Romanulu, februarie 1876 (Anul 20)
1876-02-14
ANULTI ALU DOUEZECELEA Ilcolaeíilincii ți Administrațiunea strada Domnei No. 14 VOIESCE ȘI TEI PE TEA ANUNțURI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IX ROMANIA, la ‘administrațiunea oiarului. LA PARIS la Havas, Laffite et Cnie,8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London É. f. LA V1ENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfîscbgasse 10. Articlele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIUL!I TELEGRAFICE .ALE «ROMANULUI». "•n-t Budapesta, 24 Februarie, 10 ore sera.— Iucursulă întregerile. Dunărea a crescut aci și ’n alte localități din Ungaria. La 9 ore sera înălțimea apeloră era de 7 metre peste zero. Mai multe mahalale aprope de Buda sunt inundate. Fabrica de spirtase în care se aflai 11 persone s’a surpată. Orașul Commorn este peste totă inundat; că mulțime numerosă remasă fără locuințe străbate stradele din Buda Pesta, căutândui adăpostire. SAMBATA, I 1 FEBRUARIE, 1876, LUMINEZA TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In capitale, unii ană 48 lei; șase luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună, 4 lei. In districte, unii anii 54 lei; șase luni 27 lei, trei luni 14 Muă lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea diariului. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laffite et Cure, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. D. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU BUGUMSCI, 5 mm In fine complicarea complicărilor a sosit. Opera acestui regim de risipă, de jaf, de împrumuturi și de imposite s’a desvăluit pe deplin, și în aria proporțiuni, încât ânșișî chlămații au rămas uimiți. Am zis, este vr’o săptămână, că d. Strat s’a înspăimântat de descoperirile ce le-a făcut la ministeriul de financie, de deficitul neașteptat pe care l’a constatat. La acestă afirmare a nostră s’a instituit ca totdeuna, că nu spunem adevărul și că deficitul nu este mai mare decât cel arătat până astăi, adică de vre șepte milione, din care numai „o neînsemnată sumă“ va rămânea neechilibrată în urma reducerilor ce se vor propune. Dar nu noi spuneam neadevărul, ci aceia cari pretindeau a ne desminți; .1 spuneau fără a ioși chiar miniștrii, și până și prin mesagiul tronului. Wncă ce citim în acel mesagiu rostit de gura Domnitorului: „Cum sciți, acest buget a fost votat cu un deficit de 7 milione, a cărui acoperire prin noile resurse, rămânea a vi se propune de către minister în acestă sesiune. Principala măsură ensă, ce va o propune guvernul meu, este oă energică reducțiune a cheltuielelor în tote ramunele administrative. Amânând pentru mai târziu unele îmbunătățiri, restrîngând tote chiăltuiele la strictul necesar și propunându-vă pentru neînsemnata sumă ce mai rămâne alte mijllace, guvernul este în posițiune a represinta bugetul anului viitor ecilibrat, fără a impune fărei sarcine noue. „Acestă stare de lucruri a constat și va anunciu cu mulțumire. Ea va contribui a întări creditul Statului.“ Așia dar miniștrii împreună cu însuși Domnitorul afirmau că deficitul este de 7 milione, că guvernul va propune „o energică reducțiune a cheltuielelor,“ și astfel nu va mai rămânea decât „o neînsemnată sumă“ a se acoperi prin alte mijjloce, pentru ca bugetul se fia pe deplin echilibrat. Ei bine, situațiunea financiară a fost aretată a-l-altăieri într’o întrunire particulară a chlămuților și printr’ensa s’a constatat un deficit de 28 milione. Noi spuneam adevărul. Guvernul spunea neadevărul, făcând pe ânsuși Domnitorul se rostotescu neadevărul, admițând că adevărata situațiunea financiară ar fi fost ascunsă chiar Domnitorului. Sunt vreopt luni de când prevă jurăm un asemene desnodământ, și dovedirăm că deficitul se va urca până la 20 de milione, după ce abia se făcuse împrumutul prin rentă. Anunțând însă acest deficit, am fost întâmpinați de un torent de invective din partea tutor organelor guvernamentale, cari nu ne cruțară epitetele de mincinoși, de calomniatori, de dușmani ai creditului Statului etc. țiarele guvernamentale