Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)
1874-10-28
imILUTALII OPTU-SPRE PIECELE ViSireSCE SI VEI PETE 5 Unue cereri pentru auiiib fla, se adreseza la administrațiunea s pariului. ANDNȚ0H1. In paga IV, spațiulii 31 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A ae adresa LA PAttlS ; la d. Órain 9 rue Drouot. LA LÓN ORA: la d. Ențrfene Idicoud, No. 12, Peters Street. Islington. LA VILN a: la u-ml üaaaeusiein ji Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile refrancate se refasă. 80 HANNI ESEMI LAIMILU. Aftdactionaa și AsiminMrațimiea și rafla Dimmer No. 14 28, n OCTOMBRE 1874 LENUMEZATE ȘI EL EA ABONAMENTE In Capitalei una anú 48 lei; yése luni 24 lei; rei luni 12 lei; ui lună, 5 lei In Districte: un anul 58 lei; jese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa La PARIS: la d. Darras-Half ain, Rue de l’ancienne comedie 5, și ia Órain 9, rue Drouot. LA V1L$A la d. B. O, Popovicí, Fldolvsmrirt. 15 Articleli sa ramaria (A) Ediții meji de sera iîITIIIÎ FQPI IH IiliUldU, 28 BRUMARELU. 9 brumaru. In numerul nostru de la 22 Octombre, vorbind despre tratările dintre inginerii unguri și cei români, în privirea garei fruntarie Predelu, pe care posițiunea topografică o pune neapărată pe teritoriiui României, și arătându că înțelegerea nu se putuse statornici, din causă că Ungurii nu vorü se primesc posițiunea de conlocuitori în gară cu titlulü de locatari, ij ceamă : „Déca Ungurii nu vor fi voită se cedeze în facia inginerilor români, nu ne mdouima că vom ceda în faca însuși guvernului, chiamată a decide în ultimă locă.“ Avemă astăzi plăcerea de a constata că siguranța nóstra era întemeiată, inginerii unguri au cedată, nu éase fără a face uă ultimă încercare, al cărei scopă era de-a nu lega formată Ungaria la conlocuire în gara de la Predelu, pentru ca mai târiiiă se v§I putá face uă gară fruntariă separată tocmai la Brașiovă, și astăfelu noi se remânemă cu chiăltuielele de construcțiune necompensate, și călătorii strâgâniț cu una îndouită punză de vamă. Totuși, în facia stâruințeloră ministeriului de lucrări publice, în facia dreptului ce era atâtă de vădită ală nostru, și în considerare pare că România chiăituiesce peste 30 de milone cu linia Ploiesci-Predeiu și’și compromite în parte și viitorulu călcorii sale ferate numai spre a satisface interesele și scopurile Ungurilor, inginerii unguri supt scriseră în cele din urmă condițiunile ce le cereau. Afară de acesta scrie, relativă plăcută, nemai având astăzi nici un altă cestiune de interesă ală momentului a o supune cititoriloră, publicămă adună articolă ce primimă de la d. Rosetti, căci cestiunile ce atinge suntă încă din acelea cari se potă considera mai multă la ordinea (Jile) ! Cu cea mai mare durere mă vei f silită astăzi se comunică concetățianilor mei nă scrie care, de fară adeveri, ară fi astăzi din cele mai periculose pentru Români. Unul din bărbații de Stază d’aci imi spune că, după câte scie, se teme forte că resbelul va isbucni peste câteva luni în Orainte. Nu sciü până la ce punctă suntă întemeiate temerile guvernului francesc, nici daca nu va mai veni și d’astă-dată vr'uă ’mprejurare, fericită pentru noi — cum se ’ntămplă uneori în politică — care se mai amâne mórtea „marelui bolnavă,“ și se vede viață junei nóstre națiuni; scă însă că omulă, și prin urmare națiunile, trebuie se cerceteze, se studie, se cugete ca se preverta evenimintele și se se pregatesca spre a ‘ le ’nfrunta cu câtă se va pută mai puțină vătămare. II Imperiul otomană — precum de multă âncă am demonstrata într’una din scrierile mele din estică — n’a fostă niciuadată în Europa