Romanulu, aprilie 1874 (Anul 18)
1874-04-03
foi ANÜLÜ ALÜ OPTU-SPRE-ț)ECELE YOESCE ȘI YEI PUTE Ori-ce cereri pentru România, se adresază la administrațiunea bariului . ANUNȚURI. In pagina IV, strațmici 30 litere petit 40 bani In pagina IT, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la d-niî Crain et Micoud, C rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-nii Hausenstein și Vogler Neuermarkt, II. scrisori și ori ce trimiteri nefrancate vor fi efasate.—Articlele nepublicate se vor arde. 120 BANI ESEMPLARULU. Redacțiinea și Administrațiuunea, Strada Academiei, No. 26. Ediții aienle séra unate'A .ML. IUW' t SERVICIULU TELEGRAFICII ale «ROMANULUI.» Berlin, 14 Aprilie.—Incepende în Reichstag desbaterea legii militare, comisaruld federale Voigst, miniștrii Delbrück, Camphausen și mareșialele Moltke au ținuții mai multe discursuri. Guvernul, primind propunerea lui Benigsen, după care consingintele armatei, în timpii de pace, se fiseba pentru 7 ani. ReielistaguUi a adoptată acesta propunere cu 224 voturi în contra 146. MERCURI, JOUI 3, 4 APRILE 1874. LUMINEZITE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu anii 48 lei; ș4«e lun! 24 le 9 í luni 12 lei; un ,tm= 5 1*1 Instricte: u .il anii 58 lei; féee luni 29 le trei luni 15 lei; uă. kina 5 ). Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancianne comedie 5, și la d-nî Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. BUCUMSCI, !Î PRÎMUT. Intr’uă seria, de mai mulți articuli, tratarăm chestiunea trist a independinței absolute, pe care regimulu actuale o deschise încă din 1872, o agita mulții timpu cu cea mai mare nesocotință ș’o făcu în cele din urmă se degenereze în negări vulgare, în interpretări puerile, date acum terâmului pe care le pusese pétic în tomna trecută. Produserămă unu mare numero de fapte, necunoscute în cea mai mare parte publicului, și neapărate pentru deplina înțelegere a Gestiunii, cu ajutorul ă loră ori cine pate se înțelegă acum, și care a fostă mobilulă adevărată ală mișcării acestei cestiuni de către regimuri actualii, și cari simtă căușele ce produseră acea învrăjbire dintre Turcia și România, atâtă de prejudiciabile intereseloră nóstre și, în fine, cine suntă aceia cari în România aă lucrată totdeauna pentru mărirea naționale, pentru respectarea drepturilor României în totă întregimea loră, și cine aceia cari, lipsiți de ori ce credință în națiune, în drepturile și viitorul ăiei, seră numai se specule asupra celoră mai sânte aspirațiuni. Organulă principala ală regimului nu putea se facă în facia desfășiurării Gestiunii, supt pescelase rămase învelite pâne astăzi, elă vorbi dérü în doue numere, vrénda se aibă aerul, de a ne face uă întempinare; puse în totă lungură articuliloră lui, nu numai că nu discută celă mai mică punctă din câte puserămă spre lămurirea afacerii, nu numai că’șî consumă spațială în obicinuitele’ injurii, nu numai că speră a scăpa de respunderea unei agitări atâtă de nesocotită a cestiunii independinței absolute, susținândă cu sfruntare că numai noi amu inventată contra guvernului acele „spaime de independință“, déra cade și în umilitarea alternativă de a nega cea-a ce susținu mai bine de ună auă, de-a ne imputa noué, ca crimă, cea-a ce numai singurulü regimului comisă. In cea-a ce privesce fondul c cestiunii, ună singură lucru se póte descurca din lunga galimană oficiale, și se póte descurca, fiindă că se repeta de vre două cjeci de ori. Ecolü: După mai bine de ună ană de esploatare a independinței absolute, pe baza ruperii relațiunilor nóstre actuale