Romanulu, iunie 1874 (Anul 18)
1874-06-01
ANÜLÜ ALÜ OPTÖ-SPRE-j)ECELE YOIESCE ȘI YEI PUTÉ Ori-ce cereri pentru România, se adreseză la administrațiunea diarnului . ANUNȚURI. In paga IV, spațiulă 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la d-niî Órain et Micoud, 9 rue Drouot, LA TIHNA: la d-nii Haasenste, și Vogler Wallfischgasan. 10. Scrisori și ori ce trimiteri nefrancate vor fi I fosate.—Artierele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLA 11 ULU. —IBM1» msfab> RedactÎ Pfieil și Mmînistrațîimea, Strada Ramnei No. 14 (A) HEMP Edițiunea de seral € I§ BUCURESCI, , 31 Florarii, 12 Cireșarii Primimü din Pitesci un epistolă, însoțită de copia unei telegrame trimisă d-lui ministru de interne. Seim* c’prî ee denii""’"*’"" î** ""ntra abusurilorü n’are alta resultatu decâtă d’a provoca pentru aginții abusurilor noul resplatiri din partea guvernului. Scima că d. ministru de interne le cunoace însuși că nu póte și că nu voiesce să curme abuzurile, căci jafurile și fără-delegile sunt „generalitățî“ supt dinastia Lascaru Catargi. Scima că d. Lascaru Catargi crede că cu câte că națiune este mai împilată, mai sărăcită ’și mai slăbită, cu atâtă va îngenuchia mai lesne la ori ce stăpână, și vedita este pentru toți că acesta este scopul ce urmăresce, întemeindu-se pe suspinele Românilor desprese în versuri de poet falű Alesandrescu : „Je pasa bietei turme, In veci nenorocită, „Se seie de ce mână Va S măcelărită, „Și dé ea are uulțiméu mulți apăsători.“ Cu tóte aceste cunoscende și legea nestrămutată a naturei, că nu este nici uă putere, nici chiară aceaa a dinastiei Catargi, care se pot a reziste celora carii se voru întruni pe frumuri legale și voru cere restabilirea legii, publicămii mai la vale epistola și telegrama unora dintre cei suferinzi din Piteșci. Suferințele acestora nu sunt atât de mari ca cele denundate guvernului de mulți alții. Aceștia, ca și toți suferinzii din țară, nu vor dobândi dreptatea ce cerfi, demine di ocasiunea se zicema din nou tutorii Românilor) : uniți-vă și reclamați necontenită. Nu se va face îndreptare, reclamați mereu, reclamați fără curmare, strigați din ce în ce mai mulți și’n unire, și cum tiindu c’astafelu nu va trece multă și suferinzii vor învinge pe însușî d. Catargi. Și ce Zicemü! Ela este învinsă deja in țară și nu mai stă în piciure de câtu prin proptelele Ungurilorü. Cându una barbatü ca d. Manolachi Costachi zice națiunii și Europei: „Este de datoria mea acum se dau strigaturu de alarmă“, regimele Catargi este deja rǎnitü de marte. Încă vă dată, și totă pentru jafulu țărei,a mai datu d. Epurénu strigarea de alarmă, și tóta națiunea se înfiora. Din nenorocire, atunci strigarea sea n’ajunse pené la capulu Statului; d’astă-dată é DSé esperiința va servi tuturora, și ânșii miniștrii voru pune supt ochii Domnului Româniloru raportulu d-lui Manolachi Costachi, și strigarea d’alarmă a națiunii, rostită pentru a doua oră prin vocea celui mai mare conservator și din tóta România. Și déca do. miniștrii nu voru ave patriotismulu d’a ’și împlini, celu puțină d’astă-dată, acésta sacră datoria a tutori consiliarilor’ă tronului, este peste putință acum ca partita conservatorre, impluse de mietinesculu de conservare, sa m sa aniun W 1 m puia supt ochii capului Statului durerosa și ’nspăimăntătorea fotografia a stării actualei de lucruri, ș’a salva astafela societatea de chinurile ce o bântuie și de periclele ce stau d’asupră’l ca norii potopului , uă mică suflare de ventit și suntemü înnecați. Nu putemu urma mai bine același șiră de idei și servi mai cu efectu societatea română, de câtă puindu aci supt ochii tutcr a partiteloru câte-va pasagie dintr’unu discurso alți d-lui