Romanulu, octombrie 1875 (Anul 19)

1875-10-27

ANULU ALU NOIE­ SPRE­ PEDELEA VOIESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România se adre­se,­a la administrațiunea­­ Ziarului. A­N­U­N­C­I O­R­I pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugbne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA s la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfisehgasse 10. Set­­ orile nefrancate se refugii, 20 BAMI EXEMPLARULU. SERVICIULU TE­LEGII AFICII ALU «ROMANULUI.» Viena, 6 Noembre.— Corespondință Po­litică publică uă corespondință din Peter­sburg, care desminte scomptulă respândita de diare în privința armărilor­ Rusiei, Zi"­cénde că aceste armări se reducă la schim­barea soldaților­ prin recruți și la dislo­cările făcute în urma manevrelor­ din ta­bere. Versailles, 6 Noembre.— Biurourile (sec­țiunile) Adunării s’aă constituită : optti președinți suntu din stânga și centrală stângă și șepte din drepta. Constantinopole, 7 Noembre.— Am­basa­­dorele Turciei la Viena, Rașid-pașa, va fi numită ministru de externe. SfINlifIARTI, 27, 28 OCTOBRE, 1875. LUMINIZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; șase luni 24 let­tre­ luni 12 lei; un lun& 5 lei In Districte: un anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20: Austria și Germania pe trimestru. frânei 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle­graine, rue de l’Ancienne come­die 5, și la Havas, Laffite , C­une, Place de la Bourse 8. LA VIENA: la d. B. G.­ Popovici, Fleisch­­markt, 15. Articulele nepublicate se vem­i arde. (B) Ediț­iunea de dimineța Silvi IB VCn 27 BRUMAREL. 1UJLl­ IlfioLft, 8 BRUMAR. Ambasadorul Turciei de la Viena va fi numit ministru de externe al imperiului otoman. De­și, de cât­va timp mai cu sema, alegerea și schimbarea miniștrilor Sultanului sunt fapte ce nu pre au­ consecință, nu au tot­deauna un în­țeles politic, nu credem totuși a ne înșela picând că numirea ambasa­dorului turcesc de la Viena la mi­nisterial de externe al Turciei, este un act cu însemnătate politică. Noi presupunem că acesta numire este consecința unei apropieri între Austria și Turcia. Situațiunea, ast­­fel clan sa întors în timpii din urmă, ne îndemnă a admite acestă apro­­piere. Comunicatul publicat în­­ Ziarul ofi­cial al imperiului Rusiei, apoi sensa­­țiunea ce a produs acest comunicat în presa oficială austriacă și modul în care ea l­a apreciat, în fine visita ce va rămânea memorabilă, a amba­sadorului Rusiei la Sultanul; tote a­­ceste fapte, apreciate și comparate, ne fac se admitem că atitudinea luată de Rusia a determinat o apro­­piere între cabinetele de la Viena și de la Constantinopole. Inamicele de ponc­ieri vor deveni amice, în faț­a pașilor unei puteri, pe care ambele o consideră ca inamic comun. Acesta ni se pare cu atât mai mult probabil, cu cât istoria probeză că asemeni amicii n’au oprit pe Aus­tria de a’și urmări scopurile asupra puterii aliate; ast­fel era amică forte­i Turciei , când în 1775 ne răpea pentru cât­va timp banatul Craio­­vei; era asemene forte amică când în 1777 ne răpia prin corupere și trădare Bucovina. Austria ar vedea cu atât mai pu­țin vre­un inconvenient de a înlo­cui cu demonstrațiu­ni de amicie, os­tilitatea ce o arăta de cât­va timp Turciei, cu cât pâne acum , mai cu semă în epoce de alianță a pu­tut dobândi de la Turcia cele mai mari avantagie , și anume în epoce de alianță contra Rusiei, cal care s’ar înfățișă și astăzi. Dar, se va zice, daca prin amicie Histria a putut tot­de­una dobândi mai mult de la Turcia, pentru ce ea n’a urmărit mereu acesta amicie, și a căutat­­ în timpii din urmă a smulge prin felurite uneltiri ostile ore­cari avantagie? Ore­amenii po­litici ai Austriei nu sciau atâta că prin demonstrațiuni de amicie pot se dobândesca mai mult de la Turcia? Aceia cari ne ar face acesta obiec­t f ’­­ ^­c­țiune, ar da probă că nu înțeleg ce însemneza amicia în politică. Ore își pote închipui cine­va că pentru simplul simțiment al amb­iei, Turcia ar fi cedat Austriei avantagie asupra iei, sau în dauna intereselor iei? Ne­greșit că nu. Ea n’a cedat