Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)
1875-12-08
Once cereri pentru Komâria se adrese::5 la administrațiunea diarului. ANUNCIURI pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. Ii ALO SD RA s la d. Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA: la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refrrsă. 20 BANI EXEMPLARULU. ANULU ALU NOUESPRE țRECELEA Refracțiunea și Administrațiunea. Strada TMmnet, No. 14_______________ LUNI, MARȚI 8, 9 DECEMBRE, 1875. VOIEILE ȘI VEI PUIE LUMINEZA TUL ȘI VEI.FI abonamente In Capitale: un anii 48 lai; șese luni 24 M trei luni 12 lei; uă luna 5 lei In Districte: un anii 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 luni Francia, Italia și Anglia pe trimestru: fr. 20. Austria și Germania pe trimestru:franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle, grains, rue de l’Ancienc, comedie 5, și la Havas, Laffite , Cine Place de la Bourse 8. LA TIENA : la d B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Articulele nepublicate se vom arde SERVICIUL[ TELEGRAFICI] ALE «ROMANULUI» ^ Pesta, 18 Decembre.—Camera a admisă cu modificări neînsemnate tratatulu de comercist închiriate cu România. Respumjind, la interpelarea d-lui Simonyi, privitóre la pretinsa ocupațiune a Herzegovinei de către trupele austro-ungare, ministrul Tisza a declarații că guvernulü ungarü n’a avutt ocasiune d’a consimți sau d’a retușa acesta măsură. Afară d’acesta, a adăugată d-sea, ministrul afacerilor, esterne lucreza în unire cu puterile pentru a ’nlătura, printr’uă grabnică pacificare a provincieloră resultate, chiară posibilitatea unei tulburări a păcii. Londra. În Decembre.—Lord Derby a pronunciată la Edimburg ună discursă în care a declarată că nu crede că cestiunea orientală se va regula pănă la începuturi anului noi, cu tătă moderațiunea puterilor. In privința Suezului, adică c’acestă afacere n’are semnificarea unui protectorată asupra Egiptului, ci scopul d’a asigura comunicarea cu ladele. Câtă pentru gelosia puteriloră, puțină 0 are de observată. Constantinopole, 18 Decembre.—Ambasadorele Enghiterei fiind primită în particulară de Sultanul, spre a’i notifica că socia ducelui de Edimburg a născută vă fără, majestatea sea a asigurată că tóte reformele decretate voră fi esecutate partualmente și grabnică. Versailles, 18 Decembre.—Adunarea a alesă două senatori: pe ministrul Wallon și pe arhiepiscopală d’Orleans, Dupanloup. BlíCliüESCI, i HUSEI. Serviciul nostru telegrafic ne-a transmis o serie, ce pate se pară neînsemnată altor State, în mijlocul marelor preocupări politice care agită Europa, înse care pentru noi Românii este cea mai însemnată ce ni se putea da: convențiunea austroromână de comerciu și navigațiune ♦ a fost primită de Dieta de la Pesta, cu orecari modificării. Aceste modificări ar putea se dă pentru România însași salvarea iei, binele cel mai mare ce ii putea face Dieta de la Pesta, cu condițiunea casa ca Românii se soie profita de ocasiune și ca un regim de înstrăinare se nu parvine și de astă-dată a aplica asupra României scopurile de aservire ale străinilor, contra voinței întregei națiuni, atât de unanim și de energie exprimată pe tote căiele legale. Amendarea convențiunii austroromâne în Dieta Ungariei, face se nască cugetări numerose, atingătóre tate de cestiuni economice și naționale forte însemnate pentru noi. Mai nainte înse de-a espune unele din aceste cugetări, se lămurim o cestiune, care va forma acum la noi principalul câmp de esploatare al servitorilor convențiunii. Aoi deschidem o parenteză : zicem „servitorii convențiunii, căci acest act de supunere, aceste capitulațiuni, de mii de ori ,mai aservitore decât capitulațiunile cu Porta, n au partizani convinși în România, nu este nici una Român, de ori-ce partidă ar fi, care se nu’i recunoscu mai mult sau mai puțin pericolele, și