Gaulibetta. La 1 iunie , cu ocasiunea serbarilor a concursului regionale de la Auxerres, s’a datü unü banchetă fostului membru al guvernului apărării naționale. D. Lepère, deputată și președinte al consiliului generale alü departamentului , închinând și pentru Republică și pentru d. Gambetta, Zise că starea actuală de lucruri este asta fel, încâtü íntorce inima omului; d. Gambetta, respunzânda, Zise : „Cuvéntul nu este pré violente. Este ’n adevera juă suflare de desgustii și de ’ntristare ce trece peste Francia. Dup’atâtea doliuri, a fostă vaî! reservatu acestei nenorocite țări se cunoscu și suprema și neconsolabila durere d’a nu pute se unescă pe toți fiii iei pentru reconstruirea patriei supt simboluru republicană. Da, cunoscurămil ș’acastă neinesprimabile durere d’a fi siliți se ne ntrebămă ancă daca putemu se ne’ntrunima cu toții în numele acelorași trebuinți de unitate, de concordii, de potolire și de sacrificii, pentru reconstituirea și rădicarea patriei nóstre ciuntită și gemendă și care ne strigă de trei ani: „Fii nesoiotiți și rătăciți! In de șertele vóstre certuri Zteți că vă gândiți la mine,că voiți se mé vedeți renascenda și propâșindă. Cum faceți éasc de nu vedeți că, spre a mĕ reface, este d’ajun să se recunosceți suveranitatea mea? Nu suntu eu mama și domna tutorii Francesilor ? Nu suntu eu singurulü suverană, singurulu rege ? „De trei ani, domnilor ii, s’au gândită la tote în țara nóstra, démi numai la Francia nu. Este timpu s’ascultama cu toții ș’acea mare voce a poporațiunilor rurale, care trebuie se fiă, pentru guvernele unei societăți atât de profundă democratică, prevestirea supremă, ce totu-deuna trebuie se fie căutată, cunoscută și respectată. „In acesta ’ntrunire suntu tote nuanțele opiniunilorü din țără, ale partitei naționale. Fiecare, în acesta partită a liberei disusiuni, își păstreză dreptul, preferințelor și teorielor sale favorite, dérit și fiă care trebuie, după desbaterile și otărîrea metodei și a direcțiunii, se nu se mai abată din calea care conduce la ținta propusă; reuniți toți supt acelți drapelü, fiă-care este lucumit că, prin statornicia și disciplină, va învingi tóte miseriele, tóte ostilitățile personale, mărirea causei și nobilitatea țintei dă putere fîncâruia d’a trece peste misar&bizete greutăți ale vieței fiăț i căreia <file. Doné lucruri ne trebuie spre-a ’nvinge pe inamicii noștrii și ’l vomă învinge, fiindu-că pentru densele vomă lupta ’n unire. „Suveranitatea națiunii și practicarea legii.“ Cine are nu va simți c’aceste cuvinte conțină cea mai adevărată fotografie a situațiunii nóstre și ne presintă metoda ce trebuie se urmămö spre a fi șiruri de islbândă? Nu trece ore și peste România aceaași suflare de ’ntristare și de desgustii, cândăprijimă actele guvernului Catargi? Nu cunosce acum și țera nóstra suprema și neconsolabna durere d’a vede că fiii iei nu se unescă spre-a o scăpa din cuptorul de suferinți în care se svîrcolesce d’atâția ani? Nu <zice mereu și deasa fiilor ă iei. —De trei ani vă gândiți la tate, démü nicidecum la mine? Nu mărturis insuși d. Mavrogheni starea de peire, de morte a sultanului română, și ’n fația deplinei ruini a țărei, nu dete celă mai mare conservatore ală țărei strigarea de alarmă? Ce mai staă deră des uniți toți câți facă parte din feluritele partite ale țării ? Pentru ce astăzi, în fația perilului, nu se unescă pe förâmulű suveranității națiunii și ală sincerei practicări a legii ? Nu le-ar Jisă însuși guvernul, că nu’i póte asculta pe câtă vară vorbi ca simplii indivizi ? Se se ’ntrunesc a dejit, să se ’ntrunesca toți Românii cei buni, din tóte partitele; se se puie supt drapelul suveranității naționale ș’ală practicării legii, și ’udată nedreptatea va ’ngenuchia și națiunea îi va recunosce de fiii sei salvatori, și legea repuindu-se pe tronul ăiei, Românii își va relua mersului ei regulată și liniștită pe calea civilisațiunii și a prosperității morale și materiale, dințarea stimei și recunostinței ce ve vom conserva: Iorgu Rusu, Năstase Panaitü, Tudorii Radu, Radu Petre, Petre Stan, Ivan Ivan, Ivan Nedelca, Necula Petre, Stoian Ganciu, Nedu Colea, Nedu Velea, toți grădinari staționați în Pitesci. Senatulu a ținută ședință publică lóul și a votatu, mai fara desbatere, proiectulu de lege pentru împroprietărirea coloniștiloru și domenienilorü din Basarabia., precum și proiectulu de lege pentru prelungirea sendințeloru bonuriloru de tesauru, cari espiră la Noembre și Decembre, pâne la concurința de 17,000,000. Eco epistola și telegrama de cari vorbiramu mai susu. D-lui redactore alu ROMANULUI. Domnule redactor", Esasperați de jafurile comise ce ui se facu pe totă Zhia în facia autoritățiloriî comunale, ama transmisă anesata telegramă d-lui ministru de interne, cerând o îndreptățire. Totu-vă- 1 dată ve rugama și pe d-vóstre se binevoiți a o publica. Stațiunea telegrafică d’aci ne-a refusatu copia ce ve adresămă. Primiți, domaule redactors, Inove*! TELEGRAMA D-lui ministru de interne. t Bucurescu Suntemii jăfuițî în tote Zilele pe piețele orașului, și ’n vederea autoritățilorti comunale, de către Evreii întreprinzetori ai raselor comunale, carii, supt diferite proteste, în contra legilor și condițielor, clare și positive, nerușineză, prin luare, laminte, de taxe ilegale. Autoritățile sforîî protege prin indiferința ce aretă pe facă reclamarilorü nóstre. De acești Evrei se comită și alte abuzuri de asemenea natură. Anchetându-se seriosu și imparțiale se constată totalu. Daca mai esiste dreptate, se se respecte legile, și bine-voiți a nu ne lăsa victima abuzurilor, încuragiate de influință. Trăiniteți în anchetă funcționară străină. Recomandându-se autoritaților locale, vomă remâne în starea actuale și persecutați. Asceptăm o anchetă scrupulosă cu nerăbdare și ’ncredere în justiția d-vóstre: Iorgu Rusu, Năstase Panaită, Tudoru Radu, Radu Petre, Petre Stan, Ivan Ivan, Ivan Nedelca, Necula Petre, Stoian Ganciu, Nedu Colea, Nedu Velea, toți grădinari staționați în Pitești. Reproducemü urmatorele din edițiunea de diminața a numărului precedinte. Din afară..—Centrală stângă a adoptată, cu unanimitatea de 75 membrii presințî, ună procesă-verbale, prin care afirmă aceste simțiminte : centrula stângă a crezută in totu-deuna că incertitudinea Zilei de mâne și lipsa unui guvernă definită suntü causa nelinișteloră și suferințeloră țerei. Centrală stângă crede că adoptarea articlului 1 din legile presintate la 19 Mai 1873 ar fi o ună gagiă de stabilitate, numindă pe mare șialele Mac-Mahon președinte nu al unei republice de 7 ani, ci ală republice! pe șapte ani, țara găseșce și’și reservă suveranitatea în dreptur de revizuire ce consacră orice constituțiune republicană. Centrală stângă regretă disolverea Adunării actuale, care devine uă consecință neevitabile și imediată în casă de refusă sau de neposibilitate d’a constitui, dérüelü nu se va da înapoi de la acestă necesitate. Centrulu stângă asemenea nu trebuie să ascundă în cugetarea sea că Adunarea naționale nu va putea, după ce va fi constituită, sa întârzie multă timpu d’a se separa. Deosebirea este numai că în acestă casă, disolverea va fi fără peliculă și cu profită pentru toți, căci va prepara potolirea și concordia. Acestă programă a centrului stângi obține Zila să numeroși aderiuți. Pene la 6 Iunie erau supt scriși 83 membrii. Din Spania ultimele serii suntu cele următore: la Gandela, in provincia