Romanulu, iulie 1874 (Anul 18)

1874-07-31

ANULU ALU OPTU SPREZECELE _ VOIESCE ȘI TEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se acregază la administrațiunea Jiariului. ANUNȚURI. In paga TV, spațiulu 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. se adresa LA PARIS: la d. Drain 9 rue Drouot. LA VIENA: la d-nii Haasenstein și Vogler : Wallfischgasse 10. Scrisori și orîce trimiteri nefrancate voru fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. •20 BANI EXEMPLARULU. Redacțiunea și Administrațiunea Strada Hőmnel No. 14 (A) Ediții mea de seri Suntă câteva Jile de cândă amă denunțată d-lui proiectă ală poliției uină casă de torturi, comisă de comisarul și colorii de Galbenă din capitală. Suntemă informați că, de la apărerea acelei denunțări, comisarul de Galbenă n’a mai dată pe la cancelaria comisiunii. E suspendată, destituită, constatatu-s’a crima ? Nimică oficiale până acum. Totulă se petrece în misteră. Totuși ne place să reReproducem urmatorele din edițiunea de dimineța a numărului predinte: Din năuntru.— La 4 Augustă st. v. se va pune ’n circulațiune linia ferata Iașî- Unghenî. — Ia urbea Petra s’a numită primară d. G. Popovicî, care fusese și pân’acum ’n acestă calitate. Din afară— Agnnia Havas comunică că ’n timpul vacanțeloru Adunării francase, președintele Republicei și d. Decazes, ministrul de externe, vară remâne la Versailles pene la finele lui Augustă, miniștrii de interne, justiția, rebelă și lucrări publice se vor instala la Paris.* — Se comunică din Viena iiarului engleză din Londra Daily News că corespondintele berlinese ală ziarului oficiosă Die Montag Revue spune că guvernul germană are puțină speranță de a pute face pe celelalte puteri se recunoscă guvernul mare și ale lui Serrano. După scirî din Carlsbad (Boemia) d. Castelar, vividă din Marsilia, ar fi acceptată peste curenda în acelă orașul. Telegramele datate la 5 Augustă din Madrid conținu următorele: Gaceta afirmă că carliștii aă perdutu 24 morți și 18 prisoniari la Naz, provincia Taragona. Generarele Nerelle Cerlot și Olot, s’a unită cu brigada lui Carliști, au luată fuga. Impartial anunță că mareșialele Sercano a presidată în acea seră consiliulă de miniștrii. — Primulu-ministru al Italiei, d. Minghetti, a plecată din Roma la Turin spre a fi presinte la primirea ambasadei birmane. Ună decretă apărută în foia oficiale opresce importată animaleloru de rasă bovină, provenindu din insulele Ionice. Independința belgică resumă că ’n camera comuneloru, cu pensiunea propunerii d’a se anexa insulele Fidji, d. Gladstone a protestată și a combătută ideia de anesare. Uă moțiune care tindea a aproba anesarea a fostă respinsă. Una amendamentă timidă, care recomanda guvernului cea mai mare circumspecțiune, n’a fost luată în considerare. In urma acestora, anesarea arhipelului Fidji din oceanulă pacifică e definitivă condamnată. Le Impartial du Loiret menționază despre scirea că mareșialele Mac-Mahon va pleca din Versailles, la 1 Septembre, spre a se duce la amicală săă cornițele de Béthune, la castelul de Sully, unde ară ave intențiune se vâneze ’n totă cursul lunii. La ’ntorcere, se crede că șeful puterii esecutive se va instala ’n palatul Elysée până la re’ntrunirea Adunării. MICURESCI, 30 Cuptoru 11 Augustă — Beizadea Mitică a abdicată Asia zice lumea. Deși frasa nu pre e constituțională, fiinduca ca se circulă în tóte gurele, o reproducem și noi. Se zice că, cu tótu dorința ce avea de-a adauge uă nouă presidenți, la cele atâtă de numeróse ce ocupă, totuși a fostă nevoită se cedeze 1u facia unei vine oposițiuni ce ’ntempina ’n sîaulă aleșiloră ordinii. S’asigură că d-sea a și trimisă de la Sinaia un epistolă formase către ministeriă, prin care refusă postulă de mare părinte ală capitalei, care altă felă îi era asigurată, după cum făcurămă cunoscută într’ună numero precedinte. Dérü cum rămâne eu afacerile comunale ? Nimică positivă péne acum. Ceaa ce se scie positivă, e ne mai pomenita inculsă la care a