care se nu mărturisescă că tot ce pote fi mai avantagios pentru România, este de-a, și alcătui un tarif general vamal, cum a și făcut, și de a ’i aplica în deplina sea suveranitate. Acest mod de-a prețui interesul nos*e*tru național, este cu atât mai general astăzi, cu cât d. de Andrassy, în corespondența sa diplomatică cu ambasadorul austro-unguresc de la Londra, a întemeiat necesitatea de a încheia o convențiune comerciale „fără nici o însemnătate politică” cu România, anume pe considerațiunea că România și-a alcătuit tariful său vamal și „că ’i va aplica Altor Statelor cari nu vor avea încheiate cu densa convențiuni comerciale;“ deci însuși cancelariul imperiului celui mai de-a dreptul interesat a ne aservi economicesce, recunosce că avem dreptul de-a ne întocmi un tarif vamal, fără nici o considerațiune pentru tratatele de comerciu pe cari puterele le au cu Porta, și de-a ’i aplica. Acestă recunoscere este un cuvânt mai mult pentru ca nici un Român se nu flă astăzi sincer partizan al nefastei convențiuni austro-române. Aceia cari o mai susțin încă, precum d. Boerescu cu organul d-selc, nu sunt decât servitorii iei: veniți o dată la putere prin cererea și sprijenul Austriei, se fac neîncetat zeloșii susțiitori ai voinței și intereselor austriace, ca dară înrîurirea austriacă îi va readuce la putere, și le va menține în tot cazul un rol însemnat, ca omeni inițiați pe lingă putere și pe langa sincerii și bine-voitorii protectorii din afară. Se închidem aoi parenteza relativă la servitorii convențiunii, și se ne urmăm subiectul. Modul în care acești servitori vor esploata acum amendarea convențiunii, va fi următorul : „vedeți, ne vor striga ei pe tóte tonurile, vedeți, conveniunea este atăt de favorabilă României, încât Dieta Ungariei n’a primit’o fără modificare! incead că printr’easa se aservesce România Austro-Ungariei, cu tóte aceste Dieta Ungariei în loc de a se grăbi s’o voteze fără modificare, ca dată se va pune mai curând în aplicare și astfel se va aservi România, din contra a amendat’o. Ce mai fiu acum roșii și cu aliații lor, cum remân articolele și discursurile lor, etc, etc. * Cine va citi mâne și filele următore organul d-lui Boerescu, va constata că am nemerit nu numai modul în care d-sea va esploata scirea venită de la Pesta , dar chiar și termenii de cari se va servi. Se reducem dar de mai ’nainte aceste manopere austriace la adevărata lor valore, arătând pentru care cuvinte ceea ce nu e’a modificat în Camera „chiămaților” din Bucuresci și nu s’ar fi modificat nici în camera Austriacă, s’a amendat în Dieta unguresca. Ungaria, deși formând prin dualism unul și acelaș imperiu cu Austria, are case interese cu totul diferite de ale Austriei. Ungaria simte că valul germanoevreesc olnneca și că déca n’a și tuns în neputință de a se mai apăra de peire, forte puțin îi trebuie pene se ajungă acolo. Ungurii dar, că buni patrioți, caută se scape cât le mai este încă prin putința de valului ce -i amenință. De aci un antagonism economic forte viu între Ungaria și Austria, și relațiunile economice dintre aceste două părți ale aceluiași imperiu, sunt încă departe de a fi regulate. Ungurii, înhămați la jugul germano-evreesc văd acum că deșertăciunile îi perd—cum au perdut și pot se mai perde și alte popore—ei nu se mai mărginesc în vanitosa mulțămire că marele cancelariu al impeperiului este Ungur, ci voiesc garanții ceva mai reale; ei văd în fine că supt masca înșelătorie a unor ilustrie măriri politice, sunt condamnați a deveni iloții Germanilor și ai Evreilor pe tărâmul economic; ei au încercat se substituiască pe marea cale a Dunărei o companie Ungurescu la Lloydul austriac, și s’au ruinat; au ajuns în cele din urmă a ruga pe Lloyd să le cumpere vaporele. Lloydul le-a cumpărat, și compania ungurescá s’a disolvat ; vouă apoi se creeze o bancă națională