Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)
1874-10-26
Retoțumea și Administrațiunnea strada Domite! No. 14 ANULUAALU OPTU-SPRE fIECELE VOIESCE ȘI TEI PUTE Ori-ce cereri pentru România, se adreseza la administrațiunea isiamiilor. ANUNȚURI. In pagi al V, spațiulii 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lec. A se adresa LA PARIS : la d. Óraine rue Drouot. LA LONDRA: lad. Eugiene Miroud, No. 12, Peters Street, Islington. LA VIENA: la d-nil Haasenstein si Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 ISAM ESEM PILARULU. Edițiunea de sera Din causa sărbătorii de astăzi, Sft. Dumitru» Ziarul nu va aparti Duminecă. & DUMINECA. 2fi. 27 OfTTOMME 1874 I I iTl - I LUMINEZA-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE lit Capitale: unü anü 48 lei; $ése luni 24 lei; írei luni 12 lei; uă lună, 5 lei. In Districte: un ană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halgrain, Itue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot, LA VITINA la d. B. G. Popovicî, Fleichmarkt. 15. Articlele nepublicatce se vorii arde 1I0C 11RESCI î 26 BRUMARU. O Fragmentă din secțiunea de la 17 Ianuarie 1874, a unui profesorii de la facultatea juridică din"' Bucuresci : „La noi, din nefericire, rare ori se vede omeni plângându-se contra unui arbitrarii de asemene natură (arbitraritățile funcționarilor); la noi ómenii nu s’au deprinsă încă cu acesta dreptu (dreptul ă d’a reclama); abusulű atírtü de multa s'a stabilită, încâtă pe fiă care di se vedü ómeni arestați arbitrării, fără sĕ se gândéscä a reclama, deși art. 29 din Constituțiune permite a se da în judecată funcționarii,, fără nici uă autoritare prealabile.....“ Nu este asta că era demnă, că era probă și pătrunsă de spiritul legislațiunii nostre, profesorală care, vorbindă despre libertatea individuală și arbitraritățile funcționarilor, se esprima astă felul ? Nu este asta că trebuie integritate, —mai cu semn cândă ocupă cine-va uă catedră salariată de Stată supt regimul actuală,—nu este așta că trebuie integritate unui profesoră, ca să spuie junimii că „adusălă ațâță dă multă ș’a stabilită la noi, încâtă pe fiăcare di se vede omeni arestați ilegali“? Nu este asta că [trebuie astăzi virtute civică unui profesoră, spre a zice junimii că cetățianii nu reclamă îndestulă contra arbitrarităților, pe cari le comită funcționarii „pe fiecare z i“? Nu este asta că trebuie curagiă și uă nestrămutată iubire de adevăr și profesorului de dreptă , ca să țjică junimii universitare că art. 29 din Constituțiune „permite a se da în judecată funcționarii, fără nici uă autorisara prealabile“, pe când o procurorură generală ală casațiunii proclamă de la înălțimea celei mai înalte magistraturi a țărei că ună „prefectă nu pote fi dată în judecată, fără autorizarea consiliului de miniștrii“ ? Dară déca profesorulă care ară vorbi astăfelă de pe catedră, fară coborî de acolo spre a urmăriși persecuta în altă funcțiune pe cetățianii cari ară cuteza se „reclame contra arbitrarităților ei“, ce nume ară meritare? Dară déca același profesoră ară comite elă însușî, în a doua sea funcțiune, abuzuri egale, de nu mai mări decâtă acelea contra cărora protesta cu indignare de pe catedră, ce caracteră ară ave elă ore ? Dâră déca totă acelă profesură, după Ce ară declara de pe catedră că nu trebuie „autorizare prealabilă“ spre a da în judecată pe ună funcționară, s’ară coborî spre a susțină în publică că nu se pute da în judecată ună funcționară „fără autorisarea prealabilă,“ ce felă de consciință, ce felii de respectă de sine ară ave elă pre Demnă ară fi ună asemene omă de înalta catedră de