stăruin­țelor Austriei, de­cât atunci când a avut trebuință de sprijinul iei con­tra Rusiei. Ast­fel Austria a esploa­­tat trebuințele Turciei, și acesta a cumpărat sprijinul Austriei. E că de ce natură a fost și póte se fiă amicia Austriei, de aceea «jiserăm că cele mai mari avantagje dobândite de Austria de la Turcia, au coincidat cu alianțele între aceste două puteri contra Rusiei. De mai mulți ani înse nimic nu întuneca relațiunile dintre Portă și Rusia. Amb­ia dintre Austria și Turcia fusese precumpenită și înlă­tură de amicia mai a prețuită a Ru­siei: d. de Ignatief ajunsese a fi Pro­­vedința guvernului Sultanului, și după cum Austria dobândise mult de la a­­mbd­a sea pentru Turcia, asemene și d. de Ignatief, tot prin amicie, ajun­sese a fi la Constantinopole un al douile Sultan, mult mai puternic în realitate de­cât adevăratul Sultan. Dominațiunea otomană fiind o a­­nomalie în Europa, ea nu’și a putut nici o dată dobândi amicii de­cât plătindu-le forte scump, ast­fel este lucru de cercetat daca marele’l de­­sastru financiar de astăzi, nu’l dato­­resce amicieî Engliterei. In fine, de mai mulți ani Austria fiind eliminată de către Rusia de la Constantinopole, nu’l mai era posi­bil se dobândesc o noua avantagie de la Turcia pe calea relațiunilor ami­cale , ba tocmai din contra , Rusia având la Constantinopole cea mai mare înrîurire, interesele austriace su­­fereau forte.Eca de ce Austria a fost ne­­voiă se recurgă la uneltiri ostile, cari case nu T au raportat de­cât forte puțin lucru, și astăzi ea tre­buie să fie forte fericită și forte gră­bită de a profita de atitudinea Ru­siei, spre a redobândi la Constanti­nople folositarea înrîurire perdută. Ne vom ocupa și în alt număr de acesta cestiune, strîns legată de re­­viremente­le și de evenimentele de cea mai mare însemnătate, ce se pregă­tesc pentru Orient. Publicăm mai la vale actul prin care înalta curte de Casațiune, în­­tr’o îndouit gravă cestiune, a stabi­lit principiul că Constituțiunea cată se primeze tóte cele­l­alte legi, că nici o lege specială nu póte se mo­difice disposițiunile iei. țfi­ele acestea vom desbate acestá importantă ces­tiune, constituțională și naționale în acelașă timp — căci e vorba de măr­ginirea unui element cotropitor—cu tote desvoltările ce merită. Posițiunea unui­­hiar oficios este negreșit cu totul alta de­cât a unuia independent; de aci și ceea ce pare se aibă un mare inconvenient într’u­­nul, are alt înțeles și prin urmare alte consecințe în cel-l-alt. Faciă cu puterile Statului, ceea ce este chiar o critică moderată într’un­­ ziar in­dependent, devine un atac surprin­zător într’un Ziar oficios, ceea ce pare se fiă o indiscrețiune fără con­­sciință într’unul, devine o mare ne­cuviință în cel-l-alt. In acest ultim cas ni-se pare nouă că s’a pus Curierul de Iași, foia pu­blicațiunilor oficiale de resortul curții apelative, în numărul său de la 22 Octobre. In capul acestui număr, ve­dem reproduse în litere mari două telegrame: una a Domnitorului, alta a Măriei-Sele Domnei, cu supt semnă­­turile imprimate cu litre de afiș, una Carol alta Elisavetca. Tonul intim al acestor telegrame, ne spune îndestul că ele n’au fost făcute ca se fie date publicității și că, prin urmare, este o mare necu­viință, mai cu semna din partea unui Ziar oficios, de-a publica o intimă comunicare telegrafică, în care Măria- Lea Domna spune socialul­iei că „este forte bine, că simte nerăbdare de-a se scula, (din pat) dar că n’are des­tulă putere.“ Aceste sunt comuni­cări ce fac negreșit mare plăcere u­­nui socil! In depărtare, dar cari nu pot se fi­ publicate într’un Ziam­ de­cât pr­in cea mai vechită lipsă de tact și de bună-cuviință. Acesta ne-a făcut să ne amintim o altă comunicare, de o natură cam ana­logă, ce se consiliase însuși Domnitoru­lui pe la începutul anului 1870; acest consiliu ar fi citat ca un model de lipsă de tact, daca n’ar fi fost ur­mat de un pre neînduplecat nesucces, și daca ar fi posibil a și’l aminti, fără a’și aminti în acelaș timp și a­­mara suvenire a unei mari și nere­­parabile nenorociri. Telegramele publicate de Curierul de Iassi menționază în adevăr și de ceremonialul primirii Domnitorului la Iașs!, și nu este anevoie de în­țeles că ceea ce a îndemnat pe re­dactorii acestei foi a comite necuvi­ința, este dorința de-a proba că în­suși Domnitorul a rămas convins că primirea’­ „a fost o adevărată­­ ova­­țiune, că tot orașiul era în piciure.