cele mai autorizate afirmară că nu este adevărat că va fi un deficit de 20 de milione , că deficitul este cel arătat din sesiunea trecută și că numai o „neînsemnată sumă“ mai rămâne să se acopere prin alte mijlace decât economiele. Mai mult decât atât, au apărut chiar în ziarele străine, și până și în El publique frantfaise, afirmarea că deficitul nu va fi decât de vre patru milione. Ei bine, tote aceste n’au fost decât o clădire de neadevăruri oficiale. Noi singuri spuseserăm adevărul. După regula ce avem de-a fi totdeuna moderați în aprecierile nostre, de-a preferi se fim supt realizate de cât se facem o acuzare exagerată adversarilor noștril, picând că deficitul se va urca până la 20 de milione, eram cu mult supt deplorabila realitate: deficitul se constată astăzi a fi nu de 20 milione după cum fisesem, ci de 28 de milione. Acesta descoperire a aruncat groza în nenorociții contribuabili ca și în toți câțivu dar averi cu acest Stat, atât de fără milă și fără scrupul stors și esploatat. E că unde duc neadevărul și impostura, rădicate în sistemă de Stat. Guvernul n’a putut seria în amăgire asupra adevăratei situațiuni a financielor țărei. De ce dar a spus neadevăruri atât de grosolane ? De ce a pus pe însuși Domnitorul se le repeziască ? Ce ’i au folosit acele neadevăruri, nenorocitul ? Nu tot trebuia se ajungă a da pe faclă adevărata situațiune a tesaurului ? Cunoștința guvernului despre acesta situațiune nu pute se fia pusă în îndouială; după cât se im d. G. Cantacuzino ,i-a arătat-o de mult timp deja, ânsă și Cantacuzino a intrat din nefericire în curentul sistemei domnitore, a primit câtva timp să tăinuiască adevărul, se declare și d-sea că nu remâne decât o „neînsemnată sumă“ de acoperit. Când a vădut însă că acestă sistemă duce din complicări în complicări și că guvernul promite numai reduceri și economii, dar în realitate risipesce din ce în ce mai mult atunci, spăimântat de responsabilitatea ce’și asuma asupră’și, s’a retras. Acesta sistemă de impostură și de încelăciune este și principala causă a stării financiare de astăzi : daca totdeuna s’ar fi cunoscut exacta situațiune, s’ar fi vădut că mergem spre ruină deplină și s’ar fi luat măsuri la timp. Prin neadevăruri și încelăciuni am ajuns la o situațiune de desperat, căreia nu i-se pute face faclă decât prin mijloce desperate : astfel se sinucide regimul imposturelor și falsificărilor, dar vai și de nenorocitul guvern care ar trebui sevine după dânsul, daca va fi animat de dorința sinceră de a vindeca răul. Până atunci sună din nou tocsmul. Nouă împrumuturi, nouă inposite ! 28 milione împrumut pentru deficit ! 50 milione împrumut pentru calea Ploiești-Predeal. Nou împrumut de 80 de milione efectiv sau peste 100 milione nominal. Asceptăm presintarea oficială a situațiunii spre a reveni. Cestiunea exproprietării foștilor clăcași de pământurile date lor, după legea rurală este pre importantă spre a nu reveni asuprăi. Ama arătatü adesea în aceste colóne starea de miseriă în care este adusă ar fi țăranulă română, precum și căușele acestei stări. In anulü trecută, și mai cu osebire în luna Decembre, cu pensiunea unui procesă dintre mai mulți locuitori foști clăcași și dintre d. Bilișanu, mare proprietară, enumerară că mai pe largă suferințele și împilările la cari suntă supuși bieții țărani, mai adesea în neputință d’a găsi dreptate și ușturare. Și ca ună exemplu câtă de puțină scrupulă se pune de autorități în stricta aplicare a legilor, cari privescă pe țărani, aduserămă prin articolele publicate în luna citată, între altele, și casulă cu înstrăinarea pământurilor , date foștilor clăcași după legea rurală. Ecă ce jiserămă atunci în acesta privință : „Disposițiunea înțeleptă a legii rurale ca fostulă clăcașă se nu ’și potă vinde pământulă în timpă de 30 ani de la decretarea legii, a fostă înlăturată. Acésta disposițiune, care era menită se alipască pe țărână de bucățica sea de pămentă, se ’să facă a simți folosele ce are de-a o posede, în multe părți nu ’și mai póte ajunge scopulü.