Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)

1874-10-28

­imILUTALII OPTU-SPRE­ PIECELE ViSireSCE SI VEI PETE 5 Un­ue cereri pentru auiiib f­la, se adre­­seza la adm­inistrațiunea s pariului. ANDNȚ0H1. In pag­a IV, spațiulii 31­ litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A ae adresa LA PAttlS ; la d. Órain 9 rue Drouot. LA LÓN ORA: la d. Ențrfene Idicoud, No. 12, Peters Street. Islington. LA VILN a: la u-ml üaaaeusiein ji Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile refrancate se refasă. 80 HANNI ESEMI­ LAIMILU. Aftdactionaa și AsiminMrațimiea și rafla Dim­mer No. 14 28, n OCTOMBRE 1874 LENU­MEZA­TE ȘI­­ EL EA ABONAM­ENTE In Capitalei una anú 48 lei; yése luni 24 lei; rei luni 12 lei; ui lună, 5 lei In Districte: un anul 58 lei; jese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa La PARIS: la d. Darras-Hal­f ain, Rue de l’ancienne comedie 5, și ia Órain 9, rue Drouot. LA V1L$A la d. B. O, Popovicí, Fldolv­smrirt. 15 Articleli sa ram­­aria (A) Ediții meji de sera iîITIIIÎ FQPI IH IiliUldU, 28 BRUMARELU. 9 brumaru. In numerul­ nostru de la 22 Oc­­tombre, vorbind­ despre tratările dintre inginerii unguri și cei ro­mâni, în privirea garei­ fruntarie Pre­­delu, pe care posițiunea topografică o pune neapărată pe teritoriiu­i Ro­mâniei, și arătându că înțelegerea nu se putuse statornici, din causă că Un­gurii nu vorü se primesc­ posițiunea de conlocuitori în gară cu titlulü de locatari, ij c­eamă : „Déca Ungurii nu vor­ fi voită se cedeze în facia inginerilor­ români, nu ne mdouima că vom­ ceda în faca însuși guvernului, chiamată a decide în ultimă locă.“ Avemă astăzi plăcerea de a con­stata că siguranța nóstra era înteme­iată, inginerii unguri au cedată, nu éase fără a face uă ultimă încercare, al cărei scopă era de-a nu lega for­mată Ungaria la conlocuire în gara de la Predelu, pentru ca mai târiiiă se v§I putá face uă gară­ fruntariă se­parată tocmai la Brașiovă, și astă­felu noi se remânemă cu chiăltuielele de construcțiune necompensate, și călăto­rii strâgâniț­ cu una îndouită punză de vamă. Totuși, în facia stâruințe­­loră ministeriului de lucrări publice, în facia dreptului ce era atâtă de vă­dită ală nostru, și în considerare pare că România chiăituiesce peste 30 de m­i­­lone cu linia Ploiesci-Predeiu și’și com­promite în parte și viitorulu călc­­­orii sale ferate numai spre a satis­face interesele și scopurile Unguri­­lor­, inginerii unguri supt scriseră în cele din urmă condițiunile ce le ce­­reau. Afară de acesta scrie, relativă plă­cută, ne­mai având­ astăzi nici un altă cestiune de interesă­­ ală mo­mentului a o supune cititoriloră, publicămă ad­­ună articolă ce pri­mimă de la d. Rosetti, căci cestiu­­nile ce atinge suntă încă din acelea cari se potă considera mai multă la ordinea (Jile) ! Cu cea mai mare durere mă vei f­ silită astăzi se comunică concetăția­­nilor mei nă scrie care, de fară adeveri, ară fi astăzi din cele mai periculose pentru Români. Unul­ din bărbații de Stază d’aci imi spune că, după câte scie, se teme forte că resbelul­ va isbucni peste câte­va luni în Orainte. Nu sciü până la ce punctă suntă întemeiate temerile guvernului fran­­cesc, nici daca nu va mai veni și d’astă-dată vr'uă ’mprejurare, fericită pentru noi — cum se ’ntămplă une­ori în politică — care se mai amâne mórtea „marelui bolnavă,“ și se vede viață junei nóstre națiuni; sc­ă însă că omulă, și prin urmare națiunile, trebuie se cerceteze, se studie, se cu­gete ca se preverta evenimintele și se se pregatesca spre a ‘ le ’nfrunta cu câtă se va pută mai puțină vătămare. II Imperiul­ otomană — precum de multă âncă am demonstrata într’una din scrierile mele din estică — n’a fostă nici­ua­dată în Europa de câtă