Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)
1874-09-11
ANULU ALP OPTU-SPRE RECELE VUIESCE ȘI VEI PUTE Ori-ce cereri pentru România, se adresezi la administrațiunea Jiariului . ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. se adresa LA PARIS : la d. Drain 9 rue Drouot. L V VIENA: la d-nil Haasenstein §i Vogler Wailflschgasse 10. Scrisori și orice trimiteri nefrancate vor” fi rafusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPL AN LLU. Redacțiunea și Administrațiiunea Strada Damnnel No. 14 (A) Edițiunea de serit SERVICIULU TELEGRAFICU ALU «ROMANULUI». Londra, 21 Septembre. — Salt-Mail Gazette a primitouă telegramă de la Copenhaga, prin care i se anunță că guvernului Daniel a trimis instrucțiuni ministrului său de la Berlin, ca se ceră explicațiuni în privința isgonirii supușilor danezi din Schleswig. ONORURI FUNEBRE . MARELDI CETAT1AND ST.GOLESCD.» Se ascepta trenul ă la gara din Bucuresci. Cu nerăbdare și totă de uădată cu mă tremură de frică, care părea că cere se se mai depărteze momentulă, ascultaă toți spre fluieruîă ce trebuia în curendu se resune. Gara, curtea, peronul ă iei erau înțesate deuă lume imensă,de la cele mai înalte personagie ale țărei, pâne la celă mai săracă omă din poporă, care én se luase pentru aceași totă ce putuse găsi mai curată printre săracele lui haine. Autoritatea militară pregătise virtuosului cetățiană, fostă colonelă, onoruri demne de dânsulă și de densa. In curtea garei accepta un regimentă de armată, compusă din cavaleria, (roșiori), infanteria, gendarmeriă și artileria, care primia ordine de la însuși de locotenentă-colonelă Algiu, comandantul pieței. Pe peronă se lăsase trecere numai membrilor familiei, numeroșiloră a 1) A vedé numéguin doieri. 11 SEPTEMBRE, 1374 ... ^SSSfJSSSSii.__ MINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE in Capitale: nnfi anul 48 lei; gén. luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă. .nnfi, 5 lei. In Districte: un anul 58 lei; gése luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Falgrain, Rue de l’ancienne comedie K, și la d. Drain 9» rue Drouot. LA VLENA la d. B. G. Popovici. Fleicnmarkt, 15. IHICURESC!, 12 Mmm Ultima alegere politică, care s’a făcută la 13 Septembre s. n. în departamentul Maine-et-Loire din Francia, ne dă uă măsură exactă despre marele progresă ce facă ideiele republicane. Departamentală Maine-et-Loire este unulă din cuiburile domniei regaliste și clericale, este pământul, care mai pǎstreza și ar fi tradițiunile Vandeenilor. Cei doui candidați cari au luptată contra d-lui Maillé, republicană, avea o fiecare, în comparațiune cu adversarulă soră, multe și diferite mijloce pentru a putea corupta pe ună resultată favorabile. Candidatulă bonapartiste, d. Berger, este ună bărbată forte cunoscută în departamentul Maine-et-Loire, căci aci își are mai tote proprietățile și numeroși amici și agenți d’al imperiului, cărora le-a făcută totă felulă de îndatoriri, supt administrațiunea din urmă a celor doui miniștrii bonapartiști Magne și Fourtou. Grație politicei de espeditate și de compromisuri a ducelui de Broglie, speranțele bonapartiștilor dintr’uă reabilitare câștigaseră supt fostulă cabinetă frecare tărămă prin unele localități rurale, și cu pensiunea acestei alegeri conducătorii grupei au încercată ași transforma ilusiunile în realitate. D. Bruas, al douilea candidată opusă republicanilor , a fost susținută nu numai de către orleaniști și de către o mare parte din legitimiști, dară