Romanulu, aprilie 1874 (Anul 18)

1874-04-03

foi ANÜLÜ ALÜ OPTU-SPRE-ț)ECELE YOESCE ȘI YEI PUTE Ori-ce cereri pentru România, se ad­re­­sază la administrați­unea­­ b­ariului . ANUNȚURI. In pagina IV, strațmici 30 litere petit 40 bani In pagina I­T, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la d-niî Crain et Micoud, C rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-nii Hausenstein și Vogler Neuermarkt, II. scrisori și ori­ ce trimiteri nefrancate vor­ fi efasate.—Articlele nepublicate se vor arde. 120 BANI ESEMPLARULU. Redacțiinea și Ad­ministrațiuunea, Strada Academiei, No. 26. Ediții aien­­­le séra unate'A .ML. IUW' t SERVICIULU TELEGRAFICII ale «ROMANULUI.» Berlin, 14 Aprilie.—Incepende în Rei­chstag desbaterea legii militare, comisaruld federale Voigst, miniștrii Delbrück, Camp­­hausen și mareșialele Moltke au­ ținuții mai multe discursuri. Guvernul­, primind­ propunerea lui Benigsen, după care consin­­­gi­n­­tele armatei, în timpii de pace, se fi­seba pentru 7 ani. ReielistaguUi a adop­tată acesta propunere cu 224 voturi în contra 146. MERCURI, JOUI 3, 4 APRILE 1874. LUMINEZI­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu anii 48 lei; ș4«e lun! 24 le 9 í luni 12 lei; un ,tm= 5 1*1 In­­stricte: u .il anii 58 lei; féee luni 29 le trei luni 15 lei; uă. kina­­ 5 ). Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancianne comedie 5, și la d-n­î Drain et Mico­ud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, Fleich­­markt, 15. BUCUMSCI, !Î PRÎMUT. Intr’uă seria, de m­ai mulți articuli, tratarăm c­hestiunea tris­t a indepen­­dinței absolute, pe care regimulu ac­tuale o deschise încă din 1872, o agita mulții timpu cu cea mai mare nesocotință ș’o făcu în cele din urmă se degenereze în negări vulgare, în interpretări puerile, date acum terâ­­mului pe care le pusese pétic în tomna trecută. Produserăm­ă unu mare numero de fapte, necunoscute în cea mai mare parte publicului, și neapărate pentru deplina înțelegere a Gestiunii, cu aju­­torul ă loră ori cine pate se înțelegă acum, și care a fostă mobilulă ade­vărată ală mișcării acestei cestiuni de către regimuri actualii, și cari simtă căușele ce produseră acea învrăjbire dintre Turcia și România, atâtă de prejudiciabile intereseloră nóstre și, în fine, cine suntă aceia cari în Ro­mânia aă lucrată tot­deauna pentru mărirea naționale, pentru respectarea drepturilor­ României în totă între­gimea loră, și cine aceia cari, lipsiți de ori­ ce credință în națiune, în drep­turile și viitorul ă­iei, seră numai se specule asupra celoră mai sânte as­­pi­rațiuni. Organulă principala ală regimului nu putea se facă în facia desfășiurării Gesti­unii, supt pesce­lase rămase învelite pâne astăzi, elă vorbi dérü în doue nu­mere, vrénda se aibă aerul, de a ne face uă întempinare; puse în totă lungură articuliloră lui, nu numai că nu dis­cută celă mai mică punctă din câte puserămă spre lămurirea afacerii, nu numai că’șî consumă spațială în obi­cinuitele’­ injurii, nu numai că speră a scăpa de respunderea unei agitări a­­tâtă de nesocotită a cestiunii indepen­­dinței absolute, susținândă cu sfrun­­tare că numai noi amu inventată contra guvernului acele „spaime de independință“, déra cade și în umili­­tarea alternativă de a nega cea-a ce susținu mai bine de ună auă, de-a ne imputa noué, ca crimă, cea-a ce nu­mai singurulü regimulu­i comisă. In cea-a ce privesce fondul c cesti­unii, ună singură lucru se póte des­curca din lunga galiman­ă oficiale, și se póte descurca, fiindă­ că se repeta de vre două cjeci de ori. Eco­lü: După mai bine de ună ană de es­­ploatare a independinței absolute, pe baza ruperii