și ab antiquo cu Turcia, organul guvernului reînghite acum totă cea emisă asupra acestei cestiuni, și declară de repetite ori că guvernul de la 11 Martie 1871, cu tote organele sale din țară și din străinătate, nu făcută altă nimică decâtă „a susține drepturile nóstre legitime, basate pe tratate,“ n’a fostă decâtă „apărătorului suveranității nóstre naționale,“ nu s’a silită decâtă „a apăra cu energia, prudență și legalitate, drepturile suverane ale țarei, bazate pe tratatele garantate de puteri Fiecare din aceste frase este repetită de câte trei-patru ori, pentru ca să remână bine stabilită că regimul, cu tóte organele sale, vorbindu mereu, mai bine de uni ană, despire independința absolută, prin rescumpararea tributului etc., nu făcută decâtă a „susține, a apăra cu prudență drepturile țarei pe baza tratatelor, garantate de puteri“. Intru cătă este de sinceră, întru câtă este de demnă acesta declarare, cândă toți s dă modulă în care fu agitată cestiunea, întru cătă uă asemenea negare a faptelorsăverșite póte rădica guvernamentulü țerei in opiniunea Europei, oricine va judeca. Este destulă numai să amintimă că Gazetta de Augsburg, că Pressa din Viena și alte jiarie, în cari guvernul din Bucuresci își strecura propaganda, nu puneau delocă cestiunea pe tărâmulü susținerii și apărării „drepturilor garantate de puteri“, ei cu totală din contra, pe tărâmulü rescumparării bacșișului anuale ce clamă Turciei și ală ruperii relațiunilor actuale dintre România și Turcia, relațiuni garantate de puteri. Se amintim ü asemene că organele din Bucuresci „ale guvernului reproduceau mereu articulele publicate în acestă sensă de fișele ^haiie străine, și totă-deuna le aprobaă; nici uă singură dată n’am declarată că nu împărtășescă modulă soră de-a vede, le însocină, din contra cu mari laude, aprobându-le fără cea mai mică reservă. Asta dorit, este veditu că férâmulü, pe care se punea atunci guvernulă și cu organele sale, nu era delocă „apărarea prudentă a drepturilor suverane ale țarei, pe baza tratatelor„ garantate de puteri“, ci din contraatacarea imprudentă și neoportună a basei tratatelor, care este menținerea legăturei antice dintre România și Turcia. In consecință, constatămă că guvernul se cobora astăzi la umilirea de-a nega acțiunea sea védita de mai bine de ună ană. Și negarea fiindă lămurită și de multe ori repetită, resultă că însuși guvernulă consideră acum ca uă mare greșeală, ca ună mare rea pentru țară de-a fi pusă cestiunea pe tărâmulü modificării relațiunilor nóstre cu Turcia, relațiuni garantate de puteri, mai cu semn în avantagială României. Constatămă deci, prin însăși umilitórea negare a guvernului, câtă de mare dreptate aveamă cândă susțineamă din tota puterea în tomna din urmă că „singurulă terâmă, pe care în împrejurările actuale trebuie să se mențină cu energia România, este férâmulu drepturilor nóstre străbune, garantate în urmă și de puteri.“ Atunci organul guvernului ne insulta, fiindăcă vorbiamă astă-felă ; j »6 <prea lipsiți de patriotism!), ironici și batjocoritori pentru cele mai sacre aspirațiuni; astăzi pase același organă, fără se verta contrazicerea gravă în care cade, și blamulă aspru ce-și dă, repetă chiară frasele nóstre: „a„pararea cu prudență a drepturilor „suverane ale țarei, pe basa tratatelor „garantate de puteri.