ajunsă administrațiunea orașiului supt regimele ordinii. Pen’acum administreză totă vechii privilegiați ai ordinei, puși în cele mai bune afaceri pentru onestele servițte aduse regimului, și ’u fine disgrațiați cândă s’a crezută că nu mai suntă trebuincioși. Ensé, înăspriți de disgrație, ei adaugă acum, pengă proverbiala onestitate cu care aă administrată, și uă negligință, uă inculiă mai prejosă de ori ce calificare, își póte dori oricine închipui în ce situațiune se află acesta nefericită capitală. Noi unii, interpreți ai strigătului de durere ajunsă generale, că „fiă ș’ai ordinii, numai ceva mai onești se fiu,“ neamă felicitată de alegerea noului consiliu, ânsă până acum vedemă că nu promite nimică, că nu respunde la nici ună felă de așceptare. Divisată mai nainte de a începe să lucreze, elă pare menită să nu lase în urmă’l nici ună resultată practică și utile pentru orașiă. Pare că acestă nouă încercare n’ar ave altă misiune decâtă aprobată-dată mai multă că orice cârpă alesă, care nu precede de la voința liberă și neinfluințată a alegătoriloră, nu póte aduce de câtă reü sau nimică bună comunității. Tendințe opuse, legate mai multă de considerațiuni personale decâtă de cestiunî de principie, desbină de pe acum acestă consiliă. Gtuvernală, în considerațiunea frumoselor, opere săvârșite până a fi de omenii ordinii în comună, ară voi să la dea de moștenitoră ună primară bine-voitoră, căci totă fiii lui suntă și aceia și aceștia, ună primară care pe d’uă parte să nu se ocupe a da pe faclă și a pedepsi turpitudinile de până acum, era pe d’alta să favorise pe câtă se pate afacerile începute de Corlătesci, Disesci, Păngălesci etc. Avândă asemenea preocupări majoritatea guvernului și-a aruncate ochii asupra d-lui Orăscu, căruia îl face onorea de-a ’să crede celă mai aptă a îndeplinită misiune atâtă de gingașiă. Însă uă altă parte din guvernă, represintată de d. Gr. Cantacuzino și în câtăva de orecari veleități ale d-lui Maiorescu, voiesce pe d. G. Manu de primar: acesta resturna cu totulă sistema ordinii, și mai cu sema d. Boerescu, cea mai caracteristică respresiune a acestei sisteme, nu póte se cedeze. Se aplice că d. generală Florescu din partea i ară fi găsită mijjlocul de-a da și a acesta împrejurare ună puternică concursă principieloră ordinii: d-sea ară obiectată d. colonelă Manu, fiindă militară, pate se fiă în totă momentul ă chiămată în activitate, și prin urmare capitala se rămâne din nou văduvă de primară; apoi se scie teoria că ună militară, fiă chiară în neactivitate, nu pate se facă de câtă politica ce-i permite ministrul de resbelă; deci listele electorale, spre exemplu, fiindă uă cestiune de politică, supt regimele actuale, căci ele se facă nu după cum voiesce legea, ci după cum voiesce guvernulă, colonelele Manu, ca militară, séü nu se póte ocupa de acesta atribuțiunea primarului, séu trebuie se se ocupe după cum voiesce guvernulă; și ’n acesta afacere guvernulft ară face marea onore d-lui G. Manu de-a nu ’i acorda încrederea sea. Pe de altă parte, în sîitulă aleșiloră s’au și formată grupe, unele în favórea d-lui Manu, altele în a d-lui Orăscu : mai cu séma amicii d-lui Manu spună süsü și tare că, déca nu va fi d. Manu numită primară, dumneloru voru demisiona. Astăferă stă situațiunea. Astăzi a apărută în Monitoré lista primarilor, numiți la ună mare numără de comune urbane, numele primarului capitalei nu se vede ânsă figurândă pe acesta listă, și causa este că dificultățile arătate mai susțiriu s’aă resolvată încă. Cum să voră resolve? Se asteptămă. Asceptarea pare în adevără cam lungă în părăsirea nemaipomenită în care se află interesele orașiului, darü pate că vomă fi resplătiți, prin convingerea ce voră dobândi toți, fără escepțiune, că în instituțiunile Statului nimică bună, nimică dăinuitoră, nimică de adevărată ordine nu pate să esiste, daca nu precede de la sorgintea neturburată și neabătută pe care i-o dă legalitatea și moralitatea, minuța s’a găsită mă omă asasinată pe