de câtă ună simplu Stată-majoră ală unei armate de „iuruștă“ religiosă, fanatică, și prin urmare a totu-puterică în acea epocă. Propășirea omenirii nimicindă puterea unui asemene drapelă, se paralisa cu densulă și vieța imperiului otomană din Europa. A trebuită negreșită timpă lungă pănă ce monstruositatea csistenței lui se puta fi constatată de toți. Elă avu pentru densulă sa venirea vechiei sale splendon, deprinderea omenirii d’a’să considera ca puterică, dreptulă de ocupare, neștiința, diviziunea și gârbovirea poporațiunilor bântuite d’atâta lungă timpă de cea mai barbară sclavie, rivalitățile puterilor vecine și temerea celorălalte d’a lăsa Orivntele supt domnirea panslavismului. Cu timpul, lumina se făcu și nimeni nu se mai îndouiesce — acum mai cu semn, în epoca constituirii naționalităților — că nu se mai póte mențina în Europa ună imperiă, care nu este aci decâtă ună simplu guvernă, străină cu totulă naționalităților, ce o să îndură, și cari suntă astăzi și mai capabile, și mai învățate și mai inteliginte, și mai morale decâtă densulă. Sosită acase era priinciasa pentru ca transferarea imperiului otomană în Asia se se facă astăfelă încâtă fiecare din naționalitățile ce ’la compună se reintre l a elevéă in drepturile iei legitime, fără periclu pentru densele în parte și pentru justiția ’n genere ? Grecii, Serbii și Bulgarii unitu s’aă pe deplină spre a pute impune celoră carii ară voi se cotropască uă parte din cea-a ce este alătora ? Și în cea-a ce ne privesce, suntemă pregătiți, în întru și ’n afară, celă puțină atâtă câtă este de neapărată, spre a nu fi părăsiți de celelalte naționalități din imperial otomană și cotropiți de vr’una din puterile vecine sau retrunchiați și ’mpărțiți între amendoue ? Nouele generațiuni — cărora aparțină de dreptă puterea ș’acțiunea — studiat-aă cu dinadinsulă și cu d’amenuntură situațiunea politici, din întru și din afară, pusus-aă în relațiunî intime cu poporațiunile vecine și luatu-au mesujele cele mai neapărate spre a pute dirige pe guvernulă nostru, daca din nenorocire fară amăgi — fie chiară prin orbia patriotismului — în calculele și combinările sale politice, din întru și din afară, și cea-a ce ar fi și mai gravă, din Intru și din afară? Gravitatea cestiunii, asupra căreia mő vetjui silită se provocă din noă cugetarea tutoră Româniloră, este atâtă de ’nvederată, incâtă nu póte fi ună singură cină onestă, care se banuiescá măcară c’ași cugeta se provocă printr en sa uă luptă de partite. Cândă este ’n jocu esistința, națiunii, datorimă toți se facemă abstracțiune de persone; și câtă pentru cel carii chiară în asemene situațiuni s’ură încerca se sugrume opiniunile și se cocoloșască greșialele ce s’aă comisă sau cari se potă face, mă mărginescă în a le respunde ’udată și din nainte prin cuvintele rostite ’n ședința parlamentului germană de la 18 Februarie trecută, de d. Teutch: „S’a făcută, vai! uă obiceiă ca de cât ori câți va ómeni generoși sa ’neérca se rădice vocea în favorea poporelor ce oprimați, se li-se ’nehibă gura acusându-i brutalicesce de trădare. Nu vé splimêntați, doraniloră, d’acesta injuriă. Trădători patriei suntă cei carii, printr’ur politică nesocotită, meprisândă dreptură și justiția, inducă țara lor la peire, ori nu ómenii onești carii, pătrunși d’îră nedreptate, ori n’unde ară veni ea, nă curagială și francheța d’a o semnala.