Romanulu, iulie 1874 (Anul 18)

1874-07-24

ANALU ALO OPTÜ-SPRE GENELE TÜIESCE ȘI VEI PUTE Orice cerere pentru Itomn&ma, se adreseza la administrațiunea islamului . ANUNȚURI. In pagina IV, spațiul!! 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 leî. se adresa LA PARIS : la d. Órain 9 rue Drouot. LA VIENA: la d-nil Haasenstein și Vogler Wallfischgasse 10. Scrisori și ori ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLANULU. DEPEȘI TELEGRAFICE (Servitiulu particularii alei MONITORULUI.) Paris, 31 Iuliu. — Imperatricea Austriei a sositul astadi la Havre. S’asigură că Francia va recunosce avisulu guvernului spaniole cându celelalte puteri voru fi de acordă asupra acestui punctu. Roma, 31 Iuliu.—țîiarului Opinione «zice că negoțiațiunile întreținute între puteri pentru a trimite escadre ’n Spania n’au altă scopu decâtu protecțiunea naționalilor ü. Redacțiunea și Administrațiunea Strada Pumnci ffo. 14 Edițiunea de sera — Din erore, în revista de ieri s’a pusă numele de „Zarifi“ în loc de „Oppenheim IRCURI, 24 IULIU, 1874 LUMINEZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE UI Capitale: unu anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă .una 5 lei. In Districte: un ană 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Órain 9, rue Brouot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. Bucmsci, 4 Augusts'” Pedepsiți suntă astăzi aceia cari, In respectul consoiinții lorü, voru rostită judecată dreptá, derű contraria voinții stăpânului. Acesta este ultima espresiune a tiraniei, lipsită de ori ce simță morale. Cându omulă, în exercițiulă unei autorități, o intrebuințeza nu numai spre a pune voința sea mai presusa de legi și de regulele statornicite, dérit și spre a ’și aservi consciințele altora, acelă omu nu este numai arbitrariu și călcatorii de lege, ci indeplinesce și misiunea cea mai corupetare în societate. Ei bine, acesta omit este actualulu ministru de resbelți, generalul Florescu. Pedepsa dată oficialilor superiori, cari In sinceritatea consciinței lor, nu putură se găsescă culpabilă pe colonelul Ghergheliy, este cea mai cutezătorie din tóte manifestările necalificabilei veleități de-a’și aservi conșeiințele. Nu era destulă ministrului că se juca de atâta timpii cu comisiunile militare, într’una modă care tindea nimici prin umilire demnitatea de militară, nu ’i era destulă că judecata unei comisiuni, asupra cutărei sau cutărei cestiuni, n’are valore și nu remane definitivă, pene ce nu se rostesce întocmai după ordinele d-sele: mai trebuia ca chiară sentința unui consiliu judiciară militară se se dea, nu după cum dicta libera consciință a judecătoriloră, ci după cum voia ministrulă. Și d. generare Florescu nu mai păstreză nici măcară atâta respectă pentru ecitatea și demnitatea de militară, incâtă se fi avută puterea d’a ’și năbuși necazulă : din contra, își afișta simțimintele prin pedepsirea tutorii oficialilor, cari crezuseră că le e permisă se aibă uă consciință demnă și independinte. Se nu se măgulescă cnse de generare că prin acesta va reeși să nimicescă virtuțile atâtă de neapărate oștenului, demnitatea și onorea. Din contra, impingendă lucrurile la celă mai de pe urmă escesă, cum făcu în privirea consiliului ce achita pe colonelulă Ghergheliy, va produce negreșită uă iritare favorabile simțurilor de demnitate și de onore. Uă armată, în care simțulă de onore și" uă consciință demnă nu suntă rădicate la celă mai înaltă gradă, este uă adevărată calamitate pentru societate. Cândii oștanilă perde respectul de sine și prin urmare de semenii săi, devine ună pretoriană