“ Și mai la vale : „Amă văzută cu bucuriă vă circulară a d-lui ministru de justiție, prin care amintia instanțelor judiciare că vânzarea pământurilor împărțite la clăcași nu se póte efectua, și că cele efectuate trebuiescă anulate, ca contrarii legii; cu tóte acestea stimă positivă că vânzarea pământurilor a foștilor clăcași se urmeza, și tribunalele nu se împotrivești a le investi cu formele legiuite. “ Ei bine, cele ce afirmarămă atunci pe nesce simple informațiuni ce ni se comunicaseră din câteva districte, astăzi după cum arătarămă și ieri, se putemă proba cu acte oficiale. Ceva mai multă : de astă-dată, din probele ce avemă la îndemână, se constată că desposedarea foștilor clăcași de locurile date lor prin legea rurală este făcută chiară în modă silnică. Ecă probe. Monitorulu oficialii conține de mai multă timpă, supt rubrica „Anunciuri judiciare“, numerose publicațiuni pentru vinderi silite de imobile, cari se compună din pământuri rurale ci ale clăcașilor. Gitămă câteva din aceste publicațiuni. Din Monitorulu No. 30 de la 10 Februarie, Tribunalulu de Argeșă, pe basa Ziarului dresată de onor. consiliu de miniștrii No. 8 din 1875, lananii 31, și după îndeplinirea disposițiunilor cerute de procedura civile, prin Ziarulă dresată de tribunal supt No. 90 din 1870, s’aotărîtu ca în iăla de 12 Maiu 1876, la orele 10 diminefea, se se vömia cu licitațiune in pretoriulu acestui tribunală imobilele josu notate, avere a d-lui lon Moreșiu, de profesiune agricultură, domiciliată in comuna Merișanii, plasa Bitesei, judeciară Argeșă, spre despăgubirea bacului de sumele ce are a primi după aretatulu mai susü ^.iarü. Descrierea imobileloru ce se vândă. Uă casă de bârne lipită cu pămentă cu galeria pe dinainte, compusă din doue camere, învelite cu șița. Unu patulŭ de gardă pe șese furci, învelită cu coceni, clădită pe unu pogonu looă, împrejmuită cu gardă (cu aproximațiune), arendă pe dânsulă și grădină cu pruni roditori, acesta datu debitorului după legea rurală. Pe basa istazului etc., același tribunală hotărîtu să se rerijă prin licitațiune la 12 Maid pentru despăgubirea fiscului imobilele mai josu notate ale lui Ionița Șerban, de profesiune agicultură, domiciliată în comuna Merișanii, cătunulă Borlești, plasa Pitești, judeciară Argeșă. Descrierea imobileloră ce se vândă : Uă casă de bârne lipită cu pămentă etc., clădită pe ună pogona de rocă din cele doue secestrate, date debitorelui după legea rurale. Ună pogonă de arătură din Valea Izvorului, totă cătunulă Borlești, comuna Merișani, plasa Pitești, judecială Argeșă, dată debitorelui după legea rurale. Din Monitorulu No. 21 de la 28 Ianuarie, Tribunalulu de Argeșă, pe baia farului etc., aotărită a se vinde prin licitațiune imobilele joșt notate, avere a domnului Ioniță Poșircă, de profesiune agricultură, domiciliată în comuna Rotărescu, cătunulă Păisesci, plasa Pitescu, judeciară Argeșă, spre despăgubirea fiscului. Descrierea imobilului ce se vinde: Uă casă de gardă, ună pătulu de mele etc. ș’uă șatră de gardă, situate p’ună pogonu de rocă (cu aproximațiă), dată debitorului după legea rurale. Din Monitorulu No. 16 de la 22 Ianuarie, Tribunalul de Teleorman, în basa etc., a decisă se se vámja prin licitațiune pentru despăgubirea Statului imobilele notate mai josă ale debitorului Marin Ion Jumagă, agricultoru, din comuna Belitoriî. Descrierea imobilului. Ună păturu de inele vechi pe patru furci, desvelită, cu podină de țăndări de lemnu, așezată pe loculă de casă datu după legea rurale. Amă mai putea cita de pe Monitori numeróse cașuri de felulă acesta, déru credemă de prisasă , putemă afirma casé că ele nu suntă isolate, căci nu se vede numai într’ună judeciü séü doué, spre a se presupune că provină, póte, din incapacitatea a niscaiva judecători, caii n ară cunosce ancă tóte legile ce trebuie se aibă în vedere cândă suntă chiămați să ie dă măsură într’uă Gestiune d’asemenea natură. Pe câtă se vede, disposițiunea d’a se înstrăina pământurile foștilor clăcași pentru datorii, fia și către fiscă, este uă măsură generală, luată prin consiliul de miniștrii pentru totă țara, ânsă numai pentru bieții țărani și violându-se atâta articolul 1 7 din legea rurală, câtă și art. 133 din Constituțiune, care sună astăfelă: „ Nealienabilitatea pământuriloră foștilor clăcași în timpă de 30 ani, prevăzută prin legea rurale, este menținută.