Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)

1874-10-26

Retoțu­mea și Ad­ministrațiunnea strada Do­mite! No. 14 ANULUAALU OPTU-SPRE­ fIECELE VOIESCE ȘI TEI PUTE Ori-ce cereri pentru România, se adre­­seza la administrațiunea isiam­iilor. ANUNȚURI. In pag­i al V, spațiulii 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lec. A se adresa LA PARIS : la d. Órain­e rue Drouot. LA LONDRA: la­d. Eugiene Miroud, No. 12, Peters Street, Islington. LA VIENA: la d-nil Haasenstein si Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 ISAM ESEM PIL­ARULU. Edițiunea de sera Din causa sărbătorii de astăzi, Sft. Dumitru» Ziarul­­ nu va ap­arti Duminecă. & DUMINECA. 2fi. 27 OfTTOMME 1874 I I iTl - I LUMINEZA-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE lit Capitale: unü anü 48 lei; $ése luni 24 lei; írei luni 12 lei; uă lună, 5 lei. In Districte: un ană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Hal­­grain, Itue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot, LA VI­TI­NA la d. B. G. Popovicî, Fleich­markt. 15. Articlele nepublicatce se vorii arde 1I0C 11RESCI î 26 BRUMARU. O Fragmentă din secțiunea de la 17 Ianuarie 1874, a unui profesorii de la facultatea juridică din"' Bucuresci : „La noi, din nefericire, rare ori se vede omeni plângându-se contra unui arbitrarii de asemene natură (arbitra­­ritățile funcționarilor­); la noi óme­­nii nu s’au deprinsă încă cu acesta dreptu (dreptul ă d’a reclama); abusulű atírtü de multa s'a stabilită, în­câtă pe fiă­ care di se vedü ómeni arestați ar­bitrării, fără sĕ se gândéscä a reclama, de­și art. 29 din Constituțiune permite a se da în judecată funcționarii,, fără nici uă autoritare prealabile.....“ Nu este asta că era demnă, că era probă și pătrunsă de spiritul­ legisla­­țiunii nostre, profesorală care, vor­­bindă despre libertatea individuală și arbitraritățile funcționarilor­, se es­­prima astă­ felul ? Nu este asta că trebuie integritate, —mai cu semn cândă ocupă cine-va uă catedră salariată de Stată supt re­­gimul­ actuală,—nu este așta că tre­buie integritate unui profesoră, ca să spuie junimii că „adusălă ațâță dă multă ș’a stabilită la noi, în­câtă pe fiă­care di se vede omeni arestați i­­legali“? Nu este asta că [trebuie astăzi vir­tute civică unui profesoră, spre a­­ zice junimii că cetățianii nu reclamă în­destulă contra arbitrari­tăților, pe cari le comită funcționarii „pe fie­care z i“? Nu este asta că trebuie curagiă și uă nestrămutată iubire de adevăr și profesorului de dreptă , ca să țjică junimii universitare că art. 29 din Constituțiune „permite a se da în judecată funcționarii, fără nici uă autorisara prealabile“, pe când o pro­­curorură­ generală ală casațiunii pro­clamă de la înălțimea celei mai înalte magistraturi a țărei că ună „prefectă nu pote fi dată în judecată, fără a­­utorizarea consiliului de miniștrii“ ? Dară déca profesorulă care ară vorbi astă­felă de pe catedră, fară coborî de acolo spre a urmări­­și persecuta în altă funcțiune pe cetă­­țianii cari ară cuteza se „reclame contra arbitrarităților ei“, ce nume ară merita­­re? Dară déca același profesoră ară comite elă însușî, în a doua sea funcțiune, abuzuri egale, de nu mai mări de­câtă acelea contra cărora protesta cu indignare de pe catedră, ce caracteră ară ave elă ore ? Dâră déca totă acelă profesură, după Ce ară declara de pe catedră că nu trebuie „autorizare prealabilă“ spre a da în judecată pe ună funcționară, s’ară coborî spre a susțină în publică că nu se pute da în judecată ună func­ționară „fără autorisarea prealabilă,“ ce felă de consciință, ce felii de res­pectă de sine ară ave elă pre­­ Demnă ară fi ună asemene omă de înalta catedră de facultate, demnă