“ Acesta probă era cnsé cu totul de prisos : nu este nimeni care se nu scie de mult că Domnitorul e pe de­plin acaparat și amăgit de camarilă, și nimeni n’ar face Domnitorului o­­fensa de-a’l bănui că scie bine că tóte aceste sunt comedii, și totuși primesce a avea rol în represinta­­rea lor. In ori­ce cas dar, fata oficiosă, pu­blicând cele două comunicări telegra­fice ale Măriei Lor, a comis credem noi gratuitamente o mare necuvi­ință. Unul din junii Români, cari s’au ocupat mai mult și mai serios de cestiunile naționale, din punctul de vedere al științei și al artei, este d- Al. D. Xenopol; d-sea, de­și ocupă postul de procuror de secțiune la Iassi, a făcut totuși seriose studii literare, a luat­ și licența în litere pe lingă doctoratul în drept, sau mai exact, a luat doctoratul în drept, pe lingă li­cența în litere; de aceea, cu tote ocupa­­țiunile d-sele juridice, se consacră și la cercetări și lucrări literare, cu atât mai meritorie, cu cât ele au de motor ideia națională. Ultima din aceste lu­crări este critica pe care o face la scrie­rea d-lui Roessler despre Români, scri­ere ce nu tinde la nimic mai puțin de­cât la consacrarea prin sciință a calom­­nielor și pretențiunilor formulate con­tra națiunii române de m­emicii­iei se­culari. Reproducem și noi după Convor­biri literare din Iassi critica d-lui Xe­nopol, spre a da cât mai întinsă pu­blicitate acestei apărări contra unor sendințe, cu atât mai periculose, cu cât fiind îmbrăcate în grava mantie a sciinței și neîntâmpinând încă com­bateri în facia străinilor, se acredi­­teză și servesc ast­fel scopurile ine­­micilor națiunii române.» Aflăm că d. Al. Xenopol­­ și-a tradus în limba ger­mană lucrarea, spre a o pune supt ochii înșiși compatrioților d-lui Roessler, cari neavând astăzi alte noțiuni a­­supra națiunii române , privesc teo­­riile autorului austriac ca pura și exacta espresiune a adevărului isto­ric. Acesta este o probă mai mult de seriositatea lucrării d-lui Xeno­pol și de devotamentul d-sale către adevăr și naționalitate. POST-SCRIPTUM. Uă telegramă din New-York, cu data de 1 Noembre și publicată de Ziarele din Pa­ris, anunță în modulö următoră scirea pe care ne-a transmisă-o și servițiul- nostru telegrafică : «Guvernulu Statelor­-Unite a trimisu d-lui Caleb Cushing, ministrulă seîS la Ma­drid, instrucțiuni și unii memorandum, alți cărui coprinști nu este încă cunoscuții; cu tote acestea ziarele publică on telegramă din Washington, după care instrucțiunile date d-lui Caleb Cushing ar­ fi inspirate de vederile președintelui Grant, care pri­­vește independința Cubei și emanciparea sclavilor, ca un soluțiune sigură și nece­sară a dificultăților r­esistente. Președintele Grant spera că Spania avea se decidă spon­­taneă aceste cestiuni. Guvernul­ Statelor­­ Unite nu pate lua uă decisiune fără uă matură examinare, afară numai deca Spa­nia sau Cuba nu­ să va sili a o lua îndată. Guvernul­ Statelor­­ Unite nu propune nici doresce anexarea Cubei, doresce din contra constituirea sei în Republică independința. In asceptare, guvernul­ americană va urma uă politică espectantă, cu convingeri bine decise asupra datoriei sale cându va sosi momentul­ d’a lucra.» Astăzi 27 Octobre primirama d’uă dată două espedițiuni de Ziar­e­ E că scriise mai noul ce gásim­ în ele. Citima în la République franțaise: „Falimentul­ lui Strasberg a pro­dusă uă mare tulburare în lumea financiară. Se vorbesce d’una pasiva de 25 milióne fiorini; dérű se pare că administratorii delegați pentru li­chidare nu suntü încă în stare d­a fisa, nici chiară aproximativa, uă ci­fră, din causa marelui numeri ș’a complicării íngagiamintelorü. Lucrulu sicura este că nu s’a gasitu în case nici una bană și că cei 5000 lucră­tori ocupați în fabricele d-lui Stras­berg n’au putut­ fi plătiți pentru ul­timele lorü zile de lucru. „Falitul” își avea industria în Boe­­mia, déja creditorii săi fiind­ cel mai mulți, în străinătate, nu târgurile cehe vor­ fi acelea cari vor­ suferi mai multă. „D. Strasberg este, după cum se scie, industrialulü prusianü ale că­rui nume a resunatü deja în afacerea caselorü ferate române, în care s’a credutu a se întrevedea mâna óme­­niloru de Statul însemnați din Ger­mania.