Romanulu, iulie 1875 (Anul 19)

1875-07-31

" ș"y." A. >. t ANULU ALU NOÜE­ SPRE­ PECELEA VOIESCE ȘI VEI PU­RE “ Oiî-ie cereri pentru România se mire* »*• S la adm­inist­rațiunea «Ziarului. A­N­U­N­C­I­U­R­I ii pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 Irku­l la pagina III, linia petit C lei. A se adresa LA PARIS, la Havas, Laffite & G­rile, 8 Place de la Bourse. LA IONI­KAI Idol. Eu­gene Aíio­iud,No. 81-A Fleet Street, London, L. C. LA 1IfcNA i la d ilit Haftseristein și Vogler, Wallfisckgasae 10. Scrisorile nefrancate se reinsa. 110 BARI ESEMALARULU, Redacțhmea șl Administratitroea Strada Dtfmneí, No. 14 la SERVICIULU TELEGRAFICII ALU­I ROMANULUI.» Ragusa, 10 Augustă, sorginte slavă. — iusurginții au fost­ atacați ani dimineță de garnisona turcă din Trebinje. Turcii, voindă se iea monastirea Dure, fură respinși dup’uă luptă de 7 ore, in care a luată parte și cavaleria turcă. » (A) Edit­­unea de séra ^sg­ aur rr T!275zsmmsmi ®­,8fssm I JOUI, 31 ÍULltr, IS75. LTJMINÉZA-TE Și TEI W ABONAMENTE In Capitale : un axru 48 lot; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 5 lei; In Districtes un anii 38 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 leij Francia, Italia și Anglia pe trimestru, ft­ 20. Austria și Germania pe trimestru, franci 18. A se adresa LA P­ARIS: la d. Darras-Halle grains, rue de l’Ancienne come­­die5, si la Havas,Laffite,C­ nne, Place de la t­ourse 8. LA TINA­S la d. B. G. Foposicî, Fleisch, markt. 15. Articulele nepublicate se vemn­ arde. BUCURESTI, Ș ÎȘS!­ Ama spusă, spunemu și vomă spune guvernelorü cee­a ce credemu că facu rău pentru națiune, și prin urmare și pentru ele însele. Guvernele, în loc­ d’a mulțămi ce­­lora cari le­ arăta greșelele, se su­pără, se necăjescă, și cândă safundă în rele, dau pe morte în cei cari le spună adevărulă, și lingușescă, aprobă și susțină pe cei carii le ajută întru a-și grăbi mar­tea. Cunoscemü acestă tristă adevără, și cu tote aceste interesulă generale și conșciința ne impună se spunemă adevărulă. Cee­a ce facemă pentru cei carii Tacă răulă, suntemă îmmiită detori se facemă pentru cei carii suferă. In cee­a ce ne privesce, stăruimă a crede că suntemă dintre cei carii ș’au , împlinită mai desă amendoue aceste datorii, dintre cei carii credă că nici uă greșală nu trebuie se fie-o ascundemă ruși­ne, și că nici uă lu­crare după nu trebuie să se facă în taină și ’n întunerică. I . j­ • Omenii oficiali ad <Jisă adese că suntemă Revoluționari și conspira­tori. f Revoluționari. .V­ da, déca prin re­­voluțiune înțelegă ,lupta, în lumina mare, pentru a face și ori­care omă se ’și cunoscă drepturile , datoriele, și se lupte, execurmată și l­a viiața lui, pentru a face uuă pașiv mai multă ’nainte și pentru a convi­nge pe flă­care că nici-vă-dată nu va bine servită de câtă cândă se va servi eră însușî. Conspirat­ori nu, fiindă­ că totu­de­­una amă spusă adevărulă Domniloră și miniștriloră, și prin urmare nimeni nu ne póte imputa nouă când a­ceștia răstornă pe ceia. Să spunemă dorii tuturoră adeve­­rului, să ne­ lă spunemă mai cu semă nouă ănși­ne, fiindă­că ne interesămă, câtă să ne interesemă de noi înși­ne mai multă de câttî ne dore anima de membrii unui guvernă vitregii, și