ungurescá, ca se înceteze de a tributarii băncei naționale austriace. Evreii cu Germanii se coalisară contra lor, și Ungurii făcură un fiasco memorabil. Cu tote aceste, patriotismul unguresc—îi facem acest omagiu—nu se descuragiază atăt de lesne : cu cât Ungurii văd gramodindu-Se dificultățile în contra lor, cu atât își indiouiesc silințele. Austriacii, adică Evreo-Germani din parte-le, nu cedeză, nu renunță bucuros la preponderanța lor asupra Ungurilor. De aci întârziare în regularea relațiunilor economice dintre Ungaria și Austria. Acestă întârziare aduce altele: Ungaria nu voiesce ca imperiul austro-unguresc se-și stabilescă relațiunile sale economice internaționale, penă ce mai ántéia lupta economică dintre cele două părți ale imperiului nu va fi resolvată. Astfel se amână stabilirea nouelor raporturi între Italia și Austro-Ungaria, astfel pare că Ungurii au voit și amânarea convențiunii austro-române, pare că amendarea a fost mijlocul spre a ajunge la amânare. Acesta fiind situațiunea Ungariei faciă cu Austria în cestiunea economică, se vedem acum în ce mod urmeză ca Ungurii, din puntul lor de vedere, se privesc convențiunea austro-română. Ungaria nu este o țară industrială, și având nemijlocit în castele sei State industriale, cari trăiesc din esploatarea celor neindustriale, are forte puțini sorți de-a deveni curând o țară industrială. Deci Ungurii își zic : „Convențiunea austro-română este făcută spre a favoriza schimbul între un Stat industrial și altul agricol, sau între un Stat înaintat și altul înapoiat; ea este menită a face ca Statul agricol să remaie numai agricol, și cel industrial se profite din esploatarea lui, menținându-l în acesta stare de înapoiare, întocmai după cum sistemul colonial olandez a făcut din Jara țara cea mai agricolă, și în acelaș timp cea mai storsă și esploatată. Ei bine, ce avem a face, noi Ungurii, în acesta combinațiune ? Noi Stat industrial nu suntem, deci singură Austria are se beneficieze din acesta convențiune. Ceva și mai reu : convențiunea, spre a acorda ceva și României, și spre a-i desemna posițiunea sea de Stat agricol, în raport cu unul industrial, scutesce de ori-ce taxe cerealele române la intrarea lor în Austro-Ungaria, deci cerealele române vor face o concurență teribilă cerealelor nóstre unguresc!. Care este clar posițiunea nóstra, a Ungurilor, faciă cu acestă convențiune ? Tot beneficiul îl retrage Austria ; România, redusă numai la agricultura, se ruineza; noi Ungurii ne ruinăm asemene, prin concurența cerealelor române, mai nainte de-a ajunge se devenim Stat industrial și se beneficiăm la rândul nostru de convențiune, deorece Austria și Germania nu lasă nici industria nostra să se desvolte. In fine singurul avantagiu dat României de Austria este în dauna nostru; ea a luat tot ce a putut; apoi când a fost se dea ceva, n’a dat absolut nimic de la dânsa, ci de la noi Ungurii.“ E că ce trebuie să-și zică orice Ungur, căci deși ei au o compensare la vinurile lor, și încă alte compensări, pentru perderea de la cereale, este însă sciut că Ungurii, mai mult decât oricare altă națiune, sunt dispuși numai a lua, fără a voi nici o dată se dea ceva in schimb. Afară de acesta particularitate a rasei maghiare, raționamentele espuse mai sus, n’ar putea zice nimeni că nu sunt logice și forte judițiose: sfîrșirea economică la care a ajuns Ungaria, încercările i ei industriale , cari vegeteza séü pier în facia concurenței austriace, justifică cu prisos aceste patriotice temeri și pot singure se dea explicarea amendării convențiunii austro-române, convențiune subscrisă de ânsuși d. de Andrassy, marele ungur cancelariu al imperiului. Acesta convențiune inspirată la Viena, făcută la Viena, supscrisă la Viena, impusă in Bucuresci de la Viena, trece fără amendare în Camerele jise ale României, și se amendeza în Dieta unguresca, deși supscrisă și patronată de marele cancelariü ungur. Pretinșii deputați Români se prosternară naintea supsemnăturei Andrássy, fără a cuteza să’i atingă lucrarea prin cea mai mică modificare. Deputații Unguri o amendară. Câte cugetări și învățăminte nu nasc din acesta durerosă comparare! Vom reveni. In momentul de a pune supt presă primim următorea telegramă, pe care n’o putem comunica mai bine apărătorilor d-lui Ionescu decât publicându-o : Ploiescu 20 Decembre. 