“ Același Ziar­ reproduce câte­va părți dintr’uă corespondință a Zia­­rului Standard, relativă la situațiu­nea lui Don Antonso, regele Spaniei. Acesta corespondință, după ce spune că marea masă a Spaniolilor­ este absolută indeferentă pentru alegerile anunciate de miniștrii, după ce arată cum se petrece lucrurile în Spania cândű e vorba de alegeri, apoi zice: „Faptul­ este că ’n Spania, cu câtă apa pare mai calmă, cu atâtă e mai sigură că se pregătesce uă fur­tună, fiindă­că daca uă partită se ține la uă parte într’uă mută oposi­­țiune, ea își ascepta numai timpulă. C’una fatalisma semi-orientală, rasa spaniolă nu părăseșce nici­ uă­dată speranța sea și visurile sale de res­­turare viitóre, când o­ună pronun­­ciamento va fi resturnata edificiulu unei partite. Quien sabeV1 Scirile telegrafice din Spania anun­­ciă: In Ziua de 31 Octobre s’a ți­nută la Madrid uă întrunire politică, la care au participată mai multe no­tabilități. Dup’uă scurtă alocuțiunii a d-lui Canovas, s’a numită uă comi­­siune cu însărcinarea d’a căuta uă formulă care se potă concilia pe cei cari dorescă ca să se dea de basă a nouei Constituțiuni Constituțiunea de la 1845, și pe cei cari voiescă să se iea cea din 1869. De la câmpul­ de luptă se vestesce. Generarele Delatre, dup’uă luptă d’uă oră, a silită pe 600 carliști, comandați de Boch, se trece în Francia. Acești omeni erau ultimele resturi ale ban­­delor­ carliste din centru, cari reeși­­seră a trece în Catalonia și d’aci în Aragon. Generarele Quesada a ocupată mai multe sate din Biscaya și a luată mai multe provisiuni înmagasinate de Car­­liști. Don Carlos a părăsită grabnică Tolosa îndreptându-se spre Biscaya. Generarele Loma a ocupată Orduna și a respinsă pe Carliști spre Durango. Nouii recruți sosiți supt arme se urcă la 51,000. Exonorările militare au produsă 640,000 reali, cari s’au vărsată în casele statului. Times, vorbindă de scomptură răs­­pândită ca să fi existândă ună pro­iectă de conferință între puteri pen­tru cestiunea Herzegovinei, zice: „En­­gliteza pute privi acestă proiectă cu mai multă liniște ca acum 20 ani; ea va accepta evenimentele fără a-și face ilusinul, dérit și fără a lua vi­­gagia minte cari ară pune-o în în­curcături. “ ț­iarul ă Revista de Luni care apare în Viena, discutândă însemnătatea ultimei manifestări a organului ofi­cială ală imperiului rusă, „recunosce că ea e uă demostrare nu numai în favorea alianței celor­ trei împărați, dem­­âncă și ’n favorea păcii euro­pene. „Monitorulu rusii, adauge Revista, declarândă că Rusia n’a renegată simpatiele sale pentru Slavii creștini și insistândă pentru esecutarea re­­formelor”, constată astă­felă înțele­gerea care există între programa rusă și programa Germaniei și a Austriei. „Interesele generale ale umanită­ții dau dreptulă Germaniei și Aus­triei a se pune pe același teremn ca Rusia, atâtă pentru a mări încrede­rea creștinilor­ în reformele promise, câtă și pentru a insiste ca să facă să înceteze complicările ale căroră consecințe se ’ntindă mai cu semn în provinciile limitrofe ale Austriei.“ Serviciul­ nostru telegrafică ne-a anunțat mai de­ună­­ri forte pe scurtă, cuvintele rostite de d. Minghetti, pre­ședintele consiliului de miniștrii din Italia, la­tină banchetă ce i s’a ofe­rită la Bologna. E că acele cuvinte mai pe largă, dup’uă telegramă din Roma către Zilele din Paris: „D. Minghetti, vorbindă de situa­țiunea politică, a zisă că unitatea I­­taliei a făcută să se nască două te­meri : una pentru pacea Europei, alta pentru libertatea papalității. Deci faptele demonstră, a adăugată minis­­trulă, că aceste temeri nu suntă fun­date. Visited apăraților. Ausriel

Next