“ Vă dată acestă constatare făcută, rémânânduprobată că organulă guvernului nu numai că n’a putută combate esactitatea faptelor scose de noi la lumină, nici condușiunile deduse dintr ensele, dorü că a fostă chiară nevoită se nege acțiunea sea du mai bine de ună ană, spre a se putu apăra, se trecemă și la alta consecințe ce mai decurgă din umilitorele negări ale guvernului. Ele probheza : I. Că guvernul principelui Carol a colaborată până la finele lui 1873 la esecutarea acelui plană de perie pentru România, care consta în a ne sustrage de fapt garanția puterilor Europei, prin momela independinței absolute, derű că acum acelă plană fiindă căzută din împrejurări, de bună semn neatennate de voința și acțiunea acestui guvern”, elă declară că n’a făcută și nu face decâtă „a susține drepturile suverane ale țerei, pe baza tratatelor garantate de puteri.“ Déru pentru ce are guvernul principelui Carol a voită pene în Octombre 1773 ceaa ce voiaă Gazetta de Augsburg și Presse din Viena, adică rescumpărarea tributului, ruperea relațiunilor actuale cu Turcia, spre a se rupe astăfelă și tratatul de Paris, care ne asigura garanția puterilor Europei, și acum nu mai voiesce decâtă menținerea vechielor nóstre drepturi, garantate de puteri . Vomă respunde acestei întrebări, în ordinea ce neamă însemnată. II. Guvernulă, declarândă astăzi prin organulă sau că susține drepturile strămoșesce ale țarei, că le apără, că este apărătoră ală suveranității naționale garantată de puteri, mărturisesce că aceste drepturi ale nóstre sunt iubite, sunt’ atacate’, căci pene cândă ceva nu este atacată, nu existe rațiunea da-a’lă apăra. Guvernul simte trebuința d’a „apăra cu energia drepturile țerei,“ deci aceste drepturi sunt atacate cu energia. Guvernul declară acum că elă n’a făcută decâtă a apăra tocmai din 1872 independința și suveranitatea României, bazate pe tratatele garantate de puteri, deci tocmai din 1872 independința și suveranitatea României suntă necurmată atacate, căci—încă ua dată— daca ele nară fi fostă atacate, guvernulă n’ară fi avută trebuință se le apere. Acesta destăinuire este noua, cu totulă nouă; ea este încă uă desmințire gravă ce’și dă sieși guvernulă, încă uă flagrante contrazicere cu cea a ce afirma necurmată pe né ieri. Cândă spunea are adevĕrulü guvernulă? atunci cândă se glorifica că niciuădată România n’a fostă mai tare și mai respectată în afară; că nici uădată nu s’a vorbită mai liberă de independință și de aspirațiunile sale, fără a atrage protestațiunile nimenui, sau acum cândă declară că de doui ani este nevoită se apere necontenită drepturile țărei, basate pe tratate și garantate de puteri? Celă puțină intr’unulă din aceste două cozuri, guvernul a trebuită se spuie neadevérulö. Vomă respunde și acestei a doua întrebări în numerala viitoră; nu case cu vorbe, ca organulă guvernului, nu cu negări și sfericele de advocată de rele cause, ci cu acte oficiale, cu probe trase din ease și arhivele diplomatice. Câtă pentru astăzie vomă închiăia respunzându la uă întrebare ce ne pune guvernulă prin organulă séu. „De ce are, Z^e elă, multă patrioții etc. de la Românulă se necăjescă ori de câte ori audă pronunțându-se acestă curentă de independința?“ Schimbați, sinceri patrioți, cu venturi de necăjire cu celă de durere sau indignare, și ve vomă respunde îndată: da, asta este, ne dore și ne indignămă ori de-câte-ori vé auzimă pe voi, cari vĕ cunoscemű lipsiți de ori-ce credință în națiunea română, cari ați probată totudeuna acestă lipsă de credință , ne dore cândă ve auzimă vorbindă voi despre independință , scrină că faceți cu densa numai uă speculă nedemnă, căci nu credeți într’ensa, după cum am aprobată necurmată că credemă voi, scimă că, esploatândă acésta cestiune, n’aveți altă intențiune, decâtă de a servi scopurile străinului, către care, venindă la putere, ați luată mari îngugiaminte ; lumea tata vede acum că agitândă cestiunea independinței, n’ați făcută decâtă a îndeplini prescrierile art. 2 ală tratatului pe care Prusia l’a presintată Austriei. Acesta articlu zic ea: „Prusia este dispusă se lucreze lîngâ Pórta spre a obține de la ea ca Montenegrelă, Bosnia, Serbia și Principatele dunărene se putá sa se libereze de Portă printr’nă indemnitate, și se se putá pune supt protecțiunea M. S. imperatorele Austriei.