1875. Redactiunii ROMANUL JII Vé înșciințez și vă rog comunicați chiar ali d-lor I. Câmpineanu, Fleva, Vernescu, Pretor, Opreanu, Geani și celorlalți apărători ai libertăților publice, ca pene în momentele de faciă, orele doue post meridiane, nu mi s’a comunicat conform legii lista juraților, judecătorii mei. C. lenescu Am vorbit, In numărul din urmă, despre feluritele esploatări la cari sunt supuse poporațiunile rurale, esploatări cari tind a crea proletariatul în România, teribilă plagă socială, de care țara nostru a fost ferită pâné astăzi. Roua aplicare a legii rurale, falsificarea iei—ca a atâtor altor legi,— spre a se putea frustra foștii clăcași de drepturile lor, este unul din păcatele originale ale unei triste stări de lucruri, plină de amenințare pentru viitor. Ca exemplu de asemene frustrare, prin falsificarea legii electorale sau prin înlăturarea iei, am dat în numărul din urmă de exemplu ceea ce s’a întâmplat locuitorilor de pe moșia Filiaș. Acesta este un mare exemplu, căci nedreptatea se întinde asupra peste 500 familie de clăcași, adică astăzi 3000 locuitori ; acesta nedreptate s’a comis prin călcarea tutor formelor, și prin neste procederi atât de nepotrivite, încât dovedesc o vedită complicitate între proprietar și autorități. Publicăm astăzi mai la vale expunerea acestui proces,—cum mai sunt multe în umbră,—după o broșiură ce a apărut. In numărul viitor vom căuta a espune și noi în puține cuvinte inichitatea a căror victime sunt 3.000 de suflete. Evreii în România. Evreii stabiliți în principatele dunărene au, se vede, precam certuri cu guvernul de acolo, și ziarul des Débats se indignă în numele marelor principii ale civilisațiunii moderne. Elüarți voi se fiă tratați cu mai multă considerare protegiații săi, pe cari îi găsesce fórte nenorociți și mulți persecutați. Neapărată, compătimirea confratelui nostru decurge din natura mea cea bună; dérü în acésta ’mprejurare, ca și ’n multe altele, elu nu face alta de câtă d’a tăia nuiele spre a ne flagela. Ely uită sau nu voiesce se scie că clienții sei suntü una adevérata flagelă pentru România, și că luând și în mâni causa lora, se face advocatura ausiliarilorü principelui de Bismark. Ilü prevestima cu milă că prefăcutele simțiciuni liberali începu a deveni anachronismuri, și că este multă mai bine să se pronuncie după fapte positive decâtă după deșarte abstracțiuni. Paginele urmatóre vor putea servi spre a’la lumina. Ele sunt destrase dintr’uă broșură întitulată „România și politica germană în Oriinte. “ Reproducêndu-le, scopul nostru este mai cu semn d’a resbuna unu poporu atâta de francesti prin animi de nedreptele acusări cu cari este necontenită năpădită, în privința unorü ómen alü cărora celu mai mare meritu, afară din escepțiunile cari se găsescă pretutindeni, constă Pe la finele lui Noembre, ziarul din Paris Débats a publicată unu articlu în favorea Israiliților, presupuși persecutați în România. Cu ocasiunea sentinței Curței de Casațiune din Bucuresci in privința cererii d’a s’acorda Israiliților dreptul d’a fi alegători și membrii ai consilielor comunale. Débats susținu din nou că Românii combatu religiunea israilită, era nu cucerirea țărei lorü de către Germani prin invasiunea Israiliților. La 30 Noembre, Ziarul Le Monde a data, supt titlulü „ Evreii în România“, una respunsü din cele mai adevărate ziarului Débats. Eco acesta respunsu: