Romanulu, septembrie 1875 (Anul 19)

1875-09-15

830 Citima în Telegrafuia de Dumi­necă . Aflăm și din sorginte sigură că la direcțiunea domenieloru statului ară fi dispărută dintr’unu dosaru, adusă de la tribunalulă Ilfovă, vă­otărîre rămasă definitivă, privitóre la uă pro­prietate a statului ce se învecineza c’uă proprietate a d-lui B. Boerescu, ministrulă de externe. Nu scimă deca administrațiunea domenieloră sau ministerială de fi­nance cunosce acesta împrejurare, și deca o cunosce ce disposițiuni a lu­ată ! Se susține că acea otărîre era a­­vantagiosă statului și defavorabilă d-lui Boerescu. Se bănuiesce ca autoră ală sus­tragerii d. ingineră Stravolca, care este și ingineră ală d-lui Boerescu. In Românile de la 12 ale cuvin­­tei amă dată în resumată, dupe te­legrama serviciului nostru, discur­­sul­ împăratului Pranz-Josif rostită la deschiderea delegațiunilor­ astro­­ungare. E că acum ca completare și ună estrad­ă din discursul ă d-lui Schmerling, președintele delegațiuni­­lor­ Austriace: „Vorbindu de rescula din Herzego­vina. ztce că ea impune Austriei nișce mari sacrificii financiare și es­­primă speranța că guvernul­, în u­­nire cu aliații săi, nu va considera misiunea­ I terminată în ziua cândă rescula va fi reprimată. D. Schmer­ling e pentru crearea unei situațiuni durabile și pentru resolverea cesti­­unilor­ sociale ce au fostă causa a­­cestei rescule, care e ună actă de legitimă ne­încredere din partea po­­porațiunilor­. Apoi, d. Schmerling a îngagiată delegațiunea a primi favo­rabile cererile ministerului de re­­­belă pentru ameliorarea organisării materiale a armatei, și a insistată a­­supra necesității de a da artileriei unoi tunuri dupe modelul­­Ucha­­tins. De­ore­ce, termină d-sea, pute­rile străine du dată un­ esemplu constantă de urmări permanente și de perfecționarea uneltelor­ de destru­­gere, apoi și Austria trebue să facă ca dănsele în interesul­ propriei sale conservări. “ țfiarulă Times publică următorele două telegrame: Berlin, 20 Septembre. — Sultanulă, în vederea esigințelor­ militare, a in­vitată pe baronul. Hersch a con­strui câtă mai în grabă calea ferată de la Nisch la Banjaluka. Constantinopole, 20 Septembre. — Trupele circasiane atacând­ câte­va sate serbe, Porta a decisă se se re­tragă îndată de pe fruntarii. Uă telegramă cu data de 11 Sep­tembre a guvernatorului Bosniei, că­tre guvernul­ din Constantinopole, a­­nunță că Serbii transportă în Bosnia, pe apa Sava, arme și munițiuni în mare cantitate și că lucreză necon­tenită a provoca să răscula. Se telegrafieri din Kragujevatz cu data de 21 Septembre către fiarele parisiane că din cei 71 deputați cari au votată adresa ca respunsă la dis­cursul­ tronului, 38 suntă dintre cei cari se numescă de către principe, eră cei 44 cari au votată contra iei și cari­eraă pentru resbelă, suntă nu­mai dintre cei aleși de națiune. Se telegrafienjă din Londra cu data de 21 Septembre, că organisatorulu comitatului engleză pentru ajutore insurgenților, a primită­uă epistolă din partea lui Garibaldi, care­ aderă cu desăvîrșire la scrisorea lordului Rusell, citită la meeting. Garibaldi își termină epistola esprimândă sim­patii pentru insurgenți. Din Spania forte puține scrii, Gu­vernul­ a decisă se trimită la Cuba înainte de 15 Noembre 18,000 ó­­meni. Se asigură că Gaceta va publica in curend lo circularea care va conține programa ministerului. Uă telegramă din New-York cu data de 20 Septembre anunță că 15.000 lucrători de țesături de bum­bacă din Fallriver (Massachussets) s’aă pusă în grevă în urma reducerii salariiloră. Patruzeci fabrice aă încetată lu­­crură. Amă anunțată într’ună numără trecută că «fiarele republicane din Es­­tul­ Franciei s’aă întrunită într’ună congresă la Troyes. Scopul­ acestui congresă ne spune acum la République Franțaise a fostă d’a afirma și uni presa republicană, spre a forma uă falangă capabile d’a susține lupta e­­lectorală. Congresul­ a luată ducă măsuri cari voră fi fecunde, Și ce la République : „ Prima este trimiterea către d. Buffet și Dufaure a unei pe­­tițiuni colective refigiată în termeni tari și mesurați, cerendă ridicarea stării de asediu. Scunda este insti­tuirea unui sindicată regională la care vor­ veni să se unească numerose a­­desiuni. Acesta sindicată va pro­voca constituirea a trei seă patru sindicate analoge în cele alte părți ale Franciei, și astă­felă se va sta­bili uă înțelegere generală, uă con­cordanță de silințe, ale căroră feri­cite efecte se voră simți îndată.