Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)
1876-01-28
ANULU ALU DOBJE fIECELEA______________Redacțiunea !și Administrațiunea strada Doamei No. Iá VOIESCE ȘI TEI PUTEA ANUNȚURI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C nne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d» EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA Y1ENA,. la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articléle nepuUicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFICE ALE «ROMANULUI.» Constantinopole, 6 Februarul. — Porta a trimisu a<Jî represintanțeloriîsei de pe lângă cele șase puteri ș’a comunicații ș’aci ambasadoriloru uă decisiune în termenii următori : «In urma convorbiriloru cari au avuții locu între Portă și cei trei ambasadori nordici în privința potolirii revoltei din Herzegovina, guvernul e decisa a acorda districtelor p resculate reformele menționate în cele cine punte din depeșa de la 2 Februarie 1)». MERCURI, 28 IANUARIU, 1876. LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In capitale: unii anii 48 lei; șase luni 24 lei. trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte, una anii 54 lei. șese luni 27 lei. trei luni 14 l'lnă lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea pianului. LA PARIS, la d-niî Darras d laHegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laffite et G-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Popovicî, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU diininvvri 27 carindar IlEliLllMlil, 8 FAURAR Marele organ al „marelui partid democratic-conservator-liberal" face în numărul de Duminecă un apel electoral, care începe prin următorele cuvinte : „îndemnăm pe toți alegătorii, cari iubesc progresul și ordinea, care scrți a fi conservatori și liberali se mergu a lua parte la votare, și a nu neglige un drept de la al cărui exercițiu depinde sortea chiar a țerei. “ Asta este, dar cam târziu și-a adus aminte d. Boerescu că de la „exercițiul dreptului electoral depinde sortea țerei.“ Lesne’ este astăzi să fiă zelos constituțional, când nu mai e în ministerul, când ar voi pute să se afle în Cameră în capul unei oposițiuni ceva mai seriose, și când imensa majoritate de chlămațî e asigurată. Dar d. Boerescu ne-a spus-o : nu’i plac simțimintele platonice; nu iubesce constituționalismul pentru co instituționalism, ci numai atunci când îl vine d-sele la socotela, când pare să’i raporte direct ceva. Se scuze cnse oposițiunea daca ea iubesce constituționalismul pentru elü însuși, daca nu înțelege a da concursul său pentru consacrarea falsificării constituționalismului, daca in fine nu găsesce pe d. Boerescu atât de seducător, încât se cedeze efortărilor d-sele, pornite din simțiminte platonice. Am „iubit progresul și ordinea" cum ne esorteză astăzi organul „marelui partid"; am „mers se luăm in parte la votare," și ne-au ieșit ]nainte bandiții guvernului cu bâtele; daca am reușit a înlătura pe bandiți, a sărit în ajutorul lor poliția, daca am reușit a înlătura poliția, a sărit in ajutorul iei armata, și am fost goniți, risipiți, întemnițați, împușcați, pentru singura vină că am voit „a nu neglige un drept de la al cărui esercițiii depinde sortea chiar a țerei,“ cum ne zic astăzi tocmai aceia cari penă și prin ucideri ne-au impedicat a ne esercita acest drept. Mulți se întrebă , până când acest olocaust inutil? Și consecința acestei întrebări este ideia de a se abține de la vot, pe cât se va menține regimul actual. Astfel și oposițiunea, compusă prin alianța tutor nuanțelor și tutor bărbaților politici mai însemnați ai țărei, a crezut că astăzi, când nu este vorba decât de câteva colegie părăsite tot de dânsa, din causa scandalurilor la cari a avut durere a se asiste cât era alături cu chiămații, se pute manifesta și prin alt 1) A vadă de peșta din pomăniță de la 23 ale purtatei, mijloc decât acela