“ Ați propagată prin tóte mijlocele, împreună cu Prusia, liberarea de legăturele cu Porti printr’uă indemnitate, ați rădicată in același timpă pené la ceruri buna-voință și protecțiunea Austriei; de ei n’aț făcută de câtă a lucra la îndeplinirea promisiunii dată Austriei de Prusia. Ecé de ce ne dóré âuirna, Și ne indignămă, cândă ve auzimă vorbindă voi despre independință. mentale din Iași, întitulată Independința română, se esprime astă-felă: «Amil mersă și noi după informațiunî și amă aflată că acelă directors este d. Radu Petrescu, care a redactată unu altă Ziară la Brăila, numită Imparțialulă și care acum a ’nființatu noulă organă la Iași. Amă aflată âncă ca d. Radu Petrescu nu este germană de origină, ci este frances de origină....» Apoi mai la vale repetă de mai multe ori că e frances de origină, adăugândă felurite semne de punctuațiune, esclamative și interogative, după fiecare frasc. Ei bine, pentru ca publiculă se nu fiă indusă in erare, „amü mersă și noi după informațiune“, dé m amă aflată lucruri cu totulă contrarie de cea aflată Pressa. Astăfelă „amă aflată“că d. Radu Petrescu e grecii de origine, de rită catolică, numinduse la ’ncepută Luchianos, apoi schimbându-se ’n Lusignan. Supt acesta numire, pe cândă s’afla revisore școlară, a fugită cu lefile mai multor institutori. Dup’uă furișiare de mai multă timpă în Brașiovă—unde Federații*nea spunea c’a servită ca spionă ș’a fostă și ’ntemnițată nu mai seimă pentru ce fapte bune—s’a re’ntorsă în țeră, s’a botezată, și-a luată numele de Radu Petrescu și s’a căsătorită din nou, deși mai nainte d’acesta metamorfosă avea femeiă și mai mulți copii, pe cari i-a părăsită penea<P lăsându’i muritori de feme. Intr’ună ronda se numia și Ernest Petrescu. Stabilindu-se ’n Galați, scose fata Imparțialulă, prin care lăuda guvernul. După câtăva timpă, certându-se cu prefectură, începu a face oposițiune și, fiindă că prefectură ii purta Sâmbetele, fugi ’n Bucuresci, scose vre 2—3 numere din Imparțialulă și dispăru din noă. Dup’aceaa se găsia 'n Iași, apoi in Brăila, totă cu Imparțialulă și totă guvernamentale, érai actualmete totă la Iași cu Independința românii și totă guvernamentale. O Ece cam ceferă de órient se g iSn gata a susține ideiele și principielle guvernului actuale. Câtă despre d. Boerescu, d-sea, ca ministru ală instrucțiunii publice, ară trebui se ’aliate pe revisorele delapidatore și să’la dea ’n mâna justiției, în locă d’a ’lă lăuda prin fața d-sele. Pressa, în numera’1 de la 30 Martie, Intâmpinându cele 7^e de noi despre redactarele noului organă guvernaUltimele Ziare ce pUmbămă din Francia, atâtă cele republicane câtă și cele monarhice, mai cu osebite, consideră situațiunea cabinetului Broglie în neputință de a se mai susține. Guvernă de luptă, după cum l'a numită chiară partizanii lui, d. de Broglie care’să conduce pare că ’ncepe a se simți obosită de atâtea campanii întreprinse pentru restabilirea ordinii morale, prin mijlace materiale, pare că vede necesitatea de a căuta se și restabilesc o mai întâiă moralulă «aă