marginea șoselei Kiseleff, aprope de barieră. Asemenea fapte se repetă destul de desă, fără ca supraveghiarea polițienască să aducă vr’uă îndreptare, fiă prin prevenirea crimelor, fiă prin grabnica descoperire a făptuitorilor nuă animată desbatere, ară fi prevalată ultima părere. In fine aginta Havas desminte -n modă categorică scripa dată de Le Rappel. Se anunță din Paris, cu data de 5 August, că deputații din grupa „apelului la poporă“ aă deci să se imprime, într’ună forte mare numără de esemplare, discursulă d-lui Raoul Duval — din care amă publicată uă parte ’a Românulu de la 26 iulie— și se’lü respândéscu prin comunele rurale. Le Rappel publică urmatórele informațiuni : «Circulă scomptilă că guvernulă francese ară fi recunoscută seriosele inconveniente ce ’i crează, în politica interiore, una resbelă înverșunată în contra presei oposițiunii. Déca suntemă bine informați, sară fi tratată chiară într’ună consiliu de miniștrii despre ’ncetarea tutoră mesureloru de rigore ce apelă încă asupra presei, ca suspenderea sau oprirea venejerii fiarelorui pe In departamentul Calvados, în contra candidaturei bonapartistului Prevost de Launay și a legitimistului D. Fontenette, pentru alegerea de deputată în locul decedatului Philippe- Paris, comitatul electorale din Calvados, constituită la Caen, a proclamată în unanimitate, ca candidată republicană pentru alegerea ce se va face ’n 16 Augustă, pe d. Aubert. Citimă în Le Moniteur universel : «Ni s’asigură că s’aă adresată instrucțiuni, din partea ministrului de resbelă, generalilor, comandanți ai celor d’al–l0-lea, 17-lea și 18-lea corpuri d’armată, în privința mesureloru ce trebuiescu luate pentru materialele de resbelă destinate Carliștiloru și cari se ’ncercă se trecă pe teritoriulu francese. Autoritățile militare voră trebui asemenea setea cele mai severe disposițiuni pentru oprirea trecerii, de la ună punctă la altulu ală fruntariei, a Carliștilor, în uniformă. Pentru aceste motive, posturile de trupă, așezate la diferitele treceri ale Pirineiloru, voră trebui adăugate ’n modă simțitoru.» Citimă în Independința belgică : « Ambasadorele Germaniei a făcută cunoscută cabinetului din Versailles intențiunile guvernului seu, adăugându că n’aru pute inspira Franciei nici uă îngrijire. De faptă Germania, luându mesurî în contra carlismului, nu vrea s’atingă de câtă clericalismulă, și ’n acestă privință nu’i va fi greu se se ’nțelegă cu Enghiera și Italia, de nu se va fi ’nțelesu deja, seă ca se ’mpedice pe aliații din afară aî lui Don Carlos d’a continua se ’strămită arme și munițiuni, seu ca se recunnoscă guvernul mare și ale lui Serrano.» Uă telegramă din Madrid afirmă că d. Hohenlohe, ambasadorele Germaniei pe lângă guvernulă franceză, n’a făcută nici oă comunicațiune ’n scrisă ministrului de esterne d. Decazes, în privința tolerării carliștilor la fruntaria despre Pirinei. D. Hohenlohe a făcută ministrului francese dă comunicare verbale, ânsă fiarele din Madrid au interpretată falsă limbagiulă ținută, cu acesta ocasiune, de represintantele Germaniei. După faia, oficiosa Germania, episcopulă din Breslau, în numele episco pnnainviA Q *fl OflrOflaf ft HTfiO® țllUJAU 1U& UiWAVj - --------------- - MERCUR!, 81 IÜLIU 1874. LUMINEZA TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: amiană 48 lei; șase lunii 24.■?; trei luni 12 lei; uă .uuă, 5 lei. In Districte: miană 58 lei; șase luni 291,8; trei lani 35 lei; uă lună 6 leii. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darris-Hilgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și U 3. Drain 9, rue Drouot: LA VIENA la d. B. Q. Popovicî. Fieîedmarkt. 15. Serrile transmise din Tanger spună că Kabylii s’aă revoltată în contra actualelui guvernatore Basha-Ilaid- Mohammed-Enkishit și că nu voră se se supuie până nu va fi depărtată Din esplicările date ’n camera comuneloră de lord Hiroilton, supt secretară de stată, resultă că bugetul Enginterei pe aoulu 1872 n’a lăsată de câtă ună deficită ne’nsemnată, pe cândă bugetele celorlalți două ani următori presintă între venituri și chiăltuieli uă deosebire ce se ridică, pe fiecare an, la mai multă de 5.000. 