facultate, demnă ară fi să ’să asculte junimea și să ’lă iea de esemplu, n’ară fi vreuna corupătoră ală societății și încă corupătorulă celă mai periculosă, deorece influința ’i de leteră s’ară esercita asupra junimii, asupra viitorului țărei? După portretă, oricine a recunoscută deja pe d. Vioreni. Elă este profesorulă care, ca magistrată, nimicesce cu că ne mai pomenită batjocură principiile salutare pe cari le recunosce de pe catedră. Elă este magistratură înaltă, care calcă și nega legile țărei, pe cari le recunosce și le predă ca profesoră. El este profesorulă și magistratură, în fine, care de pe catedră ,zice că „nu trebuie autorizare prealabilă pentru darea în judecată a funcționarilor,“ și, punândă toga de magistrată, își schimbă consciință de uadată cu haina și ’și aruncă în facia negarea că „nu se potă da judecății funcționarii, fără autorizarea prealabilă“. Amu jisă deja că acestă personagiă este caracterisarea cea mai perfectă a actualului regim, de falsificare și de călcări-de-legi și de Constituții ne. Cândă uă asemenea mă este profesoră de facultate și primă-magistrală ală țărei, ce arbitraritate, ce fără-de-lege nu este <are demnă de regimul ă ce elă represintă? S’a <fisă că nu este bine, nu este în interesulă soiinței și ală prestigiului iei. Ca UUÖ lîvofilsnrii fia o» fia în același timpă și advocată, deorece de multe ori pledoariele se contrazică cu prelegerile sale. Asemeni contraziceri s’aă și văzută în adevără, fără a li se atribui uă mare gravitate, deorece advocatură nu are însărcinarea de-a împărți justiția, de-a face dreptate, ci numai acea-a de-a exercita în numele cuiva unui din cele mai sânte drepturi, dreptulă apărării Advocatură, ori ce ar fi in societate, în momentulă cândă apără pe cineva, nu mai este decâtă însușî acelă cineva. Déca dară magistratura n’aru fi avută nefericirea se poseda pe d. Viorenu, nu i-s’ară pute imputa pledoaria d-sele pentru d. Nicolaidi, deorece s-ară fi Zisit că, în momentele în cari o făcuse, nu mai era profesorulă de dreptă Vioreni, ci însuși prefectură Nicolaidi. Din nefericire însa d. Vioreni, profesorulă de dreptă, este în același timpă, nu advocată condamnată a apăra cu orice preță, ci magistrală menită a constata adevărul, și a face ca justiția să se împartă cu orice preță. Ca magistrată, el are misiunea, ce nu este exagerată a o numi sublimă, misiunea sublimă de a pune în practică mărețele principie pe cari le proclamă de pe catedră. Deca dară numai ca profesoră ară fi fostă culpabilă și înjosită de-a zice într’ună raportă oficială contrariulă de ceaa ce proclamase de pe catedră, ca profesoră și ca înaltă magistrală este de mii de ori mai culpabilă și mai înjosită, căci nu numai a negată principiele profesate de pe catedră, dâră a trădată și măruța misiune ce -i era încredințată. Acesta este sentința pe care o va rosti orice conșciință onestă, și ce se rostesce contra d-lui Viorenu, se rostesce contra însuși regimului, a cărui perfectă imagine are onorea de-a fi. Căutândă unde se ne sprijinimă speranța pentru demnitatea înaltelor catedre și luminele bine-facerare ce trebuie să reverse asupra viitorelor generațiuni, printre alte cursuri ținute acum de erudițiuni și capacități recunoscute, ne căZu privirea și asupra următorului anundă, publicată în alte z^re : Cursuri publice in salele Universității din Bucuresci. Cursură publică de Istoria naturale, anunciată deja, începe Duminecă, la 27 Octombre, la 1 oră după amezi, într’una din salele stagiului de susă ale Universității, și va continua totă astăfelă regulată în fiecare Duminecă. Suirea e pe scara principale stu pe cea din drepta