“ Ce mai rămâne dejit din acestă articolu ală Constituțiunii, ce mai rămâne din articolulă 7 ală legii rurale și ce mai însemnă circulara d-lui ministru de justiția, dată tuturora președinților de tribunale, cărora le esplica citatele articole de legi ? Ce felu ? Ună ministru iea in parte printr’uă circulară uă măsură întemeiată pe lege, și toți miniștrii împreună o desființeza printr’uă decisiune arbitrară? Unde mai există armonia și solidaritatea intre nesce asemeni miniștrii? Se bage însă bine de semă d-nin miniștrii cari își permită se esproprieze pe foștii clăcași de locurile loră nealienabile, după legea rurală și după Constituțiune ; se bage bine de somn și cei cari își voră permite se cumpere asemeni proprietăți, că actele prin cari s’ară confirma vânzarea loră suntă nule și de nulă efectă. Ele sunt supuse sfărâmării oricândă, în cursă de 30 ani de la facerea loră, căci debitorul n’are dreptul ă d’a urmări și pune in iven(jare uă proprietate privilegiată âb] care nu se putea atinge și cumpărătorulă n’avea dreptul ă d’a cumpăra în cursă de 30 ani de la promulgarea legii rurale, ună pămentă nealienabilă în totă acestă timpă. Așia dorit, vinderea unei asemeni proprietăți nu póte se aibă ca efectă de câtă uă perturbațiune în ordinea socială. Și se mai sefică că unii din acești foști clăcași datoreză către fiscă sume însemnate ca foști perceptori, și că prin urmare nu e vorba numai de câțiva lei rămășițe din contribuțiune, căci la acesta respundemă : Nu suma, nici titlulă creditorului potă constitui ună dreptă asupra pământuriloră foștilor clăcași, cândă pentru aceste pământuri e creată ună privilegiu, cu totulă escepțională, prescrisă prin uă lege specială și consfințită prin legea tuturora legiloră, prin Constituțiune, prin urmare mai presusă de ori ce alte drepturi privilegiate. Apoi, după noua lege de percepțiune, e că care este procederea, e că singurulă dreptă dată Statului pentru acea despăgubire. Articolă 11, alineatulă 5,zice : „Pentru îndestularea Statului, la Întâmplare de dom.jaiAeioni, urmărirea se aplică asupra tuturora locuitorilor comunei în analogie cu dările ce plătescă către Stată, urmând și comuna a se despăgubi de la delapidatori prin aplicarea legii de urmărire, fără prejudiciul urmăririi penale. “ Bună soarea, acesta este prescrierea legii și guvernulă nu pate trece peste ea, fără a o viola. Ni se va zice pare că procedura e cam dificilă, daca nu și scabrolă, fiindă-că să scie că astăzi mai toți perceptorii, consilierii comunali, primarii , notarii și toți agenții unei comune, să impună cu sila locuitorilor de către zapcii; că prin urmare cei ce n’au participată la alegerea sau numirea aginților delapidatori nu potă să aibă răspundere. Asta este, déra acesta priveșce pe guvernă, care a tolerată un asemenea sistemă de falsificare a voinții obștilor comunale. Apoi tine n a avută pensiunea, fia ca jurată, fia ca auditoră, ca să nu vezá înaintea acestui tribunală ală poporului câte ună nefericită satenit, încovoiată de greutatea suferințel oră, săracă lipită, palidă și vesbecită de umezela temniții, în care a stată depusă luni întregi, uneori chiară ani, și acusată c’a delapidată 30, 40 sau 50 lei, cândă copiii lui, despoiați și adăpostiți întrunii miserabiiu coșaru, desvelită, espusă în crivățură iernii, na veaă nici uă mână de măiusă ? Ce judecători drepți aă judecată p’asemeni nefericiți ș’aă putută vr’vă dată să osândescă, cândă adevărații delapidatori pare că erau tocmai cei cari i-au trimisă înainteajustiției ca mare criminali ? Cuvine-se acum ca Statulă să urmăriască pe nesce asemeni omeni foști clăcași, și perceptori, adesea fără voiă-le, și să le vândă pentru despăgubirea de bani delapidați, nu să scie de cine, — cum adesea s’a constatată