“ ROMANULU, 16 SEPTEMBRE Rescula din Herzegovina și miș­carea Slavilorü. Cu tóte încă erările și luptele Sil­nice pe cari ni le anunță serviciulă nostru telegrafică, șale căroră ishemii nu se potă sei într’ună modă positivă ale cui suntă, căci le dispută și Tur­cii și insurginții, ventură pare că nu mai bate de nă­cam­dată resbel în țările slave vecine cu provinciele resculate. Se pare,—și justiția cere, — ca poporațiu­­nile resultate se dobândesc o­are­cari ușurări în sartea loră, însă dupe cum se vede din rasa ce iaă lucrurile, e mai probabil e că cestiunea se va re­solve prin calea diplomatică. In a­­devără poporațiunele arată din pro­­vinciele resculate, câtă și din țările slave învecinate suntă pentru resbelă, dară puterile europene suntă pentru pace , și chiară guvernele Serbiei și Muntenegrului, pe ajutorul­ cărora insurgenții compuaă forte multă, in­­clină a fi mai multă spre potolire. Însu­și «fiarul» Vidov-Ban organulă oficiosă ală guvernului, care acum câte­va zile bătea chemarea resbel­­nică, acum a începută a calcula sor­ții unui asemenea pasă și a devenită mai pacinică. E că de exemplu cum se exprimă în numărul­ de la 14 ale curentei, în ajună cândă Skupcina era chemată se discute adresa : „Discursul­ tronului s’a rostită și se ascepta adresa Skupcinei c’uă mare nerăbdare. In circumstanțele actuale Adunarea are datoria a nu spune de câtă cea-a ce ară putea aduce pro­fită Serbiei, și d’a trece în tăcere totă ce ară putea aduce prejudiu­i popo­rului și causei sale. Cum va putea Adunarea se’și îndeplinesc’ datoria scrupulosă ? E că cum, dupe părerea nostră , înainte d’a resolve ori­ce ară fi, Adunarea trebue să se pue în cu­­vintele tuturor c cestiuniloră. Guver­nului incumbă datoria de a o instrui asupra tuturoră punctelor­. Nu în­cape îndoială că membrii Skrupcinii n’aă se fiă buni patrioți; déru tată așa este de sigură că membrii săi nu sunt­ nici omeni de stată, nici di­plomați in adevăratulă sensă ală cu­vântului. „Cu totă patriotismulü­loră, ei nu pot ă resolve nici o c cestiune guver­namentală forte importantă , fiindă că n’aă cunoscință strictă de situa­­țiunea interioră și esterioră a guver­nului. Skupcnna se află în presiune în facia unei cestiuni forte impor­tante : cestiunea rezbelului sed a pă­cii și pare că acesta este uă cestiune chiară de esistența sed de ne-esistența nostră. Socotimă că Skupcina nu poate resolve acesta cestiune înainte d’a a­­vea uă ideă asupra următorelor­ două punte : 1. Care este situațiunea nostra interiora ? 2. Care este situațiunea nostră în fad­a Europei? Acestea sunt­ cestiuni la cari nu­mai guvernulă poate respunde. Tre­buie se spue poporului care este gra­­dulă proprieloră nostre forțe, relative la­uă acțiune. După ce guvernul­ va fi explicată astă­felă totală, dupe ce își va fi dată amicală și va fi ară­tată cee­a ce trebuie a se face, a­­tunci numai Skupciia va putea da soluțiune acestei cestiuni vitale. „Guvernul­ trebuie încă se de­m­­onstre care este situațiunea nostră faciă cu puterile europene. Deputații noștrii nu suntă în stare se apre­ciere ei înșii, sau pentru că nu suntă în cuvintele cestiunilor­ politice, sau pentru că nu se ocupă de ele delocă. Guvernul­ este dord singură în posi­­țiune d’a lumina Adunarea asupra acestui pantă, ș’ar arăta linia de conduită ce trebuie se urmele. In