ună simplu Stată-majoră ală unei armate de „iuruștă“ religiosă, fana­tică, și prin urmare a­ totu-puterică în acea epocă. Propășirea omenirii nimicindă puterea unui asemene dra­­pelă, se paralisa cu densulă și vieța imperiului otomană din Europa. A trebuită negreșită timpă lungă pănă ce monstruositatea csistenței lui se puta fi constatată de toți. Elă avu pentru densulă sa veni­rea vechiei sale splendon­, deprinderea omenirii d’a’să considera ca puterică, dreptulă de ocupare, neștiința, diviziunea și gâr­­bovirea poporațiunilor­ bântuite d’a­­tâta lungă timpă de cea mai barbară sclavie, rivalitățile puterilor­ vecine și temerea celoră­l­alte d’a lăsa Ori­­vntele supt domnirea panslavismului. Cu timpul, lumina se făcu și ni­meni nu se mai îndouiesce — acum mai cu semn, în epoca constituirii na­­ționalităților­ — că nu se mai póte mențina în Europa ună imperiă, care nu este aci de­câtă ună simplu gu­vernă, străină cu totulă naționalită­­ților, ce o să îndură, și cari suntă as­tăzi și mai capabile, și mai învățate și mai inteliginte, și mai morale de­câtă densulă. Sosită­ a­case era priinciasa pentru ca transferarea imperiului otomană în Asia se se facă astă­felă în­câtă fie­­care din naționalitățile ce ’la compună se reintre l­ a elevé­­ă in drepturile­ iei legitime, fără periclu pentru den­sele în parte și pentru justiția ’n ge­nere ? Grecii, Serbii și Bulgarii unitu­ s’aă pe deplină spre­ a pute impune celoră carii ară voi se cotropască uă parte din cea-a ce este ală­tora ? Și în cea-a ce ne privesce, sun­­temă pregătiți, în întru și ’n afară, celă puțină atâtă câtă este de nea­părată, spre a nu fi părăsiți de cele­­l­alte naționalități din imperial­ o­­tom­ană și cotropiți de vr’una din pu­terile vecine sau retrunchiați și ’m­­părțiți între amendoue ? Nouele generațiuni — cărora apar­țină de dreptă puterea ș’acțiunea — studiat-aă cu dinadinsulă și cu d’ame­­nuntură situațiunea politici, din în­tru și din afară, pusus-aă în relațiunî intime cu poporațiunile vecine și lua­­tu-au mesujele cele mai neapărate spre a pute dirige pe guvernulă nos­tru, daca din nenorocire fară amăgi — fie chiară prin orbia patriotis­mului — în calculele și combinările sale politice, din întru și din afară, și cea-a ce ar­ fi și mai gravă, din Intru și din afară? Gravitatea cestiunii, asupra căreia mő vetjui silită se provocă din noă cugetarea tutoră Româniloră, este atâtă de ’nvederată, in­câtă nu póte fi ună singură cină onestă, care se banuiescá măcară c’ași cugeta se pro­vocă printr en sa uă luptă de partite. Cândă este ’n jocu esistința, națiunii, datorimă toți se facemă abstracțiune de persone; și câtă pentru cel carii chiară în asemene situațiuni s’ură în­cerca se sugrume opiniunile și se co­­coloșască greșialele ce s’aă comisă sau cari se potă face, mă mărginescă în a­ le respunde ’udată și din nainte prin cuvintele rostite ’n ședința par­lamentului germană de la 18 Februa­­rie trecută, de d. Teutch: „S’a făcută, vai! u­ă obiceiă ca de cât­­ ori câți­ va ómeni generoși sa ’n­­eérca se rădice vocea în favorea po­­porelor­ ce oprimați, se li-se ’nehibă gura acusându-i brutalicesce de tră­dare. Nu vé splimêntați, doraniloră, d’acesta injuriă. Trădători patriei suntă cei carii, printr’ur politică ne­socotită, meprisândă dreptură și jus­­tiția, i­­nducă țara lo­r la peire, ori nu óm­enii onești carii, pătrunși d’îră nedreptate, ori n’unde ară veni ea, nă curagială și francheța d’a o semnala.