ară fi să ’să asculte junimea și să ’lă iea de esemplu, n’ară fi vreuna coru­pătoră ală societății și încă corupă­­torulă celă mai periculosă, de­ore­ce influința ’i de leteră s’ară esercita a­­supra junimii, asupra viitorului țărei? După portretă, ori­cine a recunos­cută deja pe d. Vioreni. Elă este profesorulă care, ca magis­trată, nimicesce cu că ne mai pomenită batjocură principiile salutare pe cari le recunosce de pe catedră. Elă este magistratură înaltă, care calcă și nega legile țărei, pe cari le re­­cunosce și le predă ca profesoră. El­ este profesorulă și magist­ra­­tură, în fine, care de pe catedră ,zice că „nu trebuie autorizare prealabilă pen­tru darea în judecată a funcționari­­lor­,“ și, punândă toga de magistrată, își schimbă consciință de ua­dată cu haina și ’și aruncă în facia negarea că „nu se potă da judecății funcționa­rii, fără autorizarea prealabilă“. Amu­­ jisă deja că acestă persona­­giă este caracterisarea cea mai per­fectă a actualului regim, de falsifi­care și de călcări-de-legi și de Con­stituții­ ne. Cândă u­ă asemene­a mă este pro­fesoră de facultate și­ primă-magis­­trală ală țărei, ce arbitraritate, ce fără-de-lege nu este <are demnă de re­­gimul ă ce elă represintă? S’a <fisă că nu este bine, nu este în interesulă soiinței și ală prestigiu­lui iei. Ca UUÖ lîvofilsnrii fia o» fia în același timpă și advocată, de­ore­­ce de multe ori pledoariele se contra­zică cu prelegerile sale. Asemeni contraziceri s’aă și văzută în adevără, fără a li­ se atribui uă mare gravitate, de­ore­ce advocatură nu are însărcinarea de-a împărți justiția, de-a face dreptate, ci numai acea-a de-a e­­xercita în numele cui­va unui­ din cele mai sânte drepturi, dreptulă a­­părării Advocatură, ori­ ce ar fi in so­cietate, în momentulă cândă apără pe cine­va, nu mai este de­câtă însușî acelă cine­va. Déca dară magistratura n’aru fi a­­vută nefericirea se poseda pe d. Vi­orenu, nu i-s’ară pute imputa pledoa­ria d-sele pentru d. Nicolaidi, de­ore­ce s-ară fi Zisit că, în momentele în cari o făcuse, nu mai era profesorulă de dreptă Vioreni, ci însuși prefectură Nicolaidi. Din nefericire însa d. Vioreni, pro­­fesorulă de dreptă, este în același timpă, nu advocată condamnată a a­­păra cu ori­ce preță, ci magistrală menită a constata adevărul, și­ a fa­ce ca justiția să se împartă cu ori­ce preță. Ca magistrată, el­ are misiunea, ce nu este exagerată a o numi sublimă, misiunea sublimă de­ a pune în prac­tică mărețele principie pe cari le pro­clamă de pe catedră. Deca dară numai ca profesoră ară fi fostă culpabilă și înjosită de-a zice într’ună raportă oficială contrariulă de cea­a ce proclamase de pe cate­dră, ca profesoră și ca înaltă magis­trală este de mii de ori mai culpa­bilă și mai înjosită, căci nu numai a negată principiele profesate de pe catedră, dâră a trădată și măruța misiune ce -i era încredințată. Acesta este sentința pe care o va rosti ori­ce conșciință onestă, și ce se rostesce contra d-lui Viorenu, se rostesce contra însuși regimului, a cărui perfectă imagine are onorea de-a fi. Căutândă unde se ne sprijinimă speranța pentru demnitatea înalte­­lor­ catedre și luminele bine-face­­rare ce trebuie să reverse asupra viitorelor­ generațiuni, printre alte cursuri ținute acum de erudițiuni și capacități recunoscute, ne căZu pri­virea și asupra următorului anund­ă, publicată în alte z^re : Cursuri publice in salele Universității din Bucuresci. Cursură publică de Istoria naturale, anunciată deja, începe Duminecă, la 27 Octombre, la 1 oră după amezi, într’una din salele stagiului de susă ale Universității, și va continua totă astă­felă regulată în fie­care Dumi­necă. Suirea e pe scara principale stu pe