toți uniți să mergemă astă-felă ’na­inte, și totă nainte, pe calea cea lu­­minosă și sigură ce ne-o deschide la fie­ care pasă dobândirea adevărului și deplinirea datoriei. Gu­ver­nul­ este rău. Asta este, sun­temă cnsă datori să ne 'ntrebămă, fie­ care ’n parte, și toți împreună: —­ Făcutu-ne-amă datoria, și tóte de­ 50­ m­ele, fiă­care ’n parte și cei mi­nți împreună, pentru a­ lă opri d’a fi rău? jfc Adevărulă ne silesce să răspun­­demă : UU. Nu se va putea nega c’acestă a­­devără s’a spusă necurmată, de la 1857 și pân’acum, în colonele aces­­tui­a iară. . . Nu se va putea nega că s’a spusă atunci chiară când­ amicii noștrii eraă la guvernă. Abia s’a votată Constituțiunea și noi amă propusă ș’amă susținută for­marea unei asociațiuni supt numele de „amicii Constituțiunii;“ lucrarea abia începută a căzută. La 12 Mai 1868, Camera a acor­dată, fără nici ună votă în contra,­uă răsplătire națională directorului Românului. Elă, mulțumindă Came­rei, declină onerea și bine­facerea pe cuvăntură că : „Multe lupte au se fiă âncă, și au se fiă mari.“ Mai nimeni n'a voită a crede a­­tunci acelă dureresă suspină, pentru i se? fiindă­ că vine mai lesne omului I .. „• i • . I­­f.I* I f • să se bucure de ce are de­câtă să se munească spre a opri m­ă rău care pare să nu vie. Fiindă­că, fiice Victor Hugo, „a prevede pare ime­ ori a se rătăci; adevărulă depărtată provocă­­ Surîsulă. A riice c’mnă că are aripi,­­semănă absurdă, și cu tóte aceste este adevărată“. Suntă doui ani de cândă­­ jiserămă t Românilor) din tote partitele . „Opiniunea publică strigă: — „Puterea esecutivă își calcă tóte datoriele. „Asta este. Dar noi, carii strigămă, ne împlinimă ore, celă puțină acum, uă parte măcară din datoriele cele mai imperióse? — „ Puterea esecutivă (suspină opi­niunea publică) nu se mai ocupă de­câtă de interesele sale proprii, în totală și n tate contrarii intereseloră ge­nerali. , „Asta este. Noi însă sacrificămă are micele nóstre interese personali și mo­mentani, pasiunile nóstre, simpatiele și antipatiele nóstre, intereseloră ge­nerali și eterne? „Ună țipătă s’aude de la ună capătă la celă­l­altă ală țărei: — Miniștrii s’aă năpustită asupră-ne cu câni tur­bați și ne mușcă, ne sfâșiă și ne pună în periclu de turbare și de morte. „Asta este. Căci însă și noi, in locă da țipa ș’a fugi, nu mergemă spre dânșii, uniți și liniștiți, ca să se puie dănși­i pe fugă, conformă naturei câ­­nesci ? „Ancă că­ va. „■ Puterea esecutivă are uă partită in țeră ș’ună consiliară și conducă­­toră în afară. „Să nu ni-se ^ică că partita sea din întru se compune de leșinături, de borfași, de hoți, de tâlhari, de a­­ginții și tovarășii lui Papa­ Tache ș ai lui Hanaiu. Ori­care ar fi acestă par­tită, câtă seă bandă, ea este: ș'ori­­câtă amă desprețui-o , esistența ș­i totă puterncia iei este vedită prin go­lirea pungeloră, prin vănătăiele spi­­nărilor­ și prin țipetele văduvelor­ ș’ale orfanilor”. „Să nu ni­ se­­ fică că consilierii, conducătorii și protectorii ies din a­­fară o despr­ețuiescă astăzi și mâne voră spulbera-o. Acești consilieri, pro­tectori și conducători există, ș’a totă puterncia lor ă este vădită printr­u o lucrare identică , stăruitore , și pri necurmata punere în