și de către guvernă, care, prin pavele sale oficiase și prin prefecți, supt prefecți și primari, l’a recomandată alegătoriloră, in schimbul ă a totă felulă de promisiuni. D. Maille, recomandatură și susținutulă republicaniloră, din contra, a trebuită să lupte cu toți agenții activi ai celor două partite și n’avea în favore’i, spre a moșteni fotoliulă de deputată ală unui personagiu ca repausatură Beule, de câtă modesta’i profesiune de tâmplară și reputațiunea dobândită prin meritele sale, in funcțiunea onorifică de primare ală comunei Angers. Dară cu tote aceste forțe și mijloce inegale, numărul voturilor, obținută acum de republicani, comparată cu suma voturiloră ce aă avută altă dată în departamentul Maine-et-Loire, ne arătá în modulă celă mai elocinte marele triumfă și mai cu osebire marele progresă ală republicanilor asupra celorălalte două partite. In departamentulă Maine-et-Loire nu s’a mai făcută alegere pentru cameră de la 1871. In 8 Februarie, acelă ană, pe cândă mai jumătate din ~ ■ ' r- -r■> -w r- - ........ -țr teritoriul Franciei era ocupată de invasiunea străină, lista regalistă-clericalé a isbutită atunci întrega, avândă în termină de miijlocă vre 100,000 voturi, oră republicanii n’aă putută întruni de câtă vre 20,000. De astă dată candidatură republicană a avută 45,359 voturi, valofică cu 25,359 mai multă decâtă în 1871, ora candidatură regalisto-clericalo-septenalistă n’a ’ntrunită de câtă numai 26,093, adică cu 74,007 mai puțină decâtă în 1871, să cu 51.663, déca vomă alătura la voturile opuse Republicei și pe cele 25,570 cari au fost date candidatului bonapartistă. Oă altă dovada despre revirimentul ă care s’a făcut d’atunci și péne aici in favorea Republicei, în spiritele unoru alegători cu tradițiunile cele mai monarchice, este și alegerea pentru consiliul generale din același departamente, care a avută locă la 8 Octombre 1871, cândă din 34 consilieri aleși, abia, 5 sec 6 au fost luați din lista republicanilor. Rezultatul, prin urmare ală alegerii de la 13 Septembre este o probă strălucită că și regalitatea, și imperială, și septenatulă simtă condamnate și respinse de marea majoritate a națiunii și că numai Republica, definită și organizată prin instituțiuni republicane, este singura formă de guvernă la care aspiră și pe care o cere Francia, ori de câte ori i se dă pensiunea a -și esprima voința. Este de sperată dară că și la balota giulă care se va face la 27 ale curintei, acestă voință se va esprime din nou, prin triumfarea totă a republicanilor, deși bonapartistii sunt deciși a ceda voturile lor, candidatului oficiale, pentru a’nvinge pe adversarul comună. Republica, mici personali, personagielor, celoră mai importante și personelor, cu ună rolă precare, ca represintanți ai judecielor, ai junimii, ai societăților, etc.; totuși mulțimea chiară pe peronă era atâtă de mare, încâtă abia avea locă multă îndesată. Printre personele însemnate, primula ce se impunea respectului tuturora, era bătrânul. Petru Poenaru elă veni tremurândă suptă povara aniloră și a emoțiunii, și purtândă uă cunună, în jurul căreia era uă inscripțiune, ce regretămă de-a n’o fi copiată, dérü pe care oricine o póte presimți, gândindu-se că pornia din anima unui Petru Poenaru pentru mă Ștefană Golescu. Mai mulți tineri susținură pașii sei tremurători, și ’i aduseră mă seamă pe marginea peronului. Bătrânuță dezbrucă verdele Română Lauriană ascepta și elă pe fratele său în luptele patriotice, și durerea