“ Lămuriți, speră, din tóte puieturile de vedere, revin la cestiunea resbelului. III. Francia și Italia, deși forte binevoitore pentru noi, potă sa susție drepturile nóstre — precum se spune c’a făcută ș’acum Francia în privința dreptului ce avemă d’a ’nchiăia tratate de comerciă; — dérü nu potă astăzi se ia parte la mă resbelü în Oriinte. Engliteza, lipsită de puterea ce ’i da alianda Franciei, nu póte asemene se intervie acum cu putere armată în favorea protegiatulul iei „bolnavă“. Este déjà învederată că momentulă a’a iubit, din cela Tv> P ’ t ' ” tru puterile cari ară voi se dechiare de mortă „pe marele bolnavă“ și se ’și împarțâ moștenirea lui. Se n’acusămu pe nimeni; déru nu ni se póte nega dreptulă și datoria ce avemă d’a cerceta bine ș’a nu ne ’ncrede da câtă în cea-a ce vomă puté vedé, cunosce și pipăi. Se fice că Rusia nu mai voieste coneisia Oriintelui. Se susține că Austro-Ungaria a devenită sincera amică a Românilor. Asta se fia dérQ este ’nțeleptă, este chiară permisă naționalitățiloră se nu cerceteze și se nu s’asigure pe ce se ’ntemeazâ aceste dulci și bine-voitóre afirmări ? IV. Acceptândă presinfcarea multă doritelor a dovedi despre sincera bunăvoință a Rusiei ș’a Austro-Ungariei pentru noi, ș’a prețului cu care trebuie s’o plătimă — căci nimică nu se pute da fără plată — avemă datoria se nu ’ntrebămă : Cea făcută și ce facem acum Rusia pentru desvoltarea ș’adevărata întărire a națiunii elene Cea făcută și ce face pentru desvoltarea și ’mputernicirea națiunii bulgare și sârbe, și pentru susținerea drepturilor legale ale naționalităților slave de supt Austro-Ungaria ? Și déca găsimă că n’a făcută și nu face nimică spre a ’ntări în realitate pe Eleni, pe Bulgari și pe Serbi, ș’a protege naționalitățile slave nedreptățite în Austro-Ungaria, pe ce temeiă, pe ce legăminte și pe cari schimburi de servicii putemă spera protecțiunea cabinetului rusă pentru desvoltarea și ’ntărirea naționalității române, noi, cărora ea n’a voită și nu voiesce se ne vede dânsa, precum a redată Anglia Eleniloră insulele romane, nici chiară partea Basarabiei ce pe nedreptă a luată-o ș’o ține, fără ca se aibă ună interesă adevărată și seriosit ? Ce-a făcută și ce face Austro-Ungaria în favorea naționalitâților, spre a se pute susține că și-a schimbată politica cea vechiă? Naționalitățile slave din imperiu suntă totă nedreptățite, era Românii mai nedreptățiși și mai striviți decâtă oricândă și loviți chiară în limba lor ? Dechlar avea oficială că va cuceri pe terâmura economică România, liberată de Francia în contra voinței guvernului austriacă, o reînoiți prin fapte vecinți, tratândă cu Turcii chiară în privința teritoriului nostru de la Porțele-de-seră, cumpărândă, prin amăgiri și decorațiuni, fatala funcțiune, spre a sugruma industria și comercială nostru, pregătindu tarife vamale cari sĕ le ucidă cu totală, și mănțineadă nu numai Bucovina, luată prin învoială cu Turcii, déru încâlcândă ș’acum mereă din pomentulă nostru, vecină cu celă care l’a cotropită, l’a furată necurmată în timpii decăderii nóstre materiale și modale. Chiară acum, cândă este în jocă celă mai mare interesă alăii, tratatulă comerciale, și cândă este silită se susțin guvernulă ce’i face tóte concesiunile In racia crimuummuo, uste voiesce se apere comercialü sau în contra strâiniloră, fiarele spună că: Austro-Ungaria a schimbată limbagiulă, dechiarândă că nu va mai face tratată, ci simplă convențiune, ca cea poștalé, făcută la 1868, fără celă mai mică amestecă ală Porței. 