lucrare a „ inga­­giamintelor­ luate“. „Ei bine! Unde suntă astăzi par­titele cari, legate prin unitatea unei idei, s’aă pusă în facia partitei gu­vernului ? „Revoluționarii de la 1789 isbutiră a sfărîma Bastiliele materiale și mo­rale, fiindă c’aveaă uă credință, ș’a­­cea credință era identică și publică. „ Revoluționarii noștrii de la 1857, 1859 și 1866 isbutiră asemenea prin acea­a­și putere. „Unde suntă astăzi partitele prin cari națiunea, opiniunea publică, care strigă, suspină, țipă prin organele iei, se pună, cu liniștea [și tăria cre­dinței, în facia partitei guvernatore ? „Partita guvernului lucrezá pe’ fa­­clă și nu se dă înlăturea celoră mai mari sacrificii, căci ce sacrificii mai uriașie de­câtă a vedé atâția bărbați cu renume și cu avere, sfâșiindă și strențuindă onerea și demnitatea loră, puindu-se supt toiagulă lui Popa-Tache și sacrificândă vieța mamei loră, a Patriei loră, puindă-o supt pulberea de pe talpele d-lui de Radovici și supt pintenii d-lui Andrassy? „Se­ni s’aretă ce acțiune și ce sa­crificii opune fie­care partită acțiu­nii și sacrificieloră partitei guverna­tore ? „N’a venită are timpulă s'atra­­gemă atențiunea națiunii asupra iei însăși ? „Cei rei își împlinescă misiunea, ba încă s’o împlinescă c’uă stăruință spăimentătore și prin îngrozitore sa­crificii. N’ar fi are timpă sé ncepem, acum a combate,­scă mai dreptă a scudui pe cei buni ? „Neobosirea este celă mai frumosă atribută ale lui Dumnez­eu. „Se-și reia națiunea română acestă atribută creatore, și numai atunci va pute (fice: „Vocea poporului este vocea lui Dumnezieu.“ 1). Pentru ca ou să se capete aripi, se producă puiulă, trebuie căldură, și căldură cumpănită și neî ntreruptă;­ prin urmare răbdare și timpă- Tată, acesta se cere pentru ori­care ideiă bună, pentru ori­ce lucrare seriosă. Se credea puterică reacțiunea, din J întru și din afară, în sera de la 13 (25) Septembre 1848: se credea demnă absolută și pentru totă­de­­una pe pământ lila românescă, ș’a­­cesta pentru că­­ scăpase din ve­dere ună singură faptă ce ’i părea, în acea (­i de beția a triumfului, ună ce cu totulă ne’nsemnată. Ea nu ’nțelese că pompierii fuseseră ’n acea îji adevărații represintanți ai națiunii; ea nu [’nțelese că suflarea geniului română pătrunsese ’n acea­­ zi în pompierii din Bucuresci și că ei, de­și învinși pentru momentă, salvaseră onorea națiunii și -i asigu­­raseră viitorul­ prin stima și acce­derea ce eroismul ă soră îi atrase. Se credea puteri că căimicămia de trei, cu iubitul ă iei salvatore d. ge­nerală Florescu, în dimineță de la 24 ianuarie 1859. Tóte puterile ță­rei erau în mânele iei; patru­ fieci și optă de deputați din vre 60 votau pe faclă pentru principele Bibescu; candidatură era la barieră și bucă­tarii pregătinu banchetura boierescă. Partitele se ’ntrăniră în facia pen­elului, poporulă veni în jurul­ pala­tului națiunii și bibeciștii fură siliți se rupă cu mânele loră uă parte din tratatul­ de la Paris și se voteze pentru Domnul­ Moldaviei. 