impilătoră, crudiți fără scrupule către reatulii națiunii, fără curagiă și lipsită de orice energiă, în facia inamicului din afară. Omulű derit care, ținândă uă autoritate superioră ’n armată, caută se aserviască singurei sale voințe consciința, prin urmare și demnitatea subalterniloră, iubesce, cu sau fără scrie, în cnse și temeliele instituțiunii, tinde a face din nesce apărători iubiți și binecuvântați ai patriei uă adevărată calamitate pentru societate. Déri, încă vădată, nimeni și nimică nu va pute coborî aci armata română de la înălțimea unde se află. Mai cu semn cu noua organisare militară, cu o stănilă cetățână și părinte de familia, trecândă pe renda prin armata permanentă, astăfelă încâtă întrega putere armată să formeze ună corpă omogenă, că acțiune ca acea a d-lui generare Florescu se va isbi de ună zidă de consciințe demne și românesc și se va restrânge numai asuprai. Se nu creipi că pedepsa la care a cutesată se supună acum pe membrii consiliului de reformă, carii achitară pe d. colonelă Ghergheliy, va nimici pe viitoră consciință oficialilor, chiămați în asemenea consilie. Se cuteze a pedepsi totă astăferă ună ală douilea, ună ală treilea consiliu, și totuși, pate mai multă de câtă oricândă, oficialii vor urma se dea sentințe numai conformă, dreptului și ecității, și nici vă dată după voința arbitrariă a ministrului, oricare ară fi elă. Ore privindă cineva pe deuă parte ună consilia de reformă achitândă pe prevenitulă de absurda crimă că a telegrafiată cu plăcere mui amică despre resultatulă unei alegeri, și de alta pe ună ministru pedepsindă consiliulă care a dată un asemene sentință, nu se va uita celă mai puțină cu nesocotire la acestă ministru și cu mândrie la membrii consiliului? Și din acestă simțimentă, generală tuturoraamenilor, ce respectă libertatea consciinței, nu resultă are cea mai grea pedepsă pentru ministru, și cea mai frumósa resplată pentru consiliul de reformă? Numai orbirea mâniei, sau nesocotirea simțimintelor, de demnitatea putută face pe d. ministru se nu voia că însuși pregătia achitarea, prin propriula d-sele actă de acuzare. In adeveră, ce <zicea d-sea? Că d. colonelă Ghergheliu a lipsită regulelor statornicite, datorieloră disciplinei etc., făcândă manifestațiuni politice prin telegrame publice, inserate fără permisiunea ministrului în ziatulă Telegrafulu.. Acesta era uniculă și singurulă capă de acuzare , fapt care ensuși d. ministru supunea pe d. colonelă Gherghelly consiliului de reformă. Se lăsămă că colonelul Gherghelly este în neactivitate, putânda dorit sé fiă deputată, senatoră și prin urmare să se „manifeste“ mereă in politică prin votuli d-sele, chiară contra ministeriului, cum iacuză dd. generală Solomonă, colonelă Manu, căpitană Catargiu și alții; se lăsămă acesta absurdă vină de manifestare politică, și se ne ținemb stricta numai de acum sare, astăfelă cum a formulat’o însuși ministrulă. Ei bine, cândă în facia unei adunări de bărbați cu ranguri Înalte în armată vine ună colegă, și, întemeindu-se pe însuși servițiulă telegrafică ală guvernului, probeza că n’a trimisă nimică țarului Telegrafulu, că n’a voită se publice nici uă telegramă, în nici ună țrară, ci că numai ună amică a crezută că póte se divulge uă telegramă particulară, ce puteau ore se facă acești bărbați? Când o singurulă capă de acuzare era astăfelă nimicită, pe ce temeiă mai puteau ei ore se condamne ? Și ministrulă pretiniendă că ei trebuiaă se condamne, și pedepsindu’i că n’au condamnată , chiară atunci cândă nu mai rămânea în piciiire nici umbră de culpabilitate, nu cerea ore printr’acésta ca