sufletului eșu va reversa iu lacrimi necurmate. Aleșii Români de peste Carpați, Bariiță, Română, Hodoșă, eruditulă scriitoră Hasdeu, d-nii miniștrii G. Canțăcuzino și Maiorescu; omeni politici ca dol. Cogălnicenu, Dumitru Brătianu, Ion Brătianu și alții; profesori ai învățământului superiorii, secundară și primară, membrii ai baroului, membrii ai magistraturei, numeroși membrii ai corpului medicale, ună mare numără din primii comercianți, că lume întregă în fine de tată ce capitala României conținea mai alesă, se înțesa pe peronulă garei. In fine resună fluierulă , de astădata fatală, căci vestia sosirea corpului fără sufletă ală aceluia care în timpă de atâția ani fusese sufletulă vieței naționale române. Acelă fluieră vibra durerosă în tote animele și răspândi cu iuțela electricității paserea pe tote regiele. Trenulă sosi, frații Golescu fură primiți în bradele numeroșilor membrii ai familiei și ale amicilor intimi. Suspinele erau sfășietore; durerea trecu ca uă iubire puternică din animă ’n animă. D. C. A. Rosetti, care însoțise din Francia remășițele scumpului cetățână, și diferitele delegațiuni cari se urcaseră flecare în trenă la orașele ce represintaă, se coboară după frații Golesci. Prin îngrijirea d-lui șefă de gară, care in totă timpulă ceremoniei fu de uă amabilitate și uă bună-voință estremă, trenulă se mișcă astăfelă încâți vagonulă mortuară veni spre centrală mulțimii, unde se aflaă și frații Golesci. Ușia vagonului fu deschisă, sicriulă apăru, dară de îndată fu învăluită vederiloră de lacrimele cari inundară toți ochii. In acelă momentă de adâncă emoțiune, când totefetele erau îndreptate spre obiectul, atâtoră dureri și omagie, d. Hasdeu se urca pâ ună scaună, în faca vagonului deschisă. Că tăcere solemnă se stabili de îndată, și oratorul a rosti acele cuvinte pline de cugetări profunde și de nobile adevăruri, pe cari le reproduserămă în numărul nostru de la 8 curentă. Ultimele cuvinte erau abia rostite și mă mare numără de bărbați, rude și amici de aprópe ai multă iubitului Ștefană Golescu, alergară se rădice sicrială, spre a’l fi duce pe carulă mortuară. Aci, în momentul ce se depuse, fu acoperită de numeróse cununi și buchete de flori, aduse de diferitele delegațiuni și de domne. Angeruîă de d’asupra carului mortuară era împodobită de o imensă cunună de frunze de chiparosă și de flori, adusă de d. Cogâlnicenu, care participase cu zelă la organisarea ceremonialului. Convoiu să se pune de îndată în ordine. Nainte gendarmeria, apoi imediat copiii din scule, împreună cu câțiva profesori.— Se notămă că acesta participare, deși mărginită a sculelor, a fostă cu totulă spontaneă, prin urmare cu atâtă mai frumosă, nici uă comunicare oficiale nu avuseseră din partea ministeriului. După acesta venia delegațiunea junimii universitare, apoi numerasa delegațiune a societății române de arme, ală cărui președinte era Ștefan Golescu, doriulă acoperindrapelulă societății, purtată de un membru. Totă aci urmaă și delegațiunile diferitei oră judecie și represintanții artiștilor. Venină apoi corurile vocale, clorulă, carulă mortuară, urmată de cei ce ne mai rămână dintre Golesci, de membrii familiei, de numeroși amici și deuă mare de lume, pe care oehiulă n’o putea coprinde. După acesta venia infanteria, cavaleria, și în fine convoiută se termina cu artileria. Cordelele carului mortuară erau ținute în partea drepta de d. G. Cantacuzino, ministrulă, de dr. C. Brătianu și C. A. Rosetti; în partea stângă de d. Colonelă