al unui mov și inutil olocaust. Oposițiunea a decis clar abținerea, o abținere generală pentru motivele expuse pe larg în adresa comitetului iei către alegători. Și se pare că oposițiunea n’a pro greșit, deorece organul „marelui partid" este așta de furios în contra’i. Nici o dată, chiar pentru o decisiune de participare cu orice preț, n’am vărsut pe acest organ atât de esasperat ca de hotărîrea de-a nu merge de astă-dată la vot. Pentru ce acesta furie ? De a merge ș’a fi isgonit, fără a’și putea da votul, și a nu merge de loc, nu revine tot acolo, în ceea ce privesce resultatul guvernamental? Dar, $iie d. Boerescu, a refuza de a merge la vot este „a se pune pe un terem de ilegalitate“. Mai ânteră am voi se ne explice erudiții doctori în drept, de la Pressa de când a nu ’și esercita, a nu beneficia de un drept, este o „ilegalitate". Dar admițând c’ar fi asta, pentru care cuvânt óre d. Boerescu pretinde de la alegători ca pentru amorul platonic al „legalității" se mergă a pune mereu capul lor supt bâtele bandiților oficiali ? D-sea, care nu practică simțiminte platonice, se aibă asemeni pretențiuni? După care logică nu îngăduiesce ca alegătorii se comită „ilegalitatea" de a sta la casele lor în ziua alegerii, și aprobă, ca un mare act de legalitate, ca cetățianii conservatori, precum Giambașu și Temelie, se cutriere tote secțiunile unui colegiu, în care nici că sunt alegători, spre a isgoni de la vot pe alegătorii, pe cari însuși d-sea îi esorteza astăz!? Nu lipsesc, în organul „marelui partid", nici chiar amenințările, spre a sili pe alegători să se dea din nou în prada bandiților oficiali; dar daca esortarea nu este de natură a intusiasma pe nimeni, de bună seană amenințarea e nimerită spre a încuragia pe aceia ce doresc resturnarea stării actuale de lucruri, și a legitima acțiunea lor. D. Boerescu zice la adresa oposițiunii : „când de la cuvinte ar trece la fapte, forța materială va primi dreptul.“ Cine este „forța materială"? Negreșit guvernul. Cu cine dar e „dreptul“ pe care d. Boerescu îl opune „forței materiale?" Neapărat cu oposițiunea. Prin urmare d. Boerescu zicând că „forța materială va primi dreptul “ sau cu alte cuvinte „guvernul va învinge cu puterea materială oposițiunea," recunosce ânsuși că dreptul e cu oposițiunea , caré promite că guvernul prin „forța materială" va învinge „dreptul" oposițiunii. Din însuși cinismul acestei mărturisiri, demnă de cel ce o face, cată se tragem un pur testimoniu pentru oposițiune. Și cum are dreptul n’ar fi cu oposițiunea și numai puterea brutală cu guvernul, când acest guvern a nimicit tocmai acel „drept de la al cărui esercițiu depinde sortea țărei," compromițând astfel însăși sortea acestei țări? A’și esercita, cum zice astăzi d. Boerescu, dreptul electoral , este a îngriji de „sortea țărei;“ prin urmare guvernul lăsând numai pe bandiți se eserciteze acest drept în numele adevăraților alegători, a lăsat „sórtea țărei" pe mâna bandiților; apoi pe opera acestora a rădicat tot edificiul guvernamental de astăzi. Le lăsăm clar totă responsabilitatea acestei opere îngrozitore asupra autorilor iei, și fiindcă n’o putem înlătura, căci „forța materială — ne asigură d. Boerescu — primeză dreptul," se ne dăm la o parte, s’o lăsăm insolată, pentru ca sfărîmiturile edificiului aprópe de a cădea In ruină prin propriele lui vicie, se nu ne nomolesca și pe noi. Creditulű funciarii urban, după câteva luni numai de gestiune de la înființarea lui, a și presintatu publicului primulu său tablou de situațiune. Acesta situațiune, închiriată la 31 Decembre 1875, a și fostu publicată in Românulu de la 6 (18) Ianuarie curinte. Judecându după urcarea cursului scrisurilor funciare urbane, în urma acelei publicări, trebuie negreșită se conchidema că situațiunea închiriată la 31 Decembre, a dată publicului și financiarilor, din capitală dă deplină asigurare în