1 Era puterică principele Cuza în­­ luu­a de 2 Mai­, fiindă ce avea cu densulă poporulă strivită de tem­pi ta partită a trecutului. Cine va mai putea se răsterne pe acestă represintante ală democra­ției ? — „Elă ensușî,­­Jise ’n aceași ^i d. lonă Brătianu. Fatala sistemă a guvernământului personale îl­ va răs­turna mai cu semă prin financie“. Abia trecură 21 de luni și destră­marea financieloră spăimenta pe toți, partitele să ’ntruniră cu națiunea și consilierii principelui îlă îmbrânciră­­ și­ lă înnecarâ în sângele de la 3 Au­­­gustă. Se credea puterică reacțiunea din Francia la 8 Februarie 1871. Națiunea, voindă atunci pacea cu ori­ce preță, alese pe legitimiști și pe orleaniști, fiindă că aceștia îi ofe­­riră chiezeșii că-și vor­ pleca ca­­pul și la monstruosele cerinți ale în­vingătorului. Marea majoritate a Ca­merei fu dorü a orleaniștilor­ ș’a le­­gitimiștilor­. Aceștia, văgiăndu-se a totă pute­­ricl, voiră să proclame monarh­ia. Națiunea vă­ j 11 și nu mai perdu cea mai mică ocasiune pentru a se ma­nifesta pentru Republică. Reacțiunea, credendă că prin îm­pilare va învinge pe cei care­ sus­țină Republica, resturna pe preșe­dintele Camerei, resturna pe preșe­dintele guvernului, și domna absolută pe tóte puterile țărei, le puse cu cea mai ne’nduplecată stăruință în ser­­viciulu monarchiei, arendă în aju­­toru’i și starea de asediă. Națiunea văd iu, înțelese și, lăsândă d'astă-dată arma, puse mâna pe sca­une și 'ncepu a merge cu ele, înce­­tulă cu ’ncetulu, dérü necurmată 'na­inte, spre monarh­iștii carii puseseră mâna pe putere. La fie­care vacanță de deputați, ea alese republicani.—Ună pasă 'na­inte cu scaunele. D. Thiers înțelese, și cu densulă mai mulți bărbați dintre cei mai în­semnați monarh­iști înțeleseră și tre­cură cu națiunea. Reacțiunea resturna pe d. Thiers. Națiunea se manifestă pentru den­ Kulă prin tóte modurile. — Ună pasă, și séru ună pasă 'nainte cu scaunele, și totă astă-felă penă ce întregă cen­­trulu stângă trecu cu națiunea, și tóte stângele întrunite începură se mpingă scaunele pasă cu pasă, penă ce monarh­iștii încolțiți, de­și nu fură încă dați afară din Cameră, to­tuși auțiirămu pe însuși mareșalele Mac-Mahon mărturindă că procla­­mându-se monrehia, „Les Chassepots partuons tous seuls“, și vor ur­ma pe cei-l­alți votândă ei înșii Republica și legile iei constitutive. Cea-a ce s’a făcută la noi la 1857, la 1859, la 1866; cea-a ce s’a fă­cută și se face în Francia de la 1871 și până astăzii, s’a făcută din noă ,la noi în 1875. Suptscrierea programei este unulă din actele cele mai paci­­nice, mai bine-facétóre și mai sigure. Acum ca totu-de-una, la noi ca pre­tutindeni, puterea uriașiă a î ntruni­­rii tutoră partiteloră pe tărâmuri na­ționale va avinge pe inamicii iei. Ce trebuie ânsă să mai facemă ? Cum trebuie să facemă ? Cum să luămă scaunele și, pasă cu pasă, se nccluimă pe jăfuitorii națiunii? A­­ceste sunt­ cestiuni ce trebuiescă bine cumpănite și bine studiate, și acastă detoriă ne vomă încerca să ne-o­­m­­plinimă, cu națiunea și n lumina mare, în zilele viitore. 1) Romănilă 1873, 24 Iuliu­. Reproducemă după edițiunea de di­­mineța a numărului precedente urmă­to­rele: Atene, 4 Augustă.— Satisfacerea e ge­nerale că alegerile s’au­ terminată , fără in­­tervenirea autoritățiloru. D-nii Comundu­­ros, Zaimi, Deligeorge și Bulgaria, toți capii de partita seu vechii miniștrii ș’alte per­­sonagie importante, s’au aleșii. Opiniunea conservatoire a obținută u­ majoritate imensă; republicanii n’au de câtă patru sau cinci locuri. Regele e forte po­porală în Grecia. Paris, 6 Augusta.