despre strada Colții. Domnele și domnișoirele au locuri și intrare în sală separată. Gr. Ștefănescu. Meritul savantului și neobositului Paullivi. Tifxa naturale este cu atâtă mai mare, cu câtă, fiindă deja profesoră titulară ală facultății de științe, cursură ce începe acumă din singura sea inițiativă are în vedere numai răspândirea mai generală și în ambele sexe a unei sciințe pe atâtă de utile, pe câtă și de plină de farmece. Fiind bună rösunete ală gratitudinii publice către d. profesoră Ștefănescu, nu putemă se infimă în același timpă și ală rumorii din nefericire întemeiate, că pe cândă se deschidă cursuri atâtă de necesarie, importante și frumose, precum este ală d-loră Hasdeu și Odobescu, se crează și altele cari aă caracterul de adevărate sinecure. Acesta pote întuneca efectulă atâtă de bună produsă de crearea cursuriloră d-lor Hasdeu și Odobescu. Vaporul de comerciă la Pionnier de la Bordeaux, venindă din insulele Socoa, a sosită la Santander în ziua de 26 Octombre, la 10 ore sera, când a primită mai multe împușcături aprope de capula Machi caco, fără ca mai ântâiu se se dea tunulă prevestitoră de către avise spaniole Concordia, care în urmă l’a și visitată. Pe bordur Concordiei era și fiiulă generarului Zavala. Nimeni n’a fostă rănită. Acestă atacă s’a făcută din erore, precum s’a întâmplată încă țnulă în ziua de 29, pe la 6 ore sera în Bidassoa. Vasulă de comerciă franceză le Congres, intrândă în Bidassoa înainte de ’noptată, se afla două oră în facla Fontarab’el, cu pavilionulă susă și cu felinară. Trupele spaniole traseră asupră’i, luându’lă dreptă țnă contrabandiară. Nimeni n’a fostă rănită și s’aă cerută îndată sense. Copenhaga, 28 Octombre. — pianuri oficiale Berlingske Tidende, analizândă discursul împăratului Wilhelm, zice că conține oă seriosă amenințare și c’a dată nascere aci unui simțimentă de nemulțumire în spiritură publică. Reproducem următorele din edițiunea de dimineța a numemlui președinte: Madrid, 30 Octombre. — Demisiunea generarelui Laserna din postură de comandante ală armatei de Nord n’a fost primită de guvernă. Generarele s’a întorsit la Logrono spre a ’și relua comanda. Guvernul și-a promisă tate ajutorele cerute spre a putea reîncepe operațiunile. Comandantele armatei din Aragonă s’a sinucisă; înlocu’Î s’a numită generarele Letona. Barcelona, 29 Octombre. — Uă parte din colona lui Esteban, aflată la Granollers, s’a aretată nesupusă. Căpitanulă generale a trimisă, spre a o aduce la îndeplinirea datorieloră uă despărțire de artileria, cavaleria, carabinen și grandarmi. Circulă scomptulă că deja s’aă și împușcată câțiva din resculațî. Lumea acusă pe cantonaliști că dânșii ară fi făceadă tote uneltirile în armată. Bayona, 81 Octombre. — Soirile de la Santander preciseză în modulă următoră incidentele vaporului francesă, în care trupele spaniole au trasă focuri. Prin decretă cu data de 23 Octombre , corpurile legiuitore sunt convocate în sesiunea ordinară a anului 1874—1875, pentru Ziua fie 15 Noembre viitoră. Resultatul balotagiului care s’a făcută la 1 Noembre în dapartamentul Pas-de-Calais, între d. Brasme, candidată republicană, și d. Delisse-Engrand, candidată bonapartistă, este că acestă din urmă a fostă alesă deputată cu 84,000 voturi. D. Brasme a întrunită 74,000. Alte amănunte le lipsescă. Circulă vorba la Paris că guvernul ă ară fi decisă să ’și retragă represintantele de pe lîngă papa, înlocuindu’lă c’ună episcopă, pentru a da relațiunilor dintre Francia și Vaticană ună caracteră esclusivă religiosă. Uă telegramă a ministrului Franciei de la Teheran anunciă c’a fostă ultragiată, dară că i-s’a