relațiunilor­ nóstre actu­ale și ab­ antiquo cu Turcia, organul­ guvernului reîngh­ite acum totă ce­a emisă asupra acestei cestiuni, și de­clară de repetite ori că guvernul­ de la 11 Martie 1871, cu tote organele sale din țară și din străinătate, nu făcută altă nimică de­câtă „a susține drepturile nóstre legitime, basate pe tratate,“ n’a fostă de­câtă „apărătorului suveranității nóstre naționale,“ nu s’a silită de­câtă „a apăra cu energia, pru­dență și legalitate, drepturile suverane ale țarei, bazate pe tratatele garantate de puteri Fie­care din aceste frase este repetită de câte trei-patru ori, pen­tru ca să rem­ână bine stabilită că regimul­, cu tóte organele sale, vor­­bindu mereu, mai bine de uni ană, des­pire independința absolută, prin res­­cumpararea tributului etc., nu făcută de­câtă a „susține, a apăra cu prudență drepturile țarei pe baza tratatelor­, garantate de puteri“. Intru cătă este de sinceră, întru câtă este de demnă acesta declarare, cândă toți s d­ă modulă în care fu a­­gitată cestiunea, întru cătă uă ase­menea negare a faptelor­­­săverșite póte rădica guvernamentulü țerei in opiniunea Europei, ori­cine va ju­deca. Este destulă numai să amin­timă că Gazetta de Augsburg, că Pressa din Viena și alte­­ jiarie, în cari gu­vernul­ din Bucuresci își strecura propaganda, nu puneau de­locă ces­tiunea pe tărâmulü susținerii și apă­rării „drepturilor­ garantate de pu­teri“, ei cu totală din contra, pe tă­râmulü rescumparării bacșișului a­­nuale ce clamă Turciei și ală ruperii relațiunilor­ actuale dintre România și Turcia, relați­uni garantate de pu­teri. Se amin­tim­ ü asemene că orga­nele din Bucuresci „ale guvernului re­­produceau mereu articulele publicate în acestă sensă de fișele ^h­aiie stră­ine, și totă-de­una le aprobaă; nici uă singură dată n’am declarată că nu împărtășescă modulă soră de-a vede, le însocină, din contra cu mari laude, aprobându-le fără cea mai mică re­­servă. Asta dorit, este veditu că férâmulü, pe care se punea atunci guvernulă și cu organele sale, nu era de­locă „apă­rarea prudentă a drepturilor­ suverane ale țarei, pe baza tratatelor„ garantate de puteri“, ci din contra­atacarea im­prudentă și neoportună a basei trata­telor­, care este menținerea legăturei antice dintre România și Turcia. In consecință, constatămă că gu­vernul­ se cobora astăzi la umilirea de-a nega acțiunea sea védita de mai bine de ună ană. Și negarea fiindă lămurită și de multe ori repetită, resultă că însuși guvernulă consideră acum ca uă mare greșeală, ca ună mare rea pentru țară de-a fi pusă cestiunea pe tărâmulü modificării relațiunilor­ nóstre cu Tur­cia, relați­uni garantate de puteri, mai cu semn în avantagială României. Constatămă deci, prin însăși umili­­tórea negare a guvernului, câtă de ma­re dreptate aveam­ă cândă susțineamă din tota puterea în tomna din urmă că „singurulă terâmă, pe care în îm­prejurările actuale trebuie să se men­­țină cu energia România, este férâ­­mulu drepturilor­ nóstre străbune, garantate în urmă și de puteri.“ Atunci organul­ guvernului ne in­sulta, fiindă­că vorbiamă astă-felă ; j »6 <prea lipsiți de patriotism!), ironici și batjocoritori pentru cele mai sacre aspirațiuni; astăzi pase același or­­gană, fără se­ verta contrazicerea gravă în care cade, și blamulă aspru ce-și dă, repetă chiară frasele nóstre: „a­­„pararea cu prudență a drepturilor­ „suverane ale țarei, pe basa tratatelor­ „garantate de puteri.