ei se nu mai fiă militari, se nu mai fiă omeni cu uă judecată și uă demnitate propriă, ci nesce automate servile ? Ce felă, cândăună ministru, lipsită de noțiunea echității domnită numai de invidiă și ură, ură acasa pe ună subalternă de asasinată — spre exemplu, — și în urmă s’ară dovedi că însuși individulă presupusă asasinată trăiesce și nici c’a fostă atinsă, judecătorii sunt: are totuși datori se condamne pe prevenită, fiindăca a plăcută ministrului sé ’să califice de asasină ? Din momentul ădera ce era probată că colonelul Ghergheliy nu trimisese nici uă telegramă spre publicare la nici ună ifiară, din momentul ă mai cu semă ce era dovedită că Ziarul) Telegrafulu, arătatü anume de ministru în actulü său de acuzare, nu primise nici unürendy de la colonelul Gherghelly, ci reprodusese numai după Romanula telegrama particulară, divulgată pe cândă d. Gherghelly era încă la Dorohoiu, este vedită că ministrulă cerea oficialilor din consiliul de reformă să condamne ună inocentă, și că i-a pedepsită , fiindă că n’au condamnată țnă inocentă. Acésta este morala purtării d-lui generare Florescu; astă-felă prețuiesce d-sea onarea și demnitatea oștianului. Ei bine, în asemeni cazuri, învețe vă dată d. ministru de resbelu că pedepsitulă este lăudatulă și pedepsitorulă blamatură. Pedepsitulă dă exemplulă ce găsesce nobili imitatori, pe cândă fapta pedepsitorului întâmpină pretutindeni desaprobare. Cu altă ocasiune vomă vorbi și despre cum prețuiesce d. ministru de resbela opiniunile comisiunilor speciali, spre exemplu în cestiunea alegerii celei mai bune arme pentru armată și în privirea marelor construcțiuni militare. Pentru astăzi vomă termina cu urmatórele observări : Armata represintă puterea materiale a unei țări ; énsé orice putere materiale, spre a fi bine-facotóre, cată să se afle ecilibrată prin rațiuni de ordine morale, cari s’o pună în condițiune de a îndeplini uă acțiune folositóre în genere, și sieși în parte. Ei bine, rațiunea de ordine morale, care dlUbreză puterea materiale represintată de armată, este onarea și demnitatea. Ministrul, care va lovi deja în onarea "și demnitatea oștanului, va tinde se distrugă ecilibrulă celă mai neapărată, în societățile moderne mai cu semn, va tinde se corupă însăși instituțiunea, fara se verja — orbită de pitice simțiminte — că între primele victime va fi chiară și autoritatea ce represintă. Tinemă a stabili cu doi miniștrii ună punctă care, după noi, ară avè ca resultată d’a ne scuti, în discusiunile ce suntemă provocați a ’ntreținu cu organele dumneloru, d’acele cuvinte puțină cuviincióse ce ai s’adresă fără nici ună căpetâiă. Mai totă de una organulă oficiosă ne atribuie felurite calomnii, injurii și atacuri nedemne, care amu fi curioși senile și arete. Chiară într’unu minérü din septemâna trecută, fóta oficiósa]ice că „consideră ca uă înjosire a publicității a se pune pe teremuri de injurii și pamflete stereotipe ce ’nșiră pornănilă. Asemenea enciclopedii de înjurături le lăsămă, țice acea faiă, pe sema dicționarului organului oposițiunii, liberi fiindu să se răsfețe în ele fără răspunsă.