cea din drepta despre strada Colții. Domnele și domnișoirele au locuri și intrare în sală separată. Gr. Ștefănescu. Meritul­ savantului și neobositului Paulli­vi. T­i­­fxa naturale este cu atâtă mai mare, cu câtă, fiindă deja profesoră titulară ală facultății de științe, cursură ce începe acumă din singura sea inițiativă are în vedere numai răspândirea mai generală și în ambele sexe a unei sciințe pe atâtă de utile, pe câtă și de plină de farmece. Fiind b­ună rösunete ală gratitu­dinii publice către d. profesoră Ștefă­­nescu, nu putemă se in­fimă în ace­lași timpă și ală rumorii din neferi­cire întemeiate, că pe cândă se des­chidă cursuri atâtă de necesarie, importante și frumose, precum este ală d-loră Hasdeu și Odobescu, se crează și altele cari aă caracterul­ de ade­vărate sinecure. Acesta pote întuneca efectulă atâtă de bună produsă de crearea cursuriloră d-lor Hasdeu și Odobescu. Vaporul­ de comerciă la Pionnier de la Bordeaux, venindă din insulele Socoa, a so­sită la Santander în ziua de 26 Octombre, la 10 ore sera, când­ a primită mai multe împușcături aprope de capula Machi c­aco, fără ca mai ântâiu se se dea tunulă preves­­titoră de către avise spaniole Concordia, care în urmă l’a și visitată. Pe bordur­ Con­cordiei era și fiiulă generarului Zavala. Ni­meni n’a fostă rănită. Acestă atacă s’a fă­cută din erore, precum s’a întâmplată încă țnulă în ziua de 29, pe la 6 ore sera în Bidassoa. Vasulă de comerciă franceză le Congres, intrândă în Bidassoa înainte de ’nop­­tată, se afla do­uă oră în facla Fontarab’el, cu pavilionulă susă și cu felinară. Trupele spaniole traseră asupră’i, luându’lă dreptă țnă contrabandiară. Nimeni n’a fostă ră­nită și s’aă cerută îndată sense. Copenhaga, 28 Octombre. — pianuri ofi­ciale Berlingsk­e Tidende, analizândă discur­­sul­ împăratului Wilhelm, zice că conține oă seriosă amenințare și c’a dată nascere aci unui simțimentă de nemulțumire în spiri­tură publică. Reproducem­­ următorele din edi­­țiunea de dimineța a numemlui pre­­ședinte: Madrid, 30 Octombre. — Demisiunea generarelui Laserna din postură de co­­mandante ală armatei de Nord n’a fost­ primită de guvernă. Generarele s’a întorsit la Logrono spre a ’și relua comanda. Gu­­vernul ș­i-a promisă tate ajutorele cerute spre a putea reîncepe operațiunile. Comandantele armatei din Aragonă s’a sinucisă; înlocu’Î s’a numită generarele Letona. Barcelona, 29 Octombre. — Uă parte din colona lui Esteban, aflată la Granollers, s’a aretată nesupusă. Căpitanulă generale a trimisă, spre a o aduce la îndeplinirea datorieloră­ uă despărțire de artileria, ca­valeria, carabinen și grandarmi. Circulă sco­­mptulă că deja s’aă și împușcată câți­va din resculațî. Lumea acusă pe cantonaliști că dânșii ară fi făceadă tote uneltirile în armată. Bayona, 81 Octombre. — Soirile de la Santander preciseză în modulă următoră incidentele vaporului francesă, în care tru­pele spaniole au trasă focuri. Prin decretă cu data de 23 Oc­tombre , corpurile legiuitore sunt­ convocate în sesiunea ordinară a anu­lui 1874—1875, pentru Ziua fie 15 Noembre viitoră. Resultatul­ balotagiului care s’a fă­cută la 1 Noembre în dapartamentul­ Pas-de-Calais, între d. Brasme, candi­dată republicană, și d. Delisse-Engrand, candidată bonapartistă, este că acestă din urmă a fostă alesă deputată cu 84,000 voturi. D. Brasme a întru­nită 74,000. Alte amănunte le lipsescă. Circulă vorba la Paris că guvernul ă ară fi decisă să ’și retragă represin­­tantele de pe lîngă papa, înlocuindu’lă c’ună episcopă, pentru a da relațiuni­­lor­ dintre Francia și Vaticană ună caracteră esclusivă religiosă. Uă telegramă a ministrului Fran­ciei de la Teheran anunciă c’a fostă ultragiată, dară că