“ Vă dată acestă constatare făcută,­­ rémânându­probată că organulă gu­vernului nu numai că n’a putută com­bate esactitatea faptelor­ scose de noi la lumină, nici conduși­uni­le deduse dintr ensele, dorü că a fostă chiară ne­voită se nege acțiunea sea du mai bine de ună ană, spre a se putu apăra, se trecemă și la alta consecințe ce mai decurgă din umilitorele negări ale gu­vernului. Ele probheza : I. Că guvernul­ principelui Carol a colaborată până la finele lui 1873 la esecutarea acelui plană de perie pentru România, care consta în a ne sustrage de fapt garanția puterilor­ Europei, prin momela independinței absolute, derű că acum acelă plană fiindă căzută din împrejurări, de bună semn neatennate de voința și acțiunea acestui guvern”, elă declară că n’a făcută și nu face de­câtă „a susține drepturile suverane ale țerei, pe baza tratatelor­ garantate de puteri.“ Déru pentru ce are guvernul­ prin­cipelui Carol a voită pene în Octom­­bre 1773 cea­a ce voiaă Gazetta de Augsburg și Presse din Viena, adică rescumpărarea tributului, ruperea re­­lațiunilor­ actuale cu Turcia, spre a se rupe astă­felă și tratatul­ de Paris, care ne asigura garanția puterilor­ Europei, și acum nu mai voiesce de­câtă menținerea vechielor­ nóstre drepturi, garantate de puteri . Vomă respunde acestei întrebări, în ordinea ce ne­am­ă însemnată. II. Guvernulă, declarândă astăzi prin organulă sau că susține dreptu­rile strămoșesce ale țarei, că le apără, că este apărătoră ală suveranității na­ționale garantată de puteri, mărturi­­sesce că aceste drepturi ale nóstre sunt­ iubite, sunt’ atacate’, căci pene cândă ce­va nu este atacată, nu existe rațiunea da-a’lă apăra. Guvernul­ simte trebuința d’a „apăra cu ener­gia drepturile țerei,“ deci aceste drep­turi sunt­ atacate cu energia. Guver­nul­ declară acum că elă n’a făcută de­câtă a apăra tocmai din 1872 in­dependința și suveranitatea României, bazate pe tratatele garantate de puteri, deci tocmai din 1872 independința și suveranitatea României suntă necur­mată atacate, căci—încă ua­ dată— daca ele nară fi fostă atacate, guver­nulă n’ară fi avută trebuință se le a­­pere. Acesta destăinuire este noua, cu to­­tulă nouă; ea este încă uă desmințire gravă ce’și dă sieși guvernulă, încă uă flagrante contrazicere cu cea a ce a­­firma necurmată pe né ieri.­­ Cândă spunea are adevĕrulü guver­nulă? atunci cândă se glorifica­ că nici­­uă­dată România n’a fostă mai tare și mai respectată în afară; că nici­ uă­­dată nu s’a vorbită mai liberă de independință și de aspirațiunile sale, fără a atrage protestațiunile nimenui, sau acum cândă declară că de doui ani este nevoită se apere necontenită drep­turile țărei, basate pe tratate și ga­rantate de puteri? Celă puțină intr’unulă din aceste două cozuri, guvernul­ a trebuită se spuie neadevérulö. Vomă respunde și acestei a doua întrebări în numerala viitoră; nu case cu vorbe, ca orga­nulă guvernului, nu cu negări și sfe­ricele de advocată de rele cause, ci cu acte oficiale, cu probe trase din ease și arh­­ivel­e diplomatice. Câtă pentru astăzie vomă închiăia respunzându la uă întrebare ce ne pune guvernulă prin organulă séu. „De ce are, Z^e elă, multă patri­oții etc. de la Românulă se necăjescă ori de­ câte­ ori audă pronunțându-se acestă curentă de independința?“ Schimbați, sinceri patrioți, cu ven­­turi de necăjire cu celă de durere sau indignare, și ve vomă respunde îndată: da, asta este, ne dore și ne indignămă ori­ de-câte-ori vé auzimă pe voi, cari vĕ cunoscemű lipsiți de ori-ce credință în națiunea română, cari ați probată totu­de­una acestă lipsă de credință , ne dore cândă ve auzimă vorbindă voi despre independință , scrină că fa­ceți cu densa numai uă speculă ne­demnă, căci nu credeți într’ensa, după cum am a­probată necurmată că cre­­demă voi, scimă că, esploatândă acésta cestiune, n’aveți altă intențiune, de­câtă de a servi scopurile străinului, către care, venindă la putere, ați luată mari îngugiaminte ; lumea tata vede acum că agitândă cestiunea indepen­­dinței, n’ați făcută de­câtă a îndeplini prescrierile art. 2 ală tratatului pe care Prusia l’a presintată Austriei. Acesta articlu zic ea: „Prusia este dispusă se lucreze lîngâ Pórta spre a obține de la ea ca Mon­tenegrel­ă, Bosnia, Serbia și P­rinci­­­patele­ dunărene se putá sa se libereze de Portă printr’nă indemnitate, și se se putá pune supt protecțiunea M. S. im­­peratorele Austriei.