“ Lămuriți, speră, din tóte puietu­­rile de vedere, revin la cestiunea resbelului. III. Francia și Italia, de­și forte bine­­voitore pentru noi, potă sa susție drepturile nóstre — precum se spune c’a făcută ș’acum Francia în privința dreptului ce avemă d’a ’nchiăia tra­tate de comerciă; — dérü nu potă astăzi se ia parte la m­ă resbelü în Oriinte. Engliteza, lipsită de puterea ce ’i da aliand­a Franciei, nu póte asemene se intervie acum cu putere armată în favorea protegiatulul iei „bolnavă“. E­ste déjà învederată că momentulă a’a i­ubit, din cela Tv> P ’ t ' ” tru puterile cari ară voi se dechiare de mortă „pe marele bolnavă“ și se ’și îm­parțâ moștenirea lui. Se n’acusămu pe nimeni; déru nu ni­ se póte nega dreptulă și datoria ce avemă d’a cerceta bine ș’a nu ne ’ncrede da câtă în cea-a ce vomă puté vedé, cunosce și pipăi. Se­­ fice că Rusia nu mai voies­te coneisia Oriintelui. Se susține că Aus­­tro-Ungaria a devenită sincera amică a Românilor­. Asta se fia­ dérQ este ’nțeleptă, este chiară permisă națio­­nalitățiloră se nu cerceteze și se nu s’asigure pe ce se ’ntemeazâ aceste dulci și bine-voitóre afirmări ? IV. Acceptândă presinfcarea multă do­­ritelor a dovedi despre sincera bună­voință a Rusiei ș’a Austro-Ungariei pentru noi, ș’a prețului cu care tre­buie s’o plătimă — căci nimică nu se pute da fără plată — avemă da­toria se nu ’ntrebămă : Ce­a făcută și ce face­m acum Ru­sia pentru desvoltarea ș’adevărata întărire a națiunii elen­e Ce­a făcută și ce face pentru des­voltarea și ’mp­uternicirea națiunii bulgare și sârbe, și pentru susține­rea drepturilor­ legale ale naționa­­lităților­ slave de supt Austro-Un­­garia ? Și déca găsi­mă că n’a făcută și nu face nimică spre a ’ntări în realitate pe Eleni, pe Bulgari și pe Serbi, ș’a protege naționalitățile slave nedrep­tățite în Austro-Ungaria, pe ce te­­meiă, pe ce legăminte și pe cari schimburi de servicii putemă spera protecțiunea cabinetului rusă pentru desvoltarea și ’ntărirea naționalității rom­âne, noi, cărora ea n’a voită și nu voiesce se ne vede dânsa, precum a redată Anglia Eleniloră insulele rom­ane, nici chiară partea Basara­biei ce pe nedreptă a luată-o ș’o ține, fără ca se aibă ună interesă a­­devărată și seriosit ? Ce-a făcută și ce face Austro-Un­­garia în favorea naționalitâților, spre a se pute susține că și-a schimbată politica cea vechiă? Naționalitățile slave din imperiu suntă totă ne­dreptățite, era Românii mai nedrep­tățiși și mai striviți de­câtă ori­­cândă și loviți chiară în limba lor­ ? Dechlar avea oficială că va cuceri pe terâmura economică România, li­berată de Francia în contra voin­ței guvernului austriacă, o reînoiți prin fapte vecinți, tratândă cu Tur­cii chiară în privința teritoriului nos­tru de la Porțele-de-seră, cum­pă­­rândă, prin amăgiri și decorațiuni, fa­tala funcțiune, spre a sugruma indus­tria și comercială nostru, pregătindu tarife vamale cari sĕ le ucidă cu to­tală, și mănțineadă nu numai Buco­vina, luată prin învoială cu Turcii, déru încâlcândă ș’acum mereă din pomentulă nostru, vecină cu celă care l’a cotropită, l’a furată necurmată în timpii decăderii nóstre materiale și modale. Chiară acum, cândă este în jocă celă mai mare interesă ală­i­i, trata­­tulă comerciale, și cândă este silită se susțin guvernulă ce’i face tóte con­cesiunile In racia crim­uum­muo, uste voiesce se apere comercialü sau în contra strâiniloră, fiarele spună că: Austro-Ungaria a schimbată limba­­giulă, dechiarândă că nu va mai face tratată, ci simplă convențiune, ca cea poștalé, făcută la 1868, fără celă mai mică amestecă ală Porței. 