i-s’a dată îndată satisfacerea cuvenită. Ună înaltă funcționară ală guver­nului prusacă, însoțită de aginți de polițiă, a făcută în Ziua de 31 Octom­bre uă perebisițiune la domiciliul­ de­legatului apostolică din Posen, pentru a căuta neste documente oficiale. D. de Forckenbeck a fostă alesă președinte ală Reischtagului. Consiliul­ federale ală Germaniei a aprobată proiectul­ de lege pentru or­­ganisarea landsthurmului. Perchisițiunile spre a se descoperi documentele pentru cari­e. Arnim este acusată ca sustragötorä, conti­nuă, dară fără a ave vreună succesă. In camera Greciei s’aă distribuită în Ziua de 31 Octombre raporturile comitatelor­ în privința verificării titlurilor­. In curênda voru începe și desbaterile, cari se prevedă a fi fórte furtunóse, mai cu semă în privința celor­ 11 deputați cărora li s’a retu­șată de administrațiune cărțile de aleși. Se asigură că guvernul­ Italiei se ocupă cu ună proiectă de lege,— care fără îndouiali că se va vota de una­nimitatea camerei,— spre a da ge­nerarului Garibaldi oă pensiune anuală de 18,000 lei. Acesta pensiune, Zice le Siecle, s’a oferită legendarului generale în mai multe rânduri de diferite ministerie cari s’aă succedată la putere, dară în totă­da­una a fostă refusată. Decre­tată prin ună votă ală parlamentului, se crede că ilustrulă luptătoră pen­tru independința Italiei o va primi, redusă fiindă a nu ave în anii bă­­trânețeloră sale înaintate, nicî ună altă mijlocă de esistență, din causa abnegațiunii pentru sine și și a gene­­rosei prodigalități pentru alții, de cari a dată cele mai unice și frumóse esemple în totă-de­una, și ca oră po­litică și ca omă privată. Un telegramă de la Pekin, cu data de 31 Octombre, publicată de Zia­­rulă la Turquie, anuncță că guvernul­ japoneză ară fi începută se aibă dis­­posițiuni pacifice. Corespondință particulară a ROMANULUI. Giurgiu, 22 Octombre, 1874. In Românulu de la 4 cuvinte, s’a a­­nunțată numirea d-lui Voinovă în postură de jude de pace ală acestui oraș că, a d-lui Voinova, destituită totă d’acestă guvernă din aceașî calitate de ju­dil­hic în placa și po. Olte­nița, pentru motivul­ că nu cores­pundea acelei însărcinări. Fiindă­ că acesta funcțiune își are importanța sea, mai cu semn într’ună orașiă ca Giurgiu, unde se află ună singură magistrată investită cu acésta autoritate, credență necesariă, pentru cunoscerea adevărului, se schițămă a­­tâtă antecedintele câtă și faptele a­­cestui magistrată, leită și demnă de ministrul­ justiției, care­­ să ocrotesce. Aceiași dorm­ă ocupa totă funcțiu­nea de judecătora de pace în orașială Ploiesci, dară în anulă 1872 fu desti­tuită pentru faptul­ de mituire. Mai târziu, fiindă însărcinată c’uă misiune identică in plasa și orașială Oltenița, fu iarăși destituită prin de­­cretură domnescă cu No. 1847 din 23 Octombre 1873, în urma anchetei pro­­curorului­ generale de la curtea de a­­pelă din Bucuresci, provocată prin numerosele plângeri ale locuitorilor, pentru abuzuri și ilegalități consta­tate la facia locului ca adevérate. De cândă funcționazâ ca jude de pace în Giurgiu, a comisă și alte fapte, care de care mai conforme cu sistema practicată de regimă și demne d’a fi cunoscute de publică. De acea­a le vomă și înșirui aci, spre marea gloriă a ministrului de justiție, care i-a în­credințată frumósa sarcină d’a ’mpărți justiția poporului. A comisă delictul­ d’a lua mită de la Petre Gheorgh­e Peța, faptă con­statată de procurorele locale Murgenu, după reclamarea păgubașiului. A falsificată oă carte de judecată dată ’n procesulă lui Nuhăm Brauma cu d. căpitană Poroinenu, faptă ase­menea constatată de procurorele de Vlașca, după reclamarea lui Nuhăm către ministrul­ justiției.

Next