000 livre sterling. Crescerea chiăltuielelor provine mai cu semn din lipsa cea desolată India și care tată n’a dispărută cu desăvârșire, precum și din lucrările publice estraordinare, esecutate pentru ameliorarea stării economice a țării. Veniturile nă scujută din causa acelorași împrejurări. Ministerial speră că acesta situațiune se va ameliora, grație silințelor ce ’și dă guvernul’ din India, și ’și propune să ’nscrie ’n bugetură indiană, pe 4 ani viitori, o alocațiune de 12.000. 000 pentru lucrările publice, mai cu semă pentru drumuri și căi ferate. E că ’a resumată ală douilea articlu scrisă în Kairi de d. Theupi, fostul ministru de externe al Greciei, și despre care în numărulă trecută amă promisă a două relațiune. Publiculă română îlă va citi, credemă, cu atâtă mai multă atențiune, cu câtă situațiunea descrisă de d. Tricupi pentru Grecia are multe puncte de asemănare cu situațiunea țării nóstre, de cândă ilegalitatea și desordinea ’ntóte ramurele s’au întronată în numele legalității ș’ală ordinii. Autorele ’ncepe prin a lăuda virtuțile regale și private ale fostului rege Otone II, în care nu e dificile sö se vé|á alusiuni, nu atacatore, dérü puțină favorabile pentru regele actuale. Fostul rege e represintată ca ună suverană gelosit de onorea națională și d’a corónei, nepermițândă nici-uădată vr’ună amestecă străină în afacerile țării, nedelegândă nici-uâ dată puteri la favoriți, nerespingândă niciuădată respunderea morală a faptelor sale. Astăfelă se ocupa de afacerile regatului mai multă decâtă d’ale casei sale. Cunoscea istoria greca și ’și identificase esistența cu a patriei adoptive. Însemă defectă, ună singură defectă îl făcuse pormi fructurui tuturorü acestora frumoaa calități: credea că tronul ă îlăare de la Dumnezică și că domnesce prin dreptură divină. Așia de la 1843, epocă ’n care revoluțiunea armată îlă sili să suprscrie constituțiunea, își dete taze silințele ca s’o eludeze, ca se’i pervertesca litera și spiritulă. Respunderea, tótu răspunderea, cade nu asupra celoră ce facă revoluțiunî, ci asupra celoră ce le provoca. Numai asupra lui Otone trebuie să cadă tota respunderea revoluțiunii din 1862, căci promisiunile date poporului și le-a uitată, jurământulă depusă pe om afi s.a fi nnflat l’a Călcată. Aceste .v. inșelege însemnătatea unui esemplu dată în publică, care, mai bine decâtă oricare alte măsuri, va face să înceteze asemenea infamii. Exemplele de asemene natură sunt cu atâtă mai necesare, cu câtă mulți aginți (Va poliției suntă pe atâtă de ageri în aplicarea torturelor), pe câtă de negliginți în apărarea averii și sicurinței omenilorü. Chiară ieri didunării. Unii din miniștrii ară fi asumată acestă sorie, pe câtă ni s’asigura, mai multoră deputați.» Le Tempsensé arata că, deși mareșialele Mac-Mahon ară fi declarată că starea actuale a spiriteloră nu s’ară opune unoraare care ’ndulciri în privința presei, totuși unul din miniștrii ar fi susținută din contra că nu e locă d’a se depărta de rigorile stării de insediă și d’a se părăsi politica d-lons de Broglie și Fourtou, era că ’n cele din urmă, după uă dată episcopii nu se vor supune legilor eclesiastice. In faca acestei declarări, guvernulă ține se probeze că eotărîtă a aplica cu orice preță legile propuse și susținute de dânsulă. Episcopul Conrand Martin a fost arestată de guvernulă germană, în ziua de 4 Augustă, spre a’și face condamnarea de 18 septemânî de ’nchisore, morala publică, leasă pe care stau instituțiunile statelor libere. Virtuțile private ale regelui șale reginei, buna administrațiune ce funcționa de la 1856 și devotamentul o loră către țară nu putură contrabalanța efectulă imoralității politice, pornită de la înălțimea poporului elenă. Cu modulă acesta, cred jândă că surpă temeliele constituțiunii, nu surpa de câtă temelieJe propriului său tronă.