a­­cestă casă tatu responsabilitatea ară cădea pe guvernă. Și nu i-se póte ră­dica fără ca țara se nu fiă espusă periclului. Ne întrebămă care din doui: guvernulă sed poporulă ară fi cele mai culpabile, déca, — și ferescu Dumnezeu­,­— afacerea s’ară întorce­reă pentru noi, și déca poporulă ară resolve elă singură grava cestiune ce ne este pusă, fără ca guvernulă se-i procure lumini? „La acesta cestiune respundă fiă­­care! “ Și în adevără, că 71 deputați din Skupcină aă și respinsă, votândă a­­dresa propusă de partita ministerială, care lasă la înțelepciunea principelui ș’a guvernului grijea d’a lua uă de­­cisiune în facia evenimenteloră. Uă altă dovada despre probabili­tatea că cestiunea Herzegovinei și Bosniei se va resolve pe cale pacinică, o găsimă și ’n următorea epistolă cu data de 16 Septembre, adresată Zia­rului la Republique franșaise, de uine corespondente din Belgrad: „Rescula care a isbucnită în mai multe punte din Herzegovina și Bos­nia este departe de a fi înfrinată; derit­e probabile că crima va despărți pe luptători. Este prin urmare permisă a zice că d’aci înainte e treba di­plomației d’a regula sartea provin­­cielor resculate.... Duce proiecte sunt ce i­ se presintă: unulă care consistă în a face din Bosnia și Herzegovina ună stată vasală, tributară Porții, astă­felă cum s’a propusă la 1862, altulă, care ară alătura Bosnia și Her­zegovina la Serbia. In cee­a ce pri­­vesce primulă proiectă, se spune aci că a trunchia Nordulă imperiului O­­tomană în atâtea State câte provin­cii suntă, ară și a slăbi pe creștini, a­ s­e spune rivalităților­ de clopotniță, lupteloră ascunse sau fățișe, într’ună cuvântă, ară­ti a nu remedia pe de­plină uă situațiune periculosă din pun­­tură de vedere ală menținerii lirișcei în Oriinte. „ A doua soluțiune găsesce mai mulți partizani. Se susține că poporațiunea Bosniei și Herzegovinei fiindă de rasă sârbă, ca și poporațiunea Principa­tului, ară fi ună avantagiă pentru acesta poporațiune a­ I se asigura be­­neficiele unei constituțiuni care func­­ționază regulată de mai mulți ani. Realizarea acestui proiectă­ară sa­tisface totă-uă­dată și dorințele lo­­cuitorilor­ aceloră provincii.“ Câtă pentru Muntenegru, se pare că nici acestă mică stată nară ră­mânea nemulțumită. Uă telegramă din Viena către Daily News anunță că Porta ară fi primită de bine tote reclamațiunile principelui Nikita, afară de cestiunea unui portă al­­banesă. Presa engleză susține și ea oă re­gulare pacinică. Astă­feră Daily News vorbindă de aceste proiecte Șice că guvernulă rusă nu sprijină câtu­și de puțină reclamațiunile Serbiei care era gata de a lua armele spre a și le satisface și nu recomandă mărirea acestei țări. „Rusia, Șice «fiarulă en­gleză , este favorabilă constituirii Bosniei și Herzegovinei într'ună stată separată dură tributară, pe jumătate independinte ca Serbia și continuândă a face parte din imperiul­ otomană. Acesta ideă, adauge fora engleză, nu este formulată ca uă propunere di­rectă, ci ca uă espresiune de vederi pe cari guvernul­ rusă nu caută a le ascunde. “ Daily News conchide că acesta regulare este singurulă mij­­locă d’a menține integritatea impe­riului otomană fără a expune în a­celași­ timpă pacea Europei prin turburări periodice.“ Spectator asemenea consiliera pe puteri și mai cu semn pe Englitera ca se intervie în favorea obținerii ore cărei autonomii în favorea Bos­niei și Herzegovinei. Alături cu aceste preludii de poto­lire mai găsimă prin «fiarele străine și următorele scrii resbelnice : Porta va avea în curănă în tabăra de la Nisch ună efectivă de 45,000, fără a ține sema de protestările Ser­biei care consideră concentrarea a­­cestor­ trupe pe fruntarii ca uă pro­vocare permanentă. Levant-Her­ald «zice că planul­ Turciei este de ași ri­dica forțele armate în provinciile Nord-Vestice la cifra de 100,000, îm­părțite astă­felă: 45,000 la Sofia și Niseh, 15 — 25,000 la