privirea operațiuniloră acestei instituțiuni și a mersului lorü de cândüi’a înființată. Examinândă cineva cu atențiune basele pe cari sunt întemeiate operațiunile acestei societăți, și câtimea valorilor, constatate în ființă în casa societății, de către nesce persone ca acelea ce au compusă comisiunea de verificare, va fi cu neputință ca atâtă detentorii de scrisuri urbane, precum și proprietarii împrumutați și totă-d’uă dată creditorii ipotecari, să nu se convingă despre avantagjele operațiunilor societății. Detentorii de scrisuri urbane vor recunosce: 1. Că societatea creditului funciară urbană este creată de aceași lege în virtutea căreia s’a instituită și societatea creditului funciară rurală (art. 2); 2. Că scrisurile emise în circulațiune sunt garantate nu numai prin imobile ipotecate în valore mai multă decâtă îndouită, dérit și prin valorea capitalului socială și aid celui de reservă; 3. Că garanțiele luate de administrațiune pentru acordarea împrumuturilor ti și emisiunea scrisurilor ti suntü controlate de către uni intr’adinsă comisarii ală guvernului, care investesc« acele scrisuri cu vin a sea, spre încredințare că tóte garanțiele legale sunt luate pentru asigurarea valorei lor; 4. Că nu aste condițiuni, scrisurile urbane, ca și cele rurale, sunt primite dreptă cauțiuni la tote casele publice pe valorea lor integrală, în virtutea art. 127 din statute; 5. Că procentele scrisurilor aflate în circulațiune au fostă asigurate din vreme, astăfelă că plata cuponeloră a începută anulă acesta cu 50 zile înainte de scadență. Proprietarii împrumutați vom recunosce : 1. Că capitalurile închise în tărâmurile și construcțiunile ce posedă aă dobândită ună mijlocă avantagiosă de a se pune în mișcare și a produce nouă folose prin înlesnirea ce găsescă de a-șî procura fonduri cu procentele cele mai moderate și cu mijlocele cele mai înlesnitore pentru achitarea pe nesimțite a împrumuturiloră ce ară contracta pe termine lungi; 2. Că cei [ale căroră proprietăți simtă ipotecate la particulari află în instituțiunea creditului funciară urbană mijloculă de a’și scăpa proprietatea de peiren ,’veni érii pe prețuri de nimică, prin subrogarea acestei societăți în drepturile creditorilor lorü și prin înlesnirile ce găsescă pentru a’și achitat creanțele loru ; 3. Că valorea imobilelor urbane în genere a dobândită uă crescere, care va spori necontenită. Creditorii ipotecari vor recunosce: 1. Că aceia dintre d-loră, cari n’aru aspira la însușirea proprietății debitorului, găsescă în creditulă funciară urbană mă mijloci înlesnitoril de a’și rambursa creanțele fără a mai străbate lunga filieră a vânzării bunurilor ipotecate. Capitaliștii rentieri vor recunosce: 1. Că punendă capitalurile lor, înscrisuri funciare urbane, voră posede cele mai sigure efecte, producătóre de ună venită neespusă la vremă risica, deorece instituțiunea, prin natura garanțielor, cu care opereza, nu póte fi supusă la perderi nici la suspendare de plăți. Esperiența făcută în alte state, unde asemeni instituțiuni funcționezá d’ună secolă, aprobată că nici în timpă de crise financiare, nici în timpă de resbelă, scrisurile funciare n’au fostă sdruncinate, ci, din contra, au avută preferința înainte oricărora alte efecte și chiaru înaintea efectelor statului, din cauza garanțielor de cari suntă înconjurate. După enumerarea acestora avantagie, n’a mă puté închiria mai bine, decâtă felicitândă pe membrii cari compună consiliulu creditului funciară urbană pentru modul în care conducă afacerile societății și pentru abnegațiunea cu care își daă gratuita timpură și silințele pentru a întemeia și a rădica oă instituțiune atâtă de bine-făcătore. In urma retragerii d-lui Lambnt Vasilescu de la direcțiunea acestei societăți, din cauza proprielor și numeróselorü d-sele afaceri, d. Antoni Arionă a fost numită directoră și d. N. Manolescu casieră al