dată îndată satisfacerea cuvenită. Ună înaltă funcționară ală guvernului prusacă, însoțită de aginți de polițiă, a făcută în Ziua de 31 Octombre uă perebisițiune la domiciliul delegatului apostolică din Posen, pentru a căuta neste documente oficiale. D. de Forckenbeck a fostă alesă președinte ală Reischtagului. Consiliul federale ală Germaniei a aprobată proiectul de lege pentru organisarea landsthurmului. Perchisițiunile spre a se descoperi documentele pentru carie. Arnim este acusată ca sustragötorä, continuă, dară fără a ave vreună succesă. In camera Greciei s’aă distribuită în Ziua de 31 Octombre raporturile comitatelor în privința verificării titlurilor. In curênda voru începe și desbaterile, cari se prevedă a fi fórte furtunóse, mai cu semă în privința celor 11 deputați cărora li s’a retușată de administrațiune cărțile de aleși. Se asigură că guvernul Italiei se ocupă cu ună proiectă de lege,— care fără îndouiali că se va vota de unanimitatea camerei,— spre a da generarului Garibaldi oă pensiune anuală de 18,000 lei. Acesta pensiune, Zice le Siecle, s’a oferită legendarului generale în mai multe rânduri de diferite ministerie cari s’aă succedată la putere, dară în totădauna a fostă refusată. Decretată prin ună votă ală parlamentului, se crede că ilustrulă luptătoră pentru independința Italiei o va primi, redusă fiindă a nu ave în anii bătrânețeloră sale înaintate, nicî ună altă mijlocă de esistență, din causa abnegațiunii pentru sine și și a generosei prodigalități pentru alții, de cari a dată cele mai unice și frumóse esemple în totă-deuna, și ca oră politică și ca omă privată. Un telegramă de la Pekin, cu data de 31 Octombre, publicată de Ziarulă la Turquie, anuncță că guvernul japoneză ară fi începută se aibă disposițiuni pacifice. Corespondință particulară a ROMANULUI. Giurgiu, 22 Octombre, 1874. In Românulu de la 4 cuvinte, s’a anunțată numirea d-lui Voinovă în postură de jude de pace ală acestui oraș că, a d-lui Voinova, destituită totă d’acestă guvernă din aceașî calitate de judilhic în placa și po. Oltenița, pentru motivul că nu corespundea acelei însărcinări. Fiindă că acesta funcțiune își are importanța sea, mai cu semn într’ună orașiă ca Giurgiu, unde se află ună singură magistrată investită cu acésta autoritate, credență necesariă, pentru cunoscerea adevărului, se schițămă atâtă antecedintele câtă și faptele acestui magistrată, leită și demnă de ministrul justiției, care să ocrotesce. Aceiași dormă ocupa totă funcțiunea de judecătora de pace în orașială Ploiesci, dară în anulă 1872 fu destituită pentru faptul de mituire. Mai târziu, fiindă însărcinată c’uă misiune identică in plasa și orașială Oltenița, fu iarăși destituită prin decretură domnescă cu No. 1847 din 23 Octombre 1873, în urma anchetei procurorului generale de la curtea de apelă din Bucuresci, provocată prin numerosele plângeri ale locuitorilor, pentru abuzuri și ilegalități constatate la facia locului ca adevérate. De cândă funcționazâ ca jude de pace în Giurgiu, a comisă și alte fapte, care de care mai conforme cu sistema practicată de regimă și demne d’a fi cunoscute de publică. De aceaa le vomă și înșirui aci, spre marea gloriă a ministrului de justiție, care i-a încredințată frumósa sarcină d’a ’mpărți justiția poporului. A comisă delictul d’a lua mită de la Petre Gheorghe Peța, faptă constatată de procurorele locale Murgenu, după reclamarea păgubașiului. A falsificată oă carte de judecată dată ’n procesulă lui Nuhăm Brauma cu d. căpitană Poroinenu, faptă asemenea constatată de procurorele de Vlașca, după reclamarea lui Nuhăm către ministrul justiției.