“ Ați propagată prin tóte mijlocele, împreună cu Prusia, liberarea de le­­găturele cu Porti printr’uă indemni­tate, ați rădicată in același tim­pă pené la ceruri buna-voință și pro­­tecțiunea Austriei; de ei n’aț­ făcută de câtă a lucra la îndeplinirea pro­misiunii dată Austriei de Prusia. Ecé de ce ne dóré âuirna, Și ne indignămă, cândă ve auzimă vor­­bindă voi despre independință. mentale din Iași, întitulată Indepen­dința română, se esprime astă-felă: «Amil mersă și noi după informațiunî și amă aflată că acelă directors este d. Radu Petrescu, care a redactată unu altă Ziară la Brăila, numită Imparțialulă și care acum a ’nființatu noulă organă la Iași. Amă aflată âncă ca d. Radu Petrescu nu este germană de origină, ci este frances de origină­....» Apoi mai la vale repetă de mai multe ori că e frances de origină, adă­­ugândă felurite semne de punctuați­­une, esclamative și interogative, după fie­care frasc. Ei bine, pentru ca pu­­bliculă se nu fiă indusă in erare, „amü mersă și noi după informațiune“, dé m­ amă aflată lucruri cu totulă contrarie de ce­a aflată Pressa. Astă­felă „amă aflată“­­că d. Radu Petrescu e grecii de origine, de rită catolică, numindu­­se la ’ncepută Luchianos, apoi schim­­­bându-se ’n Lusignan. Supt acesta nu­mire, pe cândă s’afla revisore școlară, a fugită cu lefile mai multor­ institu­tori. Dup’uă furișiare de mai multă tim­pă în Brașiovă—unde Federații*­­nea spunea c’a servită ca spionă ș’a fostă și ’ntemnițată nu mai seimă pen­tru ce fapte bune—s’a re’ntorsă în țeră, s’a botezată, și-a luată numele de Radu Petrescu și s’a căsătorită din nou, de­și mai nainte d’acesta metamorfosă avea femeiă și mai mulți copii,­ pe cari i-a părăsită pene­a<­P lăsându’i muritori de feme. Intr’ună ronda se numia și Ernest Petrescu. Stabilindu-se ’n Galați, scose fata Imparțialulă, prin care lăuda guver­nul­. După câtă­va tim­pă, certându-se cu prefectură, începu a face oposiți­­une și, fiindă­ că prefectură ii purta Sâmbetele, fugi ’n Bucuresci, scose vre 2—3 numere din Imparțialulă și dispăru din noă. Dup’acea­a se găsia 'n Iași, apoi in Brăila, totă cu Imparțialulă și totă guvernamentale, érai actualmete totă la Iași cu Independința românii și totă guvernamentale. O Ece cam ceferă de órient se g­ iS­­­n gata a susține ideiele și principie­ll­e guvernului actuale. Câtă despre d. Boerescu, d-sea, ca ministru ală instrucțiunii publice, ară trebui se ’aliate pe revisorele delapi­­datore și să’la dea ’n mâna justiției, în locă d’a ’lă lăuda prin fața d-sele. Pressa, în numera’1 de la 30 Martie, Intâmpinându cele 7^e de noi despre redactarele noului organă guverna­Ultimele Ziare ce pUmb­ămă din Francia, atâtă cele republicane câtă și cele monar­hice, mai cu osebite, consideră situațiunea cabinetului Bro­glie în neputință de a se mai susține. Guvernă de luptă, după cum l'a nu­mită chiară partizanii lui, d. de Bro­glie care’să conduce pare că ’ncepe a se simți obosită de atâtea campanii întreprinse pentru restabilirea ordinii morale, prin mijlace materiale, pare că vede necesitatea de a căuta se și restabilesc o mai întâiă moralulă «aă

Next