Tarragona, republicanii au avută că victoria completă contra facțiunilor întrunite ale lui Miestrazga. Carliștii au suferit mari perderi. Mareșialele Concha a intrată la 4 Iunie în Logrono și o dată visită iudată lui Espartero, care Ta felicitată pentru liberarea ostașiului Bilbao. țiarură clericale din Austria Volksfreund, vorbindă de convențiunea închiriată între Austro-Ungaria și România pentru funcnțiune , crede că acestă convențiune are oă semnificare politică cu totul speciale și că ea crează «uuă noă precedinte pentru atitudinea nostră (austro-ungară) în cestiunea orientale, a cărei importanță este evidente». ! ATA, 1 IUNIU 1874 MINEI ATE ȘT YET PI ABONAMENTE in Capitale: unu anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei; lai Districte: un anii 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nî Drain et Micoudi 9, rue Dronot, 9. LA VIENA: la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. Amii primiții Marți, la 28 ale curintei, din partea mai multorü cetâțiani din Ploiesei urmatorulu articlu. Deși cestiunea de care trateza s’a resolvatű cu vniala abuzului și de Senatu, totuși credemu necesarii a’lu da publicității, fiindu ca conține câte-va acte cari potu completa judecata țărei asupra ómeniloru ce o cârmuiescu azi. Ploiesei, 28 Maiă, 1874. JONCȚIUNILE CASELORU FERATE. Cestiunea jonctiuniloru căselor ferate cerute de Austro-Ungaria se credea cu totulu terminată și ’nlăturata după votulu ce a datu adunarea deputaților și în anulu trecutu. Nu scimü cum aceași Adunare s’a pututu forma aZi uă nouă convingere asupra aceleiași cestiuni și s’o voteze c’uă neașceptată răpeziciune, c’uâ ne’nțelasa majoritate. Noi nu credem că aceleași interese politice și economice, cari au dictata atunci respingerea funcțiunilor cerute de vecinii noștri maghiari, se fi putută dispare asta de curénda și, prin urmare, opiniunea publica e’n dreptu,e naturale a crede că convincțiunile d’acum nu pot fi de cât o d’uă altă natură, cu totul misteriósa. Votarea în pripă a unei linii ferate de 100 kilometre prin munți și prăpăstii, pentru a putea se därno uă funcțiune, esclusivu de interesu maghiarii și ’n detrimentulu intregei rețeli de linii ferate de la Verciorova la Ițkaui, a produsă spaimă și îngrijire tuturoru cetățianiloră acestui județft. S’a strigată nceoate uită că rețelele caielorü nóstre ferate, date la 1868 prin concesiunile Offenheim și Strasberg, au fostu pre mari și peste puterile nóstre d’a se construi d’uă-dată. Aceiași ómeni pusé, cari scoteau acesta strigǎtu, vina azi și aruncă asupra țerei construiri de noul linii ferate, în adevĕrü peste puterile nóstre, căci ele nu suntu de nici una interesă pentru țară, înecată în atâtea noui și nemăsurate contribuțiuni de totu felulu, cari i s’au impusu numai supt singurulu pretestű alu necesității da se plaț anuitățile căieloru ferate. De la uă necesitate absolută pentru a se construi prima rețea de căi ferate d’a lungulu țărei și pene la acea-a d’a se mai construi și altele, pe cari necesitățile țărei nu le reclamă, ci numai interesele străinilorii ș’ale câtoru-va persóne înstrăinate cari voru să’și esploateze pădurile domenidoru lorü și să’și mulțămescă plăcerea d’a le șuiera locomotivele pe dinaintea castelelor, de prin munți, este un mare diferință. Asemeni noul sarcini ruinătore pentru generalitatea contribuitorilorü nu se mai pot purta. Cetățianii Prahoveni espuși mai mult la relele consecințe ce va aduce,—din punctul de vedere economica și chiar o strategică,—linia ferată ce se cere a se construi pe valea Prahovei de la Ploiesei la Predelu, pentru a se da uă funcțiunea reclamată de Maghiari, suntu în posițiune d’a vedea mai bine relele de cari vor aui fi îo_ viți,