Widdin, 12,000 în Bosnia septentrională, 15,000 la Novi­ Bazar și 2,000 în Herzegovina. De altă parte insurginții se pre­­gătescă și dânșii. Fremdenblatt află prin uă telegramă din Belgrad, că Stratimirovici și-ar­ fi compusă un o stată majoră de omeni forte capa­bili și că deja s’ară fi aflândă in fruntea a 12,000 omeni resculați din confuniști militari, cari au servită odinioră în trupele austriace. Congresul­ internațională de științe medicale de la Bru­xelles Amu anunțată în numărul­ trecută deschiderea acestui congres. E că acum și discursul­ cu care d. Vleminckx, președintele Academiei medicale, a deschisă ședința solemnelă în presența regelui, a miniștrilor­, a primarului din Bruxelles și a mai multor­ notabi­lități sciințifice: «Sire, Deschi<jßnda acestă sesiune a congresu­lui internațională de științele medicale , prima nostră datoria e d’a mulțămi respec­­tuosă regelui c’a bine-voită s’asiste la șe­dința de inaugurare. Nici uă on­ore mai mare nu ne putea fi făcută, nici uă încuragiare mai puter­nică nu ne putea fi acordată. In numele congresului, rogii pe rege se bine-voiescă a primi espresiunea profundei nóstre re­­cunoscințe pentru acesta semnü delicată de marele interesă ce­a bine-voită a ne da. Pentru d-vostră asemenea, scumpii și o­­norațiî mei confrați, primulă nostru cu­vântă e unii cuvântă de mulțămire pentru celulă și devotamentul«! cu care ațî bine­voită a respunde la apelul­ nostru. Fiți bine-veniți, voi, onorabili confrați din străinătate, cari n’ați cruțată ostenela și urâtul­ unei lungi călătorii pentru a veni să luați parte la lucrările nóstre. P’a­­cesta pământii ospitaliară alț Belgiei nu veți întâlni, fiți forte și curi, de câtă figuri simpatice și amice. La acestă tribună care ve e deschisă, veți discuta In totă liber­tatea și fără vr’uă preocupare problemele sciințifice ce veți crede utilă și convenabile a supune adunării. In Belgia, manifestarea cu­getării, în ori-ce materiă, e liberă d’orî-ce obstacol­ă. Suntă, d-loră, numerose și variate Ges­tiunile ce amă crezută că trebuie se su­­punemă la esamenulă d-vostră. Tóte aă importanță, tóte reclamă studiulă și lumi­­nele d-vostră; suntă unele chiară cari a­­tingă interese sociale de celă mai înaltă ordină și asupra cărora îmi permită a a­­trage d’acum cea mai seriosă ’atențiune a­d-vostră. Unul­ dintre bărbații de stat, cei mai considerabili din epoca nostră, ministrul­ Disraeli, afirma, e abia că lună, în sînul­ unei corporațiuni renumite, că venise mo­­mentul­ pentru represintanții țerii sale d’a se ocupa cu inteligință și energiă de îm­bunătățire și rădicarea condițiunilor­ popo­rului. «Reforma sanitară, spre exemplu, zirea dânsulu, e scopulă și trebuința cea mare a «idei», coprigendă, bine înțelesă,­în acestă programă, cea mai mare parte din influențele civilizatire ale umanității. Cee­a ce e adevărată pentru Marea Bre­­tanie, scumpii mei confrați, este asemenea și pentru cele­l­alte națiuni. Ameliorarea condițiunii poporelor­ se impune și se va impune totă-de­una, nu numai ca cea mai sacră obligațiune, ci și ca celă mai puter­nică interesă. După acestă nobilă și generosă între­prindere, unde umanitatea chiară e în causa­ pentru a me servi de fericita espresiune a ilustrului Serres, din Institutul­­ Franciei, la congresul­ de medicină din Paris de la 1845, în acestă generosă întreprindere, cine ară pute contesta șciinței medicale drep­­tul­ d’a revendica oă parte preponderantă? De sigură, influințe civilisatóre d’uă altă ordine trebuie se concure la resultatură fi­nală, dară, trebuie se recunoscemă că, ori­câtă de mare ară fi eficacitatea loră, e im­portantă ca ele se gătesc a m­ă terârau propice și bine pregătită pentru a retrage dintr’insulă avanta­iă și profită. Mens sana in corpore sano va fi totă­­de-m­a­m­ă adeverit eternă. A face, prin urmare, poporațiunile mai puternice, mai resistente, mai virile, acesta e primulă termenă ală