— Se scrie din Ver­sailles către Agenția Havas: «Președintele Republicei va veni se presidera mâne con­­siliulu de miniștrii la Elyses, unde e pro­babil e că se va instala. Vice-președintele consiliului și cei mai mulți din colegii sei din cabineta s’aîi și instalatu de a$i dimi­neță in Paris. «Marele duce Constantinu­ alb Rusiei va sosi Duminecă la Paris, unde va sta nă septemâna. Mercure, președintele Republicei va da ín onore’í unu prouism la Elyses, unde se vor­ invita membrii congresului internațională de geografie, din care face parte și înălțimea sea.» Citimu în République frangaise de la 7 Augustă : Agram, 4 Augustă.— Uă bătălia înce­­pută ieri aprope de apa Krupa, dureză și a<fi, insurginți aă bătută pe Turci și le-am luată trei tunuri. Turcii au incendiază Daschevo, Goritza, Doliane, Sevia, Gnie­­litch (?), Bojovo etc. 2000 persone din Her­zegovina au fugită în Metkovitch, (Dal­mația).» Totă iu République frangaise de la 7, ci­­timă următorea scrie: «Printre poporațiunile de la Gura golfu­lui Cattaro, țin Austria) domnesc o ore­care agitațiune. Krivoscienii și vecinii loră con­tinue a refuza d’a se supune legii militare. Locuitorii din Zupa, Krivoscie, Ledevizza, Pabori și Brabitch s’aă întrunită acum câte­va 4rie decisă se se opuie din tote puterile la aplicarea acestei legi. CORESPONDENȚA PARTICULARĂ A ROMANULUI. Paris, 3 August­, 1875. Adunarea de la Versailles n’ară pute face de câtă ună singură lucru care se intereseze pe publică: a se disolve, și tocmai de disol­­vere ea caută să se ferescă prin tóte miijlo­­cele și câtă mai multă ară fi cu putință. Toți se interesesă forte puțină de cea­a ce face și nu se interesă de câtă pentru a se întreba pene la ce punctă legile constituționale voră pute opri adunarea viitore d’a desface ce­a făcută acesta. Până în timpii din urmă toți s’aă consolată de ușurințele și de violențele adunării de la Versailles,­­jucându-șî. Acesta nu va dura multă timpă. Le vre uă adunare noua și iudată vomă fi scăpați de legile i­­nepte pe cari ni le impune acestă adunare de monarchiști, alesă într’uă z­i de nefericire pentru a face un pace care, fără ’adouielă, nim­eni altula in Francia, afară de ei, n’aru fi voită s’o m­ebieie. Adunarea viitóre va mă­tura tóte aceste legi cari­­ oprimă libertatea aceste pâinje de pasageri voră dispare și se vom­ îndeplini reformele necesarie, și ... . și se ne oprimă aci­ strigă d. Buffet, căci d. Buffet are uă frică fabulosă d’a vede nu nu­mai alegerile legislative trimițându-i uă ca­meră de deputați republicani, ci și alegerile senatoriale trimițându-i ună senată repu­blicană. Acelei temeri se datorescă, fără vr’uă îndouială, estravaganțele comise de cu­­rândii de d. Buffet și dintre cari cea mai singulară a fostă acea­ a d’a-și imagina s’o­­prescă pe candidații la senată a se presinta înaintea alegotorilorö. Cu tóte acestea chiară d. Buffet a simțită necesitatea d’a se retrage asupra acestui punctă și guvernulă și comisiunea s’aă pusă în acordă pentru a propune adunării uă nouă redacțiune, care a fost­ primită, și ’a

Next