1) V. In fada atâtor­ acte de cea mai învederată speculă și inamicii, sun­­temă datori încă se ne amintimă câtă datoresce Rusiei imperială germană, mai cu semn din resbelulă de la 1870. Suntemă datori se ne amintimă că încă de la 186S Prusia ne-a propusă unirea Principatelor­ cu Ungaria și că, întâmpinâ­ndă la noi pedece, a pâs­­tuită cu Ungurii. Suntemă datori se recitimă cu mare luare-a­minte proed­ură publicată, prin care d. de Bismark propuse Austro- Ungariei sustragerea României libere de supt nominala suzeranitate a for­­ței, prin negocieri, prin bani și ’n fine chiară prin forță, și punerea iei supt positiva suveranitate a Ungariei. Suntemă datori să ne amintimă că, pe cândă Rusia deuuncia trata­­tul­ de la ParL, în cee­a ce se atin­­gea de Marea­ Negră, miniștrii din Bu­­curesci dețiiu­iau națiunea nóstru [în Europa de nemericâ, necivilisabile 1) Ua corespondință din Viena a ț­iari­1" lui Le Temps de la 1 Noem­bre,­­jice între altele: «Este de notatîn că, de­și câte și trei pu­terile susținură Principatele în unele panduri, și pare că le și împinseră, ele pară toto­­d’vă-dată dispuse d’a modera cee­a ce am­bițiunea lorü­ară putea ave pre demonstra­­tive.» Acesta este și causa, adauge <J­ sa cores­­pondință, că se impedecă venirea la mane­vrele din București a principelui Serbiei ș’a vlădicei Muntenegrului, ș’a venirii pe neașteptate a două oficiari turci, și tenta, și vorbină, ba încă și ’n modă oficiale, da abdicarea Domni­torului. Și pe lîng’aceste tóte, suntemă da­tori se stadiam­ă cu seb­­isita^ și fârâ curmare și înărâța lucrare naționalâ întreprinsă d’acelă omă m­are alu Ger­maniei, ce se numeșce Bismark. VI. Unitatea Germaniei nu este deplină pene ce archiducatură Austriei nu va intra în spitală imperiului, și u­­nitatea iei trebuie deplinitâ. Germanii au de­clarată și dec­larâ că Dunarea trebuie să devie ună flu­viu germano; ș’ai0*ta se póte face cu­lesnire, dându-le d’ua­ cam-data—de se­cară în voi cu RasA—regatulă un­­gară, supusă deja dom­nirii germane. Aceste fiindă acte constatate și bine cunoscute, trebuie să ne ’ntre­­bamă: când ă cre d. de Bismark va găsi un­ momentă mai propice pen­tru esecutarea planului său de câtă a­­cesta, în care Frauda, Italia și Engli­tera nu suntă încă pregătite și ’nțe­­lese spre­ a’lă împedeca? D. de Bismark are âncă ș’alte mo­tive forte grave, cari ’fu silescu se uu sta în repausă. In urma tesbelului de 11 1870, el­ descoperi d’ua-datâ că vitalitatea Franciei este cu multă mai mare de­cată geniulu séo, de câtă puterea armatei sale și de câtă C' le­­ jece m­ili­i,idu­ce ea neroiu în cursă de doui ani. Se descoperi că Francia, ce­ o credea întinsă pe patur­ mor­ții, celă puțină pentru fiece ani, este mai jună, mai avută și mai pu­terică de­câtă mai nainte. A căuta déja reducerea iei peu’a se pute în­trema pe deplină, fu imediata lucrare a marelui cancelară. Elă se ’nteis­t ’udată spre Italia, din norocirea érnc­i i­teliginț­ă politică a Iu­lianiloră și nobilele sunturunte ale rig lui lo fl pes­trâ stavilă înge­­niusdorü manopere ale cârmuitore­­lui Germani­c; învinsă aci, elă se ’n­­torse spre Spania; graba sea ensé, séa zelulu pré mare ce puse ’n servițiul- sea și ubredula guvernă a­l Spaniei demaseară bateriele, și prin urmare avemă dreptulă se speramă că și din acesta parte adsbenda’i va fi deplină. VII Principele de Bismark mai are ș’alte cause forte grave, cari ’lu silescă sé caute cu grabă ună noă resbelă și nu ai conciste. Resbelul­ de la 1870 a ruinată u­ă mare numéru de familii ș’a ’nchiso­uă mulțime de stabilime­nte industriale. Cele cinci miliarde, ca^énlu ia m­­ij­­loculü mis îiei, aduseră noul pertur­bări prin subita scumpete a tutorii lu­­crurilor­ și prin escesiva desvoltare a spiritului de speculare. Rev­­larile d-lui Lask­­r in camerele prbm­are, in privința speculeloră criminale ale pri­­cipiloră Puttbus și Bírón, are bazú din apă lumii că corumperea ce se in­troduce cu atâta răpuijiciune în im­­­periulă germană este dea­pate și mai mare de câtă cea­ a ce bântui im­periulă Francul. Veddu să afcă că, pe cândă funcțio­narii și seniorii prusiani se afundâ în

Next