Haralambie, de d. Cogâlnicenu și de d. Hodoșă, unulă din represintanții Românilor, de peste Carpați In Dieta Pestei, și membru al Academiei române. Imediată după cară venină frații Golesci, îndouiți suptă povara durerii, frații Racoviță, nepoți de soră ai Golescilor, și mulți alți membrii ai familiei, înconjurați flecare de numeroși amici. D. Maiorescu mergea lingă cară, la drepta generalului Nicolae Golescu. Astăfelă cortegială funebru percurse stradele Târgoviștea, Mogoșdia, Lipscanii péné la biserica sântulă George. Pretutindeni că lume imensă era grămădită pe strade prin baloane, pe la ferestre până la cele mai de pe urmă etagie. Cei cari n’avuseseră locă la gară săă nu putuseră se ajungă la timpă, acceptaă totă lungul drumului, astăfelă încâtă la fiă ce pasă mulțimea crescea; două musice întonnă pe rândă marșuri funebre; d. Hübsch, inspectorul generală ală musiceloră, pornită dintr’ună nobilă simțimentă, venise se dirige în persona. Comercială capitalei chete în acesta durerosă ocasiune cea mai demnă probă de iubire și de omagiă; el se arătă demnă de însemnătatea ce i-se atribuie, probândă că sole se simță și se prețuiască virtuțile cetățiănesci; în semnă de celă mai mare doliă elă închise magazinele în orele câtă ținu ceremonia funebră. Era impuitare înfăcișiarea acelui térgu închisă, pe trecerea convoiului, a acelei comerciale strade a Lipseanilor, unde ia loculă veseleloră ferestre împodobite cu mii de obiecte, nu se mai vedea de câtă sumbrulă feră ală oblónelor, de la ună capătă la celălaltă. Viața materială a acestora cetățiani încetase, în faca corpului aceluia, care -și consacrase tota viața numai activității morale a națiunii române. Onore comerciului română. Pentru prima oa slă vedemă dândă uă astăfelă de probă de prețuire a mareloră simțiminte, de cunoscere a datorielor cetățiânescî. Fiă și urmarea consecințe cu acestă începută, pentru onerea și puterea comerciului română. In grădina St. George, Iu facia bisericei, ună catafalcă, acoperită de ună cortă mare de pânză, totulă infâșiurată de doltă, verdăță și flori, ascepta sicriulă. Acolo accepta și oă mulțime nenumărată, care umplea grădina și piața. D. D. Ghica, d. ,N. Ionescu, d. D. Sturdza și alți bărbați însemnați, acceptau aci sosirea convoiului. Numerose mâni de amici rădicară sicriulă de pe cară, și’să duseră pe catafalcă, în jurul căruia, pe câtă spațială permitea, să afecia cortegială ce reprezinta tóte stările sociale, tóte ramurile activității publice. P. S. S. Mitropolitulă primară , voindă a se asocia la onorurile ce se făceau cetățianului care personificase atâte virtuți, primi sicriulă din capul scării bisericei, și săvârși serviciulă divină, împreună cu patru arhierei și cu ună cleră fórte numeroșe. Veniră apoi discursurile. Vorbiră dd. Cogâlnicenu, Al. Romană, N. Ionescu, N. Fleva, d. C. Trotani aduse omagiele societății române de arme, care perdea pe președintele seă; d. Mârgăritescu vorbi în numele orașiului Brăila. Din nefericire, cea mai puternică voce n’ară fi putută ajunge până la marginele unei mulțimi atâtă de numerase, și numai cei mai apropiați putură asculta cuvintele oratorilor, admira, iubi, plânge pe Ștefană Golescu împreună cu dânșii. Discursul d-lui N. Ionescu fu acela care produse impresiunea cea mai profundă, și atinse înălțimea vieței cetâțeneaoi pe care o analiza. D. Cogâlnicenu arătă mărimea simțiminteloră ilustrului repausată, mai cu semn în raportă cu casta privilegiată din care ieșise. D. Romană,