problemei, acesta e, acesta trebuie se fia începutulă marei o­­pere de reformare. Nouă doră, scumpii și onorații mei con­frați, corpului medicală, ne incumbe dato­ria inițiativei, noî trebuie se punemă în evidință, cu autoritatea pe care o dau stu­­diile și cunoștințele speciale, unite cu uă esperiință luminată, căușele fisice și mo­rale cari facă se degenereze specia umană, adăpându-o cu miserii și suferințe; noi tre­buie se semnalămu măsurile cele mai pro­prii pentru a seca sorgintea aceloră afec­țiuni nefericite și teribile, cari decimă po­porațiunile și portă­mn sînulă fară ruina desperarea; noi suntemă datori în fine a lumina pe popare și pe guverne asupra da­­torieloră ce aă de îndeplinită, unele ca și altele, pentru a asigura succesuă mijloce­­lora de preservare a căroră putere și ne­tăgăduită virtute au fost­ demonstrate prin știi­nță și observațiune. Și e ce, d-loră, pentru ce e atât de bine, atât de utilă a se întruni periodică areopage mari, a căroră competință nimeni nu se gândesce a o contesta, și a face se se auită vocea loră autorizată. In adeveră, cu câtă impunetore va fi adunarea care va decreta garanțiele indispensabile, cu atâtă mai slabe voră fi resistențele și eșu­ațiunile celoră cam­ aă de datoriă a veghia pentru salutea poporați­­uniloră ș’a apăra căminele foră de influințe vetemătore, ori din ce parte ară veni ele. Nu se­ă déca me încetu , scumpii și o­­norațiî mea confrați, deră mi­ se pare că aci e mai cu sem­ă partea din lucrările vós­­tre a căreia înaltă utilitate și bine-fă­cău­fă importanță concetățenii noștrii o primescă ș’o înțelegă mai bine. Fără ’ndouielă, discusiunea unei adunări, ca a vostră, în materiă de sciință pură, ară escita totd­de­una celă mai viă interesă ș’ară atrage cu mare dreptate atențiunea unui corp și medicală; deră, fiă ’mi permisă a o spune, d-vostră n’aveți dreptulă d’a proclama ex cathedra principii și legi cari se fiă espresiunea verității absolute. Sciți că mersul­ progresului e neîncetată și că decisiunile din arm­ă sunt­ adesea casate prin descoperirile de a doua ,fi- In materiă de sciință pură, prin urmare, a lumina, a propaga, a vulgarisa, ec o singurulă rolă la care ați pute aspira și, me grăbescă a o spune, acestă rolă e încă destulă de fru­­mosă și destulă de impunetoră pentru a provoca la devotamentă și la apostolaici. Deră cândă e vorba de reforma sanitară și de îmbunătățirile ce trebuie se să aducă în condițiunea poporeloră, cu ajutorul­ a­­cestei reforme, pe atunci, pretențiunile d­­rostră se mărescă și se întindă. Nu ve mai mărginiți a discuta, ci conchideți. Aflându­­se în faț­a unora principii și legi cons­a­­crate prin secole de observațiune și sandil­ouate prin asentimentulă universală, d-vos­tră decretați, decideți, statuați cu suvera­nitate, fără temere de oposițiune, fără grijă de a jiua de mâne, convinși că sunteți cum aveți dreptulă a fi­ că decisiunile vostre suntă neimputabile și voră remâne scutite d’ori­ce reformare. Și permiteți’mi, d-loră, a ve spune cu a­­cestă ocasiune că aceste principii și aceste legi au fost­ supuse la încercarea unui exa­­menă severă și, ca se a ji cu asia, codificate, chiară aici în Belgia la 1852, în sînulă congresului internațională de igienă, despre care mai mulți dintre d-vostră au trebuită se păstreze să amintere escelente. In sesiunile ce au­ ținută succesivă la Paris, la Florența și la Vhna, ațî resolvată într’ună modă fericită ună óre­ care up­­uneră de cestiuni relative la medicina mo­ciale. Dorescă cu mare ardere ca sesiunea din Bruxelles se vre a adauge uă petră la frumosulă edificiu pe care ați decisă a’lă construi. O­­ nu’mi facă ilusiunî, suntă încă multe lucruri de făcută și mai alesă multe spirite bune de cucerită. Deză­amă convingerea că prin înțelepciune și stăru­ință veți reuși a face se triumfe bunulă simță și adeverulă. Rațiunea, cu tóte ob­stacolele, sfirșesce totă-de­una prin a ave

Next