societății; aceste mumiri voră contribui negreșitu a mănține susa prestigială și creditulă instituțiuni!. Publicămă mai la vale demisiunea d-lui Lambru Vasilescu, precum și regretele cu cari consiliulu de administrare a fostă nevoită se ’i-o priméscu bilaterală, astăfelă că orice modificare s’ară face în esența lui, trebuie să fie cu consentimentulă ambelor părți contractante. In puterea acelui contractă, unitatea imperiului austriacă, care primise lovitură de morte pe câmpiele Sadovei de la armele prusace, fu împărțită în două părți, adecă în Austria propriu zisă și în Ungaria, căreia în puterea aceluiași pactă i-a fostă sacrificată autonomia Transilvaniei. Cu modul, acesta Nemții și Ungurii își împărțiră domnia asupra întregului imperiu, călcândă în piciure legitimele drepturi ale celorălalte naționalități din cari se compune acestă stată mosaică ce se numesce imperială austro-ungară. In aceași zi fatală de la Sadova, în care Ungaria își recâștigă autonomia sea ca regată, Boemii, Polonii, Românii, Serbii și Croații își perdură drepturile și libertățile lor, pentru cari își vărsaseră sângele pe câmpurile de luptă din Boemia și Italia. Aceste drepturi, deși necontestabile, dar pentru că incomodaă pe cei douî stăpânitori dualiști, fură pură și simplu înlăturate, era reclamanții fură supuși unui regim de persecuțiune și de terorismă. Este cunoscută că în urma inaugurării sistemei dualistice, Ungaria își recâștigă constituțiunea din 1848, un guvernă independinte în Pesta, armată teritorială, și că împăratul Austriei fu încoronată cu mare pompă rege apostolică ală Ungariei, tăindă vânturile cu spada unguresca în cele patru punturi cardinale. Regularea afacerilor comune ale imperiului au fost reservate delegațianilor, cari constituiescă ună corpă intermediară, compusă din delegații aleși de ambele parlamente. Relațiunile comerciale și vamale între ambele părți ale imperiului au fost regulate prin tratate speciale, închiriate iarăși pe termină de 10 ani. Daca In celelalte punte Ungaria era partea câștigătore, apoi în afacerile comerciale și vamale Nemții aăsclută să’și asigure mă privilegia, care avea să’i recompenseze pentru concesiunile morale pe cari le făcuseră Ungurilor din puterea acelor tratate, tote provenințele ce trecu din Austria în Ungaria erau scutite de ori ce vamă și de ori ce rasă, astăfelă că productele industriei austriace erau în stare a concura cu oricare altele ce-ar fi venite din străinătate. Totă în puterea tratatului dualistică, Ungaria nu plăteșce la acoperirea procentelor anuale ale datoriei flotante de 412 milione de câte numai 30 procente, pe cândă Cisleitania plătesce 70 procente. Apoi Ungurii n’au voită se participe la cele 80 milioane fiorini cu cari Austria s’a împrumutată în timpul resbelului din 1866 de la banca națională din Viena. Pentru aceste motive, Nemții își mai reservară drepturile ca tóte veniturile ce se strîngă din caxele luate pe importă se între în casele austriace și ca în Ungaria se nu circule de câtă bani austriaci și bancnote date băncii naționale privilegiate din Viena. Pentru ca cititorulu se potă înțelege natura conflictului ce este pendinte actualminte între ambele părți ale imperiului cu două capete, ariă crezută necesară se resumămă mai la vale puntele principale, cari au fostă stipulate prin pactură dualistică din 1867. CORESPON DINȚA PARTICULARA a ROMANULUI. Yiena, 22 Ianuariü, 1876. Gestiunea cea mai importantă și toto-d’ua-data cea mai arb étare, care se află la ordinea Z^ei in cercurile politice interne ale imperiului austro-unguresc, este re’nouirea pactului dualistică.Acestă pactă , atâtă de fatală naționalităților negermane și nemaghiare ale poliglotului imperiu, a fost închiriată, după cum se scie, în urma catastrofei de la Sadova, în anul 1867, pe ună termină de 10 ani. Prin natura sa, pactură dualistică este una contractă