căci de... pate că voră fi fatale și pentru c-loră. Cine scie ?... Ați trisă și susținută în totă de uua că respunsulă la mesagial tronului trebuie se fiă să parafrase, adică ună respunsă din punctă în punctă la tote lucrurile ce atinge, mesagială. De ce comisiunea d-vestre nu se ține de acestă sistemă? De ce nu răspunde nu parafraseză punctură relativă la temnițe? De ce apoi nu se mărginesce a nu face altăceva decâtă numai a parafrasa cestiunile din mesagiă, eră nu a le explica și desvolta pe unele unde’i vine bine comisiunii, ș’a trece răpede peste altele, unde nu’i vine la socotelă? Daca este vorba se nu ve țineți de sistema pe care singuri o cereți, atunci de ce nu z bceți nimică în adresă despre funcțiune, despre Porțile-de-seră și despre mormintele ce s’au deschisă în Giurgiu, numai din causa lipsei de tactă și de inteligință a d-lor, miniștrii, care, prin agenții sei, după ce și-au permisă se percepă dări ilegale, apoi aă respunsă cu glonțe acelora ce protestau și se opun să se plătiască biruri nelegiuite, faptă constatată de apărarea acuzațiloră înaintea juriului și recunoscută prin achitarea lor ? Daca voiți se desvoltațî unele puncte mai multă decâtă altele, de ce nu desvoltațî pe cele maî principale și ne ocupați tocmai de cele maî neînsemnate și chiară de acestea, într’ună modă forte neexactă și neîndestulătură ? De ce nu spuneți că administrațiunea în țară numai inspiră nici uă încredere, nici chiar o spaimă făcătorilor--de-rele ? De ce nu arătați că justiția este, în mare parte, lăsată în jocul pasiunilor politice și compusă în multe locuri de instrumente puse la ordinile administrațiunii ? De ce nu aretați că toți tinerii cu soiință de legi și moralitate au începută se se lepede de frumósa carieră și înalta misiune de magistrată, numai din causa neținerii în semn a meriteloră loră și a presiunilor esercitaie asupra consciinței loră? De ce nu arătați că, daca se mai găsescă la curți și la unele tribunale magistrați demni și independințî, acesta nu se datoreza decâtă pate uitării miniștrilor? Deră cultură ? Seminarele, cari suntă menite se dea poporului preoți luminați, suntă persecutate și preoți imorali suntă ehiămați se represinte cultură bisericei nóstre. De ce nu -și ceri nimică despre acesta? Ceră armata? Armata e minată de pasiuni și persecuțiuni nedrepte, fără se se mai respecte meritul și vechimea. Apoi miliónele ce se hiăltuiescă cu armata nu corespundă cu ceea ce vedemă în ființă. De ce nu se zice ceva în adresa comisiunii și despre acestă punctă? D. ministru președinte a redută, cu ocasiunea preumblăriloră séle prin județe, în ce stare se află țeră. La Brăila, amă audită că s’a cutremurată, s’am prinsă frigurile cândă a văzută abusurile ce se comită la comună... D. prim-ministru... Nu m’aă prinsă frigurile .. D. Deșliu... Déca nu v’a prinsă, o se ve prinsa în curendă ... țică, d-soră senatori, că abuzurile și nelegiuirile sunt mari, în totă țara și în tóte ramurile administrațiunii statului. Aci d. Deșliu areta jafulă ce se face prin comunele rurale și prin mahalalele mărginașe de prin orașe, în perceperea dărilor, luându-se de la același contribuabile, aceașî contribuțiune de câte doue ori, arată abuzurile ce se facă în aplicarea legii timbrului, presintândă ca dovedinesce procese-verbale ale unorrginți financiari, afirmă că casa de consemnațiuni, casa ruralelor și domenialelor suntă sucursalele vistieriei, și cu tote acestea, tesaurul statului totă egală și datoria flotante cresce necontenită și s-a aprinsă, de unde se zicea stinsă, mai cu mari flăcări de câtă totă-dauna; în fine, demonstra că instrucțiunea publică retrogradeză și că generalulă Tel, care a fupt scrisă la 1848 programa cu instrucțiunea publică gratuită și obligatoriu, nu se potriveșce cu ceea ce face ministrulă Tel în 1873, pentru acea instrucțiune. Suntă sigură că d-niî miniștrii ’mî voră respunde, póte, la tota acestea, că ceaa ce se petrece la noi, se petrece și în alte state ale Europei. Asta este, deră în acele state, cum suntă Spania și Francia, suntă în luptă două idei : reacțiunea, adică vechia monarhiă a dreptului divină și progresulă sau Republica. Tóte spiritele mari, tóte cugetările înalte, toți omenii onești s’au pusă în rândurile luptătorilor pentru ideia Republicei și numai lepădăturile societății au rămasă în sprijinul ideiloru reacționare și despotice. Acolo se înțelege lesne pentru ce se vede numai într’uă parte capacitatea, moralitatea și simțimintele frumóse si numai stupiditatea, imoralitatea și calcule interesate în cealalta parte. La noi cuse, unde nu se află încă în luptă asemeni idei, așia încâtă se se despartă societatea în clone tabere bine distinse, de ce d-niî miniștrii nu caută se se sucânjere de omeni onești, âră nu numai de acei aginți carî staă cu bâta a mână în locă de lege? Uă mare parte din abuzuri vină de aci, și cândă d. miniștrii nu voiescăă se schimbe, se dea judecății pe asemeni aginți nicî chiară cândă suntă prinși în flagrante delictă, ne lasă a înțelege că altă sprijină în țeră nu maî aă decâtă în asemeni omeni și de aceaa nu voiescă se se desparță de denșii, ca se nu’și taie craca pe carî stau. Acésta fiindă dară starea adevărata a țereî, eu <fică că, sea sa o arezămă Domnitorelui așia cum este, sefi se evită mă uă adresă incomplectă ca aceaa a comisiunii d-vóstră, facându numai uă adresă de simplă curtenire. Suntă de idea din urmă atâtă din puntulă de vedere ca se nu mai audă pe miniștrii (ficându’mi acum că voiescă se isbescă tronul), deca m’ași ocupa se aducă în desbatere tóte aceste suferințe și rele, câtă și din acela ca nu, cândă așî mai voi se facă vrea interpelare relativă la ele, se me trămită atunci la adresa votată,ficendu-mise : actele acestea s’aă atinsă, s’aă desbatută și resolvată cu ocasiunea răspunsului la mesagiă, și resultatulă se fiă ca totădeuna trecerea pură și simplu la ordinea (jile). Amă redactată dâră ună contra-proiectă de adresa, care credu ca se va primi nu numai de majoritatea acestui senată , el crd chiaru și de d-nii miniștrii, cuse acestă contra-proiectă nu conține de câtă curtenire către Domnitoră. E că Î coprinderea, v’o citescă. Măria tea, Senatulă, plină de asigurările ce dați prin mesagială tronului, nu póte de câtă se ve mărturisescă cu celă mai profundă respectă și cea mai mare sinceritate că nu s’a îndouită ună momentă despre solicitudinea bine-voitóre a Măriei tale.