“ Cum, domni miniștrii? Vă injuriămă, vé pamfletămă , ve adresămă înjurături pe nedreptă, și d-vóstra nu ne dați în judecată? Pentru ce-ați făcută legea de presă ? Nu vedeți că cădeți în contradicțiune cu intențiunea, cu sistema d-vóstre ? Din done una , ori avemă dreptate in totă ce spunemă despre actele d-vóstre ș’ale administrațiunii d-vóstre, ș’atunci aveți curagiulă d’a vă mărturi greșelele păjindu-vă să nu le mai comiteți pe viitoră, ori că n’avemă dreptate, ș’atunci spusele nóstre surită calomnii pe care trebuie să le recomandați d-soră procurori și judecători de instucțiune spre a nu le trece cu vederea. De ce cuvinte îmflate și pline de mâniă, cândă sunteți tari ca granitulă, cândă de patru ani țera e eu d-vostră și pentru d-vostră se manifestă, cum ziceți necontenită ? Aveți penitenciare, aveți polițiă, aveți instrumente , parchete, procurori și legi escepționale nu vă lipsescă. Ce ’nsemneza demină asemenea limba giă ? Nă mai înțelegeamă înainte de modificarea codicelui penale: acum ense nu ’să mai înțelegemă, căci ați declarată enșivă că ’nființați legea de presă pentru ca sé ’ntrenațî calomnia, să faceți a se rădica prestigiulăejiaristicei ca s’oferiți d’a mai pute se cârjă ’n licență. Încă vă dată dérü ,seu bine-voiți a ve pune pe lucru,—căci altă felă cădeți nn contrazice cu tot ce ați susținută atâta timpu— séu vé cruțați cititorii d’asemenea frase, care v’asi curama că nu convină delocă unuia țară seriosă. Reproducem urmatórele din edițiunea de dimineța a numărului precedinte: Din întru. — După fața Milcovulu, ce apare în Focșiani, Perdafulu, Ziara umoristicii din Iași, a fostă dată în judecată pentru un articlu scrisă cu ocasiunea alegerilor senatoriale. Din afară.— Diarula germană Corespondința provincială declară că inițiativa luată de guvernul germană va aduce oămbunătățire în situațiunea Spaniei, că actele contrarii dreptului ginților, prin cari se favoriseza tâlhăriele carliste, vor fi supuse unei rigurose priveghiări, și ca viața și bunurile Germaniloră aflați în Spania nu vor remâne fără protecțiune. Aceași faia spune că s’aă transmisă instrucțiuni flotei germane ce staționază lingă insula Wight și că uă altă flotă se va trimite ’n locu’i în apele Spaniei. —Guvernul portugesă a dată ordine să se priveghieze carliștii la fruntarii.—Mai multe Ziare din Madrid spună că guvernul spaniole a trimisă guvernului francesă un notă energică, relativă la purtarea diferitelor autorități francese de pe fruntaria franco-spaniole. Din partea Franciei se susține din contra că pretinsele înlesniri făcute carliștilor pe fruntaria Pirineiloră suntă ațâțate de presa germană, că uă manoperă d’a escita n contra Franciei opiniunea din Spania, căci cea mai mare parte din arme și munițiuni carliștii le primescă pe mare. Acum câteva zie era vorba ’n camera de la Versailles ca stânga s’adreseze ministrului de externe uă interpelare relativă la aceași afacere. După La Liberia din Roma, s’aă deschisă negocieri între mai multe puteri pentru recunoscerea Republicei spaniole, că uă măsură care ară pute grăbi sfârșirea resbelului civile. Acesta recunócere e deja prejudecată, opina Lidependința belgică, prin faptul că Republica spaniolă e admisă, în congresul de la Bruxelles, la desbateri comune întregei Europe. Serviciul nostru telegrafică ne făcu cunoscută ca Adunarea de la Versailles și-a votată prorogarea până la 30 Noembre, prin urmare crede că nemerită a resuma, după La Repubique frangaise, căușele ce acestă organă atribuie oboselii aleșilor din Februarie 1871. „De faptă, obosela e prénaturale și se esplică î ndestulă prin lungimea cu totulă nepomenită a unei sesiuni de trei luni, căci actuala sesiune începu pe la fiinele lui Aprile, după 30 zile vacanțe. Asemenea se explică prin numerala și importanța lucrărilor severșite, căci totá lumea își amintesce enorma silință ce-a trebuită să se puie spre a sa ecilibra bugetulă și a »e ușiura cu 50 mii. Obosela Adunării mai provine și dintr’uă altă causă și, spre a ne-o explica, e destulă se ne gândimă la acele alternative de speranță și de nemulțumiri.