1) V. In fada atâtor acte de cea mai învederată speculă și inamicii, suntemă datori încă se ne amintimă câtă datoresce Rusiei imperială germană, mai cu semn din resbelulă de la 1870. Suntemă datori se ne amintimă că încă de la 186S Prusia ne-a propusă unirea Principatelor cu Ungaria și că, întâmpinândă la noi pedece, a pâstuită cu Ungurii. Suntemă datori se recitimă cu mare luare-aminte proedură publicată, prin care d. de Bismark propuse Austro- Ungariei sustragerea României libere de supt nominala suzeranitate a forței, prin negocieri, prin bani și ’n fine chiară prin forță, și punerea iei supt positiva suveranitate a Ungariei. Suntemă datori să ne amintimă că, pe cândă Rusia deuuncia tratatul de la ParL, în ceea ce se atingea de Marea Negră, miniștrii din Bucuresci dețiiuiau națiunea nóstru [în Europa de nemericâ, necivilisabile 1) Ua corespondință din Viena a țiari1" lui Le Temps de la 1 Noembre,jice între altele: «Este de notatîn că, deși câte și trei puterile susținură Principatele în unele panduri, și pare că le și împinseră, ele pară totod’vă-dată dispuse d’a modera ceea ce ambițiunea lorüară putea ave pre demonstrative.» Acesta este și causa, adauge <J sa corespondință, că se impedecă venirea la manevrele din București a principelui Serbiei ș’a vlădicei Muntenegrului, ș’a venirii pe neașteptate a două oficiari turci, și tenta, și vorbină, ba încă și ’n modă oficiale, da abdicarea Domnitorului. Și pe lîng’aceste tóte, suntemă datori se stadiamă cu sebisita^ și fârâ curmare și înărâța lucrare naționalâ întreprinsă d’acelă omă mare alu Germaniei, ce se numeșce Bismark. VI. Unitatea Germaniei nu este deplină pene ce archiducatură Austriei nu va intra în spitală imperiului, și unitatea iei trebuie deplinitâ. Germanii au declarată și declarâ că Dunarea trebuie să devie ună fluviu germano; ș’ai0*ta se póte face culesnire, dându-le d’ua cam-data—de secară în voi cu RasA—regatulă ungară, supusă deja domnirii germane. Aceste fiindă acte constatate și bine cunoscute, trebuie să ne ’ntrebamă: când ă cre d. de Bismark va găsi un momentă mai propice pentru esecutarea planului său de câtă acesta, în care Frauda, Italia și Englitera nu suntă încă pregătite și ’nțelese spre a’lă împedeca? D. de Bismark are âncă ș’alte motive forte grave, cari ’fu silescu se uu sta în repausă. In urma tesbelului de 11 1870, el descoperi d’ua-datâ că vitalitatea Franciei este cu multă mai mare decată geniulu séo, de câtă puterea armatei sale și de câtă C' le jece milii,iduce ea neroiu în cursă de doui ani. Se descoperi că Francia, ce o credea întinsă pe patur morții, celă puțină pentru fiece ani, este mai jună, mai avută și mai puterică decâtă mai nainte. A căuta déja reducerea iei peu’a se pute întrema pe deplină, fu imediata lucrare a marelui cancelară. Elă se ’nteist ’udată spre Italia, din norocirea érnci iteligință politică a Iulianiloră și nobilele sunturunte ale rig lui lo fl pestrâ stavilă îngeniusdorü manopere ale cârmuitorelui Germanic; învinsă aci, elă se ’ntorse spre Spania; graba sea ensé, séa zelulu pré mare ce puse ’n servițiul- sea și ubredula guvernă al Spaniei demaseară bateriele, și prin urmare avemă dreptulă se speramă că și din acesta parte adsbenda’i va fi deplină. VII Principele de Bismark mai are ș’alte cause forte grave, cari ’lu silescă sé caute cu grabă ună noă resbelă și nu ai conciste. Resbelul de la 1870 a ruinată uă mare numéru de familii ș’a ’nchisouă mulțime de stabilimente industriale. Cele cinci miliarde, ca^énlu ia mijloculü mis îiei, aduseră noul perturbări prin subita scumpete a tutorii lucrurilor și prin escesiva desvoltare a spiritului de speculare. Revlarile d-lui Laskr in camerele prbmare, in privința speculeloră criminale ale pricipiloră Puttbus și Bírón, are bazú din apă lumii că corumperea ce se introduce cu atâta răpuijiciune în imperiulă germană este deapate și mai mare de câtă cea a ce bântui imperiulă Francul. Veddu să afcă că, pe cândă funcționarii și seniorii prusiani se afundâ în